Tăierea Prăjiturii Sfântului Vasile la Școala Patriarhiei de pe Sion pentru Anul Nou 2021 a avut loc în jurul prânzului miercuri, pe 7/20 ianuarie 2021.

La această ceremonie au fost prezenți președintele Consiliului Școlii, Arhiepiscopul Isidor al Hierapolei, Consulul General al Greciei în Ierusalim, dl Evangelos Vlioras, directorul general al școlii, arhimandritul Matei, profesorii școlii și membrii comunității grecești.

Elevii au cântat troparele Tăierii Împrejur a Domnului și pe cel al Sfântului Vasile, iar Preafericirea Sa le-a urat tuturor un An Nou Fericit, înainte de a tăia și împărți prăjitura. De asemenea, elevii au cântat Polychronionul pentru Preafericirea Sa și colinde de Crăciun.

Preafericirea Sa le-a urat elevilor să aibă un nou an studios, cu progres, cunoaștere a științelor și a adevărului în Hristos.

Din partea Secretariatului General

Miercuri seara, pe 31 decembrie 2020 / 13 ianuarie 2021, în ajunul Anului Nou, potrivit calendarului iulian, a avut loc în sala Patriarhiei ceremonia tăierii vasilopitei – prăjitura Sfântului Vasile.

Această ceremonie se săvârșește de către Biserică participând astfel la începerea unui nou an pe 1 ianuarie, când este pomenit și Sfântul Vasile căruia se datorează acest obicei, pentru că Sfântul a pus în prăjitură milostenie, adică un ban, din respect pentru săraci.

Această ceremonie din ajunul Anului Nou 2021 a fost condusă de Preafericirea Sa, Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, care a adresat această cuvântare cu ocazia Noului An:

 „Căci zice Domnul: La vreme potrivită te-am ascultat și în ziua mântuirii te-am ajutat. Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (2 Corinteni 6, 2), propovăduiește dumnezeiescul Pavel.

Ca o lumină celor ce zac în întuneric și în umbra morții (datorită bolii molipsitoare corona), a răsărit astăzi Noul An al Domnului. De aceea și Sfânta Biserică a lui Hristos ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt al străvechii noastre Patriarhii ca să înălțăm slavă și mulțumire lui Dumnezeu cel în Sfânta Treime Care a pus anii și vremile întru stăpânirea Sa (Fapte 1, 7), la cinstita pomenire a Tăierii împrejur după trup a Fiului lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe de o parte, și la prăznuirea celui între Sfinți Părintele nostru Vasile cel Mare, pe de altă parte, spre cinstirea căruia s-a săvârșit ceremonia tăierii prăjiturii care îi poartă numele.

Schimbarea anului constituie un eveniment care marchează drumul istoriei lumești a omului și, cu atât mai mult, al istoriei sfinte care culminează cu taina dumnezeieștii Iconomii, adică a Întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în vremea Cezarului August pe când Quirinius ocârmuia Siria (Cf. Luca 1, 1-2). De aceea Sfânta noastră Biserică, ascultând cuvintele Domnului din Sfânta Scriptură: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima, să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea, să slobozesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului” (Isaia 61, 1-2; Luca 4, 18-19), nu sărbătorește doar acest eveniment, ci și cere de la Dumnezeu Tatăl  binecuvântarea „anului Domnului” zicând: „Acela Ce ești unit cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, Cuvinte cel fără de început și Fiule, Făcătorule și Împreună-ziditorule al celor văzute și nevăzute, binecuvântează cununa anului, păzind în pace mulțimile drept-credincioșilor, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și ale tuturor Sfinților Tăi”. Prin binecuvântarea Domnului, anul se transformă, în cadrul Bisericii, în timp al mântuirii, potrivit cuvintelor: „La vreme potrivită te-am ascultat și în ziua mântuirii te-am ajutat. Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (2 Corinteni 6, 2).

Tocmai această schimbare scripturistică a anului sau, mai bine zis, mântuitoare, o prăznuim astăzi. Căci zice: „Cel drept, chiar când apucă să moară mai devreme, dă de odihnă. Bătrânețile cinstite nu sunt cele aduse de o viață lungă, nici nu le măsori după numărul anilor” (Înțelepciunea lui Solomon 4, 7-8).

Cu alte cuvinte, împărțirea timpului în prezent, trecut și viitor, precum și numărarea lui după ani poate fi înțeleasă numai în Hristos Dumnezeul nostru, potrivit mărturiei Sfântului Ioan Teologul: „Eu sunt Alfa și Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel Ce este, Cel Ce era și Cel Ce vine, Atotțiitorul” (Apocalipsa 1, 8). Iar din punct de vedere rațional, adică filozofic, timpul nu poate fi determinat, motiv pentru care și Apostolul Petru spune: „Pentru că noi v-am adus la cunoștință puterea Domnului nostru Iisus Hristos și venirea Lui, nu luându-ne după basme meșteșugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noștri” (2 Petru 1, 16).

Aceasta denotă faptul că anul, care devine timp în Biserica lui Hristos, ni s-a dat pentru ca și noi să ne facem, prin credință, „văzători cu ochii noștri ai slavei Lui”, adică văzători ai slavei lui Dumnezeu în Împărăția Sa cerească. Iar Marele Vasile spune: „Ca să nu cercetezi cu raționamente omenești cine pune început timpului [și anului] și să denaturezi adevărul, a venit înaintea învățăturii, punând preacinstitul nume al lui Dumnezeu ca o pecete și o pavăză sufletelor când spune: «La început a făcut Dumnezeu». Fericita fire, îmbelșugata bunătate, iubirea transmisă în fiecare cuvânt, frumusețea mult dorită, începutul celor ce sunt, izvorul vieții, lumina cugetătoare, înțelepciunea nepătrunsă, Acesta a făcut la început cerul și pământul”. 

Aceste cuvinte de Dumnezeu insuflate ale Părintelui Bisericii Vasile cel Mare îi cheamă pe toți cei care iubesc „frumusețea mult dorită, izvorul vieții, lumina cugetătoare și înțelepciunea nepătrunsă” în vremea aceasta a schimbării anului și a stăruitoarei boli molipsitoare covid 19, să reflectăm fiecare dintre noi la cele cu care suntem vinovați, imitându-l astfel pe fiul risipitor din pericopa evanghelică care „venindu-și în sine, s-a sculat și s-a dus la tatăl său, pocăindu-se și zicând: Tată, am greșit la cer și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău” (Luca 15, 18-21). 

Luând aminte la această pocăință a fiului risipitor și la înțelegerea timpului în Hristos cel întrupat din curatele sângiuri ale pururea Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu, să-l rugăm pe Marele Ierarh al Capadociei Sfântul Vasile, care strălucește în cer, care a împodobit obiceiurile oamenilor, să mijlocească la Cel Care S-a tăiat împrejur, la Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru sufletele noastre, pentru pacea întregii lumi și mai ales a mult încercatului Orient Mijlociu, pentru încetarea schismelor și restabilirea unității Bisericii Ortodoxe cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească și pentru izbăvirea neamului omenesc de pandemia de corona în toate formele ei.

Împreună cu Imnograful să zicem: „Mântuitorule a toate și Atotțiitorule, Ziditorule al făpturii și Îndreptătorule, pentru rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine fără sămânță, pace lumii Tale dăruiește, păzind Biserica totdeauna neclintită”. Încă, Doamne, cel Ce ai pus anii și vremile în stăpânirea Ta, binecuvântează cununa anului bunătății Tale, păzind în pace și îndoită sănătate (sufletească și trupească), cinstita noastră Obște Aghiotafită, pe bine-credincioșii noștri Creștini, Sfânta Cetate a Ierusalimului și bine-credinciosul neam al Elinilor Ortodocși. Amin. Noul An 2021 să fie fericit, prielnic, binecuvântat și cu sănătate. La mulți ani!

După troparele: „Cel ce șezi pe scaunul cel în chipul focului…” și „În tot pământul s-a vestit venirea ta…”, Preafericitul, spunând: „An Nou fericit”, a tăiat vasilopita și a împărțit-o Consulului General al Greciei domnul Evanghelos Vlioras, Părinților Aghiotafiți și celorlalți. Pelerini nu au luat parte datorită măsurilor impuse cu privire la pandemia de covid 19.

După aceasta, elevii Școlii Patriarhale au cântat colinde în sala Patriarhiei și la casele Părinților Aghiotafiți.

Din partea Secretariatului General

„Tatăl a binevoit, Cuvântul trup s-a făcut,

 Și Fecioara a născut pre Dumnezeu întrupat.

 Steaua vestește; Magii se închină; păstorii se minunează;

 și făptura se bucură.”

Astăzi, Biserica sărbătorește festiv în doxologie și mulțumire aplecarea și concentrarea lui Dumnezeu la mărimea omului. Astăzi, Biserica predică membrilor săi și proclamă lumii și întregului univers legătura și unirea cerului cu pământul și întâlnirea lui Dumnezeu cu omul. Astăzi, cuvântul lui Dumnezeu „ Voi locui în ei şi voi umbla” (Levitic 26: 11 – 2 Corinteni 6:16) este împlinit. Astăzi, compasiunea lui Dumnezeu și-a depășit neprihănirea. Astăzi, Dumnezeu a umplut creația cu iertare și mântuire. Astăzi, Dumnezeu „a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său” (Luca 1:68). Astăzi, Dumnezeu „în Hristos, împăcă lumea cu Sine însuşi” (2 Cor. 5:19). Astăzi, „Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei” (Fapte 17:30), împreună cu vremurile păcatului omului, l-a vizitat pe om în Fiul și Cuvânt Cel Unul Născut.

I-a plăcut lui Dumnezeu, din preamulta Sa dragoste față de om, ca în vremurile din urmă, Cuvântul Său și Fiul Cel Unul-Născut, iubitul, care este de-o ființă cu Tatăl și stă împreună cu El în Tronul Său, să apară în lume vizibil și în formă trupească. Potrivit evanghelistului iubirii, „Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi ” (Ioan 1:14). Împărtășind aceeași voință cu Tatăl, Fiul a primit trup prin Duhul Sfânt și Fecioara Maria. A primit un trup logic și sufletesc și a fost născut în trup de către Fecioară. În acest fel, profeția lui Isaia s-a împlinit: „ Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel ” (Isaia 7:14 / Matei 1:23). După cum spune imnograful, „Dumnezeu se face om, pentru a-l face pe om Dumnezeu”. Ca Părinte al Bisericii, Sfântul Atanasie spune: „Cuvântul lui Dumnezeu S-a întrupat, pentru ca noi să fim îndumnezeiți și El S-a descoperit pe Sine într-o formă trupească, astfel încât să putem primi firea Tatălui invizibil” (Despre Întrupare, 54). Cum a fost posibil acest lucru? Cum S-a făcută zămislirea, fără a se consuma fapta? A fost posibil, pentru că așa cum a anunțat Îngerul Fecioarei, „Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema” (Luca 1:35) și pentru că este scris: „rânduiala firii se supune acelor lucruri pe care Dumnezeu le dorește ”. Fecioara a născut pe Dumnezeu Întrupat, nu pe omul îndumnezeit și, prin urmare, este mărită ca Maica Domnului (Theotokos). Acest lucru a fost făcut pentru renașterea, reformarea și transformarea întregii omeniri. Omul a fost primit de Dumnezeu în Hristos, pentru a se împărtăși de dumnezeirea Sa, așa cum spune Sfântul Petru: „a prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi” (2 Petru, 1: 4), și să deveniți „făptură nouă” , după cum spune  Apostolului Neamurilor (2 Cor. 5:17 / Gal. 6:15). Tocmai această schimbare respectabilă a omului, și anume schimbarea lui de la omul pământesc la cel ceresc, este posibilă în mod tainic, cu condensarea omului, deoarece Hristosul Întrupat l-a primit pe întregul om – „Mi-ai asumat în întregime întreaga mea sinea într-un unire fără confuzie ”, cântă Biserica.

Această taină cerească, izvorâtă de la Dumnezeu este mărturisită de coborârea și manifestarea sa în cursul istoriei umane. Este revelată în întregul univers și în regiunea deloc lipsita de importanță a Sfântului Betleem, la momentul recensământului poporului, în timpul domniei împăratului roman Octavian Augustus. Întreaga creație este invitată să participe la acest eveniment. Cerurile îi îndrumă pe Magi, învățați și regi persani de departe, cu o stea strălucitoare, arătând prin ei Biserica neamurilor. Îngerii din ceruri cântă „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și de pe pământ pace”, chemându-i pe păstorii care au privegheat noaptea, din localitatea Beit Sahour din apropiere. Magii și păstorii împreună, vin și se pleacă închinându-se, pentru a aduce cinste și daruri, pentru că „îl recunosc pe pruncul fără timp care se află în peșteră”.

El, Care a luat trup de om pentru noi, care S-a făcut prunc în trup, S-a născut într-o peșteră și a fost așezat în iesle, îmbrăcat în scutece, este Acela care „era ca de treizeci de ani când a început (să propovăduiască)” (Luca 3:23), care S-a făcut cunoscut și despre Care se credea că ar fi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Fiul omului, din Nazaret, Omul-Dumnezeu, într-o ipostază cu două firi, voințe și acțiuni. El este Cel pe care L- „a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Acesta Care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul” (Fapte 10:38) și prin Cruce, Învierea din morți și Înălțarea Sa, El S-a înălțat la forma Întrupării pe care a primit-o și a făcut-o să stea pe partea dreaptă a Tatălui și a îndumnezeit-o.

Șezând de-a dreapta Tatălui, Hristos le-a trimis ucenicilor Săi pe Mângâietorul, Duhul consolării, Duhul luminării minții și al puterii voinței. Misiunea Sa de împăcare a lui Dumnezeu cu omul, a păcii, a iubirii, chiar a iubirii pentru dușmani, a sfințirii și a iertării păcatelor, a predate-o trupului Său, Biserica, pe care „Hristos a iubit [-o] și s-a dat pe Sine pentru ea”(Efeseni 5:25), și El este capul ei. Biserica nu este doar mărturia prezenței benefice întrupate a lui Hristos pe pământ, ci și continuatoarea misiunii Sale; Îl primește pe om de la începutul vieții sale până la moarte; prin botez, face din om un membru al său, îi îmblânzește și îi înfrumusețează morala; se opune oricărui tip de violență; hrănește pe cei flămânzi, eliberează prizonierii; este o oază de sursă de apă vie în deșertul și singurătatea oamenilor, un loc de rugăciune pentru vindecarea pacienților suferind de covid-19 și un furnizor de sprijin pentru cei afectați de măsurile de protecție împotriva acestei pandemii.

Biserica Ierusalimului și Frăția Aghiotafită, păzitoarea Sfintelor Lăcașuri, lucrează la această misiune în regiunea arătării istorice a lui Hristos Cel Întrupat și astăzi, chiar în locul Nașterii Sale, smerita și de Dumnezeu-primitoarea Peștera și modesta iesle, în magnifica Basilică ridicată de împărații bizantini Constantin și Iustina. Strigând cu bucurie „ni s-a născut prunc, ni s-a dat fiu”, se roagă pentru pacea Orientului Mijlociu, prosperitatea turmei sale de aici și de peste tot în lume și pentru venirea din nou a cuvioșilor pelerini, astfel încât să poată sărbători împreună Mitropolia sărbătorilor cu Maica Bisericilor, în locul în care s-a născut Stăpânul păcii.

În Sfântul Oraș al Betleemului,

LA NAȘTEREA DOMNULUI DIN 2020

Fierbinte rugător pentru toți înaintea lui Dumnezeu,

TEOFIL III

Patriarh al Ierusalimului

Vineri, 5/18 decembrie 2020 s-a prăznuit de către Patriarhie sărbătoarea Cuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfințit în Mănăstirea sa aflată în pustiul Iudeei pe malul pârâului Cedrilor, la dreapta de drumul care coboară spre Marea Moartă.

Această străveche și importantă Mănăstire a fost întemeiată de Sfântul Sava în jurul anului 500 d.Hr., după ce a venit la Sfintele Locuri, din patria sa Mutalaska din Capadocia, pe când avea 18 ani, și după ce a învățat viețuirea monahală de la Marele Eftimie și de la împreună-nevoitorul său, Teoctist. 

Această Mănăstire a întemeiat-o Sfântul Sava ca Lavră pentru monahii înaintați în nevoință, după ce învățau viața monahală în chinovie. În această Mănăstire, precum și în întreaga Palestină, unde a înființat alte zece Mănăstiri, Sfântul Sava s-a arătat un mare călăuzitor duhovnicesc pentru mii de monahi și laici, precum și un fierbinte susținător – împreună cu compatriotul său, Sfântul Teodosie Chinoviarhul, – al hotărârilor Sinodului al patrulea Ecumenic din Calcedon din anul 451 d.Hr., care a afirmat cu privire la Domnul nostru Iisus Hristos, existența unui singur ipostas și a două firi, dumnezeiască și omenească.

În această străveche Mănăstire, s-a prăznuit pomenirea Cuviosului Sava prin privegherea de toată noaptea, încărcată de evlavie, condusă de Preafericitul Părinte al nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și ÎPS Mitropolit Ioachim al Elenupolei. La sărbătorile care au durat trei zile, a cântat ÎPS Arhiepiscop Aristobul al Madavei în strana dreaptă în limba greacă și Arhimandritul Filotei împreună cu psalții săi în strana stângă în limba arabă. Au participat la slujbe monahi și credincioși arabi din Betleem, Bet Jalla și Satul Păstorilor.

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

 „Mari sunt lucrurile Domnului și potrivite tuturor voilor Lui. Lucrurile mâinilor Lui adevăr și judecată. Adevărate sunt toate poruncile Lui, întărite în veacul veacului, făcute în adevăr și dreptate” (Psalmul 110, 2, 7-8).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini,

Se bucură astăzi pustia și se veselește pământul Iordanului la pomenirea Sfântului Sava cel Sfințit, de Dumnezeu cugetătorul, în Lavra care îi poartă numele. Aceasta deoarece Părintele nostru Sava s-a arătat deopotrivă cu îngerii, împreună locuitor cu Cuvioșii, împreună petrecător cu Proorocii și împreună moștenitor cu Mucenicii și Apostolii.

Moaștele nestricate și înmiresmate ale purtătorului de Dumnezeu Sava, aflate înaintea ochilor noștri, constituie o dovadă nemincinoasă a faptului că acesta s-a făcut vas al darurilor Duhului Sfânt, al Duhului lui Hristos.

Acesta, deși a fost om făcut din pământ, s-a îmbrăcat în Hristos, făcându-se astfel lumină a lui Hristos, și, primind de la El lucrarea minunilor, i-a înduplecat pe cei care se nevoiau împreună cu el să disprețuiască plăcerile lumii și cugetul trupului așa cum, grăitor, cântă imnograful: „Cuvioase Părinte, din pruncie deprinzându-te cu grijă cu fapta bună, ai ajuns organ al Sfântului Duh. Și, de la Dânsul luând lucrarea minunilor, ai înduplecat pe oameni să urască plăcerile. Și acum, de lumina dumnezeiască fiind cu totul înconjurat, luminează și mințile noastre, Sava Părintele nostru. 

Dumnezeiescul Sava, cel luminat cu lumina lui Hristos, nicidecum nu s-a îndoit că lucrurile mâinilor Domnului sunt adevăr, judecată și dreptate, pentru că Domnul este vrednic de crezare și adevărat în cuvintele Sale, iar cuvintele Sale sunt drepte.

Tâlcuind cuvintele lui David: „Credincioase sunt toate poruncile Lui” (Psalmul 110, 7), Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Ce înseamnă «credincioase»? Înseamnă că rămân ferme. Chiar dacă sunt încălcate, urmează pedepse [pentru cei care le încalcă], dar acestea [poruncile] nu se clintesc. Dacă unii oameni le încalcă, Dumnezeu le răzbună.”

Faptul că poruncile Domnului nu se clatină, „fiindcă sunt întărite în veacul veacului, făcute în adevăr și dreptate” (Psalmul 110, 8), o mărturisesc cuvintele rugăciunii rostite de Iisus pentru Apostolii Săi: „Părinte, sfințește-i pe ei întru adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul. Precum M-ai trimis pe Mine în lume și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi ca și ei să fie sfințiți întru adevăr” (Ian 17, 17-19).

Tâlcuind aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Apostol și Arhiereu al mărturisirii noastre S-a făcut Iisus, potrivit cuvintelor lui Pavel, și, potrivit chipului ce se cuvine umanității și felului deșertării Sale. Se roagă pentru ucenicii care au fost aleși pentru aceasta ca să fie sfințiți de Tatăl cel Sfânt, adică să sălășluiască în ei, prin Fiul, pe Duhul Sfânt. 

Părintele nostru Sava poate fi considerat „rămășiță aleasă prin har” (Romani 11, 5), așa cum se poate vedea din răspunsul dat de el Marelui Eftimie: „«Știu, cinstite Părinte, că Dumnezeu poartă grijă de toți și, pentru că vrea să mă mântuiesc, m-a călăuzit spre a veni [și a mă da] în sfintele tale mâini». Atunci marele Eftimie l-a trimis la fericitul Teoctist căruia i-a atras atenția să aibă grijă de acesta ca de unul care, prin harul lui Hristos, avea să se distingă în viețuirea monahală”.   

Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, fericitul Sava din copilărie a primit sfințirea de la Dumnezeu Tatăl, sălășluindu-se în el Sfântul Duh, prin Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Iată, deci, de ce Părintele nostru Cuviosul Sava este numit „sfințit”. Acesta, „curățindu-se pe sine, s-a făcut vas de cinste, sfințit, de bună trebuință Stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun”. (2 Timotei 2, 21).

Pe cel sfințit și de bună trebuință Stăpânului Hristos Dumnezeului nostru, îl cinstește astăzi Sfânta Biserică a Ierusalimului. De aceea, împreună cu imnograful, să zicem: „Ca unul ce din pruncie te-ai adus lui Dumnezeu jertfă fără prihană, prin faptă bună, fericite Sava, Celui Ce mai înainte de a te naște te-a cunoscut, podoaba cuvioșilor ai fost și cetățean vrednic de laudă al pustiului. Drept aceea strigăm către tine: Bucură-te, Părinte de trei ori fericite”. 

La aceasta ne-a chemat pe toți Cuviosul Sava: la împărtășirea de harul Sfântului Duh Care l-a sfințit, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, care a născut cu trup, în peștera din Betleem pe Mântuitorul și Izbăvitorul, Dumnezeu și Domnul a toate, a Cărui sfântă Naștere să ne învrednicim a o prăznui cu pace și sănătate sufletească și trupească. Amin. Întru mulți ani!

După Apolisul Sfintei Liturghii a urmat masa mănăstirească.

Părăsind Mănăstirea, Preafericirea Sa i-a binecuvântat pe părinți, primind mulțumirile lor, și a trecut, potrivit obiceiului, pe la Mănăstirea Sfântului Teodosie Chinoviarhul, de unde apoi s-a îndreptat spre Ierusalim. 

În cinstea Sfântului Sava s-a săvârșit Sfânta Liturghie și în paraclisul închinat lui din cadrul Sfintei Mănăstiri a Arhanghelilor, de către Arhimandritul Vartolomeu, invitat de ÎPS Arhieiscop Dimitrie al Liddei. 

Din partea Secretariatului General

Duminică, 30 noiembrie / 13 decembrie 2020, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea pomenirii Sfântului Slăvitului Apostol Andrei cel dintâi chemat, la Mănăstirea Sfintei Crucii din Ierusalimul de Vest unde, conform tradiției, Lot a plantat lemnul compus din trei esențe (pin, cedru și chiparos) care a devenit crucea pe care Domnul nostru Iisus Hristos a fost răstignit.

În această mănăstire istorică, care a găzduit Școala Teologică de Învățământ Superior din 1845 până în 1909, și în a cărei Biserică se păstrează încă fresce bizantine și georgiene, Sfânta Liturghie a sărbătorii a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Sfântul Andrei s-a născut în Betsaida Galileii și a fost fratele lui Petru. El a fost numit „Cel dintâi chemat” pentru că a fost primul Apostol care L-a urmat pe Domnul când l-a auzit pe Sfântul Ioan Botezătorul spunând „iată mielul lui Dumnezeu”. Co-liturghisitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei și Arhiepiscopul Philumen al Pellei, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, la slujbă participând Consulul General al Greciei în Ierusalim, dl Evangelos Vlioras și câțiva creștini credincioși.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericitul a rostit următoarea predică:

„A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui; Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus.… Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru” (John 1: 35-37, 40).

Iubiți frați în Hristos,

Cucernici creștini

Puterea Sfintei și dătătoare de viață Cruci a lui Hristos Mântuitorul nostru ne-a adunat pe toți în acest Sfânt Lăcaș al Mănăstirii Sfintei Crucii, pentru a sărbători pomenirea învățătorului credinței noastre și a slujitorului Cuvântului Dumnezeiesc,  pe Sfântul Apostol Andrei care a fost numit „cel dintâi chemat”.

Sfântul Apostol Andrei împreună cu fratele său, Simon Petru, au fost ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul, așa cum scrie Sfântul Ioan Teologul în Evanghelia sa (Ioan 1: 35-37). Când Ioan Botezătorul l-a recunoscut pe Iisus după botezul Său în râul Iordan, el L-a arătat pe Iisus celor doi ucenici care erau cu el, Andrei și Ioan Evanghelistul, și a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1:36) și l-au urmat pe Iisus. „Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos).” (Ioan 1:40-41).

Rezultatul acestui eveniment a fost că, după arestarea Sfântului Ioan Botezătorul de către Irod, Petru și Andrei au fost chemați de Domnul, în timp ce se aflau la marea Galileii. „aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.”

Interpretând comportamentul impulsiv și dorința lui Andrei cel dintâi chemat și a fratelui său Petru, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Fiți atenți la credința și ascultarea lor. Căci, aflându-se în toiul muncii lor, când El i-a chemat, ei nu au amânat ca să-L urmeze și nici nu au spus, șovăielnici: „Să ne întoarcem și să vorbim cu neamurile noastre”, ci lăsând totul deodată, l-au urmat ”.

Desigur, această credință în „Mielul lui Dumnezeu” a fost întipărită în inima Sfântului Andrei de marele propovăduitor al pustiei și dascăl al pocăinței, Sfântul Ioan Botezătorul, așa cum spune imnograful său: „Cela ce cu lumina Înaintemergătorului te-ai împodobit, când raza cea ipostatică a slavei Tatălui s-a arătat, neamul omenesc pentru milostivire vrând să-l mântuiască, atunci tu, întâiul, slăvite, la El ai alergat, fiind strălucit la minte cu strălucirea cea desăvârșită a Dumnezeirii Lui. Pentru aceasta și propovăduitor și apostol ai fost al lui Hristos Dumnezeul nostru. Pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre”.

Mai mult, transformarea minții apostolilor prin Lumina lui Ioan Botezătorul, la întâlnirea lor cu Domnul, este exprimată în învățăturile Sfântului Petru prin cuvintele:: „Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa, Fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac. Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut, Iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul, care vi s-a binevestit.” (I Petru 1:22-25).

Cu alte cuvinte, dragii mei frați, „cuvântul care prin Evanghelie ne este propovăduit” de către Sfântul Andrei cel dintâi chemat și Sfântul Petru, prietenul lui Hristos, este cuvântul viu al lui Dumnezeu, și anume viața nestricăcioasă în Hristos a celor care Îl iubesc pe Hristos, după cum mărturisesc moaștele nestricăcioase și capul sfânt al Sfântului și Slăvitului nostru Apostol Andrei, care s-au păstrat de la moartea sa mucenicească.

Acest Sfânt Apostol, care a fost întâiul-chemat, a pecetluit Evanghelia care a fost propovăduită în multe țări și locuri ale lumii, prin sângele său de mucenic, urmând Patimile lui Hristos până la moarte, așa cum afirmă imnograful său: “Ca pe cel chemat mai întâi decât toți ucenicii și însuți văzător Cuvântului și slujitor, Andree Apostole, după datorie te cinstim. Că Mielușelului Celui Ce a ridicat păcatele lumii cu neîndoită credință fierbinte ai urmat. Încă și Pătimirilor părtaș te-ai arătat, ale Celui Ce a răbdat moarte cu trupul de bunăvoie. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dorire sfântă pomenirea ta”.

 „Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi. Că El este Dumnezeul nostru şi noi poporul păşunii Lui şi oile mâinii Lui ” (Psalm 94:6-7). „Domnul să îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!” (II Tes. 3:5).

Într-adevăr, cu dorință sfântă sărbătorim astăzi pomenirea Sfântului Slăvitului Apostol Andrei, a cărui nemărginită frumusețe sufletească a fost dinainte văzută de Domnul nostru Iisus Hristos Care l-a chemat la slujirea apostolică, arătându-i lui Andrei că El este Proorocul și Mesia propovăduit în Legea lui Moise, Mântuitorul lumii, care s-a născut din Fecioară într-o peșteră din Betleem și Lui I s-au închinat Magii.

Noi, dragii mei, suntem chemați de către lăudatul Sfânt Apostol Andrei astăzi, în timpul acestei Euharistii, al acestei jertfe fără de sânge   Să Îl rugăm de asemenea pe … La mulți ani și Crăciun fericit, fără pandemia de Covid! Amin!”

După Sfânta Liturghie, bunul îngrijitor al Mănăstirii, Înaltpreasfințitul Filoumen al Pellei, a oferit o agapă tuturor, iar la amiază, a fost gazda prânzului pentru soborul patriarhal și Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras.

Din partea Secretariatului General

Luni dimineață, 24 noiembrie / 7 decembrie 2020, ambasadorul Greciei la Tel-Aviv, dl Panayiotis Sarris, a vizitat Patriarhia, însoțit de soția sa, doamna Catherine Loupa și de colegii săi, dl. Constantinos Daskalopoulos și dna Dimitra Mazaraki.

Ambasadorul și însoțitorii săi au fost primiți de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinții Aghiotafiți.

Preafericirea Sa l-a informat pe ambasador despre altarele Patriarhiei și proprietățile materiale, precum și despre problemele cu care ne confruntăm referitoare la contestarea drepturilor Patriarhiei. Preafericirea Sa a menționat, de asemenea, rolul pastoral, educațional și de pace al Patriarhiei în Țara Sfântă, care are întotdeauna sprijinul binecuvântatului nostru popor, în ciuda condițiilor nefavorabile.

Mulțumind Preafericirii Sale pentru informații, dl Sarris și-a exprimat interesul sincer pentru susținerea misiunii Patriarhiei și, ulterior, a vizitat Biblioteca Centrală a Patriarhiei și s-a închinat la Biserica Sfântului Mormânt și la Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani.

Preafericirea Sa i-a oferit ambasadorului și însoțitoarei sale o icoană a Ediculei Sfântului Mormânt.

Din partea Secretariatului-General

Ierusalim 5-12-2020

Preafericitul Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, a condamnat astăzi încercarea unui israelian radical de a incendia Biserica Ghetsimani din Ierusalim. Preafericirea Sa a descris această încercare ca fiind o crimă rasistă care expune mentalitatea radicală israeliană referitoare la biserici și proprietățile lor.

Preafericirea Sa a spus „acest act radical este o crimă inspirată de o ideologie extremă care încearcă să-i alunge pe creștini din Țara Sfântă”. El a adăugat: „Invit comunitatea internațională să își asume rolul în protejarea altarelor creștine și păstrarea prezenței creștine indigene în Țara Sfântă”. Preafericirea Sa a lăudat, de asemenea, eforturile Majestății Sale Regele Abdullah al II-lea, custodele hașemit ale locurilor sfinte islamice și creștine din Țara Sfântă, la nivel local și internațional. Preafericitul Patriarh a subliniat că tentativa de a incendia Biserica Ghetsimani nu este mai puțin îngrozitoare și oribilă decât încercările organizațiilor radicale de a controla proprietățile bisericilor, în special de la poarta Jaffa din Ierusalim.

Preafericitul Părinte Patriarh Teofil al III-lea a subliniat că rasismul este un dușman oribil al tuturor națiunilor și că pacea, toleranța și conviețuirea sunt poarta de acces ideală către un viitor luminos în orașul Ierusalim, care suferă de ură, rasism și crimele care rezultă din acestea.

Joi, 3/20 noiembrie 2020, noul ambasador al Ciprului la Tel-Aviv / Israel, doamna Theodora Constantinidou, a vizitat Patriarhia, însoțită de atașatul diplomatic,  domnul Constantinou.

Noul ambasador a fost primit cu căldură de Preafericirea Sa și de părinții aghiotafiți. Cu ocazia acestei vizite, Preafericirea Sa i-a vorbit ambasadorului despre Patriarhie, ca fiind prima instituție religioasă creștină din Țara Sfântă, care poartă istoria sfântă a Vechiului și Noului Testament și are un rol conciliator și de pace în Țara Sfântă.

Lucrând la misiunea sa pastorală, Patriarhia este păzitoarea proprietății spirituale și materiale din Ierusalim și din alte locuri ale Țării Sfinte.

Patriarhia Ierusalimului este considerată de autoritățile civile din Israel, Iordania și Palestina ca fiind cea mai veche instituție religioasă din Țara Sfântă și fiecare Patriarh este recunoscut cu confirmarea alegerii sale.

Inima Patriarhiei este Sfântul Mormânt, alături de Înfricoșătoarea Golgota, unde Domnul nostru Iisus Hristos Și-a vărsat sângele răscumpărător.

Ambasadorul i-a mulțumit Preafericirii Sale pentru informare și și-a exprimat dorința de a coopera cu Patriarhia pentru sprijinul și beneficiul Patriarhiei și al națiunii noastre și al drepturilor legale ale poporului cipriot.

Preafericirea Sa i-a oferit ambasadorului o icoană a renovatei Sfinte Edicule a Sfântului Mormânt și mulțumind, doamna Constantinidou și domnul Constantinou au mers să se închine la Sfântul Mormânt.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 16/29 noiembrie 2020, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfântului Sfințit Mucenic Filumen Aghiotafitul la Mănăstirea Fântânii lui Iacov din orașul Nablus aflat în Samaria.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica Ierusalimului săvârșește, împreună cu pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, pomenirea Sfântului Filumen Aghiotafitul. Acesta era originar din Cipru, a slujit ca Aghiotafit în mai multe lăcașuri, precum și la Fântâna lui Iacov, și s-a săvârșit mucenicește în noiembrie 1979, fiind ucis lângă Fântână. A fost canonizat de către Patriarhia Ierusalimului în 2009 (ședința 50 / 11.09.2009).

În ziua praznicului, dimineața, Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh și Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți între care Arhimandriții Nectarie, Gheron al Kamarasei, Ignatie, egumenul Mănăstirii din Bet Jala și Hrisostom, Egumenul Mănăstirii Sfântul Gherasim, preoți arabi, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Au cântat psalții comunităților arabe din preajma Fântânii lui Iacov, a fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evanghelos Vliora, și au luat parte credincioși din satele învecinate, precum și un număr mic de pelerini, datorită măsurilor privitoare la virusul covid 19. 

La Chinoniconul Sfintei Liturghii Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

 „Trimite lumina Ta și adevărul Tău; acestea m-au povățuit și m-au condus la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale” (Psalmul 42, 3), cântă Psalmistul.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini,

Moartea mucenicească a noului Sfințit Mucenic Filumen Aghiotafitul, cea pentru lumina și adevărul lui Hristos, ne-a adunat pe toți astăzi în locul unde și-a vărsat sângele, adică în lăcașul biblic al Fântânii lui Iacov, la izvorul apei materialnice, dar și duhovnicești al femeii samarinence, ca să prăznuim pomenirea lui și să ne învrednicim de harul lui Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Pe Cel Ce Și-a pus sufletul pentru viața lumii, pe Hristos Atotțiitorul dorindu-L, Sfințitul Mucenic Filumen a venit în Sfânta Cetate Ierusalim, din patria sa natală, Cipru, ascultând rugăciunea Proorocului David: „Trimite lumina Ta și adevărul Tău; acestea m-au povățuit și m-au condus la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale” (Psalmul 42, 3),

Înscrierea Părintelui nostru Filumen în Tagma cinstitei Obști Aghiotafite l-a făcut prieten credincios și fierbinte râvnitor al iubirii lui Hristos. Slujirea lui, atât în Sfintele Lăcașuri, cât și în comunitățile bine-credincioșilor creștini ce țin de Patriarhia Ierusalimului, s-a distins prin frica de Dumnezeu și râvna dumnezeiască pentru păzirea credinței adevărate și a tradiției apostolice nealterate, urmând cu credință îndemnurile Apostolului Pavel adresate ucenicului său, Timotei: „O, Timotei, păzește comoara ce ți s-a încredințat, depărtându-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase, pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credință” (1 Timotei 6, 20) și: „Ține dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credința și cu iubirea ce este în Hristos Iisus. Comoara cea bună ce ți s-a încredințat, păzește-o cu ajutorul Sfântului Duh Care sălășluiește întru noi” (2 Timotei 1, 13-14).

Sfântul Părintele nostru Filumen niciodată nu a încetat, de-a lungul slujirii sale pastorale, să lucreze și să învețe, spre zidirea duhovnicească a fiilor Bisericii, cuvântul mântuitor al Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, plinind astfel cuvântul Domnului: „Cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor” (Matei 5, 19). 

Tocmai aceasta, adică propovăduirea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a provocat ura și mânia celor care l-au ucis, în timpul Vecerniei, în Paraclisul Fântânii lui Iacov, unde se păstrează până astăzi urmele care mărturisesc moartea sa mucenicească.

Moartea mucenicească cea pentru Hristos a Sfântului Filumen a fost într-adevăr moarte pentru mărturisirea numelui lui Hristos înaintea celor care nu Îl recunosc, moarte pentru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu și Mesia, Mântuitorul lumii „pe Care Dumnezeu L-a înviat din morți” (Romani 10, 9). De aceea duhul dreptului Filumen care s-a săvârșit pentru credință a fost așezat în ceata Mărturisitorilor care se odihnesc în Împărăția cerurilor. „Cine mărturisește că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el și el în Dumnezeu” (1 Ioan 4, 15), spune Sfântul Ioan Teologul.  

Vedem că dreptul Filumen a fost cu adevărat mărturisitor al credinței în Hristos din faptul că martiriul lui a avut loc în momentul în care cânta cu îndrăzneală psalmul lui David: „În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme. Ce-mi va face mie omul?” (Psalmul 55, 10-11).

Credința noastră, a creștinilor, iubiții mei frați, se întemeiază în întregime pe mărturia nemincinoasă a Sfântului Ioan Evanghelistul și Teologul, potrivit căreia „Hristos este Martorul cel credincios, Cel întâi născut din morți și Domnul împăraților pământului. Lui, Care ne iubește și ne-a dezlegat pe noi din păcatele noastre, prin sângele Său, și ne-a făcut pe noi împărăție, preoți ai lui Dumnezeu și Tatăl Său, Lui fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin” (Apocalipsa 1, 5-6). 

Cu alte cuvinte, Hristos este întruparea iubirii dumnezeiești care constituie și pricina mântuirii noastre, adică a eliberării noastre din legăturile păcatului, anume a păcatului față de Iisus Hristos Care învață: „Eu vă spun adevărul. (…) Dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul [Duhul Sfânt] nu va veni la voi. (…) Și El, venind, va vădi lumea de păcat și de dreptate și de judecată. De păcat pentru că ei nu cred în Mine; de dreptate pentru că Mă duc la Tatăl Meu și nu Mă veți mai vedea și de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat” (Ioan 16, 7-11). 

La întrebarea noastră: „Cine este conducătorul lumii acesteia?” răspunde Sfântul Apostol Pavel, adresându-se tesalonicenilor: „Să nu vă amăgească nimeni cu niciun chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare așa încât să se așeze el în templu lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2, 3-4).

De conducătorul lumii acesteia ne-a salvat, prin cinstitul Său sânge mucenicesc și izbăvitor, Hristos, Care ne iubește, potrivit mărturiei Sfântului Ioan: „Care ne iubește și ne-a dezlegat pe noi din păcatele noastre, prin sângele Său, și ne-a făcut pe noi împărăție, preoți ai lui Dumnezeu și Tatăl Său” (Apocalipsa 1, 5-6). Părtaș al acestei Împărății a lui Dumnezeu s-a făcut și preotul lui Dumnezeu, Părintele nostru Filumen, prin sângele său. „Moartea Mucenicilor este mângâiere credincioșilor, îndrăzneala Bisericilor, formarea Creștinismului, nimicirea morții, dovada învierii, batjocorirea demonilor, învinuirea diavolului, învățătura filozofiei (…) și rădăcina tuturor celor bune”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Iar noi, cei care îl cinstim pe Sfințitul Mucenic Filumen, care are îndrăzneală la Hristos Dumnezeu nostru, să-l rugăm ca, împreună cu Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria și cu toți Sfinții Mucenici, să se roage pentru sufletele noastre și pentru izbăvirea întregii lumi de boala molipsitoare covid 19. Amin. Întru mulți ani și calea postului Nașterii Domnului  să fie binecuvântată”.

După Sfânta Liturghie, Arhimandritul Iustin, egumenul și ctitorul măreței Bisericii a Sfintei Fotini Samarineanca de la Fântână, a oferit o masă de post.

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, 9 / 21 noiembrie 2020 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil în Sfânta Mănăstire închinată Arhanghelului Mihail, aflată în vechea Ioppe, lângă mare.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica se adună spre cinstirea Arhanghelilor Mihail și Gavriil și pomenește faptul că aceste Căpetenii netrupești ale Îngerilor s-au împotrivit răsculării Luceafărului împotriva Celui Preaînalt, ținându-i pe Îngeri de partea lui Dumnezeu și spunându-le: „Să stăm bine”. Biserica primește mărturiile Sfintei Scripturi, ale Vechiului și Noului Testament, potrivit cărora Arhanghelii, împreună cu toți Îngerii sunt „duhuri slujitoare trimise ca să slujească” (Evrei 1, 14) spre ajutorul și mântuirea oamenilor.

Potrivit Noului Testament, Arhanghelul Gavriil a vestit Fecioarei Maria Nașterea în trup, de la Duhul Sfânt, a Domnului nostru Iisus Hristos. Îngerii cântau la nașterea dumnezeiescului Prunc: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace…”, un Înger l-a înștiințat în vis pe Iosif să plece în Egipt pentru ca Domnul întrupat să fie salvat de mânia lui Irod și tot un Înger L-a chemat din Egipt pe Domnul Care apoi S-a sălășluit în Nazaret de unde S-a și numit Nazarinean.

Acest praznic s-a sărbătorit în Mănăstirea pomenită prin Sfânta Liturghie pe care a condus-o Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit al Nazaretului Chiriac, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh și Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Arhimandritul Nectarie Gheron al Kamarasei, Arhimandriții Nifon și Artemie, preoții slujitori ai Bisericii Comunității arabe, Preotul Constantin și preoți ai Comunității ruse și a celei române, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. A cântat corul Comunității în arabă și au luat parte credincioși ai Comunității arabe, precum și români și ruși. A luat parte Ambasadorul Greciei la Tel Aviv domnul Panaghiotis Sarri și Consulul General al Greciei la Ierusalim domnul Evanghelos Vliora.  

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericitul a rostit această cuvântare:

Iubiți frați în Hristos,

„Și căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată: Șezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale? Îngerii oare nu sunt duhuri slujitoare, trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii?” (Evrei 1, 13-14).

Credincioși Creștini,

Astăzi, harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți în această Biserică a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil în străvechea cetate biblică Ioppe, pentru ca, prin Euharistie și doxologie, să lăudăm Puterile îngerești cele netrupești și nematerialnice care stau în jurul preacuratului tron al lui Dumnezeu și neîncetat strigă: „Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule, Atotțiitorule”, după cum mărturisește Proorocul Isaia zicând: „Am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt și măreț și poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimii stăteau înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau. Și strigau unul către altul, zicând: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui” (Isaia 6, 1-3).

Potrivit mărturiei Sfântului Evanghelist Ioan, Iisus i-a spus lui Natanael: „Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului” (Ioan 1, 52). „Ca peste Cel Care este adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, se urcau și se coborau Îngerii, slujindu-I”, spune Eftimios Zigavinos. Foarte însemnată este tâlcuirea Sfântului Chiril al Alexandriei despre slujirea liturgică a Îngerilor: „«Peste Fiul Omului» înseamnă slujindu-I și împlinind poruncile Lui spre mântuirea celor ce aveau să creadă. Atunci S-a arătat Cel Care este după fire Fiul lui Dumnezeu”.

Foarte limpede este și mărturia despre Îngeri a Evanghelistului Luca: „Și în ținutul acela erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată îngerul Domnului a stătut lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor Care este Hristos Domnul în cetatea lui David. Și acesta vă va fi semnul: Veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle. Și deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”.

În plus, Îngerii au ca misiune ocrotirea și ajutorarea oamenilor spre mântuire, după cum propovăduiește Apostolul Pavel: „Îngerii oare nu sunt duhuri slujitoare, trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii?” (Evrei 1, 13-14).

Tâlcuind aceste cuvinte, Sfântul Ioan Damaschin spune: „Iată care este mijlocirea Îngerilor, căci Domnul Se află sus, iar Îngerii Îi slujesc jos”. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Lucrarea Îngerilor este a sluji lui Dumnezeu spre mântuirea noastră [a oamenilor]…sunt robi ai Fiului lui Dumnezeu și în multe locuri sunt trimiși pentru noi ”. Îngerii, cu alte cuvinte, se îngrijesc de mântuirea fiecăruia dintre noi.

În pericopa apostolică de astăzi, Sfântul Pavel subliniază grija pe care suntem datori a o arăta noi, credincioșii, pentru mântuirea noastră: „Căci, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri și orice călcare de poruncă și orice neascultare și-a primit dreapta răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârșie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o?” (Evrei 2, 2-3).

Mai exact, dacă toți cei care au încălcat Legea pe care a dat-o Dumnezeu lui Moise prin Îngeri au fost, după dreptate, pedepsiți, cum vom scăpa noi de pedeapsă, dacă suntem nepăsători față de o mântuire atât de mare și de importantă? Această mântuire nu a fost grăită prin Îngeri, precum Legea, ci a fost propovăduită de Domnul Însuși și ne-a fost transmisă ca sigură și vrednică de crezare de către Apostoli, care au auzit-o direct din gura Domnului. 

Episcopul Pellei, Ioil, care este contemporan cu noi, se întreabă: „Când vorbim de mântuire, la ce ne referim? Ne referim la mântuirea persoanei umane. Omul, care este chipul lui Dumnezeu, s-a pângărit prin păcat. De aceea a fost nevoie să vină pe pământ Hristos, ca să curățească chipul persoanei umane”. Nimic nu este atât de dorit și atât de important pentru Dumnezeu ca mântuirea sufletului nostru. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: „Pentru Dumnezeu, nimic nu este atât de important ca mântuirea sufletului”. De altfel, aceasta o propovăduiește și Apostolul Petru: „Dobândind răsplata credinței voastre, mântuirea sufletelor” (1 Petru 1, 9).  

Arătând valoarea omului și, desigur, a sufletului lui, dumnezeiescul Pavel, citându-l pe Psalmist, spune: „Micșoratu-l-ai pe el cu puțin față de Îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat și l-ai pus pe el peste lucrurile mâinilor Tale” (Evrei 2, 7; Psalmul 8, 6), adică l-a așezat pe om cu puțin mai jos față de Îngerii Lui și l-a încununat cu mărire și cinste ca pe un împărat al firii. Toate le-a supus sub picioarele lui.

Trebuie menționat că îngerii sunt mai presus de oameni pentru că nu sunt muritori și nu au hotare trupești, după cum spune Sfântul Ioan Damaschin: „Nu sunt muritori, ci sunt minți și se află în locuri înțelegătoare, nu sunt limitați trupește, ci există și lucrează cugetător… Așa cum au fost așezați de Ziditor, rânduiesc cele ale noastre și ne ajută. Potrivit voii și poruncii lui Dumnezeu, sunt mai presus de noi și sunt mereu în preajma lui Dumnezeu.

Iată, dar, de ce Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește în mod special Soborul Îngerilor, adică adunarea lor aflată sub conducerea Mai-marelui Puterilor netrupești, Mihail. Iar noi, împreună cu imnograful să spunem: „Îngeri și Arhangheli, Scaune, Stăpânii și Domnii, Căpetenii și Puteri, Heruvimi și Serafimi, cu Născătoarea de Dumnezeu pentru lume rugați-vă”.

Amin. Întru mulți ani!

După Sfânta Liturghie a fost oferită o tratație și apoi masa de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, cel care a restaurat Mănăstirea și a ridicat din nou Biserica Arhanghelului Mihail care a ars în 1956.

Praznicul Sfinților Arhangheli s-a sărbătorit de asemenea și în Sfânta lor Mănăstire aflată foarte aproape de Patriarhie, în partea de miazăzi.

Aici s-a săvârșit Vecernia seara în ajun și Sfânta Liturghie arhierească dimineața, condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Liddei Dimitrie, restauratorul Sfintei Biserici, împreună cu care au slujit Arhimandritul Dragoman Matei, Arhimandritul Dimitrie și Ierodiaconul Simeon. Au cântat domnul Vasilios Goțopulos împreună cu elevii Școlii Patriarhale, ajutați de Protopsaltul Bisericii Sfinților Constantin și Elena, Arhimandritul Evsevie.

După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfințitul a oferit o tratație în curtea Sfintei Mănăstiri.

Din partea Secretariatului General