Marți, 30 iunie /13 iulie 2021, Patriarhia a sărbătorit Soborul Sfinților Apostoli.

Prin cuvântul „Sobor”, Biserica nu se referă la Adunarea Apostolilor, ci la cea a credincioșilor săi, pentru a-i cinsti pe cei doisprezece Apostoli și Ucenici ai Domnului, pentru misiunea pe care au oferit-o lui Hristos și Bisericii, și anume a propovăduirii despre Hristos și a răspândirii Evangheliei, prin care „lumea au vânat”.

Biserica Ierusalimului s-a adunat pentru această sărbătoare la Biserica celor doisprezece Apostoli din centrul orașului Tiberiadei, pe malul nord-vestic al lacului Ghenizaret, locul apariției Domnului după Învierea Sa, potrivit Evangheliei a 10-a de la Utrenie (Ioan 3, 21).

Acolo, în zi de sărbătoare, Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului, Teofil, împreună-liturghisitori fiind ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, Arhimandriții Hrisostom, Artemie, preoți vorbitori de limba arabă din regiunea Nazaret, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de corul bizantin din Acra, sub conducerea Arhimandritului Filoteu, cu participarea credincioșilor creștini vorbitori de limbile rusă și arabă.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„În tot pământul a ieșit vestirea lor, și la marginile lumii cuvintele lor” (Psalmul 18, 4), proclamă psalmistul.

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici creștini,

Harul sfintei adunări a Sfinților slăviților și prealăudaților Doisprezece Apostoli ne-a adunat astăzi în acest loc sfânt de la malul mării Tiberiadei, unde a stat Iisus (Ioan 21, 4) și unde se află Mănăstirea Apostolilor, pentru a celebra pomenirea lor.

În „Apocalipsa” sa, Ioan îi numește pe cei doisprezece Apostoli temeliile Sfintei cetăți a Ierusalimului, care este Biserica: „Și am văzut cer nou și pământ nou… Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru mirele ei… Iar zidul cetăţii avea douăsprezece pietre de temelie şi în ele douăsprezece nume, ale celor douăsprezece apostoli ai Mielului.” (Apoc. 21, 1-2, 14).

Vorbind despre taina căsătoriei dintre un bărbat și o femeie, Sfântul Pavel spune: „ Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.” (Ef. 5:32). Este demn de remarcat faptul că Pavel compară unirea căsătoriei cu unirea tainică și indestructibilă a lui Hristos cu Biserica mireasă. Prin urmare, el ne învață că Biserica este trupul lui Hristos (Ef. 1:23) și că El este capul trupului Bisericii (Col. 1:18). De asemenea, Pavel spune în învățătura sa că Dumnezeu Tatăl a unit neamurile și iudeii într-o singură Biserică prin Fiul Său Cel Unul născut, Iisus Hristos: „Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos.” (Ef. 2:20).

Din mărturiile biblice menționate mai sus, vedem relația de nezdruncinat a lui Hristos cu Biserica și relația fundamentală dintre Apostoli și Biserica lui Hristos, trupul Său. Apostolii și-au primit chemarea de la Iisus, nu de la popor: „Oare, nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece?”. (Ioan 6:70). „Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor” (Matei 10:16). Puterea dată Apostolilor a izvorât de la Iisus Hristos Însuși, Care a spus: „nu vă îngrijiţi cum sau ce veţi vorbi, căci se va da vouă în ceasul acela ce să vorbiţi; fiindcă nu voi sunteţi care vorbiţi, ci Duhul Tatălui vostru este care grăieşte întru voi.” (Matei 10:19-20).

Marea și minunata zi a Cincizecimii, în care Apostolii au primit energia necreată a Duhului Sfânt sub formă de limbi de foc: „și s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi” (Fapte 2, 4), i-a făcut vase ale darului Duhului Sfânt și propovăduitori ai Cuvântului Evangheliei și începători ai Bisericilor care s-au întemeiat în toată lumea, alături de Episcopii hirotoniți și stabiliți de Apostoli.

„Am ajuns ca gunoiul lumii” (1 Cor. 4, 13), așa cum spune binecuvântatul Pavel despre Apostoli, dovediți că “avem comoara aceasta în vase de lut” (2 Cor. 4, 7), că erau „slujitori ai lui Hristos şi […] iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Cor. 4:1), și că “mi-a fost dat harul acesta, ca să binevestesc neamurilor bogăţia lui Hristos, de nepătruns, și să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos,” (Ef. 3:8-9), și, mai mult, că ei sunt „apostoli ai Bisericilor, slavă a lui Hristos” (2 Cor. 8:23).

Într-adevăr, apostolii sunt „slava lui Hristos” și, prin urmare, a Bisericii Sale, pentru că, la chemarea lor, au primit „putere asupra duhurilor celor necurate” (Matei 10:1) și „peste toată puterea vrăjmaşului” (Luca 10:19). Iar înainte de a se despărți de ucenicii Săi, Domnul le-a spus „Acestea vi le-am spus, fiind cu voi. Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu” (Ioan 14:25-26).

Interpretând aceste cuvinte, Chiril al Alexandriei spune: “descoperirea perfectă și precisă a tainei ne este dată de către Mângâietorul, adică de Duhul Sfânt, care a fost trimis de Tatăl în numele Lui, adică al Fiului [și al Domnului nostru Iisus Hristos]”.

Această autoritate pe care Apostolii au primit-o de la Hristos la chemarea lor, precum și descoperirea desăvârșită și precisă a tainei Proniei dumnezeiești, prin Mângâietorul, și anume Duhul Sfânt, Duhul lui Hristos, dovedește în mod clar, pe de o parte, amploarea propovăduirii apostolice, iar pe de altă parte, valoarea extremă a succesiunii apostolice care reunește instituția trupului divino-uman al Bisericii prin Duhul Sfânt.

Iată, așadar, de ce Sfinții Apostoli sunt temelia Bisericii lui Hristos și iată de ce Sfinții Părinți purtători de Dumnezeu au numit Biserica “Apostolică” în Crez.

Noi, dragii mei frați, care cinstim pomenirea Sfinților Apostoli, am dori să ne rugăm Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și să spunem împreună cu imnograful: „Cela Ce ești lumină mai înainte decât toate veacurile, când ai voit a veni la mine omul, pentru iubirea de oameni cea negrăită și a te face trup pentru bunătate, atunci ca două lumini ale strălucirii Tale și fulgere strălucitoare pe Apostolii și Ucenicii Tăi, Mântuitorule, i-ai arătat, care și trimiși fiind, toată făptura cu dumnezeiască lumina Ta o au luminat, rugându-Te pe Tine ca să mântuiești și să luminezi sufletele noastre”. Și noi să spunem către Născătoarea de Dumnezeu: „Pe tine armă nesfărâmată împotriva vrăjmașilor te punem înainte, pe tine întărire și nădejde mântuirii noastre, dumnezeiască Mireasă, te-am câștigat”. Amin. La mulți ani!”

După Sfânta Liturghie, bunul îngrijitor al Mănăstirii, Arhimandritul Partenie, a oferit o masă pentru soborul patriarhal.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 29 iunie / 12 iulie 2021, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfinților Slăviților căpetenii ale apostolilor Petru și Pavel.

La această sărbătoare, Biserica îi pomenește pe acești doi apostoli și lucrarea lor misionară pentru Hristos. Biserica pomenește faptul că apostolul Petru l-a propovăduit pe Hristos Cel Răstignit și Înviat, până la tăiere împrejur, și anume evreilor, în timp ce apostolul Pavel a predicat neamurilor și amândoi au devenit stâlpi ai Bisericii, cu cooperarea celorlalți apostoli.

Biserica Ierusalimului a prăznuit această sărbătoare în Capernaum, lângă mare, pe partea de nord-vest a râului Iordan, unde se întâlnește cu marea Tiberiadei și în sfânta Biserică a Sfinților Apostoli, care a fost construită de Patriarhul Ierusalimului Damian în 1935.

Sfânta Liturghie din ziua sărbătorii a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei și Arhiepiscopul Isidor al Hierapoulei, ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, Arhidiaconul Marcu, Ierodiaconul Evloghie și Preoții vorbitori de limba arabă din zonele învecinate ale Sfintei Metropole din Nazaret. Răspunsurile la strană au fost date de corul bizantin pentru copii din Beer Sheva sub conducerea ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei în limba greacă și de corul bizantin din Acra sub conducerea arhimandritului Filoteu în limba arabă, cu participarea credincioșilor noștri din Galileea și din alte părți.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Prafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa, înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa” (Psalmul 97, 2), cântă Psalmistul.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini,

Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos Care prin nemăsurata Sa milă ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt din orașul biblic Capernaum, ca să prăznuim pomenirea Sfinților slăviților și prealăudaților Apostoli corifei Petru și Pavel cei „despărțiți cu trupul, dar uniți cu Duhul”.

Petru și Pavel sunt numiți corifei pentru că ei au fost martori nemincinoși ai chemării Domnului, Care a spus către Petru: „Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție acestea, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. Și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 17-18). Iar către Pavel a zis: „Eu sunt Iisus pe Care tu îl prigonești. (…) Și era în Damasc un ucenic, anume Anania, și Domnul i-a zis în vedenie: (…) Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales ca să poarte numele Meu înaintea oamenilor și a regilor și a fiilor lui Israel. (…) Și a stat Saul cu ucenicii din Damasc câteva zile. Apoi propovăduia în sinagogi pe Iisus că acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Fapte 9, 5-20).

Menționăm ca o particularitate a Sfinților Petru și Pavel faptul incontestabil că au mărturisit, în urma descoperirii Sfântului Duh, că Iisus este Hristos Fiul lui Dumnezeu cel viu (Cf. Matei 16, 17; Fapte 9, 19-20). În plus, Petru a primit poruncă direct de la Domnul, Care i-a spus: „Simone, fiul lui Iona, Mă iubești tu mai mult decât aceștia? (…) Paște mielușeii Mei (…) Păstorește oile Mele” (Ioan 21, 15-17).

Tâlcuind aceste cuvinte, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Prin mărturisirea întreită a fericitului Pavel a fost ștearsă greșeala lepădării de trei ori. Iar prin cele spuse de Domnul: «Paște mielușeii Mei» se înțelege înnoirea apostolatului dat lui deja mai înainte, înnoire care dezleagă ocara păcatelor și șterge lașitatea cea din neputință omenească.

În ceea ce îl privește pe dumnezeiescul Pavel, acesta a „cunoscut un om în Hristos care a fost răpit în rai și a auzit  cuvinte de nespus pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (2 Corinteni 12, 2-4). Referindu-se la această experiență aparte a Apostolului Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur se întreabă: „De ce a fost răpit? Ca să nu se creadă că acesta e mai prejos decât ceilalți Apostoli. Pentru că ei au fost împreună cu Hristos, iar el nu a fost. De aceea l-a răpit și pe acesta întru slavă”.

Sfântul Pavel a fost slăvit de Dumnezeu pentru că el a fost prin excelență Apostolul neamurilor, potrivit propriei sale mărturii: „Întrucât sunt eu apostol al neamurilor, slăvesc slujirea mea” (Romani 11, 13) și a cinstit vrednicia lui de apostol nu numai prin predica sa mântuitoare, ci și prin lucrarea sa, adică prin grija sa personală, zilnică și neadormită față de toate Bisericile, potrivit mărturiei lui: „În osteneală și în trudă, în privegheri adeseori, în foame și în sete, în posturi de multe ori, în frig și în lipsă de haine. Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile” (2 Corinteni 11, 27-28).

De asemenea, și fericitul Petru a fost slăvit de către Domnul, Care i-a zis: „Îți voi da cheile Împărăției cerurilor și orice vei lega pe pământ va fi legat și în ceruri și orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și în ceruri” (Matei 16, 19). Acest dar al putinței de a lega și a dezlega l-au primit toți Apostolii în mod egal, începând cu Petru, după cum comentează Eftimios Zigavinos: „Desigur, de acest dar au avut parte și ceilalți Apostoli, dar mai întâi s-a dat lui Petru, deoarece acesta cel dintâi a mărturisit că Hristos este cu adevărat Fiu al lui Dumnezeu”.

Sfântul Grigorie Palama, lăudând activitatea apostolică a Sfinților Petru și Pavel, spune: „Vedeți cât de mare este slava și cinstea lui Petru și a lui Pavel și cum Biserica lui Hristos este sprijinită de amândoi? De aceea acum ea le împarte una și aceeași cinste prăznuindu-i astăzi împreună cu aceeași slavă”.

Pomenind sfântul și lui Dumnezeu plăcutul sfârșit al vieții și al activității apostolice a acestor Sfinți Apostoli, Părintele nostru Grigorie ne îndeamnă să urmăm îndreptarea lor cea prin smerenie și pocăință. De aceea și noi să spunem împreună cu imnograful: „Bucură-te, Petre Apostole și de aproape prietene al Învățătorului tău Hristos Dumnezeului nostru. Bucură-te, Pavele al tuturor prietene și al credinței propovăduitorule, și al lumii învățătorule. Însoțire sfântă, aleasă, ca cei ce aveți îndrăzneală, pe Hristos Dumnezeul nostru, [și pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu Maria], rugați-L să se mântuiască sufletele noastre”. Amin. Ani mulți și binecuvântați!

După Sfânta Liturghie Părintele Irinarh, restauratorul icoanelor Bisericii și al întregii Mănăstiri a oferit o tratație sinodiei patriarhale și credincioșilor și masa în aer liber la malul mării.

Din partea Secretariatului General

Joi, 25 iunie / 8 iulie 2021, distinsul și onorabilul senator american French Hill, însoțit de colaboratorii săi, a vizitat Patriarhia.

Domnul French Hill a fost primit de către Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinți Aghiotafiți, precum și de reprezentanții celorlalte Biserici creștine din Ierusalim, franciscani, anglicani și copți, adresându-i-se în felul următor:

„Domnule președinte,

Reprezentant Hill,

Stimați membri ai delegației dumneavoastră,

Preafericirile voastre,

Înalt Preasfințiile voastre,

Preasfințiile voastre,

Doamnelor și domnilor,

Avem bucuria și privilegiul de a vă ura bun venit în Orașul Sfânt al Ierusalimului și în Patriarhia Ierusalimului. Vă faceți vizita la noi într-un moment crucial în viața popoarelor din această regiune și suntem încurajați de faptul că, prin întâlnirea dumneavoastră cu această adunare a șefilor de biserici, înțelegeți importanța supremă a rolului religiei în viața noastră de aici și vă cunoaștem grija pentru viața și bunăstarea noastră.

Statele Unite au o relație specială și unică cu regiunea noastră. Nu numai că există relații guvernamentale, economice și politice de lungă durată, precum și relații cu o serie de agenții neguvernamentale; există, de asemenea, legături religioase. Evreii, creștinii și musulmanii, atât aici, cât și în Statele Unite, împărtășesc legături familiale și spirituale istorice. Într-adevăr, multe familii au membri care trăiesc atât aici, cât și în țara dumneavoastră. Și, bineînțeles, din Statele Unite, multe mii de pelerini din toate tradițiile abrahamice vin aici în fiecare an în pelerinaj la Locurile Sfinte. Alegând să veniți la Patriarhia noastră, vă numărați printre cei care sunt adevărați pelerini, indiferent de alte scopuri pe care le-ar putea avea călătoria lor. Se spune chiar că președintele Lincoln a dorit să viziteze Ierusalimul în pelerinaj, iar noi așteptăm cu nerăbdare să primim din nou pelerini din Statele Unite atunci când va fi mai ușor să se călătorească peste hotare.

Ca în orice colț al lumii, ultimele luni au fost extrem de dificile pentru noi, în Țara Sfântă. Din cauza pandemiei, bisericile și locurile noastre sfinte au suferit restricții semnificative și închideri prelungite. Nu am fost în măsură să împărtășim ospitalitatea cu pelerinii și turiștii din întreaga lume, iar propriile noastre comunități au suferit greutăți și privațiuni semnificative. În timp ce COVID-19 a diminuat radical resursele noastre economice, am continuat, prin harul lui Dumnezeu, să încercăm să răspundem marilor nevoi spirituale, fizice, educaționale și financiare ale comunităților noastre locale.

După această perioadă de greutăți prelungite, conflictele din ultimele luni din Țara Sfântă s-au dovedit extrem de dificile și devastatoare. Izbucnirile violente nu au făcut decât să adâncească problemele pe care le-a provocat pandemia. Pentru mulți din comunitățile noastre, criza a devenit o catastrofă.

Ampla acoperire mediatică și violențele recente au atras atenția la nivel mondial asupra suferințelor noastre locale. În ciuda acestei relatări în presă, adevăratele începuturi ale acestui conflict recent rămân în mare parte necunoscute. Credem că este de datoria noastră să clarificăm faptul că aceste evenimente tragice sunt rezultatul direct al anilor de creștere a ideologiilor extremiste și a atacurilor unui număr tot mai mare de grupuri radicale care au rămas necontrolate și nepedepsite. Aceste grupuri radicale au intenția de a-i alunga pe creștini pe, musulmanii și chiar unele grupuri evreiești din Orașul Sfânt al Ierusalimului și din alte comunități din regiunea noastră.

Atacurile variază de la abuzuri verbale și agresiuni fizice împotriva clerului și a credincioșilor în timp ce ne desfășurăm activitatea zilnică până la vandalismul și profanarea frecventă a proprietăților bisericilor și a locurilor sfinte. Cu doar câteva săptămâni în urmă, am asistat la un atac violent asupra a doi clerici armeni chiar în fața mănăstirii lor din Cartierul Armenesc și la o intruziune în școala noastră de pe Muntele Sion, din partea radicalilor. Din păcate și în mod îngrijorător, aceste tipuri de incidente nu mai sunt excepții, ci fac parte din viața noastră. Și este intolerabil.

În calitate de lideri spirituali, nu dorim să intrăm în politică sau să facem declarații politice. Singura noastră preocupare este siguranța și înflorirea continuă a comunității creștine din Ierusalim și Țara Sfântă. În calitate de Biserici, am rămas puternici și uniți în fața violenței și a vandalismului continuu. Dar situația s-a schimbat semnificativ. Dacă am fi avut de-a face doar cu hărțuirea, am fi putut gestiona acest lucru. Dar miza este acum prea mare. Pentru că suntem față în față cu grupuri radicale care caută și lucrează sistematic pentru evacuarea noastră din Orașul Sfânt, fie că este vorba de amenințarea de a confisca proprietățile bisericilor și în special la Poarta Jaffa – care este intrarea în Cartierul Creștin și ruta de pelerinaj către Sfântul Mormânt – sau în Sheikh Jarrah – unde încercările de a strămuta cu forța cetățenii locali în ultimele zile au izbucnit în violențe și chiar în moartea pe care am văzut-o pe ecranele televizoarelor noastre.

Prezența creștină în Orașul Sfânt și în Țara Sfântă este vitală pentru bunăstarea și integritatea acestei regiuni. Timp de secole am locuit într-un peisaj multicultural, multietnic și multireligios, care a dat acestei regiuni caracterul său unic de țară a întâlnirii divino-umane. Și în timp ce toate cele trei credințe abrahamice au locuri sfinte aici, locurile sfinte creștine sunt cele care garantează o primire cu adevărat universală pentru toți oamenii de bunăvoință, fără deosebire. Cu alte cuvinte, Sfântul Mormânt este destinația principală a tuturor pelerinilor și vizitatorilor din Ierusalim. Acest caracter unic este acum amenințat serios, ca niciodată înainte.

Acesta este un alt aspect al vieții noastre de aici care ne unește într-o înțelegere comună, deoarece atât marea dumneavoastră țară, cât și această regiune, deopotrivă, trăiesc într-o viață națională multiculturală, multietnică și multireligioasă. Trebuie să înțelegem că această regiune, totuși, datorită semnificației sale istorice și religioase, nu aparține doar unui singur grup. Este legată de o istorie sacră și de valori morale care au o semnificație universală și suntem amândoi conștienți de importanța protejării și apărării acestei diversități de experiență umană, culturală și spirituală pentru prosperitatea noastră reciprocă.

Bisericile și comunitățile creștine din Țara Sfântă rămân ferm angajate, chiar și în fața unei opoziții și a unor atacuri fără precedent, să acționeze ca pacificatori și să își îndeplinească misiunea noastră spirituală. Misiunea Bisericii a fost fundamentală pentru a garanta caracterul sacru al bogatului patrimoniu cultural al Țării Sfinte. În plus, vom continua să păstrăm Locurile Sfinte ca locuri de cult și să le păstrăm accesibile tuturor celor care vin aici în pelerinaj.

Cu toate acestea, nu putem rămâne tăcuți în fața realității cu care ne confruntăm din cauza provocării tot mai mari la adresa existenței noastre din partea grupurilor radicale. Și nici nu putem face acest lucru de unii singuri. Avem nevoie de partenerii noștri din comunitatea internațională și, în special, de prietenii și aliații noștri din Statele Unite, și mai ales din guvern, care îmbrățișează respectul pentru demnitatea umană, pentru a face acest lucru și, prin intermediul dumneavoastră, îi invităm pe liderii Congresului la o apărare solidă a prezenței creștine în Țara Sfântă, împotriva celor care ar lucra pentru a ne anula viața de aici.

Fie ca Dumnezeu să dea succes misiunii voastre. Prin intermediul dumneavoastră, dorim să ne extindem parteneriatele în Statele Unite. Așteptăm cu nerăbdare să lucrăm împreună, cu convingerea că, cu sprijinul dvs., putem continua să permitem popoarelor de toate credințele să prospere împreună în iubitul nostru Ținut Sfânt.

Vă mulțumim.”

Discursul a subliniat problemele vitale cu care se confruntă bisericile din Ierusalim și Țara Sfântă, locul de cult al celor trei religii abrahamice, dar și al instabilității politice și al certurilor actuale.

În replică, domnul French Hill a spus că unul dintre principiile de bază ale SUA este libertatea religioasă, pe care SUA o folosește și pentru coexistența pașnică a religiilor din Țara Sfântă și pentru susținerea identității creștine.

Cu ocazia acestei vizite, dl French Hill i-a oferit Preafericirii Sale un album cu titlul „Mărturii de credință congregaționale”, iar Preafericirea Sa i-a oferit în schimb o icoană a Maicii Domnului și o pictură de argint a Ierusalimului, împreună cu memorabila carte a dentistului John Tleel „Eu sunt Ierusalimul”, precum și binecuvântarea de la Ierusalim pentru însoțitorii săi.

Din partea Secretariatului-General

În dimineața zilei de luni, 22 iunie/5 iulie 2021, Preafericitul Patriarh al Antiohiei al Bisericii Siriaco-Catolice, Mar Ignatius Youssef III Younan și anturajul său au vizitat Patriarhia.

Această vizită a fost o continuare a vizitei sale în Israel din Liban pentru instalarea Eminenței Sale Mar Yacoub Ephraim Semaan în calitate de Reprezentant-Exarh al Bisericii Siriaco-Catolice la Ierusalim. În cadrul acestei ceremonii de întronizare, Patriarhia Ortodoxă Română din Ierusalim a fost reprezentată de Eminența Sa Mitropolitul Isihie al Kapitoliadei.

În timp ce se afla în sala de recepție a Patriarhiei, Preafericitul Patriarh al Antiohiei al Bisericii Siriac-Catolice Mar Ignatius Youssef III Younan a fost primit de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinți Aghiotafiți. Preafericirea Sa s-a adresat vizitatorilor și s-a referit la cooperarea lor în cadrul Consiliului Bisericii din Orientul Mijlociu. Discursul Preafericirii Sale este redat mai jos:

“Preafericirea Voastră,

Excelența Voastră,

Înalt Preasfințile Voastre,

Preasfințiile Voastre,

Dragi Părinți,

Este o bucurie să vă urez bun venit, Preafericirea Voastră, în Orașul Sfânt al Ierusalimului și, mai ales, cu ocazia binecuvântată a întronizării Excelenței Sale Episcopul Yacoub Ephraim Semaan ca Exarh al vostru la Ierusalim. Dorim să îi exprimăm felicitările noastre formale în momentul în care își asumă responsabilitățile și se alătură nouă, printre conducătorii Bisericilor și Comunităților creștine din Țara Sfântă.

Prin prezența Exarhului vostru la Ierusalim, Preafericirea Voastră, afirmați semnificația spirituală a Ierusalimului. Ierusalimul este atât capitala spirituală a creștinismului, cât și capitala spirituală a întregii lumi. Și este, prin urmare, casa spirituală a tuturor oamenilor de bunăvoință. Aici trăim o viață cu adevărat ecumenică. Pentru că locuim într-un peisaj multicultural, multietnic și multireligios care a îmbrățișat multe popoare timp de milenii. Este important ca Ierusalimul să fie gazda tuturor tradițiilor noastre creștine, ca parte a acestei diversități esențiale a experienței noastre în această regiune.

Preafericirea Voastră este binecunoscută pentru apărarea creștinilor din regiunea noastră și știți bine că misiunea noastră aici este una de pace, respect reciproc și coexistență și reconciliere. Suntem chemați la marturisirea iubirii lui Dumnezeu care se face cunoscută în Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.

Ne rugăm să aveți o ședere plăcută printre noi cât timp vă aflați în Cetatea Sfântă și ne rugăm, de asemenea, pentru noul vostru Exarh. Fie ca lumina Sfântului Mormânt să-l lumineze în timp ce își conduce comunitatea pe calea Domnului nostru Iisus Hristos.

Fie ca Dumnezeu să binecuvânteze toate popoarele din Liban, Siria și din iubita noastră Țară Sfântă.

Mulțumesc.”

În timpul acestei vizite, au fost menționate și probleme legate de creștinii din Orientul Mijlociu.

Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil i-a oferit Preafericitului Patriarh al Bisericii Siriaco-Catolice din Antiohia un tablou de argint reprezentând Ierusalimul și o icoană a Maicii Domnului, în timp ce însoțitorilor săi le-a oferit binecuvântări de la Ierusalim. Eminența Sa, Părintele Ignatie, i-a oferit Preafericirii Sale o icoană a Maicii Domnului.

Din partea Secretariatului-General

În seara zilei de sâmbătă, pe 20 iunie/3 iulie 2021, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, însoțit de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Preotul Issa Mousleh și Arhidiaconul Marcu, a participat la ceremonia de absolvire a elevilor Școlii Yaffo.

Ceremonia bine organizată de către directoarea școlii, doamna Najla Hanhan, de Asociația Profesorilor și de cei paisprezece absolvenți, a început cu Troparul de Rusalii și a continuat cu discursul de bun venit al Preafericirii Sale, un scurt documentar cu viața școlară a absolvenților și discursul doamnei directoare Najla Hanhan.

În cadrul acesteia, directoarea a citit numele fiecăruia dintre absolvenții care au urcat pe scenă în aplauzele celorlalți studenți și ale părinților și rudelor acestora. După ce toți absolvenții au urcat pe scenă, doamna Hanhan și-a continuat discursul, făcând referire la performanțele absolvenților, la examenele susținute în diferite universități, mulțumind părinților pentru recunoștință și, bineînțeles, Preafericirii Sale pentru sprijinul acordat.

Ceremonia a inclus, de asemenea, cântece și alocuțiuni ale absolvenților, în engleză, ebraică și arabă, imnul școlii, alocuțiuni din partea reprezentanților părinților, o urare de însănătoșire după operație pentru Arhiepiscopul Damaschin de Yaffo, videoclipuri-fotografii de la activitățile școlare din anii trecuți și înmânarea steagului școlii absolvenților din anul următor.

 Ceremonia s-a încheiat cu discursul Preafericirii Sale prin vocea Părintelui Issa Mousleh, care a subliniat interesul pe termen lung al Patriarhiei pentru educația creștină și generală a elevilor școlii, mulțumind directorului pentru progresul școlii și fiecăruia dintre elevi în parte, iar în final urându-le succese academice și profesionale.

Din partea Secretariatului-General

Sâmbătă dimineața, pe 20 iunie/3 iulie 2021, o delegație navală a Republicii Cipru, condusă de comandantul George Papakleovoulos, a vizitat Patriarhia, deoarece se află în Israel pentru întreținerea navei “Commodore Andreas Ioannidis” în portul Haifa.

Echipa a fost primită de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinții Aghiotafiți. Preafericitul le-a vorbit despre legătura spirituală de lungă durată a Patriarhiei Ierusalimului cu Biserica Ciprului prin intermediul Apostolilor Pavel și Barnaba, cel din urmă fiind fondatorul Bisericii Ciprului. Preafericirea Sa s-a referit, de asemenea, la relațiile pastorale datorate pelerinilor veniți din Cipru.

Datorită acestei relații dintre cele două Biserici, Părinții Aghiotafiți din Cipru au slujit Patriarhiei și au excelat în slujirea lor, cum ar fi memorabilii Mitropoliți Epifanie al Iordanului, Arkadie al Ashkelonului și mai târziu al Skythopoulei, și Grigore al Tiberiadei, care au fost, de asemenea, renovatori ai Preasfintelor Lăcașuri.

După aceste cuvinte, Preafericirea Sa a binecuvântat această vizită și a urat comandantului navei și colegilor săi succes în vizita lor, întoarcere în siguranță în țara lor și păstrarea integrității acesteia.

 Preafericirea Sa i-a oferit domnului Papakleovoulos o icoană a Maicii Domnului și a Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt și o icoană a Maicii Domnului fiecăruia dintre cei douăzeci de membri ai echipajului delegației, în timp ce comandantul i-a oferit Preafericirii Sale stema navei “open sea – Commodore Andreas Ioannidis”.

Primind binecuvântarea Preafericirii Sale, membrii Delegației au mers să se închine la Biserica Sfântului Mormânt.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 14/27 iunie 2021, Patriarhia a prăznuit pomenirea Sfântului Prooroc Elisei în Ierihon, regiunea în care s-a desfășurat cea mai mare parte a vieții și a activității sale.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica amintește faptul că Proorocul Elisei, fiul lui Safat din orașul Abel-Meul, pământul lui Manase, având meseria de agricultor, a fost chemat de Proorocul Ilie căruia i-a urmat. În cartea Regilor din Noul Testament, mai ales în cartea a patra, sunt pomenite multe minuni făcute de Dumnezeu prin el.

În Ierihon, a transformat, prin rugăciune, apele amare și vătămătoare în ape dulci și bune de băut. L-a văzut pe învățătorul lui, pe Proorocul Ilie, ridicându-se la cer în car de foc și a cerut harul lui îndoit. Ca dovadă a acestui dar, a primit de sus cojocul lui pe care a plutit pe apă traversând Iordanul.

Spre pomenirea acestui Prooroc, care „alungă bolile și îi curăță pe leproși”, s-a săvârșit Sfânta Liturghie în Biserica lui din Ierihon, lângă sicomorul lui Zaheu, condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie al Capitoliadei, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Egumenul Mănăstirii Păstorilor din Bet Jalla, Arhimandritul Ignatie, Egumenul Mănăstirii din Muntele Carantaniei, Părintele Onufrie, Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, părintele Chiriac din Mănăstirea Sfântului Gherasim Iordanitul, preoți arabi, între care părintele Gavriil din Yafat Nasra, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Au cântat Arhimandritul Hrisostom în greacă în strana dreaptă și psalții comunității din Ierihon în strana stângă. Au participat monahi și credincioși din Ierihon și din alte orașe. 

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

„Cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa și cu brațul Său asemenea unui scut îi va acoperi” (Înțelepciunea lui Solomon 5, 15-16).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți în acest loc biblic din străvechiul oraș Ierihon, astăzi, în Duminica de după Cincizecime, ca să îi prăznuim pe Sfinții din toată lumea și în special pe Sfântul Prooroc Elisei în Mănăstirea închinată lui.

„Cei drepți vor fi vii în veacul veacului și răsplata lor este la Domnul și Cel Atotputernic are grijă de ei” (Înțelepciunea lui Solomon 5, 15). La întrebarea noastră: „Cine sunt acești drepți?”, răspunde Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, zicând: „Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu Care este în ceruri” (Matei 10, 32-33).

Cu alte cuvinte, pentru cel care Îl mărturisește pe Dumnezeu în viața pământească, va mărturisi Hristos înaintea lui Dumnezeu Tatăl în viața veșnică, adică în Împărăția Lui cea cerească. Iar de cel care se leapădă de Iisus Hristos, Dumnezeu și Omul și Mântuitorul, înaintea oamenilor în lumea aceasta, Se va lepăda și Hristos înaintea oamenilor și a îngerilor în viața veșnică.

În esență, Drepții sunt cei care L-au mărturisit pe Iisus Hristos Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, Care a luat trup din curatele sângiuri ale Născătoarei de Dumnezeu, pururea Fecioara Maria, prin Duhul Sfânt. Potrivit dumnezeiescului Pavel, acești Drepți sunt cei care constituie „Biserica celor întâi-născuți care sunt scriși în ceruri” (Evrei 12, 23), adică cei care din veac au bineplăcut lui Dumnezeu Patriarhi, Prooroci, Apostoli, Mucenici, Pustnici, Ierarhi, Învățători, Cuvioși și cinstita ceată a Sfintelor Femei. De aceea, și imnograful spune: „Cei ce au pătimit chinuri în tot pământul și s-au mutat la ceruri, cei ce au urmat Patimile lui Hristos și au înlăturat patimile noastre, astăzi se adună aici, arătând Biserica celor întâi-născuți ca pe aceea ce are chipul celei de sus și strigă lui Hristos: Dumnezeul meu ești! Pentru Născătoarea de Dumnezeu păzește-mă, Mult-milostive!”

„Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăția frumuseții și cununa cea strălucitoare” (Înțelepciunea lui Solomon 5, 16). Aceasta înseamnă că Dumnezeu Tatăl, Care are grijă de cei Drepți, le va răsplăti în Împărăția Lui. În această Împărăție a cerurilor toți Sfinții, adică Drepții, vor fi încununați cu cunună plină de slavă.

În rândul tuturor Sfinților, adică al Drepților, se află și Sfinții Prooroci ai Legii mozaice, între care se distinge Proorocul Elisei cel cinstit astăzi. Fericitul Pavel invocă mulțimea fără număr a celor care au mărturisit pentru adevăr și îi pune înainte ca pilde vii, vrednice de urmat de către Creștini: „De aceea, și noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte cu ochii ațintiți asupra lui Iisus începătorul și plinitorul credinței” (Evrei 12, 1-2).

Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvintele lui Pavel: „având împrejurul nostru atâta nor de mărturii” (Evrei 12, 1), menționează că Sfântul Apostol nu se referă doar la cei care au propovăduit adevărul în Noul Testament, ci și la cei din Vechiul Testament. „Nu vorbește doar de cei din Noul Testament, ci și de cei din cel Vechi, căci și aceștia au mărturisit despre slava lui Dumnezeu”.

Și care este slava lui Dumnezeu? Este taina dumnezeieștii descoperiri, adică a dumnezeieștii iconomii, care s-a arătat în umbră în Prooroci și în fapt în Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos. Spunem aceasta pentru că Hristos este plinirea Legii și a Proorocilor, după cum mărturisește Domnul Însuși: „Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau Proorocii. N-am venit să stric, ci să împlinesc” (Matei 5, 17).

Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește pomenirea Sfântului Prooroc Elisei pentru că el s-a arătat cunoscător al tainei celei mai presus de minte a lui Dumnezeu, a proorocit despre venirea Domnului nostru Iisus Hristos și multe minuni mari a făcut Dumnezeu prin mâinile lui. El a fost, de asemenea, ucenic al marelui Prooroc Ilie Tesviteanul.

Noi, iubiții mei frați, să ne rugăm Sfântului Prooroc Elisei și, împreună cu imnograful, să zicem: „Cu laude să cinstim, credincioșilor, pe ramurile cele înalte ale Proorocilor și pe luminătorii cei prea luminați ai lumii, pe Ilie și pe Elisei, și cu cântare să strigăm lui Hristos: Milostive Doamne, pentru rugăciunile Proorocilor Tăi [și cei prăznuiți împreună cu ei: Sfântul Părintele nostru Metodie Arhiepiscopul Constantinopolului, Sfântul Sfințit Mucenic Chiril Episcopul Gortinei din Creta, și pentru mijlocirea Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria] dă poporului Tău iertare de păcate și mare milă”. Amin.

La mulți ani, feriți de boala molipsitoare corona.

După Sfânta Liturghie, a urmat o mică tratație și masa oferită de Părintele Egumen Arhimandritul Filumen, care cu vrednicie se ocupă de Mănăstire, și de Arhimandritul Hrisostom. Acestora le-a mulțumit Preafericirea Sa pentru activitatea lor, ca Părinți Aghiotafiți, și apoi a vizitat Mănăstirea Izvorului Tămăduirii și noile clădiri ridicate de Arhimandritul Hrisostom.

Din partea Secretariatului General

Vineri, 12/25 iunie 2021 Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Cuviosului Părintelui nostru Onufrie Egipteanul. Cu ocazia acestui praznic, Biserica săvârșește pomenirea Sfântului Onufrie, originar din Egipt, care a ieșit din Mănăstirea de obște și a trăit în pustie, singur, șaizeci de ani, cu nevoință foarte aspră. El a fost făcut cunoscut părinților de către Sfântul Pafnutie care l-a aflat în pustie.

Biserica Ierusalimului a cinstit pomenirea acestui Cuvios Părinte în Mănăstirea sa, aflată de cealaltă parte a Scăldătorii Siloam, în regiunea Țarinii Olarului pe care au cumpărat-o Arhiereii iudeilor pentru îngroparea străinilor cu cei treizeci de arginți pe care i-a înapoiat Iuda, căindu-se (Cf. Matei 27, 1-10).

Printre mormintele săpate în stâncă, aflate în interiorul și în jurul Mănăstirii, se află și mormântul Sfântului Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului (451 d.Hr.).

În Biserica acestei Mănăstiri, pe jumătate săpată în stâncă, s-a săvârșit Sfânta Liturghie condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințiții Mitropoliți Chiriac al Nazaretului și Isihie al Capitoliadei și Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Părintele Dragoman Arhimandritul Matei și Arhimandritul Macarie, preoți arabi, între care părintele Yusef, părintele Ilie și părintele Simeon, precum și părintele Arhimandrit Isidor, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Au cântat d-ul Vasilios Goțopulos și părintele protopsalt Arhimandritul Evsevie și au participat monahi, monahii și credincioși, precum și Consulul General al Greciei la Ierusalim d-ul Evanghelos Vliora.

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

„Nu mă rușinez de Evanghelia lui Hristos, pentru că este putere a lui Dumnezeu spre mântuire a tot celui care crede, iudeului întâi și elinului. Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credință spre credință, precum este scris: Iar dreptul din credință va fi viu” (Romani 1, 16-17).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Harul atotputernic al Sfântului Duh, care a fost trimis în chip de limbi de foc peste Sfinții ucenici și Apostoli ai Domnului, ne-a adunat pe toți în acest loc al Țarinii Olarului care se numește și „Țarina Sângelui” (Cf. Matei 27, 7-8) că să prăznuim sfânta pomenire a Cuviosului Părintelui nostru Onufrie Egipteanul în Mănăstirea care îi poartă numele întemeiată aici de către cinstiții Părinți Aghiotafiți.

Cuviosul Părintele nostru Onufrie, râvnind viețuirii Sfântului Ioan Botezătorul și a Proorocului Ilie, precum și a Sfântului Antonie, cel de o patrie cu el, a ieșit în pustie unde „a locuit șaizeci de ani, fără să vadă oameni deloc”, potrivit biografului lui.

Viața lui cu adevărat ascetică și îngerească l-a arătat vrednic de cununa dreptății pe care i-a pregătit-o Hristos, după cum spune imnograful lui: „Călătoria sihăstriei fără abatere o ai săvârșit și credința o ai păzit. Pentru aceasta ai primit și cununa dreptății pe care a gătit-o ție Hristos Cel Ce împarte darurile pentru nevoințe și dăruiește harurile și răsplătire pentru osteneli, pe Care și acum roagă-L să ne mântuim noi din primejdii”.

Care este cununa dreptății pe care a primit-o de la Domnul nostru Iisus Hristos Părintele nostru Onufrie?

Să-l ascultăm pe Sfântul Apostol Pavel care zice: „Când se luptă cineva la jocuri, nu ia cununa dacă nu s-a luptat după legile jocului” (2 Timotei 2, 5). Și iar, referindu-se la sine însuși, Pavel spune: „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptății pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El Dreptul Judecător, și nu numai mie, ci și tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (2 Timotei 4, 7-8).

Tâlcuind aceste cuvinte ale lui Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Cel care iubește arătarea Lui, toate le va face astfel încât și mai înainte de a Doua Venire, să fie viața lui potrivit cu cele spuse de Evanghelistul Ioan: „Dacă Mă iubește cineva, va păzi cuvântul Meu și Tatăl Meu îl va iubi și vom veni la el și vom face lăcaș la el” (Ioan 14, 23).

Tâlcuind aceste cuvinte, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Cei care, prin toate virtuțile, își luminează mintea, devenind astfel apți a învăța tainele cele dumnezeiești și ascunse, vor primi făclia Duhului și vor vedea cu ochii minții pe Domnul Însuși sălășluit întru ei. Așadar cunoașterea Sfinților nu este comună tuturor, ci este aparte și foarte diferită de a celorlalți”.

Vedem deci că această cunună a dreptății pe care a primit-o Cuviosul Părintele nostru Onufrie este „cunoașterea aparte și foarte diferită de a celorlalți”. Această cunoaștere este luminarea minții prin puterea Duhului Sfânt. Sfântul Chiril spune că Hristos este cel Care ne ajută mai întâi prin orice cuvânt și în orice fel, El este Cel Care distinge exact cine Îl iubește și cine este vrednic a primi puterea darului, adică lucrarea luminătoare a Sfântului Duh, cine se poate lăuda că are o relație autentică cu Hristos prin păzirea poruncilor Lui.

Iată, deci, iubiții mei frați, de ce Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește pomenirea Sfinților și ne cheamă pe toți, prin gura corifeului Apostolilor, Petru: „După Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții. Că scris este: «Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt»”.

Dumnezeu Tatăl, Care ne-a chemat, fiind străin de orice întinăciune, este Sfânt, și nimeni nu poate să se apropie de El, pentru că va fi mistuit, fiindcă „Dumnezeul nostru este foc mistuitor” (Evrei 12, 29), este „neispitit de rele” (Iacov 1, 13) și „locuiește întru lumină neapropiată” (1 Timotei 6, 16).

Părintele nostru Onufrie a reușit, prin nevoința sa aspră din pustie, să curățească inima lui, potrivit poruncii Domnului: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8) și să urce scara dreptății, adică a sfințeniei și a îndumnezeirii, devenind astfel „părtaș firii dumnezeiești” (2 Petru 1, 4).

Celui încununat de Domnul nostru Iisus Hristos cu cununa slavei și a dreptății, Cuviosului Părintelui nostru Onufrie să ne rugăm și împreună cu imnograful să zicem: „Mulțimile călugărilor, pe tine, îndreptătorule, te cinstim, Onufrie, că prin tine pe cărarea cea dreaptă cu adevărat a umbla am cunoscut. Fericit ești, că lui Hristos ai slujit și a vrăjmașului ai biruit puterea, cel ce ești cu îngerii împreună vorbitor, cu drepții și cuvioșii împreună locuitor, cu care [pentru mijlocirea Preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria], roagă-te Domnului să miluiască sufletele noastre”. Amin.

După Apolisul Sfintei Liturghii s-a săvârșit Parastasul la mormântul ctitorilor și al Monahiei Serafima adormită cu ani în urmă. După aceasta, s-a citit rugăciunea de binecuvântare a roadelor, a smochinelor și a strugurilor.

Cuvioasa Monahie Paisia, vrednica restauratoare a Mănăstirii, a oferit o tratație Sinodiei Patriarhale.

Din partea Secretariatului General

Marți, 9/22 iunie 2021, absolvenții și ceilalți elevi ai Școlii Patriarhale de pe Sion, împreună cu Arhimandritul Matei și alți membri ai personalului Școlii, au fost primiți de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Elevii i-au mulțumit Preafericirii Sale pentru educația, cazarea și grija oferite de Patriarhie și au cerut binecuvântarea Sa pentru vacanța de vară alături de familiile lor.

Preafericirea Sa i-a binecuvântat pe elevi și i-a încurajat pe frații începători să se întoarcă după vacanță și să își continue studiile în școală și în universități, dacă vor dori mai târziu, și să se alăture Frăției Aghiotafite ca monahi și clerici pentru a sluji Biserica și poporul grec.

Din partea Secretariatului General

Luni, 8 / 21 iunie 2021, s-a prăznuit Lunea Sfântului Duh în Biserica Sfintei Treimi a Reprezentanței Ruse a Patriarhiei Moscovei, aflată în partea nouă a Ierusalimului, nu departe de Poarta Nouă, înspre nord-vest.

Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit al Capitoliadei Isihie, Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Teodosie al Sevastiei, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Madavei Aristovul, Ieromonahi Aghiotafiți, Superiorul Reprezentanței Ruse Arhimandritul Alexandru, alți preoți ai Reprezentanței Ruse și Arhidiaconul Marcu. Au cântat monahiile Reprezentanței și au luat parte numeroși credincioși ruși. Au fost prezenți Ambasadorul Rusiei în Israel și în Palestina și reprezentantul Patriarhiei latine și al Custodiei Țării Sfinte.

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

„Sioane Sfinte, maica tuturor Bisericilor întru care în chip de foc Duhul Mângâietor S-a pogorât înfricoșător peste Apostoli, bucură-te acum și prăznuiește Cincizecimea cea de lume dorită cu adevărat, veselindu-te împreună cu noi”.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Harul Sfântului și de viață făcătorului Duh ne-a adunat pe toți în această Biserică a Sfintei Treimi pentru ca, prin doxologie și Euharistie, să slăvim Acest Duh de viață făcător și atotputernic, Unul din Treime, Dumnezeu de o cinste, de o ființă și de o slavă cu Tatăl și cu Fiul.

Se bucură și se veselește maica tuturor Bisericilor, Sfântul Sion, pentru că în sfintele ei lăcașuri s-a pogorât în chip de foc Duhul Mângâietor peste Apostolii Domnului, după cum cântă imnograful: „Astăzi a venit lucrarea Preasfântului Tău Duh, Doamne, peste Apostolii Tăi; și, înțelepți arătându-i, prin cunoștința de Dumnezeu, i-a umplut de fericită învățătura Ta. Pentru aceasta, slăvim rânduiala Ta cea mântuitoare, Iisuse atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre”.

Lucrarea Sfântului Duh, care este comună celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, nu este alta decât harul pe care l-au primit Apostolii din plinătatea lui Dumnezeu Cuvântul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan: „Și din plinătatea Lui noi toți am luat și har peste har. Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul și adevărul au venit prin Iisus Hristos” (Ioan 1, 16).

Pe Apostoli i-a pus Hristos mai întâi în Biserica Sa (Cf. 1 Corinteni 12, 28), iar Apostolii, devenind vase ale revărsării darurilor Sfântului Duh, s-au arătat temelie a Bisericii, Hristos fiind piatra din capul unghiului. Biserica este sălașul lui Dumnezeu în Duhul Sfânt, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Zidiți fiind pe temelia Apostolilor și a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuși Iisus Hristos. Întru El orice zidire bine alcătuită crește ca să ajungă un locaș sfânt în Domnul, în Care voi împreună sunteți zidiți, spre a fi locaș al lui Dumnezeu în Duh” (Efeseni 2, 20-22).

Trebuie menționat că Domnul le-a făgăduit Apostolilor trimiterea Duhului Sfânt atât  înainte de Răstignire, cât și după Învierea Lui. Potrivit Evanghelistului Ioan, Iisus a spus ucenicilor Lui imediat după Cina cea de Taină: „Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac” (Ioan 14, 16). După Învierea Sa, Domnul a spus iar Apostolilor: „Și iată, Eu trimit peste voi făgăduința Tatălui Meu. Voi însă ședeți în cetate, până ce vă veți îmbrăca cu putere de sus” (Luca 24, 49).

Făgăduința lui Dumnezeu Tatăl nu este alta decât Mângâietorul, adică Duhul Sfânt cu a Cărui dumnezeiască putere aveau să se îmbrace Apostolii, ca și cu o platoșă.

Această putere dumnezeiască de sus, adică lucrarea Duhului Mângâietor, este cea care „toată rânduiala Bisericii o primește”, după cum spune și imnograful: „Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăște proorocii, sfințește pe preoți, pe cei necărturari i-a învățat înțelepciune, pe pescari teologi i-a arătat, toată rânduiala Bisericii o primește. Cel Ce ești de o ființă și de un scaun cu Tatăl și cu Fiul, Mângâietorule, slavă Ție!”.

Potrivit Sfântului Ioan Damaschin, Duhul Sfânt îi face „pe fiii Bisericii cu chip de lumină”. Și aceasta pentru că, după cum spune Sfântul Grigorie Teologul, „luminarea este strălucire a sufletelor… împărtășire de lumină, risipire a întunericului”. „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12), spune Domnul.

Biserica, fiind trupul lui Hristos (Cf. Coloseni 1, 24), deține lumina vieții, iar mădularele ei sunt chemate de către dumnezeiescul Pavel să umble ca fii ai luminii (Cf. Efeseni 5, 8). Și aceasta pentru că mădularele Bisericii, adică ale trupului lui Hristos, sunt, potrivit Apostolului Petru, „seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătățile Celui Ce v- a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată” (1 Petru 2, 9).

Această lumină minunată este Harul Duhului Mântuitorului nostru Hristos care a fost vestit prin Prooroci și a strălucit în Apostoli. „Domnul este Duh și unde este Duhul Domnului acolo este libertate” (2 Corinteni 3, 17), vestește Sfântul Pavel. Această libertate, „pe care o avem în Hristos Iisus” (Galateni 2, 4) este conștiința Bisericii.

Această conștiință este puterea Sfântului Duh care menține și face trainică unitatea Bisericii noastre cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, adică a Bisericilor Ortodoxe surori cele de un cuget și de o credință. 

Această mărturie a unității o vestim și noi împreună cu Bisericile Ortodoxe surori prin această dumnezeiască Liturghie săvârșită în această însemnată zi a venirii Sfântului Duh în foișorul din Ierusalim, și rostim îndemnul dumnezeiescului Pavel:

„De aceea vă îndemn ca, (..) cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă-răbdare, să vă îngăduiți unii pe alții în iubire, să vă siliți să păziți unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4, 2-3).

Potrivit imnografului, Duhul Sfânt „aduce liniște în inimi”. De aceea, împreună cu David, cântăm: „Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine” (Psalmul 50, 13), rugămu-Te, Doamne Iubitorule de oameni.  

Și, împreună cu imnograful, să zicem: „Odinioară limbile au fost amestecate, pentru îndrăzneala zidirii turnului; iar acum limbile au fost înțelepțite, pentru slava cunoștinței de Dumnezeu. Atunci a pedepsit Dumnezeu pe cei nelegiuiți, pentru greșeală; acum Hristos a luminat pe pescari cu Duhul. Atunci s-a lucrat felurimea limbilor spre pedepsire; acum se reînnoiește înțelegerea, spre mântuirea sufletelor noastre”.

Prin venirea Duhului Sfânt, pentru mijlocirea preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria și pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Hristoase Dumnezeule, miluiește-ne pe noi. Amin.

La mulți ani!

După Sfânta Liturghie a urmat o mică tratație în biroul Reprezentanței.

În continuare, a avut loc masa, în prezența Ambasadorului Rusiei în Ramalla și a altor oficialități. În timpul acestei mese, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare în limba engleză:

Your Eminences,

Dragă Părinte Alexandru,

Stimați membri ai Serviciului Diplomatic Rus,

Înalt Preasfințiile Voastre,

Preasfințiile Voastre,

Cucernici părinți,

Iubiți monahi,

Surori și frați,

Alăturându-ne vouă astăzi pentru această sărbătoare binecuvântată, ne amintim cuvintele pe care le cântăm în acest moment :

Când Cel Preaînalt, coborându-se,

 a amestecat limbile,

 atunci a despărțit neamurile;

iar când a împărțit limbile cele de foc,

atunci a chemat pe toți la o unire;

și cu toți, ca într-un glas, slăvim pe Duhul cel Preasfânt.

(Condac la Praznicul Cincizecimii )

Tocmai am demonstrat într-un mod tangibil unitatea Bisericii noastre ortodoxe în numele Domnului nostru Iisus Hristos prin celebrarea Sfintei Liturghii. Această unitate care își găsește expresia în împărtășirea Potirului comun este darul Duhului Sfânt, care este Mângâietorul și care guvernează întreaga viață a Bisericii. În acest fel, trăim în zilele noastre aceeași unitate neîntreruptă care a fost dăruită Bisericii la Cincizecime.

Observăm în lumea noastră fenomenul de globalizare economică, tehnologică și antreprenorială. Atât de multe activități de care depinde viața noastră sunt exercitate la nivel internațional. Dar noi, creștinii, nu putem uita că trăim propria noastră viață universală. Și noi ocupăm oikumene-ul. Suntem cu adevărat globali. Acest lucru se datorează faptului că Biserica trăiește viața Duhului Sfânt, iar această viață este darul universal pentru omenire. Este disponibilă pentru toți, deschisă pentru toți, un dar gratuit pentru toți.

Știm acest lucru pentru că, în calitate de creștini, în general, și de ortodocși, în special, avem o misiune față de întreaga lume – o misiune globală, dacă vreți – de a fi martiriul viu al adevărului lui Dumnezeu și al luminii Duhului Sfânt pe care le-am primit de la Apostoli. Acest adevăr este izvorul vieții veșnice și al mântuirii pentru întreaga omenire, iar acest adevăr este de o importanță supremă pentru toate popoarele.

De aceea, unitatea noastră – darul Duhului Sfânt de la Rusalii – este crucială, deoarece unitatea noastră este în sine atât un rod, cât și o mărturie a adevărului lui Dumnezeu. În toate lucrurile, trebuie să ne străduim să ne depășim slăbiciunile și ispitele omenești care ne amenință unitatea și să permitem Duhului Sfânt să ne lumineze mințile și să locuiască în inimile noastre. Înainte de a putea arăta acest lucru altcuiva, trebuie să trăim acest lucru în viața Bisericii și suntem chemați să facem tot ce ne stă în putință pentru a depăși orice anomalii ale vieții Bisericii pe care slăbiciunea și păcătoșenia noastră umană le pot provoca atât de ușor.

Este de datoria noastră a tuturor, a credincioșilor ortodocși, precum și a conducătorilor Bisericilor noastre ortodoxe, să ne punem sub ascultarea unității Duhului Sfânt. Într-o lume care este sfâșiată de diviziunile umane, de frică, de prejudecăți și de egoism, Biserica trebuie să trăiască o viață diferită dacă vrem să ne putem îndeplini misiunea.

Acest lucru este important atât pentru Bisericile din țările tradițional ortodoxe, cât și pentru Bisericile ortodoxe din societățile multiculturale, multireligioase și multietnice. Cu toții avem responsabilitatea unică și provocatoare de a călca cu fidelitate pe urmele Apostolilor prin adevărul viu care ne-a fost dat de Dumnezeu și care se exprimă în propria noastră unitate. Fie ca Dumnezeu să continue să ne dăruiască harul Său pentru ca noi să fim credincioși acestei vocații, astfel încât să depunem toate eforturile pentru a menține unitatea Duhului în legătura păcii (Ef. 4:3).

Folosim această ocazie pentru a-i ura Excelenței Sale Vladimir Putin, Președintele Federației Ruse, sănătate, fericire și putere în conducerea sa. Recunoaștem cu profundă gratitudine angajamentul său față de susținerea prezenței creștine în Țara Sfântă.

De asemenea, dorim să ne exprimăm dragostea frățească întru Hristos pentru fratele nostru, Sanctitatea Sa Patriarhul Kyrill al Moscovei și al întregii Rusii, și îi dorim mulți ani în slujirea sa patriarhală. Țara Rusiei și popoarele sale au avut o relație lungă și strânsă cu Țara Sfântă timp de secole și prețuim legătura de unitate de care ne bucurăm.

Mulțumesc.”

………………………………….

Lunea Sfântului Duh s-a prăznuit și în Biserica Sfintei Treimi din Tuba, în nordul Samariei. Sfânta Liturghie a fost condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Gherasei Teofan și au participat numeroși credincioși.

Din partea Secretariatului General