Luni, 3/16 noiembrie 2020 s-a prăznuit de către Patriarhie Mutarea Moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință în Biserica închinată lui din orașul Lida.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica pomenește mutarea cinstitelor Moaște ale Sfântului Gheorghe, adică aducerea lor din Roma, orașul muceniciei sale, la Lida, orașul natal al mamei lui.   

În această zi, Biserica prăznuiește și Sfințirea Bisericii lui din Lida de către Sfânta Elena în 326-336 d.Hr.

În această zi, în Sfânta Mănăstire a Sfântului Gheorghe, a condus Sfânta Liturghie Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh și Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Arhimandriții Nectarie și Nifon, Preoți arabi, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Au cântat în limba arabă psalții Comunității și au participat destui credincioși, în ciuda măsurilor privitoare la virusul covid 19. 

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericitul a adresat această cuvântare:

 „Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus Domnul nostru” (Romani 8, 38-39). „Căci pentru mie viață este Hristos și moartea un câștig” (Filipeni 1, 21), propovăduiește Sfântul Apostol Pavel. 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Harul tainei dreptei credințe, adică al Răstignirii și al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne-a adunat în acest sfânt loc „al slujirii cuvântătoare”, ca să prăznuim pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință, care s-a făcut următor Pătimirii Domnului. 

Prietenul credincios al lui Hristos, Gheorghe, deține un loc aparte în rândul Mucenicilor Bisericii și aceasta pentru că, potrivit Sfântului Andrei Criteanul, acesta s-a arătat „mlădița roditoare a Viței celei adevărate, al Cărei lucrător este Părintele ceresc Care, prin el, lucrează pentru noi bucurie duhovnicească spre tămăduirea patimilor și înnoirea sufletului și a trupului”.

Cine este vița cea adevărată? Este Hristos Care spune: „Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul” (Ioan 15, 1). Explicând acest verset, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Înțelegi, dar, foarte bine că Tatăl ne hrănește întru dreapta credință, prin Fiul, în Duhul. Lucrează, adică privește și cercetează și ne învrednicește de grija îndreptării, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Ca să nu creadă cineva că numai Cel Unul Născut Se îngrijește de noi, ci are împreună-lucrător pe Dumnezeu Tatăl, numindu-Se pe Sine viță care dăruiește viață mlădițelor sale și puterea de a rodi, iar pe Tatăl îl numește lucrător”. Și adaugă:

 „Nu despre trupul Lui spune că este vița, ci despre dumnezeire… și nici rodul Sfinților nu este trupesc, ci duhovnicesc”.

Cu adevărat, Mucenicul Gheorghe s-a făcut mlădiță a lui Hristos din care am luat „viața și puterea de a rodi”. Gheorghe a ascultat din copilărie cuvintele înțeleptului Pavel: „Căci pentru mine viață este Hristos și moartea un câștig” (Filipeni 1, 21). De aceea, Sfântul Teodor Studitul spune într-o cântare: „Pe diamantul răbdării cel înțelegător, duhovnicește să îl lăudăm, fraților, pe măritul Mucenic Gheorghe pe care, ca pe cel aprins cu dragostea  pentru Hristos, primejdiile l-au bătut, muncile l-au strujit și feluri de chinuri i-au topit  trupul cel din fire stricăcios. Că a biruit dorul pe fire, prin moarte îndemnând pe doritorul să meargă la doritul Hristos Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre”.  

Gheorghe provenea dintr-o familie bogată și nobilă din Capadocia. A slujit ca mare comandant în armata romană în timpul împăratului Dioclețian (284-305). În anul 303 a fost emis un edict împotriva Creștinilor pe care l-a aplicat cu cruzime Dioclețian și, mai ales, Cezarul Galeriu. Mulți dintre marii Mucenici ai Bisericii au mărturisit în timpul acestei perioade de cumplite prigoane.

Prealăudatul Gheorghe nu numai că s-a declarat cu îndrăzneală Creștin, ci a și mustrat rătăcirea idolilor și i-a batjocorit pe împăratul însuși și pe cei care credeau în uneltele diavolilor, adică idolii.

Aceasta a făcut-o mărturisitorul dragostei lui Hristos, ascultând cuvintele înțeleptului Solomon: „Ochii tăi să privească drept înainte și genele tale drept înainte să caute” (Pilde 4, 25) și ale lui Hristos: „Feriți-vă de oameni. Mai înainte de toate acestea își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă spre mărturie” (Luca 21, 12-13).  

Aceste cuvinte ale Domnului se referă la slujirea apostolească, adică la propovaduirea Evangheliei de către Sfinții Apostoli, dar și de către cei care au mărturisit prin sângele lor pentru adevărul Creștinismului. Potrivit comentatorului Eftimie Zigavinos, „spre mărturie” înseamnă „spre mustrare, ca să nu mai poată să spună apoi că nu au auzit propovăduirea.” „De n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor” (Ioan 15, 22), spune Domnul.   

Fericitul Gheorghe, iubiții mei frați, face parte din ceata marilor Mucenici ai Bisericii. Și aceasta deoarece, prin sângele său mucenicesc, Sfântul Gheorghe a oferit încredințarea Învierii lui Hristos și a pecetluit adevărul credinței Creștine. Cu alte cuvinte, fericitul Gheorghe s-a jertfit propovăduindu-L pe „Fiul Omului” (Matei 8, 20) Care prin răstignirea Sa a deschis Împărăția cerurilor. În aceasta constă contribuția Sfântului Gheorghe, în faptul că L-a mărturisit pe Acela Care „spre aceasta S-a născut și pentru aceasta a venit în lume ca să dea mărturie pentru adevăr” (Ioan 18, 37).

Mărturisirea prin sânge a Sfântului Gheorghe pentru adevărul lui Hristos l-a făcut părtaș Patimilor și morții lui Hristos. De aceea Sfântul Mare Mucenic a luat „cununa dreptății” (2 Timotei 4, 8) și desăvârșirea sfințirii lui. Acesta, potrivit dumnezeiescului Pavel, „a fost altoit pe El prin asemănarea morții Lui” (Romani 6, 5), adică a lui Hristos.

 „Acesta, ca un bun ostaș, s-a luptat împotriva tiranilor și pe aceia i-a rușinat, următor făcându-se Patimii Mântuitorului Hristos. Nu și-a miluit vasul cel de lut al său, ci gol l-a strujit, cu muncile zdruncinându-l. Aceluia să strigăm: Purtătorule de chinuri roagă-te să se mântuiască sufletele noastre”, cântă imnograful.

Sfinții și, mai ales, Mucenicii lui Hristos, au parte de mare cinste și de un cult aparte pentru că ei au reușit să-L facă pe Duhul Sfânt să se sălășluiască în trupurile lor muritoare după cum foarte limpede învață Sfântul Pavel: „Iar dacă Duhul Celui Ce a înviat pe Iisus din morți locuiește în voi, Cel Ce a înviat pe Hristos din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său Care locuiește în voi” (Romani 8, 11). Și Marele Mucenic Gheorghe a fost astfel, adică vas al Sfântului Duh, drept pentru care se bucură de „cununa cea neveștejită a măririi” (1 Petru 5, 4) și mijlocește la Dumnezeu Tatăl pentru toți cei care se roagă lui. 

Deci, iarăși, împreună cu imnograful să zicem: „Purtătorule de chinuri Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu Tatăl să se mântuiască sufletele noastre și tu, Maica lui Dumnezeu, preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiului și Dumnezeului tău pentru noi toți. Amin.

La mulți ani slobozi de boala molipsitoare (covid 19). 

După Sfânta Liturghie, Egumenul Arhimandritul Nicodim, care cu pricepere se îngrijește de Mănăstire, a oferit o tratație și masa la care au luat parte Sinodia patriarhală, epitropii și psalții Comunității.

Pomenirea Sfântului Gheorghe s-a prăznuit și în Mănăstirea Sfântului Gheorghe de la spital, prin Sfânta Liturghie săvârșită de Egumenul Mănăstirii Sfântului Gheorghe din Akkra, Arhimandritul Filotei, prin deosebita grijă a Monahiei Pansemni.

Din partea Secretariatului General

Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al III-lea a anunțat astăzi, 14 noiembrie, succesul Patriarhiei Ierusalimului în dejucarea unui noi manevre a radicalilor de a prelua Hotelul Petra de la Poarta Jaffa, din Ierusalim.

Patriarhia urmărește un plan strict de apărare a proprietăților sale de la Poarta Jaffa împotriva grupului radical Ateret Cohanim, care pretinde în mod fals că ar fi posesorii proprietăților ortodoxe.

Planul funcționează pe două căi de apărare paralele. Prima este lupta până la capăt, în bătălia juridică a cazului curent, care a ajuns la Curtea Supremă. Și a doua, oferirea tuturor tipurilor de ajutor pentru a permite chiriașilor să rămână fermi în aceste proprietăți, deoarece în scenariul nefericit în care Patriarhia eșuează în prima linie de apărare, proprietățile vor rămâne în continuare ocupate și sub controlul actualilor chiriași.

Patriarhul Ierusalimului a explicat că, urmând această ultimă cale de apărare, Patriarhia, joia trecută, a plătit două milioane de shekeli Curții Districtuale din Ierusalim, în numele chiriașilor hotelului Petra, pentru a opri instanța să se pronunțe în favoarea radicalilor, situație care le-ar fi permis să preia hotelul.

Preafericirea Sa a menționat că Patriarhia, și în timpul slujirii sale, a plătit 400.000 de shekeli chiriașilor hotelului Petra, pentru a le permite să își plătească datoriile către autoritățile locale israeliene relevante dar, din păcate, ei nu au făcut-o. Aceasta a dus la acumularea datoriei până la sume enorme, cu trecerea timpului.

În condițiile în care chiriașii nu și-au plătit obligațiile, Curtea Districtuală din Ierusalim a numit un lichidator pentru a colecta datoria, iar lichidatorul nu era altul decât avocatul Avi Moshe Segal, unul dintre avocații grupării Ateret Cohanim.

Patriarhia Ierusalimului a încercat să plătească direct datoria chiriașilor față de autoritățile locale israeliene, însă lichidatorul, dl Segal, a obținut o decizie din partea instanței, împiedicând autoritățile competente să negocieze cu Patriarhia. Era evident că strategia lichidatorului va conduce în cele din urmă gruparea Ateret Cohanim să plătească datoria chiriașilor în schimbul dobândirii drepturilor lor la hotelul Petra, ceea ce ar însemna că radicalii vor prelua hotelul Petra și îl vor folosi după bunul plac, și că este scenariul dezastruos pe care Patriarhia încearcă să îl evite; din acest motiv. Patriarhia a plătit această sumă uriașă de bani, în ciuda greutăților financiare prin care trece, mai ales în contextul izbucnirii pandemiei COVID-19 și a scutirii acordate locatarilor proprietăților Patriarhiei din întregul oraș vechi al Ierusalimului pentru acest an.

 Preafericirea Sa a afirmat că Patriarhia Ierusalimului este pe deplin pregătită să facă orice și totul pentru a-și salva și apăra proprietățile de la Poarta Jaffa și proprietățile Bisericii în general. El a subliniat, de asemenea, că protejarea prezenței creștine în Ierusalim nu se realizează prin lozinci, ci prin acțiuni reale.

Preafericitul Părinte Patriarh Theofil III a condus ieri dimineața, pe 9 noiembrie, o întrunire a șefilor, judecătorilor și reprezentanților curților ecleziastice ale Patriarhiei Ierusalimului.

Întrunirea, care a avut loc la sediul Patriarhiei din Ierusalim, a abordat mai multe aspecte referitoare la instanțele ecleziastice ale Patriarhiei, care includ: taxele pentru procedurile judiciare și pentru conlucrarea spre a le uni, autoritatea spațială și geografică a fiecărei instanțe și modul în care se hotărăsc modalitățile de a transfera această autoritate de la o instanță la alta. Alte chestiuni discutate au fost procedurile necesare convertirilor de credință și necesitatea unificării acestora, precum și procedura pentru a fi înregistrate de către instituțiile civile relevante

În plus, s-a discutat subiectul divorțului; cei care doresc să divorțeze sau să anuleze căsătoria trebuie să participe mai întâi la întâlnirile cu asistenții sociali sau cu preoții din parohii, deoarece Biserica își propune să sensibilizeze cuplurile și să rezolve disputele domestice fără a fi nevoie să treacă prin divorț sau anularea căsătoriei. Întrunirea a examinat, de asemenea, în ce măsură instanțele ecleziastice acceptă un acord de divorț care a fost ratificat de instanțele civile.

Reuniunea a abordat, de asemenea, necesitatea clarificării modurilor în care instituțiile israeliene se ocupă de deciziile instanțelor bisericești. De asemenea, s-a decis ca să se publice un site pentru Curțile Bisericii Ortodoxe.

Întâlnirea s-a încheiat cu mai multe decizii, cum ar fi lucrul la actualizarea sesiunilor pentru judecătorii bisericii, organizarea de ședințe periodice pentru judecătorii instanțelor ecleziastice ortodoxe pentru a discuta problemele restante și, în cele din urmă, pentru a forma un mini-comitet de urmărire (follow-up) format din șefii Instanțelor ecleziastice ortodoxe pentru a discuta problemele și chestiunile cu care se confruntă instanțele și pentru a prezenta recomandările lor Adunării generale a judecătorilor instanțelor; unde, dacă ar fi aprobate, vor fi supuse Preafericirii Sale pentru aprobarea finală.

Această întâlnire vine ca parte a unui plan mai amplu al Preafericitului Patriarh Teofil al III-lea de modernizare a curților ecleziastice ortodoxe, cu scopul de a se asigura că aceste instanțe își mențin integritatea și rămân angajate într-o procedură legală adecvată pentru o societate civilă funcțională.

Duminică, 19 octombrie / 1 noiembrie 2020, domnul armator Athanasios Martinos a vizitat Patriarhia.

Domnul Martinos și însoțitorul său, arhitectul Gregorios Pinelis, au fost primiți de preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofili și de Părinții Aghiotafiți la catoliconul Bisericii Sfântului Mormânt.

Acolo, în prezența Consulului General al Greciei, dl Evangelos Vlioras, Preafericirea Sa l-a informat pe dl Martinos asupra drepturilor grecilor ortodocși în Biserica Sfântului Mormânt, în special în Catolicon, care este un loc special pentru cultul ortodox, inima Bisericii Sfântului Mormânt, vizavi de Sfântul Mormânt.

Preafericirea Sa a menționat, de asemenea, necesitatea renovării Catoliconului, un proiect foarte important, pe care dl Martinos și-a exprimat dorința de a-l întreprinde, la propunerea primului ministru al Greciei, dl Kyriakos Mitsotakis.

După ce a vizitat celelalte zone ale Bisericii, cum ar fi Încăperea Tezaurului și Golgota, domnul Martinos a fost primit de către Părintele Schevofilax, ÎPS Arhiepiscop Isidor al  Ierapolei, în biroul acestuia din urmă, unde domnului Martinos s-a închinat la Preacinstitul Lemn al Crucii și i s-a oferit o icoană cu Sfânta Ediculă.

De la Biserica Sfântului Mormânt, domnul Martinos a fost escortat la sediul Patriarhiei prin scara Catedralei Sf. Iacob și terasa Bisericii Sfinții Constantin și Elena.

La Patriarhie, Preafericirea Sa i-a mulțumit domnului Martinos pentru interesul său real de a susține misiunea Patriarhiei și i-a oferit o icoană a Ediculei renovate a Sfântului Mormânt, în timp ce domnul Martinos I-a oferit Preafericirii Sale un album cu comorile Mănăstirii Petraki, editat de compania sa.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 13/26 octombrie 2020, Patriarhia pomenește întoarcerea sfintelor moaște ale Sfântului nostru Părinte Sava cel Sfințit.

În această sărbătoare, Biserica Ierusalimului comemorează evenimentul de pe 13/26 octombrie 1965, când a primit moaștele Sfântului Sava cel Sfințit aduse înapoi de la Veneția, unde le dusese cruciații.

Biserica Ierusalimului a cerut întoarcerea Sfântului la un an după ridicarea „anatemelor” din 1050, în anul 1964, și după vizita Patriarhului Ecumenic Athenagoras și a Papei Ioan Paul al VI-lea în Țara Sfântă. Pentru a însoți moaștele, o delegație din Patriarhia Ierusalimului a mers la Veneția, alcătuită din vrednicii de pomenire mitropoliți Vasilios al Cezareei și Gherman al Petrei, vrednicul de pomenire Duhovnic al Mănăstirii Sfântul Sava, Arhimandritul Serafim, vrednicul de pomenire egumen al Mănăstirii Marta și Maria din Betania, arhimandritul Teodosie și diaconul de atunci – și în prezent – Mitropolitul Chiriac al Nazaretului.

Ceremonia de primire a sfintelor moaște a avut loc la Poarta Jaffa cu multă bucurie, veselie și mulțumire și, de acolo, a fost dusă la catoliconul Preasfintei Biserici a Învierii spre închinare o săptămână, ajungând la Sfânta Mănăstire întemeiată de însuși Sfântul Sava, unde se păstrează de atunci, drept comoara unui izvor de putere și ajutor de tot felul.

Spre pomenirea acestui eveniment la data menționată mai sus, la Mănăstirea Sfântului a fost săvârșită o priveghere de toată noaptea, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Părinte  Secretar General, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, Reprezentantul Patriarhal la Betleem, ÎPS Teofilact al Iordaniei, ÎPS Aristovul al Madabei (ca Arhiepiscop din anul acesta), Ieromonahi aghiotafiți, printre care s-au numărat arhimandriții Ignatie, Matei și Nifon, preoți vorbitori de limba arabă din Betleem, Beit Sahour și Beit Jala, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost rostite de secretarul Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon, în limba greacă, ajutat de ÎPS Aristovul și de corul din Acre condus de arhimandritul Filoteu, în limba arabă. La slujbă au participat membri ai eparhiei noastre de limbă arabă din zona învecinată a Betleemului.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața părinților și a credincioșilor:

„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi; Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11: 28-30), spune Domnul.

Iubiți frați în Hristos,

Sfânta noastră Biserică din Ierusalim cinstește și se închină astăzi la aducerea Sfintelor  moaște nestricăcioase ale Sfântului Savva cel Sfințit înapoi la vestita sa Lavră (la 26 octombrie 1965), de la Veneția, ținând seama de cuvintele biblice: „Pomenirea celui drept este spre binecuvântare” (Proverbe 10: 7) sau, cu alte cuvinte, amintirea celui drept este plăcută și veșnică, chiar și după moarte.

Sfântul Sava din Capadocia tânjea după odihna sufletului său și, ca un alt cerb, s-a retras la fântânile duhovnicești și nevoitoare din pustia Iudeii Palestinei, unde a primit învățătură de la Învățătorii pustiei, Teoctist și Eftimie cel Mare.

„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima” (Mat. 11:29). Interpretând aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „prin cuvântul:„ jug ”[Hristos] înseamnă lucrarea poruncilor, să ascultăm atunci comandantul, să devenim animal de povară, îmbrăcându-ne cu jugul iubirii ”. Iar comentatorul Zigavinos spune: „El nu a spus doar cuvântul„ smerit”(smerit) ci „smerit cu inima”, adică smerit în suflet, prin liberul arbitru”.

Părintele canonic al Bisericii, Grigorie de Nyssa, interpretează corect că suntem chemați să ne îmbrăcăm cu jugul dragostei lui Hristos. Și așa este, pentru că, potrivit Sfântului Ioan Scărarul, iubirea, în esența ei, este izvorul credinței. Și, după cuvântul  Sfântului Ioan Damaschin, „Credința înseamnă a fi de acord fără a examina prea mult. Credința este să crezi că totul a fost creat de Dumnezeu de la neființă la ființă; și orice lucru, atât dumnezeiesc cât și omenesc, poate fi realizat prin credință”.

Importanța fundamentală a credinței este exprimată în mod clar de Sfântul Pavel în Epistola sa către Efeseni: „Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos…, să vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru; Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă” (Efes. 3:14-17). În plus, Sfântul Ioan Teologul predică: „aceasta este biruința care biruiește lumea, chiar și credința noastră” (1 Ioan 5:4).

Sfântul nostru Părinte Sava a realizat chiar acest lucru; adică sălășluirea lui Hristos în inima sa prin credință. Din acest motiv, el ar spune împreună cu psalmistul: „În ceea ce mă privește, voi privi fața Ta în neprihănire: voi fi satisfăcut, când mă voi trezi, cu asemănarea ta” (Psalmul 16:15). Și ca să fie mai clar; Voi lucra neprihănirea Ta și, cu ea, voi vedea fața Ta [Doamne], iar sufletul meu se va sătura când voi vedea slava, strălucirea feței Tale. Mai mult, Sfântul Sava a urmat porunca Sfântului Pavel: „Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu… îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii” (Efeseni 6: 11, 14). Din acest motiv, el trăiește veșnic în moaștele înmiresmate și nestricăcioase pe care le avem în fața ochilor noștri, așa cum spune cartea Înțelepciunii lui Solomon: „Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi.” (Înțelepciunea lui Solomon 5: 15-16). Și, mai în amănunt, cei drepți trăiesc veșnic, iar răsplata lor este în mâinile Domnului. Din acest motiv, ei vor primi slăvita Împărăție a Cerurilor de la Domnul.

Să-l ascultăm pe Sfântul Pavel propovăduind în Epistola sa către Romani: „Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. – Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire” (Romani 6:19). Cu alte cuvinte, așa cum v-ați dat părțile trupului drept slujitori ai păcatului, ceea ce îl face pe om necurat și răufăcător, astfel încât să săvârșească nelegiuirea, tot așa, ar trebui să vă oferiți acum trupurile voastre ca slujitori ai modului virtuos de a trăi, în pentru a înainta în sfințenie. „[Pavel vrea să spună] ca dreptatea – modul de a trăi neprihănit … duce la sfințire, în loc să fie sfințit”, explică Zigavinos.

După cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, „sfințirea înseamnă a-ți consacra viața lui Dumnezeu întru totul”. Și după Sfântul Grigorie de Nyssa: „Căci Hristos este dreptatea lui Dumnezeu, care este descoperită prin Evanghelie, așa cum spune apostolul (Romani 1:17) … și pentru că Fiul este puterea Tatălui, toate lucrările Fiului sunt Lucrările tatălui”.

Este clar că sfințirea pentru noi, care Îl mărturisim pe Hristos Cel răstignit și înviat, presupune dreptatea lui Dumnezeu, după sfatul Domnului: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste se vor adăuga vouă” (Mat 6:33). În plus, aceasta are un loc de seamă în rugăciunea Domnească: „Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”(Mat. 6: 9-10).

Să ascultăm, așadar, sfatul Sfântului Pavel, care se referă la toți creștinii și mai ales la noi care slujim tainelor dătătoare de viață ale lui Hristos și la călugării care trăiesc în nevoințe duhovnicești în pământ pustiu și uscat: „Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă”(Col. 3: 1-4).

Comentând aceste cuvinte, Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „Nu priviți lucrurile pământești, ci cele cerești, unde este Hristos … trăiți și voi, pentru a-L vedea pe Dumnezeu, nu ca să aveți viață mai lungă pe pământ, nici pentru a avea vreo plăcere animalică, ci pentru a vă face cetățeni ai raiului”.

La această cauză suntem chemați și noi, dragii mei frați, să ne desăvârșim viața în Hristos, devenind astfel cetățeni ai orașului ceresc „veșnic” și concetățeni ai Sfinților lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Hristos din ceruri, pentru că , așa cum predică Sfântul Pavel: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13:14). Amin. La mulți ani!”

După Priveghea de toată noaptea, a avut loc o agapă cu grâu fiert, pâine și vin dulce, urmată de o masă comună pe care Preafericirea Sa a binecuvântat-o.

Binecuvântând Părinții, Preafericirea Sa a plecat spre Ierusalim trecând pe la Sfânta Mănăstire a Sfântului Teodosie Începătorul Vieții de Obște spre închinare, după tradiția obișnuită.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 28 septembrie / 11 octombrie 2020, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie la Biserica Sfintei Treimi de pe muntele Sionului, la pomenirea Sfântului Hariton Mărturisitorul și întemeietorul vieții monahale și a Sfântului Isaac Sirul. Împreună-slujitori cu Preafericirea Sa au fost ÎPS Mitropoliți Isihie al Kapitoliei și Ioachim al Helenoupolei, directorul general al școlii, părintele Dragoman Arhimandritul Matei, Arhimandritul Dionisie și Ierodiaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de dl. Gotsopoulos.

Această biserică a fost construită de vice-schevofilaxul Bisericii Sfântului Mormânt, Arhimandrit Gherasim, între anii 1905-1911 și aici este găzduită Școala Patriarhală din 1970. Școala funcționează ca liceu și seminar, urmând programul Ministerului Educației din Grecia, iar certificatul de absolvire al acestuia oferă absolvenților intrarea în universitățile din Grecia fără a susține examene introductive. În prezent, treisprezece studenți studiază aici, pregătindu-se din voința lor liberă să se alăture Frăției Aghiotaphite și să slujească la Preasfintele Altare din Țara Sfântă, după absolvire.

După Sfânta Liturghie, Preafericirea Sa a slujit slujba Sfințirii apei, pentru a binecuvânta noul an școlar 2020-2021, și a rostit următoarea predică în fața profesorilor, a elevilor și a consulului general al Greciei la Ierusalim, dl Evaggelos Vlioras:

„Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.  … Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.”(Luca 5: 8-11).

Iubiți frați și surori în Hristos,

Iubiți elevi ai școlii patriarhale

Harul Duhului Sfânt ne-a adunat pe toți astăzi în acest loc sfânt al Sfântului Sion, la Mănăstirea Sfintei Treimi, unde se află Școala Patriarhală, pentru a oferi Dumnezeului trinitar jertfa fără de sânge în Doxologie, și pentru a ne ruga Domnului nostru Dumnezeu să ne trimită sfințirea și darul Duhului Sfânt.

„Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni” (Luca 5: 10). Prin aceste cuvinte, „Hristos a înlocuit pescuitul natural cu cel noetic”, spune Zigavinos.

Această pescuire noetică sau duhovnicească pe care Hristos a dăruit-o apostolilor nu este alta decât pescuirea care se realizează prin puterea iluminatoare a abilităților minții. Cu alte cuvinte, ucenicii au fost învățați despre această pescuire duhovnicească de către Hristos. De aceea Hristos este numit Învățător, în timp ce Apostolii sunt numiți Ucenici. „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei” (Ioan 13:35). Și în altă parte; „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”(Matei 28: 19-20).

Este clar că studenția, și anume educația, este armura și armele luminii lui Dumnezeu (Efeseni 6:11, Romani 13:12). De aceea, Sfântul Pavel îl sfătuiește pe Timotei, ucenicul său astfel: „Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, și fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus”(2 Tim. 3: 14-15).

Sfintele Scripturi la care se referă Sfântul Pavel sunt cele scrise în Sfânta Biblie, care presupun adevărul luminător și răscumpărător al lui Dumnezeu, așa cum a fost descoperit oamenilor de către Sfinții Profeți și Apostoli. „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”, spune Domnul (Ioan 8:32). Și ne întrebăm, care (sau Cine) este acest adevăr? În acest caz, adevărul este Dumnezeu, Cuvântul întrupat, Hristos, care a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața” (Ioan 14: 6).

Acest adevăr, dreptatea care trăiește până în veacuri, este propovăduit și vestit lumii de Sfânta Biserică a lui Hristos; „Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac”(2 Corinteni 9: 9, Psalmul 111: 9). Acest adevăr al lui Hristos Cel Răstignit și Înviat este mărturisit și lui îi slujește Biserica din Ierusalim.

„Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El!” (Psalmul 2:12). „Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut” (Psalmul 118: 66). Și mai în adânc: învăță-mă bunul simț și știința de a distinge binele de rău și anume, dă-mi capacitatea de cunoaștere și discernământ, spune psalmistul. Iată, așadar, de ce predică Sfântul Pavel: „ Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (2 Tim. 3: 16-17).

Inutil să spunem că nu doar Scripturile insuflate de Dumnezeu, ci și utilizarea discretă a filozofiei grecești pot contribui astfel încât „omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și sănătos,” după cuvântul Sfântului Vasile cel Mare și, în special, după Sfântul Mucenic și Filosof Iustin, care a considerat că semințele Cuvântului i-au făcut pe filozofii neamurilor capabili să „întrezărească ființele” și să învețe „semințele adevărului” și adaugă: „căci acele lucruri spuse [de către filozofii neamurilor] bine, [ei ] ne aparțin creștinilor ”.

Iar acele „lucruri spuse bine” de către filozofii neamurilor se referă la înțelepciunea dumnezeiască de sus. „Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică” (Iacov 3:17).

Dragii mei frați și iubiții mei studenți, Străvechea Frăție Aghiotafită, cunoscută sub numele de Ordinul celor Studioși, conform cuvintelor Sfântului Pavel: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!” (Gal. 4 : 19), nu a încetat niciodată să se îngrijească de educația în Hristos a copiilor turmei sale, în toată jurisdicția sa. Dimpotrivă, ea s-a străduit întotdeauna pentru educarea forței sale viitoare, și anume a noilor săi membri, absolvenții acestei Școli Patriarhale, conform poruncii scrise în Biblie: „Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui”(Proverbe 3:11) și „Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere” (Proverbe 3:13).

În concluzie, dorim ca harul Duhului Sfânt care s-a pogorât din ceruri ca limbi de foc și care a stat deasupra Sfinților Apostoli și Ucenici ai lui Hristos în Foișorul de pe Sfântul Sion să vă lumineze mintea și să vă îndrume educația spre toată lucrarea cea bună, prin mijlocirea Preafericitei noastre Doamne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria și a tuturor Sfinților. Amin.”

Din partea Secretariatului-General

Vineri, 29 august / 11 septembrie 2020, Patriarhia a săvârșit pomenirea tăierii cinstitului cap al Sfântului Înaintemergătorului Ioan Botezătorul.

În această zi întreaga Biserică și, mai ales, Biserica Ierusalimului, pământul unde a trăit Sfântul Înaintemergător, amintește istorisirea evanghelică (Cf. Matei 14, 1-2; Marcu 6, 16-27; Luca 9, 9) potrivit căreia Irod Tetrarhul, mustrat fiind de către Ioan pentru că trăia cu Irodiada, soția lui Filip, fratele lui, l-a închis pe Sfântul Înaintemergător în temniță, temându-se să-l ucidă din pricina mulțimii. Atunci însă când își serba ziua de naștere, a dansat fiica Irodiadei și i-a plăcut lui Irod, care i-a făgăduit să-i dea orice i-ar cere, până la jumătate din împărăția lui. Aceasta, la îndemnul mamei ei, a cerut capul lui Ioan pe tipsie. Irod s-a întristat dar a îndeplinit cererea și a trimis un călău care a tăiat capul lui Ioan și l-a dat fetei pe tipsie.

De aceea, imnografia Bisericii spune, printre altele, cu jale: „O, ospăț urât! O, lucru necuvios și plin de ucidere!”

Patriarhia a cinstit după cuviință acest eveniment în regiunea unde se află mormântul Sfântului Ioan, adică străvechea Sevastie unde se păstrează ruinele unor Bisericii din perioada bizantină și din perioada cruciaților.

Aici, slujba a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil care a adresat această cuvântare:

 „Căci el este acela despre care s-a scris: Iată, Eu trimit înaintea feței Tale pe îngerul Meu care va pregăti calea Ta înaintea Ta” (Matei 11, 10; Maleahi 3,1). „Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el” (Matei 11, 11). 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini,

Harul Sfântului slăvitului Prooroc, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan, ne-a adunat pe toți astăzi la ruinele sfintei Biserici bizantine unde se păstrează mormântul lui, pentru ca, prin Euharistie și doxologie, să cinstim sfânta pomenire a tăierii cinstitului său cap în cetatea, mare cândva, a Sevastiei.

Potrivit mărturiei istoricului Iosephus, locul unde Sfântul Ioan Botezătorul a fost întemnițat și i s-a tăiat capul de către Irod Antipa, Tetrarhul Galiei, este Maherus (Cf. Antichități iudaice 18, 5, 2), fortăreață în munte, la est de Marea Moartă, în Iordania de astăzi. Iar trupul lui Ioan, potrivit mărturiei Evangheliștilor, a fost luat de ucenicii lui și a fost pus într-un mormânt din Sevastia. „Și auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan și l-au pus în mormânt” (Marcu 6, 29).   

Persoana Sfântului Înaintemergător deține un loc special în istoria biblică a mântuirii omului. Aceasta se vede din faptul că Însuși Iisus Hristos scoate în evidență personalitatea Proorocului Ioan și predica lui despre pocăință și îl cheamă să-L boteze în apele Iordanului. „În acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, către Ioan ca să se boteze de către el” (Matei 3, 13).

De altfel, Ioan a fost numit Prooroc de către Însuși Mesia Iisus Hristos: „Dar ce ați ieșit să vedeți? Oare Prooroc? Da, zic vouă, și mai mult decât un Prooroc” (Luca 7, 26). Aceasta o mărturisește și Sfânta noastră Biserică, cântând: „Pomenirea dreptului este cu laude, iar ție destul îți este mărturia Domnului, Înaintemergătorule; că te-ai arătat cu adevărat și decât proorocii mai cinstit, că și a boteza în repejuni pe Cel propovăduit te-ai învrednicit. Drept aceea, pentru adevăr nevoindu-te, bucurându-te, ai binevestit și celor din iad pe Dumnezeu Cel Ce S-a arătat în trup, pe Cel Ce a ridicat păcatul lumii și ne-a dăruit nouă mare milă”. 

Cinstitul Înaintemergător nu numai că L-a botezat pe Dumnezeu, Care S-a arătat în trup, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos, ci L-a și binevestit, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan, zicând: „A doua zi a văzut Ioan pe Iisus venind către el și a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii. Acesta este despre Care eu am zis: După mine vine un bărbat Care a fost înainte de mine fiindcă mai înainte de mine era” (Ioan 1, 29-30).

Ioan Botezătorul este recunoscut ca sfârșit al legii și al proorocilor, pe de o parte, și începutul perioadei Noului Testament, pe de altă parte, după cum spune Evanghelistul Luca: „Legea și proorocii au fost până la Ioan; de atunci Împărăția lui Dumnezeu se binevestește și fiecare se silește spre ea” (Luca 16, 16)

Tâlcuind cuvintele acestea, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Aici Împărăția cerurilor înseamnă dreptatea cea întru credință, spălarea păcatului, sfințirea prin Sfântul Duh, darul înfierii viitoare care se va da Sfinților, nădejdea slavei”. Iar la întrebarea: „Cum se binevestește Împărăția lui Dumnezeu?”, răspunde Sfântul Chiril: „Venind Botezătorul și spunând: Pregătiți calea Domului și arătându-L chiar pe Mielul lui Dumnezeu Care era de față, pe Cel Care ridică păcatul lumii”.

Ioan, cel chemat încă din pântecele maicii sale pentru predica pocăinței, adică a spălării păcatului, a dreptății întru credință și a sfințirii Duhului Sfânt, Duhul lui Hristos, nu era cu putință să treacă cu vederea conviețuirea nelegiuită a lui Irod Antipa cu Irodiada al cărei soț, Filip, fratele lui Irod, trăia încă: „Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău. Iar Irodiada îl ura și voia să-l omoare, dar nu putea” (Marcu 6, 18-19).

Ura ucigașă a Irodiadei l-a silit pe Irod să-l omoare pe dreptul Ioan prin tăierea capului.

Sfântul Grigorie Palama, explicând motivul pentru care a fost tăiat capul lui Ioan, spune: „Sfântului Înaintemergător, care s-a nevoit pentru virtute, i s-a tăiat capul, pentru ca și noi să fim gata a ne împotrivi păcatului până la moarte, știind că primește cununa muceniciei cel care învinge patimile prin virtute.  

Mai mult decât atât, Sfântul Părintele nostru Grigorie distinge în moartea mucenicească a Sfântului Ioan o preînchipuire a morții lui Hristos zicând: „Trebuia ca și moartea lui Ioan să fie înaintemergătoare a morții lui Hristos așa cum, potrivit proorociei tatălui său, a mers înaintea feței Domnului ca să aducă cunoștința mântuirii și celor ce zăceau în întunericul iadului, pentru ca și ei să aibă parte de viața în Hristos cea fericită și fără de moarte.  

Și noi, iubiții mei frați, să strigăm împreună cu imnograful: „Cel ce ca un Mucenic și Prooroc și Botezător și ca un glas și sfeșnic și înger și mai mare decât Proorocii ești mărturisit de Dumnezeu, roagă pe Domnul să mântuiască de toate ispitele și de vătămarea cea potrivnică pe cei ce săvârșesc cu dragoste pomenirea ta cea de lumină aducătoare, Înaintemergătorule”. Amin.

În Biserica aflată în ruină, în Paraclisul aflat deasupra peșterii, a slujit Egumenul Mănăstirii Fântânii lui Iacov, Arhimandritul Iustin, împreună cu câțiva preoți, Părintele Dragoman Arhimandritul Matei, Părintele Tuma din Zabapde, Arhimandritul Leontie, care a și cântat împreună cu psalții Comunității Rafidia, și credincioși destul de mulți, în ciuda epidemiei provocate de virusul covid 19.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/DeyknXFUdjw

Joi, 21 august / 3 septembrie 2020, noul consul general al Greciei la Ierusalim, domnul Vlioras, L-a vizitat pe Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil cu ocazia preluării noilor sale îndatoriri. Domnul Vlioras a fost însoțit de vice-consul, doamna Christina Zaharioudaki.

În cadrul acestei vizite, domnul Vlioras L-a informat pe Preafericitul despre intenția sa de a continua cooperarea stabilită între Consulatului Grec al Ierusalimului și Patriarhia și a cerut binecuvântarea și îndrumarea Sa pentru realizarea acestui scop.

Preafericirea Sa și-a exprimat intenția de a colabora bine, în orice fel va fi nevoie, și i-a urat domnului Vlioras succes în înalta sa misiune națională și diplomatică.

Cu această ocazie, Preafericirea Sa le-a oferit domnului Vlioras și doamnei Zaharioudaki o icoană a Maicii Domnului, cartea scrisă de vrednicul de pomenire arhiepiscop aghiotafit din Atena, Chrysostomos Papadopoulos, „Istoria Bisericii Ierusalimului” și cartea scrisă de vrednicul de pomenire John Tlel, „Eu sunt Ierusalimul”, în timp ce domnul Vlioras i-a oferit Preafericirii Sale o icoană bizantină foarte frumoasă a Maicii Domnului.

Din partea Secretariatului-General

Luni, pe 18/31 august 2020, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil l-a primit pe Consulul General al Greciei la Ierusalim, Excelența Sa dl. Christos Sophianopoulos, la retragerea sa din funcție după patru ani de serviciu.

La această întâlnire, domnul Sophianopoulos I-a mulțumit Preafericirii Sale pentru cooperare, pentru informațiile pe care le-a furnizat cu privire la aspecte legate de Patriarhie și Elenism, utile în poziția diplomatică sensibilă a Consulului General la Ierusalim, și  pentru sprijinul Său în activitatea sa.

Răspunzând, Preafericitul i-a mulțumit, de asemenea, Consulului General pentru cooperarea sa din toată inima în probleme importante și cruciale ale Patriarhiei, cu privire la proprietatea și privilegiile drepturilor grecilor în Țara Sfântă. Ca recunoaștere a sprijinului său, Preafericitul i-a oferit domnului Sophianopoulos ca suvenir o medalie de aur, realizată la restaurarea Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt.

Mulțumindu-i Preafericitului, domnul Sophianopoulos s-a asigurat că va continua să-și amintească și să susțină drepturile Patriarhiei chiar și din poziția sa în Grecia.

Din partea Secretariatului-General

Vineri, 15/28 august 2020 s-a prăznuit de către Patriarhie sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Această sărbătoare s-a prăznuit în Biserica Adormirii construită de Sfânta Elena în 326 d.Hr. și refăcută de Împăratul Marchian și Împărăteasa Pulheria în 417 d.Hr.. Biserica se află în Ghetsimani deasupra Mormântului în care a fost îngropată Preasfânta Stăpână a noastră, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria.

Aici s-a săvârșit Vecernia seara, la ora 5, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gherasei, împreună cu care au slujit Ieromonahi Aghiotafiți, preoți arabi și diaconul Sofronie. Au participat credincioși cu evlavie față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea care a fost îngropată aici și apoi a fost mutată la ceruri de către Fiul ei și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. 

Dimineața, în ziua praznicului, Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericirea Sa, Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Teofan al Gherasiei, Aristarh al Constantinei și Filumen al Pellei, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi și Arhidiaconul Marcu. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon în greacă și de membri ai enoriei Bisericii Sfântului Iacov în limba arabă. În ciuda măsurilor restrictive, au participat cu evlavie mulți credincioși, localnici însă, nu pelerini, de vreme ce aceștia din urmă nu pot veni. 

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această predică:

Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că nașterea feciorește și moartea arvunește viață. Ceea ce după naștere ești fecioară, iar după moarte vie, mântuiești pururea, Născătoare de Dumnezeu, moștenirea ta. 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și închinători,

Singura, cu adevărat, care mai presus de fire și de ființă L-a încăput pe Cuvântul lui Dumnezeu cel mai presus de ființă, binecuvântata Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, ne-a adunat în acest loc sfânt unde se află Mormântul ei pentru ca, împreună cu Sfinții Apostoli care în chip nevăzut s-au adunat aici de la marginile lumii, să cinstim sărbătoarea Adormirii ei.

 „Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu” (Psalmul 86, 3), cântă dumnezeiescul David. „Pe cine o vom socoti cetate a lui Dumnezeu cel nevăzut și necuprins, Care pe toate le cuprinde în mâna Sa?”, se întreabă Sfântul Ioan Damaschin. „Pe cine alta decât pe singura care în chip neînțeles L-a cuprins pe Cuvântul lui Dumnezeu cel mai presus de ființă, pe Domnul nostru Iisus Hristos? Căci ce este mai slăvit decât a primi „sfatul lui Dumnezeu cel de demult și adevărat”, după cum spune cu glas mare Isaia (Isaia 25, 1).

În persoana Născătoarei de Dumnezeu Maria se biruiesc hotarele firii, spune imnograful, Sfântul Cosma: „Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că nașterea feciorește și moartea arvunește viață”. Atât zămislirea în Duhul Sfânt, cât și întruparea lui Dumnezeu Cuvântul Hristos din curatele sângiuri ale Fecioarei Maria constituie o depășire a legilor firii. „Născând Fecioara mai presus de fire pe Dumnezeu Cuvântul, nu s-a pierdut nicidecum mărturia fecioriei”, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Prin Adormirea Născătoarei de Dumnezeu s-au biruit de asemenea hotarele firii, după cum spune imnograful, Sfântul Cosma: „Datu-ți-a ție cele mai presus de fire Împăratul Dumnezeul tuturor, că precum întru naștere Fecioară te-a păzit, așa și în groapă trupul ți-a ferit fără stricăciune și împreună te-a proslăvit întru dumnezeiască mutare, cinste ție, Maicii, ca unui Fiu dăruindu-ți”.

Sfântul Ioan Damaschin, minunându-se de taina morții izvorului Vieții, adică a Născătoarei de Dumnezeu, spune: „Cum vom numi această taină despre tine? Moarte? Dar în chip firesc preasfântul și fericitul tău suflet se desparte de preafericitul și curatul tău trup, iar trupul se dă înmormântării celei după lege, dar nu rămâne în moarte, nici nu este destrămat de stricăciune. Născând ea, fecioria a rămas nevătămată, mutându-se [la cer] trupul s-a păstrat neputrezit și la un sălaș mai bun și mai dumnezeiesc s-a dus care nu este destrămat de moarte, ci în vecii vecilor nesfârșiți dăinuie.

De aceea, fericita Fecioară s-a arătat, potrivit Sfântului Ioan Damaschin, „acropola Bisericilor”, dar și „Maica Bisericilor din toată lumea”. Acesta, după cum propovăduiește Sfântul Ioan, „nu a mers la cer, precum Proorocul Ilie, nu a fost dusă până la al treilea cer, precum Pavel, ci a ajuns până la însuși tronul împărătesc al Fiului său, pe Care Îl vede cu ochii ei și se bucură și cu multă și negrăită îndrăzneală stă înaintea Lui”.

Iubiții mei frați, tocmai faptul că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Îl vede pe Fiul și Dumnezeul ei și stă cu multă și negrăită îndrăzneală înaintea lui, face ca ea să fie pentru toți cei care i se închină și o cinstesc, scăpare „după Dumnezeu”, după cum spune imnograful: „Mântuiește din primejdii pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm ca și către un zid nestricat și ocrotitoare”.

Noi, care prăznuim astăzi și ne aflăm în acest loc sfânt al Mormântului Născătoarei de Dumnezeu din satul Ghetsimani, să-l ascultăm pe Sfântul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Ioan Damaschin, cel care a scris laude Maicii Domnului, și împreună cu el să zicem: „Împreună cu David să săltăm cu Duhul, căci chivotul Domnului astăzi se odihnește. Împreună cu Gavriil, întâi-stătătorul îngerilor, să strigăm: bucură-te, marea bucuriei nesfârșită, bucură-te singura vindecătoare a întristării. Bucură-te, leac ce domolește durerea inimii. Bucură-te, prin care se alungă moartea și vine viața”. Iar lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeul nostru, fie slava și puterea împreună cu Tatăl cel fără de început și Preasfântul și de viață făcătorul Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Întru mulți ani!

După Sfânta Liturghie, Egumenul, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Avilonului Dorotei, a oferit masa Sinodiei patriarhale și credincioșilor la Stăreție.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/xTUL-kVQmsg