Miercuri, 3/16 februarie 2022 Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu în Mănăstirea care îi poartă numele, cunoscută și ca Mănăstirea Kata Monas, aflată în partea de vest a Ierusalimului nou.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica, urmând istorisirii evanghelice (Cf. Luca 2, 22-40), îl pomenește pe Dreptul Simeon Primitorul de Dumnezeu drept cel care a fost principalul slujitor al evenimentului aducerii Domnului la Templu la patruzeci de zile de la nașterea Sa cu trup.

Biserica amintește faptul că Simeon fusese înștiințat de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea mai înainte de a-L vedea pe Hristosul Domnului. Aceasta s-a întâmplat atunci când L-a primit pe Domnul în brațele sale, adică L-a recunoscut, și a strigat: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel”.

În cinstea Întâmpinării Domnului și a Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu s-a săvârșit în Mănăstirea sa Vecernia în ajun și Sfânta Liturghie în ziua praznicului dimineața, condusă de Preafericitul Părinte Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințiții Mitropoliți Chiriac al Nazaretului și Isihie al Capitoliadei, Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Aristobul al Madavei și Înaltpreafințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi, ruși și români, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de domnul Vasilios Goțopulos și Ierodiaconul Dositei și au participat credincioși dintre locuitorii greci ai regiunii Kata Monas, precum și credincioși arabi, ruși și români. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, d-l Evanghelos Vlioras.

Către aceștia Preafericirea Sa a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Lauda Domnului va grăi gura mea și să binecuvânteze tot trupul numele cel sfânt al Lui în veac și în veacul veacului” (Palmul 144, 21), cântă Psalmistul.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți în această Mănăstire a Dreptului Simeon Primitorul de Dumnezeu unde se află și mormântul lui, ca să prăznuim sfânta lui pomenire lăudând și slăvind numele Domnului nostru Iisus Hristos, zicând: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32).

Praznicul Întâmpinării Domnului, adică al aducerii Domnului nostru Iisus Hristos în Templu lui Solomon de către Preasfânta Sa Maică și Dreptul Iosif, potrivit obiceiului legii mozaice celei din umbră, este legat de sărbătoarea de azi a soborului Sfântului și Dreptului Simeon Primitorul de Dumnezeu și a Proorociței Ana. Așadar, prăznuind astăzi soborul lor, vestim înfricoșătoarea și negrăita pogorâre a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii.

Această negrăită pogorâre a lui Dumnezeu Tatăl către neamul omenesc în Persoana Fiului Său, Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, o dovedește și o mărturisește primirea în brațe de către bătrânul Simeon a lui Dumnezeu Cuvântul, ca Prunc, cu trup, dar și mărturisirea lui Simeon și a Anei a faptului că Fiul lui Dumnezeu, adică Hristos, este mântuirea pe care a pregătit-o Dumnezeu înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Său Israel.

Această dumnezeiască pogorâre o mărturisește cu mare glas și imnograful, zicând: „Acela Ce a zidit pe Adam este purtat ca un prunc. Cel neîncăput încape în brațele bătrânului. Cel ce este în sânurile cele necuprinse ale Părintelui Său de bunăvoie Se cuprinde cu trupul, iar nu cu dumnezeirea, Unul iubitorul de oameni”.

Pogorârea lui Dumnezeu se referă la lucrarea mântuirii omului de către Mesia Hristos și descoperirea dreptății Lui ca lumină, înaintea tuturor popoarelor și neamurilor, după cum a vestit mai înainte Proorocul David: „Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa” (Psalmul 97, 2). Caracterul sobornicesc și universal al lucrării mântuitoare a lui Mesia, adică al Tainei dumnezeieștii Iconomii îl vestește Evanghelistul Luca, citându-l pe Isaia: „Și toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu” (Luca 3, 6; Isaia 40, 5).

Explicând aceste cuvinte ale lui Isaia, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „A fost pregătită taina lui Hristos încă dinainte de întemeierea lumii și s-a arătat în vremurile din urmă, a fost lumină celor din întuneric și rătăcire, căzuți în mâna diavolului”. Aceste cuvinte ale Părintelui nostru Chiril își au rădăcina în cuvintele Apostolilor Petru (Cf. 1 Petru 1, 20) și ale dumnezeiescului Pavel, potrivit căruia oamenii înșelați de diavol „au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-au închinat și au slujit făpturii, în locul Făcătorului” (Romani 1, 25).

Cu adevărat, Hristos S-a făcut lumină spre descoperirea neamurilor, dar și spre slava poporului Lui. Expresia „și slavă poporului Tău” se referă, potrivit Sfântului Chiril, la „rămășița aleasă” (Romani 11, 5) a poporului lui Dumnezeu. „Chiar dacă unii dintre ei s-au făcut ocărâtori și necredincioși, având mintea plină de nerozie, totuși s-a păstrat o rămășița slăvită de Hristos. Iar pârga acestei rămășițe au fost dumnezeieștii ucenici [Apostolii] a căror slavă strălucitoare luminează toate cele de sub cer”, afirmă Sfântul Chiril.

„Și i-a binecuvântat Simeon și a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri” (Luca 2, 34). Bătrânul Simeon, fiind adus de Duhul Sfânt, i-a binecuvântat pe Fecioara Maria și pe Fiul ei, Pruncul Hristos. Pe Fecioara a binecuvântat-o, pentru că nu a născut din bărbat, ci venind peste ea Duhul Sfânt, iar pe Hristos L-a binecuvântat zicând: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri”.

Comentând aceste cuvinte profetice ale lui Simeon, Sfântul Chiril al Alexandriei invocă dumnezeieștile cuvinte rostite de Proorocul Isaia: „Pentru aceasta așa zice Dumnezeu și Tatăl: Iată pun în Sion piatră de poticnire și piatră de sminteală; și tot cel ce crede în El nu se va rușina” (Isaia 28, 16 / Romani 9, 33), „iar pe cine va cădea îl va strivi” (Matei 21, 44).

Cu alte cuvinte, Dumnezeu Tatăl a pus la temelia Sionului o piatră aleasă, din capul unghiului, de mare preț, adică pe Hristos, și toți cei ce au crezut în El nu s-au rușinat. Câți nu au crezut și nu au înțeles marea taină a mântuirii lui Dumnezeu cea în Hristos, s-au împiedicat, au căzut și s-au zdrobit. Dimpotrivă, cei care au crezut au înviat.

Sfânta Scriptură numește „semn care va stârni împotriviri” (Luca 2, 3) Sfânta Cruce, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „pentru iudei sminteală, pentru neamuri nebunie” (1 Corinteni 1, 23). La Crucea și moartea de ocară și mucenicească a lui Hristos, a Fiului Fecioarei Născătoare de Dumnezeu se referea Simeon zicând: „Iar prin sufletul tău va trece sabia” (Luca 2, 35).

Hristos, pe Care L-a primit în brațe Bătrânul Simeon este piatra Bisericii cea din capul unghiului, iar mădularele ei sunt „seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătățile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată” (1 Petru 2, 9). De aceea și noi, iubiții mei frați, suntem chemați să primim în brațele noastre duhovnicești, adică în mintea și inima noastră, lumina minunată a lui Hristos”. Împreună cu Psalmistul să zicem: „Sfârșitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății Tale” (Psalmul 118, 123). Amin.

La mulți ani cu sănătate!

După Sfânta Liturghie, Egumenul și restauratorul Mănăstirii, Preacuviosul Arhimandrit Teodorit, în ciuda problemelor sale de sănătate, a oferit o tratație Preafericirii Sale și tuturor credincioșilor la stăreție și în curtea Mănăstirii.

Din partea Secretariatului General

Luni, 11/24 ianuarie 2022, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfântului Teodosie Întemeietorul Vieții de Obște la Sfânta Mănăstire închinată lui în deșertul Iudeii, între Beit Sahour și Lavra Sfântului Sava.

La această sărbătoare, Biserica și în special Biserica Ierusalimului pomenește faptul că Sfântul Teodosie s-a născut în Mogarissos din Capadocia și a venit în Țara Sfântă în anul 451 d.Hr. Inițial a devenit călugăr într-o mănăstire din regiunea Ierusalimului, numită Ikelia. A trăit în nevoințe aspre, în tăcere, rugăciune și post în deșertul Iudeii, până când călugării din deșert l-au recunoscut ca om al virtuților și luminat și i-au cerut să se ocupe de îndrumarea lor spirituală într-o Sfântă Mănăstire.

Căutând locul unde să întemeieze Mănăstirea, Dumnezeu i-a descoperit zona din care magii s-au întors în țara lor, după ce s-au închinat Pruncului nou-născut, Hristos Cel născut în trup. Sfântul a întemeiat acolo o Mănăstire, care a devenit treptat un Coenobium, cuprinzând patru Biserici și patru sute de călugări, care trăiau după regulile vieții de obște; rugăciune obștească, muncă obștească, mese obștești, ascultare față de egumen, până când vor fi pregătiți să intre într-un stil monahal mai dificil, cel al călugărilor de Lavră. În această Mănăstire, munca era o ascultare esențială, prin care călugării susțineau un cămin pentru săraci și un cămin pentru cei bătrâni și neputincioși. Prin urmare, Mănăstirea avea un rol social și ținea și o școală pentru educarea călugărilor. Aceasta a fost Mănăstirea Patriarhilor Ierusalimului, a Sfinților Modest și Sofronie și a scriitorului Limonariului, Ioan Moshu.

Sfântul Teodosie era din același loc, colaborator și susținător al Sfântului Savvas. Acești doi mari Părinți au lucrat la unison pentru a stabili Doctrina hristologică a Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451 d.Hr.), potrivit căreia Hristos are un singur ipostas și două naturi, cea divină și cea umană. Aceasta era împotriva doctrinei monofiziților care denaturau învățătura Bisericii.

Sub conducerea Sfântului Teodosie în viața coenobitică, Mănăstirea a avut un rol semnificativ, împreună cu Lavra Sfântului Sava, pentru dezvoltarea monahismului și pentru predominarea Doctrinei Ortodoxe între secolele al V-lea și al VII-lea.

Câțiva ani între timp a existat un declin din cauza invaziilor. La începutul secolului al XX-lea, călugării cretani Galaction și Leontie au venit să trăiască acolo. Pe la mijlocul secolului al XX-lea, binecuvântatul Mitropolit Bartolomeu al Madabei, originar din Krini (Asia Mică), a construit o nouă biserică deasupra ruinelor celei anterioare, în centrul mănăstirii. El a fost succedat de binecuvântatul Arhimandrit Iachint și, în jurul anului 1965, de actualul egumen, Arhimandritul Ieroteu, care slujește acolo de peste 40 de ani. Arhimandritul Ieroteu a lucrat mult la renovarea Mănăstirii, construind o nouă aripă și a protejat proprietatea acesteia cu multe osteneli și eforturi.

La această Mănăstire istorică, Preafericirea Sa a oficiat o priveghere de toată noaptea avându-i drpet împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei și Filumen al Pellei, Ieromonahii aghiotafiți, Evdochim, Ignatie și Yusef, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie, răspunsurile la strană fiind date de ierodiaconul Simeon și de domnul Gotsopoulos.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Veseleşte-te pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi crinul să înflorească. Şi va înflori şi se va bucura pustiul Iordanului şi mărirea Libanului se va da lui şi cinstea Carmelului; şi poporul meu va vedea slava Domnului, strălucirea Dumnezeului nostru” (Isaia 35, 1-2), spune Profetul Isaia.

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici Creștini

Lumina cea adevărată, Duhul Sfânt, care a fost văzut sub formă de porumbel la râul Iordan, ne-a adunat pe toți în acest sfânt lăcaș de nevoință al Sfântului Părintelui nostru Teodosie Întemeietorul Vieții de Obște, locul peșterii magilor, pentru a-i sărbători pomenirea.

În aceste zile sfinte și de sărbătoare ale Nașterii Mântuitorului nostru Hristos în Betleem, ale păstorilor care au vegheat noaptea pe câmpurile lor, ale magilor care au venit aici cu darurile lor și ale Sfintei Teofanii de lângă râul Iordan, pustiurile Iudeii și ale Iordanului se bucură, cu adevărat.

Și deșertul Iordanului se bucură așa cum spune imnograful: „Lumina cea adevărată S-a arătat și El dă luminare tuturor. Hristos, Care întrece orice curăție, Se botează împreună cu noi; El aduce sfințenia în apă, și ea se face loc de curățire pentru sufletele noastre. Ceea ce este văzut este pământesc, ceea ce este simțit cu înțelegerea este mai presus de Ceruri. Prin spălare vine mântuirea iar prin apă, Duhul Sfânt. Prin coborârea în apă, ne înălțăm la Dumnezeu. Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, slavă Ție!”. Iar pustia Iudeii se bucură pentru că în ea s-a întemeiat modul de viață asemănător cu cel al îngerilor al monahilor purtători de Dumnezeu, Eutihie cel Mare, Sava cel Sfințit, Teoctist și Sfântul Teodosie Întemeietorul Vieții de Obște, printre mulți alții, pe care nu îi pot numi, „căci timpul nu-mi va ajunge” (Evrei 11, 32).

Sfântul nostru Părinte Teodosie a fost un râvnitor al cetei îngerești a cerului și, după ce a părăsit orașul său natal Mogarissos din Capadocia, a venit în Țara Sfântă, pentru a călca pe urmele naturale și spirituale ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, care a venit aici în trup pentru mântuirea universală. Odată ajuns la Ierusalim și după ce s-a închinat la Mormântul dătător de viață al lui Hristos cel Înviat, ca o altă căprioară însetată, s-a retras la marii învățători ai lui Hristos și ai pustiei Palestinei, și la picioarele Sfântului Simeon Stâlpnicul din Antiohia, de la care a deprins viitoarele sale virtuți.

Purtătorul de lumină Teodosie a făcut acest lucru conform cuvintelor psalmistului: „ Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune. Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele. Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit, Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa, Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele” (Psalmul 17:35-40).

Într-adevăr, dragii mei, educația în Hristos și învățătura printr-un sistem educațional, sfaturile părintești și încercările din capcanele și vicleniile diavolului (cf. Ef. 6, 11), l-au întărit pe Sfântul Teodosie și l-au făcut vas al tainelor nespuse ale lui Dumnezeu, imitator al Sfântului Pavel, “răpit …până la al treilea cer… și a auzit cuvinte de nespus” (2 Cor. 12, 2 – 4). Acest lucru este confirmat și de imnograful său, care spune: „În  norul cel înțelegător al dumnezeieștii lumini, tu intrând, Teodosie, și tăblița cu degetul lui Dumnezeu scriindu-ți în inima ta învățăturile bunei credințe le-ai adus ucenicilor tăi, carte de viață, fericite”.

Potrivit istoricului consacrat Chiril de Skythopolis, Fericitul Teodosie a fost un apărător al credinței ortodoxe sănătoase, al „doctrinelor de închinare”, care au fost răstălmăcite de „oameni stricați la minte și lipsiți de adevăr” (1 Tim. 6, 5), potrivit Sfântului Pavel.

Aceștia erau „călugării schismatici din deșert care nu aveau comuniune cu Biserica sobornicească ci se aflau sub cearta și înșelarea lui Eutihie și a lui Dioscor”.

Este demn de remarcat faptul că atunci când Fericitul Teodosie a venit la Ierusalim, în timpul domniei împăratului Marcian cel plăcut lui Dumnezeu (396-457 d.Hr.), „a primit ospitalitatea unui Longhin, bătrân din Cappadocia, din Ordinul Spoudaeoi al Sfintei Învieri a Domnului Hristos”, care este actuala Frăție Hagiotafită. Acest bătrân Longhin l-a primit pe Teodosie și l-a pus sub îngrijirea binecuvântatului Ikelia, care construia în acea vreme Biserica Veche de la locul unde a stat să se odihnească  Maica Domnului… Ikelia l-a luat pe acest tânăr Teodosie, deoarece era un cântăreț inteligent și l-a primit în Ordinul [călugărilor] Spoudaeoi, care erau foarte cucernici; când binecuvântatul Ikelia a murit, Teodosie a preluat conducerea lăcașului.

Sfântul nostru Părinte Teodosie a fost numit Cenobiarh pentru că în această Mănăstire care îi poartă numele, a înființat un Coenobiu și „de atunci, mulți s-au retras la el, cerând să trăiască cu el și, după ce i-a acceptat [ca monahi], i-a călăuzit spre voia desăvârșită a lui Dumnezeu și Dumnezeu era mereu cu el” și a fost „om îndemânatic” ca Iosif (Gen. 39, 2). Cu alte cuvinte, Teodosie știa că Dumnezeu era cu el și că toate lucrurile pe care le face sunt binecuvântate de Dumnezeu.

Să-l rugăm pe acest mare cetățean al pustiei și luminător al lumii ca prin rugăciunile sale și ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, să ne călăuzească mintea și inima spre voința desăvârșită a lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Hristos. Și împreună cu imnograful, să spunem: „Nu-ți părăsi turma, Preafericite Teodosie, ci prin rugăciunile tale către Domnul [Care S-a botezat în Iordan de la Ioan], roagă-te să ne mântuim”. La mulți ani! Amin”.

După otpust, bătrânul egumen, Arhimandritul Ieroteu, a oferit o agapă monahală.

Din partea Secretariatului General

Vineri, 8/21 ianuarie 2022, s-a prăznuit de către Patriarhie hramul Sfintei Mănăstiri Hozeva, adică pomenirea întemeietorilor ei, Sfinții Ioan și Gheorghe Hozeviții.

Primul dintre ei, Sfântul Ioan, a fost stâlp și far al Mănăstirii, venind aici din eparhia lui, din Mitropolia Cezareei Palestinei. Sfântul Gheorghe a venit din Cipru și a restaurat din temelii Mănăstirea distrusă de perși în 614 d.Hr. El a atras aici mulți Monahi pe care i-a îndrumat, precum și pe mulți creștini.

La pomenirea lor, Egumenul și restauratorul Mănăstirii care a și restabilit-o ca și chinovie, Arhimandritul Constantin, l-a întâmpinat pe Preafericitul Părinte Teofil Patriarhul Ierusalimului cu această cuvântare:

„Pe cei ce s-au nevoit la Sfintele Locuri, în Mănăstirea Hozeva (…) în cântări să-i lăudăm, pe înțeleptul Ioan și împreună cu el pe Gheorghe…” .

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Împreună cu cinstita voastră Sinodie,

Sfinții Ctitori ai Sfintei Lavre Hozeva, Ioan și Gheorghe, s-au nevoit aici, desigur nu amândoi împreună, ci fiecare în vremea sa, împreună cu Părinții contemporani lor, cu sinceritate, curăție, dragoste și pace. Mai simplu spus, în unire și bună înțelegere. Virtuți despre care Sfântul Macarie Egipteanul scrie:

„Și astfel poate multa înțelegere, pacea și armonia să-i țină pe toți în legătura păcii și să petreacă toți în curăție, nevinovăție și bună-voința lui Dumnezeu”. (BEPES, Vol. 41, Sf. Macarie Egipteanul, Omilia III, 21, 31, p. 156).

Și cât de dorită este în zilele în care trăim, Preafericite Părinte și Stăpâne, o asemenea înțelegere, concordie și armonie în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă!

Ne rugăm ca, pentru rugăciunile Sfinților Hozeviți Ioan și Gheorghe și cu binecuvântarea Preafericirii voastre, această armonie în cele din urmă să izbândească. Amin.

Ca fii ai Preafericirii voastre, vă urăm bun venit, spuncând: Praznic binecuvântat!”

În continuare s-a săvârșit Privegherea, condusă de Preafericirea Sa, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahul Hrisogon din Mănăstirea Hozeva, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Au cântat Ierodiaconul Simeon și Monahii Clement și Daniil și au participat monahi, dar nu și pelerini, datorită pandemiei.

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

„Moise și Aaron între preoții Lui și Samuel între cei ce cheamă numele Lui. Chemat-au pe Domnul și El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei. Căci păzeau mărturiile Lui și poruncile pe care le-a dat lor” (Psalmul 98, 6-8), spune Psalmistul.

Iubiți frați în Hristos,

Iubiți Părinți și Frați,

Duhul Sfânt Care în chip de porumbel a coborât peste Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, când S-a botezat în râul Iordan, ne-a adunat în această Sfântă Mănăstire Hozeva ca să cinstim pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Gheorghe Hozevitul. Strălucit este Praznicul care a trecut, al Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, slăvită este și această zi a Sfinților lui Dumnezeu. Și aceasta pentru că „minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalmul 67, 36), potrivit Psalmistului.

Gheorghe cel de Dumnezeu fericit, auzind cuvintele Psalmistului: „Așteptat-am mântuirea Ta, Doamne, și poruncile Tale am iubit. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale și le-a iubit foarte” (Psalmul 118, 166-167), a părăsit locul nașterii sale, insula Cipru, și a alergat la locul mântuitoarei taine a dumnezeieștii Iconomii. Adică la locul Nașterii, Răstignirii, al Îngropării de trei zile și al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după cum mărturisește și imnograful zicând: „Mormântul Celui pururea viu foarte ai poftit a-l vedea și a te închina lui, înțelepte. Și ajungând acolo, Cuvioase, ai socotit că se cuvine să mori prin nevoință dimpreună cu Cel Ce a murit din milostivirea sa”.

Cu alte cuvinte, fericitul Gheorghe căuta „viața curată și netulburată” a prietenilor lui Hristos, adică a celor din cetatea stătătoare din Împărăția cerurilor (Cf. Evrei 13, 14). El căuta să se îmbrace în Hristos „Care locuiește întru lumina neapropiată” (1 Timotei 6, 16). De aceea a venit în împrejurimile pustiului Iordanului ca să se boteze în Duhul Sfânt, ascultând propovăduirea dumnezeiescului Pavel: „câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni 3, 27).

Tâlcuind aceste cuvinte ale lui Pavel, Sfințitul Fotie spune: „Nu ne îmbrăcam în Hristos și Duhul Sfânt ca și cum ne-am pune o haină pe deasupra, ci ca unii care ne umplem inima și gândurile de lumină și chipul de har”. Cel care își umple inima de lumină și chipul de har devine sfânt. „După Sfântul care v-a chemat pe voi, fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții, că scris este: Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt” (1 Petru 1, 15-16), propovăduiește Apostolul Petru, citând din cartea Leviticului (Cf. Levitic 11, 44) pe de o parte, și ascultând îndemnul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârșit este” (Matei 5, 48).

Trebuie menționat că îndemnul: „Fiți sfinți și desăvârșiți” nu se referă la ființa lui Dumnezeu ci la faptele și lucrările bune și, în general, la toate virtuțile. „Și noi, deși nu putem să fim asemenea lui Dumnezeu după ființă, totuși Îl imităm pe Dumnezeu, dacă devenim mai buni prin virtute”, spune Sfântul Atanasie cel Mare.

„A te înstrăina de toată răutatea, pe cât este cu putință, prin faptă și cuvânt și cuget, curățindu-te de întinăciunile ei, aceasta este cu adevărat imitare a desăvârșirii lui Dumnezeu”, spune Sfântul Grigorie de Nissa.

Următor al acestei desăvârșiri și sfințenii a lui Dumnezeu s-a făcut și Sfântul cinstit astăzi, Cuviosul Părintele nostru Grigorie prin nevoințele sale, ca un alt Ioan Botezătorul, în împrejurimile pustiului Iordanului, la Hozeva, propovăduind prin pilda lui adânca smerenie a lui Hristos și dragostea lui desăvârșită.

Aceasta o mărturisește și imnograful Bisericii, spunând:

Aflatu-te-a pe tine Mănăstirea din Hozeva dreptar și pildă prea aleasă, ca pe un lucrător de tot felul de fapte bune, lauda Cuvioșilor, înțelepte Gheorghe. Pentru aceea, viețuind dumnezeiește, împreună cu tine, dănțuiesc întru toți vecii”.

Cu adevărat, iubiții mei frați, dumnezeiescul Gheorghe s-a arătat cinstită podoabă a monahilor și Mănăstirea sa Hozeva, „loc de sfințenie și mărturisire a pomenirii sfințeniei lui”, potrivit Psalmistului, unde lumina și adevărul lui Hristos, Care S-a botezat în râul Iordan, au călăuzit mulțime de cuvioși și drepți, între care se disting Ioan Episcopul Cezareei și Sfântul Ioan cel Nou din România, ale cărui Moaște nestricate și înmiresmate vădesc credința Apostolilor pescari și mărturisesc Învierea luminoasă a lui Hristos, adică biruința morții Lui asupra morții, stricăciunii și păcatului.

Să ne rugăm Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca și noi, care prăznuim pomenirea Cuviosului Gheorghe, să avem parte de mântuitoarea lumină a slavei lui Hristos. Împreună cu imnograful să spunem: „Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim”. Amin. La mulți ani!

După Apolis, Părintele Egumen, Arhimandritul Constantin a oferit masa.

A doua zi, sâmbătă, 9/22 ianuarie 2022, s-a săvârșit Sfânta Liturghie în Cimitirul Cuvioșilor Mucenici Hozeviți, aflat lângă Mănăstire și de curând descoperit, unde s-a ridicat și un paraclis spre pomenirea lor de către Părintele Egumen, Arhimandritul Constantin. Mai sus este redată icoana Cuvioșilor Mucenici și a paraclisului.

Din partea Secretariatului General   

În dimineața zilei de joi, 7/20 ianuarie 2022, Ministrul Apărării al Greciei, domnul Nikolaos Panagiotopoulos, a vizitat Patriarhia în timpul unei vizite în statul Israel. Ministrul a fost însoțit de colaboratorii săi, dl Athanasios Valaris, dl Eleftherios Agelopoulos, de ambasadorul Greciei la Tel Aviv, dl Kyriakos Loukakis, și de consulul general al Greciei la Ierusalim, dl Evangelos Vlioras.

Vizitatorii au fost primiți de Preafericirea Sa și de Părinții Aghiotafiți, care au spus „Vizita dumneavoastră coincide cu o perioadă de tensiuni și evoluții politice și, de aceea, vă primim cu mare bucurie. Gardianul Sfintelor Sanctuare din Țara Sfântă vă urează bun venit. Vă primește într-o regiune guvernată de forțe politice, ale căror interese sunt în multe privințe contradictorii. Patriarhia este chemată să joace un rol important de conciliator în acest spațiu politic. Acest lucru îl face, atunci când este presată de elemente radicale extreme, de care suntem chemați să eliberăm proprietatea Patriarhiei în zona Porții lui David. Din acest motiv, am ajuns să cooperăm cu celelalte biserici pentru a întreprinde o campanie de eliberare a acesteia. Dacă aceste elemente vor prevala, statutul Orașului Vechi se va schimba. Toți creștinii sunt privați de intrarea în Biserica Învierii. Grecia este chemată să își îndeplinească datoria în această chestiune și să pledeze împreună cu Patriarhia în favoarea sa.

Grecia are o mare comoară aici, și acesta este Patriarhia Ierusalimului.”

Ministrul a mulțumit pentru primirea primitoare și pentru cuvintele Preafericirii Sale și a afirmat că Patriarhia trebuie să își îndeplinească misiunea, și anume rolul de a rămâne un vas al concilierii și păcii, și a cerut Frăției să se roage pentru Grecia și ca din această vizită să primească nu doar binecuvântarea puterii, ci și o altă impresie despre viața Patriarhiei.

Pentru această vizită, Preafericirea Sa i-a oferit ministrului o icoană a Ediculei Sfântului Mormânt, așa cum arată ea după renovare, o icoană a Maicii Domnului, cartea binecuvântatului John Tleel „I am Jerusalem” și binecuvântări de la Ierusalim pentru colaboratorii săi.

Ministrul a oferit Preafericirii Sale o placă a Ministerului Apărării, ca amintire a faptului că „Ministerul Apărării sprijină întotdeauna Patriarhia”.

După acestea, ministrul a mers la Biserica Sfântului Mormânt, unde a fost întâmpinat de Părintele Schevofilax, ÎPS Arhiepiscop Isidor al Hierapoulei.

Din partea Secretariatului-General

Ierusalim 2022.01.18

Președintele palestinian Mahmoud Abbas l-a primit ieri, luni, 17 ianuarie, pe Preafericitul Patriarh Teofil al III-lea.

În timpul întâlnirii de după-amiază, Excelența Sa președintele Abbas a apreciat declarațiile recente ale patriarhilor și ale șefilor bisericilor din Ierusalim și a afirmat că statul Palestina va continua să sprijine populația Ierusalimului și va proteja locurile sfinte islamice și creștine, având în vedere atacurile la care sunt supuse de către grupurile radicale israeliene.

Excelența Sa, Președintele a menționat: „Împărtășim cu dumneavoastră importanța realizării mai multor proiecte vitale care contribuie la consolidarea prezenței creștine în Ierusalim și în restul Țării Sfinte și apreciem foarte mult faptul că întreprindeți astfel de proiecte, precum și campania dumneavoastră internațională care vizează demascarea încălcărilor drepturilor credincioșilor din Țara Sfântă.”

Excelența Sa a subliniat importanța continuării coordonării între toate autoritățile relevante prin intermediul Comitetului prezidențial superior pentru afaceri bisericești.

În schimb, Preafericitul Patriarh Teofil l-a salutat pe președintele palestinian spunând: „Venim la dumneavoastră din orașul Ierusalim, purtând nădejdea asociată cu o spiritualitate orbitoare derivată din locurile noastre sfinte creștine și islamice, care au rezistat de-a lungul istoriei, în ciuda tuturor împrejurărilor dificile prin care a trecut regiunea noastră.”

Preafericirea Sa a afirmat că patriarhii și șefii Bisericilor din Ierusalim au decis să desfășoare o campanie internațională care arată lumii creștine încălcările comise împotriva Orașului Sfânt, în special în ceea ce privește imobilele ortodoxe amenințate a fi confiscate de grupuri radicale în Piața Omar Ibn Al-Khattab de la Poarta Jaffa din Ierusalim, principala rută a pelerinilor către Biserica Sfântului Mormânt și către diferite mănăstiri, pe lângă procesul de denaturare a identității culturale și istorice a zonei de la Poarta Nouă.

În plus, Preafericirea Sa a subliniat că își ridică vocea cu tărei în această perioadă specială a anului, Crăciunul, pentru a confirma că Țara Sfântă nu este doar pământul nașterii lui Hristos, ci și pământul nașterii creștinismului, și a adăugat că întreaga lume este responsabilă pentru supraviețuirea creștinilor din Țara Sfântă și din Orientul Mijlociu în general.

 La întâlnire au participat șeful Comitetului prezidențial superior pentru afaceri bisericești, dl Ramzi Khoury, judecătorul suprem palestinian al Sharia, Mahmoud Al-Habash, și consilierul diplomatic al președintelui, dl Majdi Al-Khalidi.

În seara zilei de joi 31 decembrie 2021 / 13 ianuarie 2022, a avut loc ceremonia tăierii turtei Sfântului Vasile la Patriarhie, spre pomenirea Sfântului Vasile cel Mare și pentru începerea Anului Nou civil vineri 1/14 ianuarie 2022.

Această ceremonie a început prin această cuvântare a Preafericirii Sale cu ocazia Anului Nou:

„Iar despre ani și despre vremuri, fraților, nu aveți nevoie să vă scriem. Căci voi înșivă știți bine că ziua Domnului vine așa, ca un fur, noaptea” (1 Tesaloniceni 5.1-2), spune dumnezeiescul Pavel.

A strălucit iar Soarele Dreptății cel Care S-a născut din curatele sângiuri ale pururea Fecioarei Maria în peștera din Betleem, Iisus Hristos Dumnezeul nostru, răsărind lumina cunoștinței tuturor oamenilor: „Eu sunt lumina lumii. Cel Ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12), „Eu, Lumină am venit în lume ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric” (Ioan 12.46), spune Domnul.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos Care este „lumina cea adevărată” (1 Ioan 2.8) ne-a adunat pe toți în acest loc sfințit al străvechii noastre Patriarhii a Ierusalimului pentru a înălța slavă, cinste și mulțumire Creatorului întregii lumi, Domnului și Dumnezeului nostru, la schimbarea anului bunătății Sale, Domnului nostru Iisus Hristos, Care a spus ucenicilor Lui: „Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa” (Fapte 1.7). De asemenea, harul Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne-a adunat la cinstita pomenire a Tăierii Sale împrejur după trup, a Fiului lui Dumnezeu, precum și la pomenirea celui între Sfinți Părintele nostru Vasile cel Mare în cinstea căruia se săvârșește ceremonia tăierii turtei care îi poartă numele.

Schimbarea anului bunătății Domnului (Cf. Luca 4.19; Isaia 61.2), adică a anului bisericesc și liturgic se află într-o legătură inseparabilă cu timpul istoric al vieții pământești a omului care este „ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său” (Psalmul 102, 15-16), potrivit Psalmistului.

Spunem aceasta pentru că Timpul, ca prezent, trecut și viitor nu se înțelege „prin cuvinte meșteșugite” (2 Petru 1.16), ci „potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri veșnice” (Romani 16.25) a Întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Cu alte cuvinte, poruncile lui Dumnezeu Cel necuprins cu mintea nu sunt hotărâri spontane, ci izvorăsc din planul lui cel mai înainte de veci. Tot ceea ce provine de la Dumnezeu era ascuns în El mai înainte de veci. „Voinței Lui cine i-a stat împotrivă?” (Romani 9.19), spune dumnezeiescul Pavel. Sfântul Chiril al Alexandriei, explicând cuvintele Domnului: „Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa” (Fapte 1.7), spune: „Iisus i-a învățat că nu trebuie să iscodească cele cu totul negrăite și în Dumnezeu ascunse”.

Aceasta înseamnă că sensul Timpului poate fi înțeles numai în cadrul istoriei dumnezeieștii Descoperiri potrivit căreia timpul se distinge în cantitate și calitate, după Amonie: „Timpul arată calitatea, iar anul cantitatea”. Această „calitate a timpului” o trăim în Biserica lui Hristos noi, cei care am devenit prin Botez mădulare ale trupului Lui.

„Duhul Domnului peste Mine”, spune Domnul citându-l pe Proorocul Isaia: „Pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului” (Luca 4.18-19; Isaia 61.1-2).

Prin vestirea anului Domnului, timpul istoric se înnoiește în Hristos prin coborârea Sfântului Duh, a Mângâietorului, în ziua Cincizecimii, și se prelungește în veci ca timp al mântuirii, adică al iertării păcatelor și al îndumnezeirii omului prin Biserică și prin cea mai importantă Taină a ei, Dumnezeiasca Euharistie, prin care devenim de un trup și de un sânge cu Hristos.

Să-l ascultăm și pe înțeleptul Pavel care spune: „Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaștem cele dăruite nouă de Dumnezeu. (…) Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L învețe pe El? Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni 2.12,16). Iar înțeleptul Solomon spune: „Lumina celor drepți luminează” (Pilde 13.9).

Sărbătoarea de azi a schimbării anului, potrivit căreia pomenirea trecutului devine pomenire în Hristos și nădejdea viitorului devine nădejde în Hristos, arată înnoirea Duhului lui Dumnezeu care locuiește în noi. „Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” (1 Corinteni 3.16).

De aceea și noi, iubiții mei frați, acum, la intrarea într-un nou an al Domnului, suntem chemați să ne înnoim pe noi înșine, după îndemnul dumnezeiescului Pavel: „Vă îndemn, deci, fraților, (…) să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12.1-2).

Deosebind această voie a lui Dumnezeu și pricepând acest înțeles al timpului și al anului în Hristos cel întrupat din curatele sângiuiri ale pururea Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu, să-l rugăm pe Sfântul Vasile, Marele ierarh al Capadociei, pe arătătorul celor cerești, care a împodobit obiceiurile oamenilor, să mijlocească la Cel Care S-a tăiat împrejur în trup, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru suflete noastre, pentru pacea întregii lumi, mai ales pentru mult încercata noastră regiune a Orientului Mijlociu, pentru încetarea schismelor și restabilirea unității Celui Una Sfinte, Sobornicești și Apostolești Biserici Ortodoxe și pentru izbăvirea neamului omenesc de boala molipsitoare cauzata de coronavirus.

Împreună cu imnograful să spunem: „Cuvinte al Tatălui cel mai înainte de veci, Cel Ce cu înțelepciune toate le-ai lucrat, și cu cuvântul Tău cel atotputernic toată făptura ai așezat-o, binecuvintează cununa anului bunătății Tale și surpă eresurile, pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca un bun și iubitor de oameni”. De asemenea, Cuvinte al Tatălui cel mai înainte de veci, Cel Ce ai pus vremile și anii în stăpânirea Ta, binecuvintează cununa anului bunătății Tale, păzind în pace și bunăstare cinstita noastră Obște Aghiotafită, pe bine-credincioșii noștri Creștini, Sfânta Cetate Ierusalim și bine-credinciosul neam împărătesc al Elinilor Ortodocși. Amin!

Noul An 2022 să fie prielnic, fericit, binecuvântat și cu sănătate! 

La mulți ani!

În continuare, s-a cântat Troparul Tăierii împrejur: „Acela Ce șezi pe scaun în chipul focului…” și al Sfântului Vasile: „În tot pământul a ieșit vestirea ta…”.

După aceasta, Preafericirea Sa a tăiat turta și a împărțit-o tuturor celor prezenți la ceremonie, domnului Consul General Evanghelos Vliora, Arhiereilor, Preoților, monahilor, monahiilor, membrilor comunității grecești, credincioșilor arabi și elevilor Școlii Patriarhale, urând un An Nou 2022 bun și fericit, timp în care elevii școlii au cântat colinde de Crăciun și Anul Nou.

Din partea Secretariatului General

1. Ajunul Praznicului

Vineri, 25 decembrie 2021 / 7 ianuarie 2022, Patriarhia a prăznuit Nașterea Domnului, potrivit Tipicului și rânduielii sale.

Miercuri 23 decembrie 2021 / 5 ianuarie 2022, în Biserica Sfinților Constantin și Elena, în prezența Prefericirii Sale Părintele Patriarh Teofil, s-au citit Ceasurile Împărătești ale Nașterii Domnului, pentru ușurarea programului din Betleem din ziua următoare.

 Joi, în ajunul sărbătorii Nașterii Domnului, după vizita poliției la Patriarhie, Sinodia patriarhală a pornit, însoțită de poliție și de grupul de gărzi, spre poarta lui David. Aici s-au suit în mașini și au pornit înspre Mănăstirea Sfântului Prooroc Ilie, aflată între Ierusalim și Betleem, lângă vechea Mănăstire de la locul unde s-a odihnit Maicii Domnului în drum spre Betleem. 

În această Mănăstire, Preafericirea Sa a fost întâmpinat de primarii din Beit Jalla și Satul Păstorilor, de către autoritățile acestor orașe și ale Betleemului și de către autoritățile civile israeliene și reprezentantul Ministerului Religiilor din Israel, d. Cezar Marzie. Aici s-a înălțat o rugăciune și apoi s-a oferit o tratație de către Egumenul Mănăstirii, Monahul Achillios.

În continuare, Sinodia patriarhală însoțită de cinci israelieni călări s-a îndreptat spre mormântul Rahilei, în punctul de control israelian. Aici Sinodia Patriarhală a fost preluată de motocicliști palestinieni care au însoțit-o până în piața Bisericii Nașterii Domnului unde Preafericirea Sa a fost întâmpinat, printr-o scurtă cuvântare, de către Epitropul Patriarhal la Betleem, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Diocezareei Benedict, de Președintele Comisiei palestiniene pentru probleme bisericești d. Ramzi Huri și de Prefectul regiunii.

Apoi, Sinodia Patriarhală, însoțită de clerici Aghiotafiți și Preoți arabi, precum și mulțime de credincioși, cântând: „Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru”, a intrat prin poarta smerită a Bisericii și, străbătând Biserica principală și Paraclisul Sfântului Nicolae, a coborât în Sfânta Peșteră și în Iesle unde s-au închinat și au rostit o rugăciune, iar apoi au urcat, intrând prin poarta de nord în Biserica principală.

Aici a început slujba Ceasurilor Împărătești, Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile, Vecernia și Litia. Au luat parte credincioși localnici dar nu și pelerini, datorită pandemiei. Slujba, în cadrul căreia s-a cântat în greacă și arabă, s-a încheiat la ora 3.30 p.m. potrivit rânduieli.

După Liturghie s-a oferit o tratație.

Seara s-a oferit masa oficială de către Egumenul Mănăstirii Înaltpreasfințitul Mitropolit al Diocezareei Benedict. Între invitați s-au aflat și Reprezentantul Palestinei, domnul Prim-ministru Muhamad Istaghie și reprezentantul Iordaniei, Ministrul de Interne, domnul Mazen Furaghie.

Preafericirea Sa Părintele Patriarh Teofil a adresat o cuvântare, citită în limba arabă de către părintele Issa Musleh.

Preafericitul a subliniat, în cuvântarea sa, presiunile pe care le îndură Comunitatea Creștină din partea grupărilor extremiste din Ierusalim și puterea pe care o are Biserica din partea Soarelui Dreptății Care a răsărit, spre a le întâmpina și a le depăși, realizând lucrări folositoare, precum construirea de curând a clădirii Lana / Ierusalim și restaurarea Mănăstirii Proorocului Ilie.

Astfel s-a încheiat Sărbătoare Ajunului în Betleem, în așteptarea Praznicului de a doua zi.

1. Ziua Praznicului

Sărătoarea Nașterii Domnului a început cu Utrenia în noaptea dinspre joi spre vineri 25 decembrie 2021 / 7 ianuarie 2022, intrându-se prin poarta Baptisteriului. În continuare  s-a săvârșit slujba Litiei. În timp ce psalmii Utreniei și Catavasiile erau rostite de Epitropul patriarhal Înaltpreasfințitul Mitropolit al Capitoliadei Isihie, a venit, dinspre Paraclisul Sfântului Gheorghe, împreună cu Sinodia, Preafericirea Sa Părintele Teofil Patriarhul Ierusalimului, și a intrat în Sfântul Altar unde s-a îmbrăcat cu toate veșmintele arhierești și, cu binecuvântarea sa, s-au îmbrăcat și Arhiereii și Preoții.

Odată cu începerea catavasiei: „Veniți, credincioșilor, să vedem unde S-a născut Hristos”, au coborât, ieșind prin Ușile Împărătești, în Sfânta Peșteră intrând prin ușa dinspre miazăzi. În partea dreaptă s-au aflat reprezentantul Statului Palestinian d-l Prim-Ministru Muhamad Staghie, Președintele Înaltei Epitropii palestiniene cu privire la problemele bisericești, d. Ramzi Huri, și reprezentantul Iordaniei d-l Ministru de Externe Mazen Furaghie. De asemenea, a fost prezent Consulul general al Greciei la Ierusalim d-l Vlioras.

În Peștera de Dumnezeu primitoare s-a citit Evanghelia Nașterii de la Evanghelistul Luca: „În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August…”. S-a citit de asemenea Mesajul de Crăciun al Preafericirii Sale în limba greacă de către Înaltpreasfințitul Aristarh  Secretar General și Arhiepiscop al Constantinei și în limba arabă de către preotul Issa Musleh, reprezentant al Patriarhiei pentru presa arabă:

„Cerul și pământul astăzi s-au împreunat, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit și omul la ceruri s-a suit. Astăzi este văzut cu trup pentru om Cel din fire nevăzut.”

Acest fapt, această taină o prăznuiește astăzi cu Doxologie și Euharistie Biserica Ortodoxă a lui Hristos din toate părțile lumii și, mai ales, Biserica Ierusalimului și cetatea Betleem. Prăznuiește faptul mai presus de fire al întâlnirii și unirii cerului cu pământul, faptul că Dumnezeu a coborât pe pământ ca să îl urce pe om la cer.

Aceasta s-a petrecut „precum a știut, precum a voit, precum bine a socotit Dumnezeu”. Tatăl a binevoit, Cuvântul S-a făcut trup și noi L-am văzut pe Dumnezeu întrupat. Potrivit Apostolului Pavel, cel care a străbătut cerurile, Dumnezeu, din negrăita Sa iubire față de om, „când a venit plinirea vremii, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4, 4-5). Potrivit imnografului Bisericii, „Cel Ce mai înainte de luceafăr S-a născut din Tatăl fără de mamă, astăzi pe pământ S-a întrupat din Fecioară, fără de tată”. „Cel Ce este S-a făcut pentru noi ce nu era”. Unul-Născut, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, S-a făcut și Fiu al omului, din Duhul Sfânt și Maria Fecioara, Dumnezeu și Om, într-un singur Ipostas și două firi. El a sărăcit pentru noi pentru ca noi să ne îmbogățim, S-a deșertat pe Sine pentru ca noi să ne umplem, S-a pogorât la noi, pentru ca noi să ne ridicăm, S-a făcut prunc pentru noi, pentru ca noi să ajungem „la măsura vârstei deplinătății Lui” (Efeseni 4, 13). Potrivit Marelui Atanasie, „pentru mântuirea noastră S-a arătat nouă în trup omenesc” (Despre Întrupare, EPE 1, p.228). Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, „Dumnezeu Cel negrăit, nespus, necuprins cu mintea și deopotrivă cu Tatăl, a venit, prin pântecele fecioresc, și a primit a Se naște din femeie” (Omilia 2, Comentariu la Evanghelia după Matei).

La vederea acestei taine, și imnograful Bisericii exclamă uimit: „Taină străină văd și preaslăvită, cer fiind peștera, scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălășluire, întru care S-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu”. Cu adevărat, peștera s-a asemănat cu cerul. În această peșteră din Betleemul Iudeii, la un moment dat, în timpul Cezarului Octavian August, Dumnezeu Se arată oamenilor trupește, în Hristos. Cel fără de început începe, Cel nevăzut Se vede. Dumnezeu arată oamenilor chipul întrupat al Fiului Lui, prin elementele firii, prin steaua luminoasă și dumnezeiască care i-a călăuzit pe Magi, împărați ai Perșilor, cercetători ai universului, stea care „a venit și a stat deasupra, unde era Pruncul” (Matei 2, 9). Această minunată arătare o descoperă și prin îngerii Lui care cântau în cor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace între oameni bunăvoire”, chemându-i pe lucrătorii trudnici, pe păstorii care vegheau lângă turma lor. Și pe unii și pe ceilalți îi cheamă Dumnezeu ca martori și vestitori, ca părtași la lucrarea Sa. Aceștia, răspunzând dumnezeieștii chemări, au venit și, căzând, s-au închinat, căci au văzut culcat în peșteră Pruncul fără de început”, adică au cunoscut, au vestit și au răspândit taina pe care au văzut-o, păstorii în satul lor și Magii care s-au întors în țara lor, Babilonul, „lăsând pe Irod ca pe un mincinos”.

Nașterea cu trup a lui Hristos, căreia ne închinăm, așteptând și Sfântul Botez al Domnului, este numai începutul tainelor mântuitoare săvârșite de Dumnezeu pentru om. Acesteia i-a urmat întreaga lucrare a lui Hristos pe care a înnoit-o pe pământ ca „Mare Înger al sfatului lui Dumnezeu”. Domnul nostru Iisus Hristos, venind de la Tatăl, trăind pe pământ împreună cu oamenii, a înnoit, a întemeiat și a statornicit pe pământ Împărăția lui Dumnezeu și Împărăția Lui, care este una singură, adică trupul Lui, Biserica.

Biserica continuă și înveșnicește lucrarea Lui, a împăcării, a conviețuirii pașnice și a dragostei dintre oameni. Această lucrare Domnul întrupat a întemeiat-o pe învățătura Sa și pe sângele jertfei Sale. A întemeiat o lucrare sfințitoare, de iertare a păcatelor și didactică de îmblânzire și transformare a obiceiurilor oamenilor. Începând din Betleem, din această peșteră, Hristos a cucerit sau, mai bine zis, a vânat, întreaga lume, fără armată, fără arme, doar prin doisprezece oameni, și aceștia neînvățați în cele ale lumii, dar învățați întru Duhul Sfânt. Biserica, fiind Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, a sporit, s-a înmulțit și s-a mărit, fără zgomot, fără armate, doar prin adăugarea membrilor ei prin Botez. Cap al ei este Domnul întrupat, Izbăvitorul lumii.

Câtă vreme omenirea nu primește și nu urmează mesajul lui Hristos, al Împăratului născut în peșteră, viața ei devine iad, în lupte, războaie, nedreptăți, așa cum vedem uneori și astăzi. Dar dacă primește și trăiește acest mesaj, viața ei se transformă în rai.

Această lucrare sfințitoare, pastorală, de închinare, de împăcare, de pacificare, o săvârșește Biserica Ierusalimului neîncetat, de la întemeierea ei în Sfintele Locuri ale Harului, și astăzi în locul Nașterii cu trup a Întemeietorului ei, în Sfântul Betleem, în Peștera de Dumnezeu primitoare, în Biserica Nașterii constantiniană și iustiniană, și se roagă pentru pacea și buna rânduială a întregii lumii și, în  mod special, pentru credincioșii ei elino-ortodocși care trăiesc în statul palestinian, dar și pentru întreg poporul palestinian. De asemenea, prin toate puterile și mijloacele de pacificare, este alături de Excelența sa Președintele Mahmud Abas Abu-Mazen, care cinstește praznicul nostru prin reprezentantul său, Muhamad Istaghie, și se roagă să ducă la bun sfârșit campania sa de păstrare a regimului politic și religios al Ierusalimului, recunoscut de Comunitatea internațională, și de recunoaștere deplină a statului palestinian de către toate statele din întreaga lume.

Rugător fierbinte către Domnul,  

Teofil III, Patriarhul Ierusalimului.

După aceasta a avut loc închinarea la locul unde se află Steaua și în Iesle și s-a ieșit prin poarta de miazănoapte a Peșterii. În continuare a avut loc procesiunea, prin înconjurarea celor trei părți ale Bisericii de trei ori, care s-a încheiat în mijlocul Bisericii unde s-a rostit ectenia.

A urmat Utrenia, condusă de Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Teofan al Gherasei, Aristarh al Constantinei, Filumen al Pellei și Înaltpreasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei, Ieromonahi Aghiotafiți și reprezentanți ai Patriarhiei Moscovei și ai Patriarhiei României, Preoți din Betleem, p. Spiridon Samur, p. Gheorghe Zakaman și p. Issa Thalzighie, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. Au cântat în strana dreaptă în limba greacă corul condus de Ierodiaconul Simeon și în strana stângă în limba arabă corul Comunității din Betleem condus de Lorens Samur.

După Utrenie s-a săvârșit Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur care s-a încheiat, potrivit rânduielii, la ora 3 p.m., timp în care s-a săvârșit Sfânta Liturghie și în Peștera de Dumnezeu primitoare de către Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie al Capitoliadei.

Încheindu-se Liturghia și Preafericirea Sa binecuvântând credincioșii, au ieșit prin Poarta Baptisteriului și s-au deplasat la stăreție unde noul Egumen Înaltpreasfințitul Mitropolit al Diocezareei Benedict a oferit o tratație.

Dimineața, în jurul orei 9, Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, a coborât în Sfânta Peșteră și s-a închinat, prin acest act încheindu-se Praznicul Împărătesc al Nașterii Domnului la Betleem.

Din partea Secretariatului General   

Șefii Bisericilor din Ierusalim, în frunte cu Preafericitul Patriarh Teofil al III-lea, au fost invitați miercuri seara, pe 29 decembrie, la reședința președintelui israelian, Isaac Herzog, care a fost însoțit de ministrul de interne, doamna Ayelet Shaked.

În timpul recepției dedicate de președintele israelian felicitării întâi-stătătorilor Bisericilor cu ocazia Anului Nou, s-a discutat subiectul atacurilor tot mai frecvente împotriva creștinilor din Ierusalim din partea radicalilor evrei. 

„Acțiunea acestor extremiști este un atac direct împotriva valorilor și idealurilor noastre comune pe care le considerăm esențiale pentru buna ordine și înflorirea vieții noastre comune. Pentru că trebuie să lucrăm cu toții împreună pentru a pune frâu acestor ambiții nestăpânite ale tuturor radicalilor din comunitățile noastre, pentru bunăstarea și siguranța tuturor oamenilor noștri. Noi, Întâistătătorii Bisericilor, ne reafirmăm angajamentul de a ne implica într-un dialog urgent pe această temă, așa cum am declarat în declarația noastră recentă”, a menționat Preafericitul Patriarh Teofil.

Discursul Patriarhului Orașului Sfânt a subliniat însă că acele acte ale acestor „grupuri radicale marginale” nu reprezintă în niciun caz „statul Israel sau poporul evreu” și că Israelul este un stat care se angajează să respecte „drepturile istorice ale diferitelor comunități religioase și libertatea religioasă”.

În ceea ce privește eforturile președintelui și lunga moștenire a preocupărilor comune, Patriarhul Teofil și-a arătat recunoștința față de „sprijinul neclintit al comunităților istorice și față de mozaicul bogat de diversitate care formează inima vieții iubitei noastre Țări Sfinte”, asigurând audiența că „șefii Bisericilor vor face tot ce le stă în putință pentru a vă ajuta pe dumneavoastră și guvernul să continuați să susțineți, pentru viața noastră comună, acea cooperare esențială care ne-a susținut timp de secole”.

Nu în ultimul rând, Preafericirea Sa a profitat de ocazie pentru a recunoaște, de asemenea, coordonarea dintre Șefii Bisericilor și Departamentul pentru Afaceri Creștine al Ministerului de Interne. Prin urmare, a remarcat că, în calitate de Șefi de Biserici, „nu au decât recunoaștere pentru cooperarea, munca și asistența neobosită pe care o oferă instituțiilor noastre” și a continuat prin a-i mulțumi domnului Cezar Marjieh și echipei sale pentru dedicarea și profesionalismul lor.

Ca răspuns, dl Herzog a declarat angajamentul țării sale față de libertatea de cult și de religie și a transmis un mesaj monumental: „Israelul va fi ferm împotriva oricărei forme de rasism, discriminare sau extremism și respingem orice atac sau amenințare la adresa comunităților, liderilor sau siturilor religioase. Fie ca noi toți să lucrăm împreună pentru a extinde cercul păcii și al toleranței în Țara Sfântă, în regiunea noastră și în lume.” 

În ceea ce-l privește pe ministrul de interne, Shaked a adăugat că este mândră că ministerul său este capabil să sprijine dezvoltarea locurilor sfinte creștine și și-a exprimat speranța într-o revenire în curând a pelerinajelor creștine în Țara Sfântă.

Continuând obiceiul urărilor de Crăciun, Preafericirea Sa Patriarhul Teofil III, însoțit de delegația Obștii Aghiotafite, au vizitat Patriarhia Latină din Ierusalim, marți, 28 decembrie 2021.

După ce li s-a urat bun venit tuturor membrilor delegației Patriarhale, Preafericirea Sa a exprimat, cu acest prilej, adâncul său respect față de Patriarhul latin Pierbattista Pizzaballa, care colaborează îndeaproape cu Conducătorii Bisericilor pentru apărarea caracterului Creștin al Ierusalimului, „pentru a preîntâmpina emigrarea populației Creștine, pentru a fi avute în vedere nevoile cu privire la educație, locuri de muncă și oportunități în acest spațiu, precum și pentru încurajarea tinerilor noștri spre a nu părăsi pământul nașterii și moștenirii lor”.

Patriarhul latin a subliniat: „Fie ca această călătorie spre unitatea credinței să ne călăuzească și la unitatea Potirului comun care este o dorință a tuturor Creștinilor. Nu trebuie să ne descurajăm niciodată în ceea ce privește a lucra pentru acest scop, pentru că unitatea noastră va fi în lume cea mai puternică dovadă a adevărului pe care urmărim să îl vestim”.

În cuvântarea sa, Patriarhul Teofil a arătat adevăratul înțeles al Nașterii Domnului și a afirmat că, deși această binecuvântată sărbătoare nu este însoțită de prezența pelerinilor, momentul este critic, așa încât să ne concentrăm asupra sensibilizării în ceea ce privește permanenta amenințare a radicalilor israelieni împotriva prezenței Creștine, mai ales în Orașul Vechi.

Preafericirea Sa a subliniat faptul că „presiunea pe care o exercită grupările radicale față de teritoriile noastre istorice și spre subminarea integrității multiculturale și multireligioase a Orașului nostru trebuie să fie înfruntată cu orice preț. Radicalii cu care avem de a face în Ierusalim nu reprezintă statul Israel sau poporul evreu în totalitate și depinde de toții oamenii bine intenționați să colaboreze pentru a opri ambițiile și actele nestăvilite ale tuturor grupărilor radicale din Țara Sfântă.

La rândul său Patriarhul Pizzaballa i-a mulțumit Patriarhului Ierusalimului și Obștii pentru vizita lor, l-a asigurat de sprijinul său deplin în misiunea conducătorilor Bisericilor pentru apărarea caracterului Creștin al Orașului Vechi și a urat tuturor Crăciun binecuvântat, cu pace.

Din partea Secretariatului General

Imagini și fotografii de Heba Hrimat

În cadrul unei ceremonii oficiale, marți, 21 decembrie, care a reunit șefii Bisericilor din Ierusalim cu Majestatea Sa Regele Abdulla al II-lea la palatul Basman Al-Zahir din Amman, Iordania, Majestatea Sa și-a exprimat urările pentru creștinii din Țara Sfântă și pentru liderii Bisericilor cu ocazia Crăciunului și a Anului Nou.

 La întâlnire, la care au participat Preafericitul Patriarh Teofil al III-lea, Patriarhul Orașului Sfânt al Ierusalimului, al întregii Palestine și al Iordaniei, Preafericitul Patriarh Pierbattista Pizzaballa, Patriarhul latin al Ierusalimului, Arhiepiscopul Hossam Naoum al Bisericii Anglicane, printre alți lideri bisericești și reprezentanți ai Waqf-ului islamic, Majestatea Sa a apreciat modul în care Bisericile din Ierusalim respectă Pactul lui Omar Al-Khattab, coexistența dintre creștini și musulmani, bazată pe Status Quo-ul istoric și juridic, și a reafirmat angajamentul responsabilității religioase și istorice de a proteja locurile sfinte creștine și islamice din Ierusalim.

Majestatea Sa Regele Abdullah al II-lea a profitat de această ocazie pentru a conferi Patriarhiei Ierusalimului, reprezentată de Preafericitul Patriarh Teofil al III-lea, prima medalie de stat a Centenarului, în semn de apreciere a semnificației istorice și a rolului de lider religios al Patriarhiei în păstrarea caracterului creștin în Orașul Sfânt și în Țara Sfântă.

Ordinul Regelui are următoarea formulare:

Noi, prin harul lui Dumnezeu, Abdullah al II-lea Ibn Al-Hussein, Rege al Regatului Hașemit al Iordaniei

Având în vedere ceea ce știm de la Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimului și de la cei care se ocupă de administrarea acesteia, de sinceritate și excelență în muncă și activități, precum și ca apreciere a rolului istoric și religios monumental al Patriarhiei în conservarea locurilor sfinte, coexistența, consolidarea prezenței creștine și a Status Quo-ului, precum și întruchiparea tutelei hașemite la Ierusalim, și cu ocazia sărbătoririi centenarului fondării statului Iordaniei, am acordat Patriarhiei medalia primului centenar de stat și am dispus emiterea acestei achitări de către Curtea noastră regală hașemită în acest scop.

Emisă de palatul nostru din Basman Al-Zahir din Amman în a 27-a zi a lunii Jumada Al-Awwal 1443 Hijri, corespunzând zilei de 21 decembrie a anului 2021 d.Hr.

Prin ordinul Maiestății Sale, Mărețul Rege

Abdullah II Ibn Al Hussein