Duminică seară, pe 1/14 iunie 2020, actualul secretar al ședințelor șefilor bisericilor creștine din Ierusalim, Hosam Elias Naoum a fost hirotonit episcop, pentru a reuși actualul arhiepiscop Suheil Dawani în funcția de arhiepiscop al Bisericii Anglicane. în Ierusalim.

Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a fost primul dintre oaspeții de seamă, alături de Episcopii anglicani și reprezentanții Bisericilor Creștine din Ierusalim, prezenți la această hirotonie, și a rostit următorul discurs:

„Înalt Preasfinția Voastră, dragă părinte Episcop Hosam,

Înalt Preasfinția Voastră, dragă părinte Arhiepiscop Suheil,

Domnule Consul General

Sfințiile Voastre,

Înalt Preasfinția Voastră,

Cinstiți membrii ai clerului,

Iubiți credincioși,

Suntem profund onorați, dragă părinte Episcop Hosam, să fim prezenți în această zi binecuvântată a hirotonirii și numirii voastre ca episcop. Această sărbătoare este punctul culminant al anilor în care v-ați dedicat educației, slujirii pastorale și conducerii în eparhia voastră și în Biserica largă. V-ați dovedit demn de multe responsabilități și astăzi cea mai mare responsabilitate pe care Biserica o poate acorda este acum pusă pe umerii voștri.

Un episcop este în primul rând un pastor după exemplul Domnului nostru Iisus Hristos, care este Bunul Păstor al poporului său. Căci Domnul spune:

„Eu sunt pastoral ceI bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.”

Sunteți chemat la slujirea Bisericii, a Sfintelor Taine, a clerului și laicilor comunității voastre fără a face deosebiri, și sunteți chemat mai departe chiar și la slujirea celor din afara turmei voastre, care pot oricând să vă solicite ajutorul.

Stimate părinte episcop Hosam, sunteți cunoscut pentru angajamentele voastre puternice. Căci ați fost secretar al Consiliului Comitetelor Bisericilor din Ierusalim, unde ați demonstrat devotament pentru munca noastră ecumenică și inter-religioasă în numele tuturor comunităților din iubita noastră Țară Sfântă. Abilitatea dvs. de a lucra în societatea noastră multi-etnică, multi-culturală și multi-religioasă este o aptitudine crucială pe care o aduceți și ne amintiți de rolul episcopului de a fi „constructor de punți”, căci multe sunt punțile pentru pace, dreptate și reconciliere pe care le-ați construit deja. Avem toată încrederea că experiența și darurile dvs. vor fi de o utilitate autentică, acum când vă luați locul printre noi ca episcop.

Permiteți-ne să-l onorăm pe Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Suheil, care a condus dioceza timp de atâția ani, în circumstanțe dificile, cu claritate, devotament, energie și credință, ceea ce i-a adus respect în regiunea noastră. Mai mult, recunoaștem prezența alături de noi a distinsului Consul General al Marii Britanii.

De asemenea, suntem încântați să primim în Orașul Sfânt pe Înalt Preasfințitul Arhiepiscop Michael și pe Preasfințitul Episcop Peter, pe care îi cunoaștem bine și care sunt susținători dedicați ai prezenței creștine în Țara Sfântă și în Orientul Mijlociu și care au călătorit aici, la vremea pandemiei care a adus confuzie în întreaga lume, pentru a se asigura că hirotonia sa crucială va putea avea loc. Dorim să vă exprimăm recunoștința noastră colectivă către amândoi, dragi episcopi, pentru sacrificiul pe care l-ați făcut pentru a fi aici.

La fel cum nimeni nu ar fi putut prevedea pandemia, nimeni nu știe ce va aduce viitorul. Prin harul lui Dumnezeu, privim cu nădejde spre viitor, pentru că, după cum spune Sfântul Pavel, „Bucuraţi-vă în nădejde; în suferinţă fiţi răbdători; la rugăciune stăruiţi.” (Romani 12:12).

Ca afirmare a angajamentului nostru comun față de Biserica lui Hristos, și mai precis față de Biserica Ierusalimului, permiteți-vă să vă ofer acest engolpion al Maicii Domnului, ca să puteți fi sub ocrotirea ei și să fiți o mărturie a iubirii lui Hristos și a slujirii noastre creștine aici, în Țara Sfântă.

Felicitări și Fie ca Mângâietorul, Duhul Sfânt, Duhul Domnului nostru Iisus Hristos, să vă ghideze pașii în lucrarea poruncilor Sale.

Mulțumesc.”

Din partea Secretariatului General

Miercuri, 25 iunie / 4 iulie 2020, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a declarat următoarele cu privire la păstrarea statutului Bisericii Sfânta Sophia:

Cu cea mai mare seriozitate ne exprimăm îngrijorarea față de apelurile recente ale membrilor guvernului turc de a modifica statutul actual al Sfintei Sofia din muzeu în moschee.

Această magnifică structură a Bisericii Bizantine, care captivează lumea până astăzi, are o istorie care se duce în trecutul creștinătății chiar mai departe de secolul al VI-lea. De-a lungul generațiilor, regiunea și oamenii săi au trecut prin momente provocatoare care au lăsat amintiri dureroase. Cu toate acestea, e meritul Turciei că timp de aproape 100 de ani, a administrat Aghia Sophia ca pe un muzeu pentru a menține neutralitatea asupra sitului. Ulterior, oameni din întreaga lume și de orice pregătire s-au putut bucura de splendoarea sa spirituală, arhitecturală și istorică.

Mai mult, statutul de muzeu, adică accesibilitatea nediscriminatorie, la Aghia Sophia a dat roade acolo unde altfel ar fi putut fi alte dispute. Aghia Sophia rămâne astăzi un simbol al toleranței. Unii pot găsi reîmprospătare spirituală în interiorul zidurilor sale, alții pot fi inspirați de testamentul său pentru realizarea umană, iar alții o pot vedea prin prisme cu înțeles individual. Cu toate acestea, această serie de rezultate face cea mai bună dreptate posibilă a site-ului, care, fără îndoială, a fost dintotdeauna destinat să inspire uimire și să Îl slăvească pe Dumnezeu Cel Atotputernic.

Ca gardieni ai sfintei moșteniri sacre din Ierusalim și din Țara Sfântă, timp de aproape 2.000 de ani neîntrerupți, într-o țară revendicată în mod egal de trei credințe avraaamice, atestăm cu tărie faptul că accesibilitatea promovează pacea și respectul reciproc, în timp ce atitudinile de exclusivitate promovează conflictul și amărăciunea. Sperăm și ne rugăm, pentru folosul tuturor oamenilor de bună voință, și pentru Turcia ca națiune cu potențial de a influența întreaga noastră regiune pe calea creșterii și a coexistenței reciproce, ca statutul actual al Sfintei Sophia să fie respectat și păstrat.

TEOFIL III

PATRIARH AL IERUSALIMULUI

Din partea Secretariatului-General

Miercuri, 25 iunie/8 iulie 2020, Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului a acordat Doamnei Ambasador a Republicii Cipru în Israel, doamna Tessalia / Salina Siampou înalta distincție de Comandant al Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt.

Potrivit celor spuse de Prefericirea Sa, această distincție onorifică a fost oferită doamnei Siampou în semn de recunoaștere a sprijinului conștiincios, sincer și devotat acordat drepturilor și intereselor bine intenționate ale patriei sale în statul Israel, pentru colaborarea sa permanentă și favorabilă cu Patriarhia Ierusalimului, precum și pentru protecția acordată drepturilor Patriarhiei asupra locurilor de închinare din Țara Sfântă.

Mulțumind Preafericirii Sale pentru înțeleptele sfaturi oferite cu privire la orientarea sa în spațiul regimului cetății Ierusalimului, doamna Ambasador Siampou, care își desfășoară activitatea în Israel, a promis să continue cu râvnă și atenție lucrarea sa diplomatică în sprijinul patriei sale.

Prefericirea Sa i-a urat doamnei Siampou ca Harul Sfântului Mormânt, pe care atât de mult l-a cinstit de-a lungul celor cinci ani de serviciu diplomatic aici, să-i confere reușită în înalta sa slujire față de patrie.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/poeN7iPfwhM

Pe 19 iunie / 2 iulie 2020, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil i-a acordat preotului slujitor al Catedralei Sf. Iacov, Ruda Domnului, Părintelui Hader Baramki, titlul de Stavrofor, ca recunoaștere a slujirii sale preoțești, pastorale și prin studii, pentru a-l încuraja în continuare.

Preotul onorat I-a mulțumit Preafericitului spunând că prin Crucea Sfântă se întărește în slujire.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 15/29 iunie 2020, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie la Sfânta Mânăstire a Schimbării la Față a Domnului pe Muntele Tabor, unde a citit următoarea predică:

„Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce  ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă” (Mat. 6:31-33), spune Domnul.

Iubiți frați întru Hristos,

Cuvioși creștini

Predicând în sinagogile din Galileea (Luca 4:44) și vindecând neputințele mulțimilor care Îl urmau cerându-I să nu se depărteze de ele (Luca 4:42), Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus: „ Trebuie să binevestesc împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis” (Luca 4:43). Aceste cuvinte ale Domnului sunt revelatoare pentru că denotă cu toată claritatea și precizia scopul Proniei Dumnezeiești, și anume venirea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, în lume.

Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu față de oameni nu a putut să părăsească creația Lui făcută după chipul și asemănarea Sa și să lase omul în întunericul neștiinței și al păcatului. Prin urmare, El L-a trimis pe Fiul Său Cel Unul Născut făcut om, pentru a-l mântui pe om, așa cum Sfântul Pavel propovăduiește creștinilor: „Gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Fil. 2: 5-8).

Lucrul prioritar este sufletul omului, așa cum spune Domnul: „Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său??”(Matt. 16:26).

Și Hristos „ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce”, pentru că Sfântul Pavel predică: „Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credinţă spre credință” (Romani 1:17). Și dreptatea lui Dumnezeu nu este alta decât calea și poarta spre Împărăția Cerurilor, și anume spre vederea ei sau, mai degrabă, spre vederea frumuseții absolute a slavei lui Dumnezeu, Căruia toate forțele îngerești împreună cu toți Sfinții strigă tare imnul, Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot … Osana întru cei de sus.

Problema prioritară este sufletul omului, după cum spune Domnul: „Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? “(Mat. 16:26).”

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, 14/27 iunie 2020 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfântului Prooroc Elisei în Mănăstirea închinată lui, aflată în centrul orașului Ierihon, lângă sicomorul lui Zaheu.

În această zi, Biserica săvârșește pomenirea Sfântului Prooroc Elisei despre care se mărturisește în Vechiul Testament, în cartea Regilor, că a fost chemat de Proorocul Ilie la lucrarea lui Dumnezeu. A fost uns prooroc, la porunca lui Dumnezeu, de către Proorocul Ilie în locul lui și i-a urmat acestuia toată viața, învrednicindu-se a primi de la Dumnezeu darul facerii de minuni.

Prin dumnezeiasca putere dată lui, a transformat apa amară și vătămătoare a izvorului de la poalele Muntelui Carantaniei din Ierihon în apă dulce și bună de băut și a săvârșit numeroase minuni. În cele din urmă s-a învrednicit să primească de la Proorocul Ilie har îndoit, trimis de sus, din carul de foc al aceluia, prin mantia pe care i-a aruncat-o. Călcând pe această mantie, a trecut apele râului Iordan.  

În această Mănăstire, s-a săvârșit Sfânta Liturghie condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupulei, Ieromonahi Aghiotafiți printre care Egumenul Mănăstirii Păstorilor din Bet Jalla, Arhimandritul Ignatie, Egumenul Mănăstirii de pe Muntele Carantaniei, Părintele Onufrie, Părintele Hrisogon din Sfânta Mănăstire Hozeva, Părintele Chiriac din Mănăstirea Sfântului Gherasim, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconii Evloghie și Simeon. De asemenea au participat Egumenul Mănăstirii Sfântului Gherasim Iordanitul, Arhimandritul Hrisostom, și Egumenul Mănăstirii Sfântului Ioan Botezătorul de la Iordan, Arhimandritul Bartolomeu, Preoți arabi din diferite regiuni și credincioși din Ierihon. 

Către aceștia Preafericitul a adresat această cuvântare:

„Cu dumnezeiască mai înainte vedere te-a tras pe tine marele Ilie ucenic, înțelepte Elisee, arătându-te prooroc luminat de Duhul. Pentru aceasta astăzi prăznuim preasfântă pomenirea ta cu cuget de bună credință cinstindu-te pe tine împreună cu dânsul, mărite”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Cel care a primit har îndoit de la Duhul Sfânt și a fost ucenic al marelui Ilie Tesviteanul, Proorocul Elisei, ne-a adunat pe toți astăzi în Sfânta Mănăstire ce îi poartă numele, în străvechiul oraș Ierihon din Palestina, ca să sărbătorim cinstita sa pomenire și să-I mulțumim lui Dumnezeu Cel în Sfânta Treime Care l-a arătat „vas minunat” (Înțelepciunea lui Sirah 43, 2) al Său.

 „Și a zis Domnul către Ilie: Mergi și întoarce-te pe calea ta (…) și pe Elisei fiul lui Șafat să-l ungi prooroc în locul tău (…). Atunci a plecat Ilie de acolo și a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, arând (…)  Și a trecut pe lângă el aruncându-i mantia. Și a lăsat Elisei boii și a alergat după Ilie (…) și s-a sculat și s-a dus după Ilie și a început să-i slujească” (3 Regi 15-21), menționează scriitorul cărții Regilor.

Personalitatea și harul proorocesc al lui Elisei pot fi înțelese limpede din cartea „Înțelepciunea lui Sirah” unde se spune: „Când Ilie a fost răpit la cer în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui. În zilele sale nu s-a temut de biruitori și nimeni nu l-a supus. Tot cuvântul n-a fost ascuns înaintea lui și întru adormire a proorocit trupul lui. Și în viața sa a făcut semne și la moarte minunate au fost lucrurile lui” (Înțelepciunea lui Sirah 48, 12-15).

Însuși Domnul nostru Iisus Hristos îl pomenește pe Sfântul Prooroc Elisei, în învățătura Sa către farisei: „Și mulți leproși erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar niciunul dintre ei nu s-a curățat, decât Neeman Sirianul” (Luca 4, 27), potrivit mărturiei Sfântului Evanghelist Luca.

Trebuie menționat că Iisus Hristos nu îl pomenește numai pe minunatul Prooroc Elisei, ci pe toți Sfinții Prooroci ai Legii lui Moise. Aceasta pentru că Proorocii au vestit și au pregătit dinainte calea venirii în lume și pe pământ a lui Dumnezeu Cuvântul, a Fiului lui Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, potrivit mărturiei Domnului Însuși Care a spus către doi dintre ucenicii Săi care mergeau spre Emaus: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, ca să credeți toate câte au spus proorocii! Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea și să intre în slava Sa?” (Luca 24, 25-26). Și în alt loc: „Iar Petru, deschizându-și gura, a zis (…) că Acesta este Cel rânduit de Dumnezeu să fie Judecător al celor vii și al celor morți. Despre Acesta mărturisesc toți Proorocii, că tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor, prin numele Lui” (Fapte 10, 34, 42-43). 

Iar Apostolul neamurilor, dumnezeiescul Pavel, evidențiază în predica sa, alegerea și misiunea atât a Sfinților Apostoli cât și a Proorocilor care constituie deopotrivă piatra de temelie pe care a fost construit lăcașul lui Dumnezeu, Hristos fiind piatra din capul unghiului: „Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia apostolilor și a proorocilor. Piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos” (Efeseni 2, 19-20).

Tocmai prin aceasta se deosebesc adevărații Prooroci de Proorocii mincinoși: prin faptul că propovăduiesc și vestesc mai înainte, prin lucrarea Duhului Sfânt, Nașterea lui Hristos: „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14), proorocește Sfântul Isaia.

Bucură-te, Elisee, care ai arătat pe pământ viețuire întocmai cu îngerii, viețuind în trup ca un fără de trup. Păzindu-ți, Prooroace, ochiul sufletului cel fără materie, cu raza Duhului te-ai învrednicit a vedea cele viitoare”, cântă imnograful Bisericii.

Sfântul Iacov Fratele Domnului, adresând cuvinte de mângâiere și încurajare în epistola sa sobornicească, spune: „Luați, fraților, pildă de suferință și de îndelungă-răbdare pe proorocii care au grăit în numele Domnului” (Iacov 5, 10). Acest fapt arată că atât Apostolii cât și Proorocii, ca unelte alese ale lui Dumnezeu, au fost purtați de Duhul Sfânt (Cf. Luca 4, 1), adică de Duhul lui Hristos. Iar deosebirea dintre cuvântul Proorocilor și cel al Apostolilor o arată Sfântul Ioan Gură de Aur, comentând cuvintele Domnului: „ca să se bucure împreună și cel ce seamănă și cel ce seceră” (Ioan 4, 36). Proorocii sunt cei care au semănat, dar nu ei au secerat, ci Apostolii.

Cu alte cuvinte, dorința Proorocilor a fost venirea lui Hristos printre oameni. Aceasta este dorința Sfântului nostru prăznuit astăzi, a Proorocului Elisei: ca Hristos să vină și să se sălășluiască în inimile noastre. 

Veniți, dar, frații mei în Hristos Dumnezeul și Mântuitorul nostru, să-l rugăm pe slujitorul Lui sfânt și făcător de minuni, pe Proorocul Elisei, și pe cei prăznuiți împreună cu el, Sfântul Metodie Arhiepiscopul Constantinopolului și Sfințitul Mucenic Chiril Episcopul Gortinei din Creta, și împreună cu imnograful să zicem: „Cere de la Dumnezeu, Elisee, vindecare celor ce bolesc și curățire greșelilor celor ce curat te laudă”. Slobozește-ne pe noi și lumea toată de boala molipsitoare pricinuită de virusul corona, pentru ca prin tine să se slăvească numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

După Sfânta Liturghie s-a citit rugăciunea de binecuvântare a strugurilor și s-a oferit masa de sărbătoare le stăreție.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/2AwKihY28As

Joi, 12/25 iunie 2020, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului nostru Părinte Onufrie Egipteanul la Sfânta sa Mânăstire, care se află pe „țarina olarului”, care a fost cumpărat de farisei cu cele treizeci de monede de argint pe care Iuda li le-a înapoiat (Mat. 21:30), vizavi de scăldătoarea Siloam.

În această Sfântă Biserică, care este săpată în principal într-o stâncă, închinată Sfântului Onufrie, care a trăit în Egipt în secolul al IV-lea, în liniște deplină, rugăciune, post și nevoințe aspre, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Dumnezeiasca Liturghie, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Aristovul al Madabei, Ieromonahi aghiotafiți, Arhidiaconul Marcu și ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la stradă au fost date de ierodiaconul Simeon, la slujbă a participând creștini credincioși, călugări, călugărițe și pelerini din eparhia noastră vorbitoare de limba greacă și de limba arabă.

Preafericirea Sa a citit următoarea Predică în fața celor prezenți:

„Căutat-ai, purtătorule de Dumnezeu, a vedea veselia Domnului și ai poftit să vorbești singur numai cu Dânsul. Pentru aceea, fugind, ai părăsit lumea, petrecând prin pustietăți și prin munți și, fiind îmbrăcat cu Hristos, nu purtai grijă de haină, cumpărându-ți ție haina nestricăciunii cu care ai intrat în cămara de nuntă în cer, veselindu-te în veci, Onufrie Cuvioase,” spune melodul Biserucii.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuvioși creștini

Harul Duhului Sfânt care l-a făcut pe Sfântul nostru Părinte Onufrie cetățean al deșertului, Înger în trup și făcător de minuni, ne-a adunat pe toți în Mănăstirea Sa Sfântă, aflată la „Țarina Sângelui” (Mat. 27: 8), pentru a prăznui festiv pomenirea sa.

Ascultând cuvintele lui David, „Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua”(Psalm 25:4-5), a plecat de la mănăstirea de obște unde a viețuit ca monah, în Hermoupolis din Tebe în Egipt și s-a retras în pustie, unde a trăit șaizeci de ani, fără să vadă chip de om, având ca modele de urmat pe profetul Ilie și pe Sfântul Ioan Botezătorul.

Viața de nevoințe a Sf. Onufrie în pustie l-a făcut vas al Duhului Sfânt, după cum spune imnograful: „Lumină înțelegătoare și cerească înăuntru în inima ta primind, vas prealuminat te-ai arătat nestricat Treimii și dar de tămăduiri ai primit, strigând: Aliluia”.  

Sfântul nostru Părinte Onufrie a ajuns la sălășluirea cu Îngerii pentru că a căutat adevărul, neprihănirea și lumina adevărată încă din copilărie, virtuți care au fost arătate oamenilor de Tatăl prin Fiul Său Cel Unul  Născut și Cuvântul, și Sfântul Duh: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12), „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui”(Matei 6). : 33), „veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32), spune Domnul.

Altfel spus, cuvintele inspirate de Dumnezeu atât din Vechiul cât și din Noul Testament, din Evanghelie, au devenit un mod de viață și de nevoință pentru Sfântul Onufrie, care l-a considerat pe Domnul sursa vieții, după cuvântul psalmistului: „întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmul 36: 9). „Căci Hristos este atât izvorul vieții cât și lumina”, spune Sfântul Atanasie cel Mare.

Prin străduința în nevoințe, părintele nostru Onufrie a reușit lucrul de dorit și desăvârșit, pentru a deveni părtaș al acțiunilor necreate ale lui Dumnezeu, și anume cineva care a privit și s-a îmbrăcat în lumina dumnezeiască necreată și s-a făcut co-moștenitor al slavei lui Hristos, după cum spune imnograful: „Cu totul jertfindu-ți gândul Celui Ce pentru noi a suferit moartea cea prin Cruce, după vrednicie te-ai făcut părtaș și împreună moștenitor slavei Lui.” Și în altă parte, „Părinte, de Dumnezeu cugetătorule Onufrie, omorându-ți membrele cele de pe pământ, ai dobândit viața cea cerească, intrând înăuntrul cămării celei de Mire și cu bucurie uitându-te la frumusețea cea neajunsă a Ziditorului tău, Sfinte ”.

Vederea „frumuseții celei neajunse” a fost realizată de Sfântul Onufrie prin virtutea „curăției și a neprihănirii desăvârșite, pe care oamenii stricați le dobândesc după multe greutăți, străduințe și sudoare”, după cuvântul Sfântului Ioan Scărarul. „Căci biruința firii este dincolo de nădejde. În orice caz, unde firea a fost biruită, acolo s-a descoperit nestricăciunea suprafirii,” spune din nou Sfântul Ioan. „Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare”(Evrei 7: 7).

Cu alte cuvinte, Sfântul Onufrie se distinge printre marii nevoitori ai Bisericii, din pustie, pentru că a reușit reînnoirea perfectă a omului în Hristos, Dumnezeul desăvârșit și omul desăvârșit, și și-a transformat firea stricăcioasă prin lepădarea de propria lui voință, supunându-se voii lui Hristos, Care a spus „Că oricine va face voia Tatălui Meu Celui din ceruri, acela îmi este frate şi soră şi mama” (Mat. 12:50). „Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.” (Ioan 6: 40).

Trebuie să spunem că înnoirea omului nu este cu putință fără Hristos, întrucât „fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15:5), spune Domnul. De aceea imnograful spune: „Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim.”

Viața în Hristos a Sfântului Onufrie, cinstit astăzi, care s-a făcut înger în trup și factor de minuni, dovedește că Domnul nostru Iisus Hristos este lumina adevărului mântuitor. Să spunem cu imnograful: „Fericit ești că lui Hristos ai slujit și a vrăjmașului ai biruit puterea. Cel ce ești cu Îngeri împreună vorbitori, cu Drepții și cu Cuvioșii împreună locuitor, cu care roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre. Amen.”

Din cele de mai sus, este clar că lupta duhovnicească pentru îndumnezeirea în Hristos nu se referă numai la firea umană, și anume la suflet, ci și la trup; și aceasta este așa, întrucât „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi” (Ioan 1:14), după cum spun Scripturile.

Viața în Hristos a onoratului Sfânt Onuphrius, care a devenit un Înger în trup și un făcător de minuni, dovedește că Domnul nostru Iisus Hristos este lumina adevărului mântuitor. Să spunem astfel, împreună cu imnograful: „Binecuvântat ești tu, Onuphrius, că ai lucrat pentru Hristos și ai învins puterea vrăjmașului, co-cetățean al Îngerilor, comun cu Dreptul și Sfântul, cu care te-ai apropiat de Dumnezeu. să avem milă de sufletele noastre”. Amin. ”

După otpust a avut loc o procesiune la mormântul ctitorilor, s-a citit rugăciunea de binecuvântare a fructelor și s-a făcut pomenirea Maicii Serafima, care a viețuit în mănăstire.

La sfârșit, buna chivernisitoare a Mănăstirii, stareța Paisia, a oferit o agapă soborului Patriarhal și tuturor celor prezenți la curtea Mănăstirii și la egumenie.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/w9Ci7O6TqIw

Marți, 9/23 iunie 2020, elevii Școlii de pe Sion împreună cu directorul Școlii, arhimandritul Matei și cu directorul internatului, ierodiaconul Simeon, l-au vizitat pe Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, la sfârșitul anului școlar, prin harul lui Dumnezeu, în ciuda pandemiei de COVID-19 și I-au cerut binecuvântarea să-și viziteze părinții în Grecia.

În cadrul acestei întâlniri, Preafericirea Sa a sfătuit elevii să urmeze măsurile de siguranță împotriva virusului, să se bucure de vacanța cu familiile lor și să se întoarcă la sfârșitul verii pentru continuarea studiilor la Școală.

Directorul școlii și elevii I-au mulțumit Preafericirii Sale pentru interesul Patriarhiei pentru educația lor.

Din partea Secretariatului-General

Luni dimineață, pe 9/22 iunie 2020, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil l-a decorat pe dl. Sibli Anastas, un membru distins al Comunității din Betleem, cu medalia de Stavrofor al Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt.

Această distincție onorifică i-a fost acordată dlui. Anastas, după cum spunea Preafericitul, „în schimbul donației sale, și anume jertfa sa închinată Sfântului Mormânt și Patriarhiei.

Preafericirea Sa i-a oferit dlui. Sibli și respectabilei lui soții o cruce pectorală, pentru a-i proteja și apăra cu sănătate, tărie și binecuvântare.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 8/21 iunie 2020, Preafericitul Părinte al nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului a slujit Sfânta Liturghie în Biserica Nașterii din Betleem, cu ocazia praznicului tuturor Sfinților care au strălucit în Palestina, Mucenici, Mărturisitori și Cuvioși. Acest praznic se sărbătorește de câteva decenii de către Patriarhia Ierusalimului în Duminica ce urmează Duminicii Tuturor Sfinților.

Împreună cu Preafericitul au slujit Epitropul patriarhal din Betleem, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Teofilact al Iordanului, Înaltpreasfințiții Arhiepiscopii Aristarh al Constantinei și Aristobul al Madavei, Ieromonahi Aghiotafiți și Preoți arabi, preoți slujitori ai Bisericii din Betleem, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de Vasilios Goțopulos în strana dreaptă, în limba greacă, și de corul Bisericii condus de domnul Lorens Samur în strana stângă, în limba arabă. Au luat parte puțin mai mulți credincioși, datorită relaxării măsurilor privitoare la virusul covid-19.

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericitul a rostit această predică:

„În vremea aceea, pe când umbla pe lângă Marea Galileei, a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni” (Matei 4, 18-19).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului prăznuiește astăzi în mod special pomenirea Sfinților care au strălucit în Palestina. De aceea și noi, prin harul Duhului Sfânt, ne-am adunat în acest loc sfânt al Peșterii primitoare de Dumnezeu, adică al Nașterii Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ca să aducem Jertfa de laudă, euharistică și fără de sânge, lui Dumnezeu Cel în Sfânta Treime, acum când măsurile împotriva bolii molipsitoare covid-19 s-au destins. 

Această regiune a Palestinei este locul biblic unde s-au întâlnit cele cerești cu cele pământești, adică a avut loc descoperirea lui Dumnezeu în lume și printre oameni, plinită prin marea taină a Iconomiei lui Dumnezeu, adică întruparea lui Dumnezeu Cuvântul din curatele sângiuri ale Pururea Fecioarei Maria în Persoana Domnului nostru Iisus Hristos.

Palestina biblică este primul loc al chemării Patriarhului Avraam, dar și al Sfinților Apostoli: „După aceea a zis Domnul către Avraam: Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-l voi arăta Eu” (Facerea 12, 1). Iar către pescari a zis Domnul: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei îndată lăsând mrejele, au mers după El” (Matei 4, 19-20).

Prin chemarea lui Avraam de către Domnul este înfățișată adunarea persoanelor sfinte și a proorocilor din Vechiul Testament. Prin chemarea Sfinților de către Iisus Hristos este arătată adunarea aleasă a Sfinților Apostoli. Atât Proorocii, cât și Apostolii au constituit piatra de temelie, iar Hristos este piatra din capul unghiului pe care au fost zidiți toți Sfinții Bisericii, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel zicând: „Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia apostolilor și a proorocilor. Piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos” (Efeseni 2, 19-20).

Aceasta înseamnă că Dumnezeu, prin chemarea Sa, dar și prin hotărârea fără tăgadă a Proorocilor și a Apostolilor, i-a făcut vase ale Sfântului Duh, potrivit celor spuse de Apostolul Pavel: „După Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții, căci scris este: Fiți sfinți pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1, 15-16).

Cu alte cuvinte, Sfinții Apostoli, cei chemați de Domnul nostru Iisus Hristos, constituie modelele sfințeniei, adică ale îndumnezeirii omului și de aceea suntem chemați să devenim următori ai lor: „Lumină a răsărit dreptului și celor drepți cu inima veselie. Veseliți-vă, drepților, în Domnul și lăudați pomenirea sfințeniei Lui” (Psalmul 96, 12-13), cântă David.

Principala însușire a pământului Palestinei este faptul că acesta a fost udat și, prin urmare, sfințit de cinstitul sânge al „plinirii Legii și a Proorocilor”, adică al lui Hristos. Iar principala însușire a Sfinților ei este faptul că au văzut și au auzit ei înșiși și s-au făcut martori ai învățăturii, ai minunilor, ai pătimirii pe Cruce și ai Învierii din morți a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după cum spune Evanghelistul Ioan: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). Iar potrivit corifeului Apostolilor, Petru: „Pentru că noi v-am adus la cunoștință puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui, nu luându-ne după basme meșteșugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noștri” (2 Petru 1, 16).

Trebuie menționat că izvorul dreptății și al sfințeniei tuturor Sfinților și, desigur, al celor din Palestina, este „izvorul vieții”, Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Maica Dumnezeului nostru, pururea Fecioara Maria, care a săvârșit sfințirea pământului biblic al Palestinei, prin Bunavestire din Nazaret, prin Nașterea lui Dumnezeu Cuvântul în Peștera din Betleem și prin îngroparea ei în satul Ghetsimani din Ierusalim.

Preacuratei Stăpâne, Născătoarea de Dumnezeu, și ascultării ei de voia lui Dumnezeu îi datorează toți Sfinții sfințenia și dreptatea lor: „Căci precum prin neascultarea unui om s-au făcut păcătoși cei mulți, tot așa prin ascultarea unuia se vor face drepți cei mulți” (Romani 5, 19), vestește dumnezeiescul Pavel.

Sfinții, fiind „plini de roada dreptății, care este prin Iisus Hristos, spre slava și lauda lui Dumnezeu” (Filipeni 1, 11), potrivit lui Pavel, constituie o pildă vie prin care suntem îndemnați să imităm râvna lor dumnezeiască și dragostea lor desăvârșită față de Hristos. Spunem aceasta deoarece mulțimea fără număr a Sfinților Bisericii lui Hristos arată limpede că fiecare om poate și este chemat la comuniunea cu Sfinții potrivit celor scrise: „Fiți sfinți pentru că Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1, 16). Acesta este îndemnul Mântuitorului nostru Hristos, dar și scopul Bisericii Lui. „Nu numai cuvintele Sfinților, ci și însăși persoanele lor sunt pline de har duhovnicesc”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur. „Sfinților mă închin și îi cinstesc și cer mijlocirea și rugăciunile lor, căci prin mijlocirea lor ne mântuim toți”, învață Sfântul Ioan Damaschin. 

Iubiții mei frați, Sfinții prăznuiți astăzi, care au strălucit în Palestina, se disting prin mărturia lor istorică nemincinoasă a faptului că adevărul arătat în Hristos nu este o ideologie sau o teorie religioasă despre lume, și a faptului că Biserica, în calitate de trup al lui Hristos, nu este un sistem social, adică o asociație filantropică, ci este realitatea faptului că Dumnezeu, Creatorul celor ce sunt, Se odihnește în Sfinții Lui și în Biserica Lui, după cum confirmă Psalmistul zicând: „Că a ales Domnul Sionul și l-a ales ca locuință lui. Aceasta este odihna Mea în veacul veacului, aici voi locui că l-am ales pe el” (Psalmul 131, 13-14).

Noi să-i rugăm pe Sfinți, care au îndrăzneală la Dumnezeu, ca, pentru rugăciunile lor și ale Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, să dobândim sfințenia cea în Hristos Dumnezeu și mântuirea sufletelor noastre. Amin.”

După Sfânta Liturghie, Preafericitul a sfințit un mic paraclis grec-ortodox aflat în locuința lui Mihail Kanavati, săvârșind Slujba Aghiasmei. La masa de post, cu pește, care s-a oferit, Preafericitul a rostit această cuvântare:

 „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc” (Psalmul 126, 1), cântă Proorocul și Împăratul David.

Iubite domnule Mike împreună cu familia dvs.,

Cinstiți Părinți și Frați,

Ascultând cuvintele Domului, zicem: „Pace casei acesteia” (Luca 10, 5), în care am intrat astăzi ca să o binecuvântăm și să sfințim micul paraclis construit în interiorul ei în cinstea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. 

Toți Îngerii, după cum spune dumnezeiescul Pavel, „sunt duhuri slujitoare trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii” (Evrei 1, 14). Pe aceștia i-a așezat Dumnezeu ocrotitori fiecărui neam și popor și călăuzitori spre binele lor” (Cf. Deuteronom 32, 8). Acestora le poruncește să-i păzească pe cei care nădăjduiesc în El, ca să nu-i vatăme nimic și să nu se apropie răul de lăcașurile lor” (Cf. Psalmul 34, 5-6; 33, 7).

Aceștia văd mereu în ceruri fața lui Dumnezeu și Îi înalță cântare și mijlocesc la El pentru noi și „se bucură pentru fiecare păcătos care se pocăiește” (Luca 15, 10).

 „Că unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20), zice Domnul. Aceasta o mărturisește invitația, iubitoare de găzduire și iubitoare de frați, în casa voastră, invitație făcută astăzi Smereniei Noastre, Înaltpreasfințitului Teofilact, Arhiepiscop al Iordanului și Epitrop patriarhal în Betleem, și evlavioșilor clerici care slujesc bine-credincioșilor noștri cu dragoste și dăruire.

Am venit la dumneavoastră, iubite Mike, cu bucuria Domnului, „ca să îmi găsesc liniștea împreună cu voi” (Romani 15, 32), după cum scrie dumnezeiescul Pavel romanilor.

Misiunea mădularelor purtătoare ale numelui lui Hristos și credincioase, care aparțin trupului Lui, adică Bisericii, se dezvăluie în îndemnul evanghelic adresat Sfinților Ucenici și Apostoli ai lui Hristos: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).

Dorim ca Domnul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria și ale Sfinților care au strălucit în Palestina pe care azi îi prăznuim, să vă dăruiască dumneavoastră și evlavioasei dumneavoastră familii putere de sus, sănătate sufletească și trupească și răbdare, iar răposatului vostru tată, Nicolae, odihnă sufletului în pământul celor vii.

În final, să-L rugăm pe Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Cel născut în Peștera din Betleem, și să-i spunem: „Înconjoară-ne pe noi cu sfinții Tăi Îngeri, ca prin mijlocirea lor fiind păziți și povățuiți, să ajungem la unitatea credinței și la cunoștința slavei Tale celei neapropiate, că binecuvântat ești în vecii vecilor.” Amin.

Întru mulți ani, cu sănătate, pace și binecuvântare de la Domnul.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/rA5HG0TRvxg