Duminică, 14/27 martie 2022, Patriarhia a prăznuit Duminica Sfintei Cruci la Biserica Sfântului Mormânt.

Această sărbătoare a fost rânduită de Biserică să fie săvârșită în mijlocul Sfântului și Marelui Post pentru ca credincioșii să primească putere de la ocrotirea Sfintei Cruci în lupta postului.

Această sărbătoare a fost prăznuită sâmbătă după-amiază cu Slujba Vecerniei Mari, condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Slujba a cuprins întâmpinarea oficială și închinarea la Piatra Mirungerii, la Sfântul Mormânt și apoi sunarea clopotelor, tămâierea, Intrarea Mare și Binecuvântarea pâinii, cu rugăciunea în comun a Marilor Preoți și împreună-slujirea ieromonahilor aghiotafiți.

Sărbătoarea s-a încheiat cu săvârșirea Sfintei Liturghii duminică dimineața la Sfântul Mormânt, care a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, Mitropolitul Ivan din Patriarhia Serbiei, Arhiepiscopii Teofan al Gherassei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Teodosie al Sevastiei, Nectarie al Antedonei, Ieromonahii aghiotafiți și cei din Patriarhiile Moscovei și României, Preoți din alte Biserici Ortodoxe, în prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras. Răspunsurile la strană au fost date de ierodiaconul Simeon și de dl Gotsopoulos,  la slujbă fiind prezenți membri ai Comunității din Ierusalimului și câțiva pelerini, alături de un grup de credincioși greco-ortodocși vorbitori de arabă din Ai-Labun, sub conducerea Pr. Spiridon.

 Sfânta Liturghie s-a încheiat cu o procesiune întreită în jurul Sfântului Mormânt și al altarelor.

În cele din urmă, cei prezenți la slujbă s-au dus la Sala de Recepție a Patriarhiei unde Preafericirea Sa a rostit următorul discurs:

„Cu lemnul a golit întâi vrăjmașul raiul, prin mâncare aducând moarte; iar lemnul Crucii înfigându-se în pământ a adus oamenilor îmbrăcăminte de viață și toată lumea s-a umplut de toată bucuria. Pe care văzând-o pusă spre închinare, împreună să strigăm lui Dumnezeu, popoare, cu credință: Plină este de slavă casa Ta,” spune imnograful Bisericii.

Excelența Voastră Domnule Evangelos Vlioras, Consul General al Greciei la Ierusalim,

Cuvioși Sfinți Părinți și Frați,

Cucernici creștini,

Sfânta noastră Biserică prăznuiește Duminica a treia din Postul Mare, ziua cinstirii Sfintei Cruci, la jumătatea Postului Mare.

Lemnul care ne-a scos din rai și a adus moartea, tocmai acest lemn a devenit Crucea Mântuitorului nostru Hristos, aducându-ne haina vieții. Și asta pentru că după Sfântul Teodor Studitul, „Un alt Rai, ca mai înainte, s-a cunoscut Biserica, având ca lemn de viață purtător Crucea Domnului din care prin atingere ne împărtășim de nemurire.” Această nemurire nu este alta decât Hristos Însuși, „Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată” (1 Timotei 6:16), după Sfântul Pavel.

De asemenea, devenim părtași ai energiei acestei lumini de care niciun om nu se poate apropia, dragii mei frați, prin cinstirea Sfintei Cruci. Și aceasta pentru că, precum spune Sfântul Pavel: „… noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie; Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1:23-24).

Tocmai deoarece Crucea dătătoare de viață aduce cu Ea neprihănirea și puterea dumnezeiască a Celui Răstignit pe Ea, Ea a devenit o armă împotriva diavolului, de aceea Sfântul Pavel propovăduiește astfel: „Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Cor. 1:18). Iar imnograful exclamă cu bucurie „Dănțuiesc cu veselie astăzi cetele îngerilor pentru închinarea Crucii Tale, căci cu ea ai sfărâmat taberele demonilor, Hristoase Dumnezeul nostru, mântuind neamul omenesc”. Potrivit Sfântului Ioan Damaschin, lemnul sfânt al Crucii este „cu adevărat cinstit, căci pe el Hristos S-a adus jertfă pentru noi… și s-a sfințit prin atingerea de Sfântul Trup și Sânge”. De aceea „ne închinăm chipului Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, chiar dacă este făcut din altă materie, pentru că nu cinstim materia (să nu fie!), ci chipul, ca pe un simbol al lui Hristos”.

Astăzi Sfânta Biserică a lui Hristos arată Sfânta Cruce în cinstire, crucea căreia noi, locuitori ai Sfintei Cetăți a Ierusalimului, ne-am închinat, „la locul unde au stat picioarele Lui” (Psalmul 132, 7), adică Sfânta Biserică a Învierii, pentru a primi har și putere ca să ducem la capăt lupta din Sfântul Post. Să spunem atunci împreună cu imnograful: „Ce-Ți vom aduce Ție, Hristoase? Că ne-ai dat cinstita Cruce să ne închinăm ei, pe care s-a vărsat sângele Tău cel preasfânt și s-a țintuit trupul Tău cu piroane; pe care acum sărutând-o Îți mulțumim”.

Amin. La mulți ani fericiți și Paște Fericit!”

Din partea Secretariatului-General

Joi seara, pe 11/24 martie 2022, s-a sărbătorit aniversarea zilei de 25 martie 1821.

Serbarea școlară a fost organizată prin grija Directorului General, Arhimandritul Matei și cooperarea profesorilor și a elevilor frați începători și a fost onorată de prezența Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, a Consulului General al Greciei la Ierusalim, Domnul Evangelos Vlioras, a Președintelui Consiliului școlar, ÎPS Arhiepiscop Isidor al Hierapoulei, a Arhimandriților și Preoților Aghiotafiți, a Călugărițelor, membrilor comunității grecești și a altora.

Ceremonia bine organizată a inclus un discurs introductiv al Directorului General, Predica zilei a Secretarului Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon, spectacole ale elevilor pe scenă și videoclipuri și cântece sub îndrumarea domnului Vasilios Gotsopoulos.

Recitarea poeziilor de către elevi a dat informații despre viețile și acțiunile revoluționare ale luptătorilor din 1821, Constantin Kanaris, Markos Botsaris, Andreas Miaoulis, George Karaiskakis, Theodore Kolokotronis. A fost și un spectacol bine pus la punct al elevilor de la grădiniță, care a emoționat publicul.

Prin toate cele de mai sus s-au pomenit luptele strămoșilor noștri de peste 400 de ani de sclavie amară, precum și vitejia și jertfele tuturor grecilor, cu referire specială la rolul Bisericii și al „școlii secrete”.

În ciuda pierderii vieții, a victimelor și a confiscării proprietăților, aceste fapte jertfelnice au adus rezultatul dorit al răsturnării jugului turcesc și al formării statului grec, sub stăpânirea guvernului grec, guvernat de principiile harului, dreptății și libertății.

O mențiune specială s-a făcut despre distrugerea Smirnei la împlinirea a o sută de ani de la evenimentele din 1922 și mucenicia Mitropolitului Smirnei Hrisostom. Contribuția Frăției Aghiotafite în perioada anului 1821 a fost subliniată în special prin scrierile lui Ieromonahului Aghiotafit Neofit din Cipru.

Serbarea reușită în care au participat profesori și elevi și care a creat un sentiment de mândrie și emoție națională a culminat la finalul ceremoniei cu discursul Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului, care a subliniat că rolul libertății grecilor este libertatea în Hristos, iar domnul Vlioras a lăudat și spectacolul dat de profesori și elevi.

Din partea Secretariatului-General

Joi, 11/24 martie 2022, la Biserica Sfântului Mormânt a fost oficiată o doxologie cu ocazia aniversării zilei naționale din 25 martie 1821.

Doxologia s-a făcut în primul rând ca o rugăciune către Dumnezeu pentru odihna sufletelor luptătorilor din 1821, care au căzut luptând pentru credință și țară, și ca mulțumire lui Dumnezeu pentru ajutorul dat poporului grec, pentru a fi eliberat de jugul otoman și pentru stabilirea libertății în Hristos.

Doxologia a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu Arhierei, Ieromonahi și Diaconi Aghiotafiți. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon în strana din dreapta și de domnul Vasilios Gotsopoulos în strana din stânga, cu ajutorul elevilor din Școala Patriarhiei. La slujbă au fost prezenți membrii comunității grecești, Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras și membrii ai Consulatului.

După Doxologie toți cei prezenți s-au întors la Sala de Recepție a Patriarhiei unde Preafericirea Sa s-a adresat celor prezenți astfel:

„Veniți cu râvnă în acest moment, să faceți un jurământ pe cruce… ridicați crucea pe steaguri și loviți inamicul ca tunetul și fulgerul”, exclamă Rigas Feraios la poemul său revoluționar „Thurium”.

Excelența Voastră Domnule Evangelos Vlioras, Consul General al Greciei la Ierusalim,

Cuvioși Sfinți Părinți și Frați,

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Aniversarea de astăzi a Revoluției grecești din 25 martie 1821 este un eveniment unic și fără precedent în istoria lumii și asta pentru că binele dumnezeiesc al libertății este indisolubil legat de conștientizarea hristică a jertfei de sine a poporului evlavios al creștinilor Greco-ortodocși si a binecuvântatului nostru popor grec.

Mitropolitul Palaionului Patron Germanos a ridicat Sfântul Steag al Învierii la 25 martie 1821, ziua sărbătorii Buneivestiri a Fecioarei, ascultând predica eliberatoare a înțeleptului Apostol Pavel: „Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei” (Gal. 5:1).

Viziunea asupra ideii de libertate care a luat contur în creștinism a fost cea care a distins revoluția greacă din 1821 de revoluțiile contemporane ale altor popoare. Acest lucru este arătat și de sloganul naționalist al Părintelui Moria Theodoros Kolokotronis: „acum lupta noastră este pentru credința lui Hristos și pentru sfânta libertate a țării”. Acest lucru este mărturisit și de chemarea lui Rigas Feraios din piesa sa revoluționară „Thurium”: „Să depunem jurământul pe cruce”.

Grecii, pentru care patriotismul și libertatea sunt trăsături speciale ale istoriei lor lungi și variate, nu au putut fi împăcați cu genul de sclavie a jugului otoman, care le-a insultat moștenirea culturală, spirituală și etnoreligioasă, ceea ce a contribuit decisiv la înălțare și decorarea standardelor morale și, de asemenea, la iluminarea minții acelor oameni „care șed în întuneric și în umbra morții” (Luca 1:79)

Măreția jertfei grecilor revoluționari pentru libertate și numele lui Hristos se reflectă atât în sloganul „libertate sau moarte”, cât și în mărturisirea noilor mucenici recunoscuți de Biserică: „M-am născut creștin și ca un creștin, voi muri!”

Eroii și noii martiri ai revoluției din 1821 au luat seama, fără îndoială, la cuvintele Evangheliei: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena” (Matei 10:28).

Și spunem asta întrucât contribuția Bisericii și a clerului la revolta națională din 1821 a fost într-adevăr fără egal și măreață. Biserica, în calitate de instituție spirituală, a devenit principala forță de conducere a poporului grec sub jug. Biserica este cea care a reprezentat identitatea națională și religioasă a grecilor.

Sărbătoarea revoluției naționale din 1821 nu este doar un eveniment închinat memoriei istorice ci mai degrabă moștenirii sfinte pecetluite cu sângele eroic al martirilor, „libertății care izvorăște din oasele sfinte ale grecilor”. Această moștenire sfântă suntem chemați să o păstrăm și să o transmitem generațiilor următoare.

Frăția noastră Aghiotafită memorabilă participă la festivitățile de aniversare a sfintei amintiri a Renașterii Naționale a poporului cucernic și împărătesc al grecilor ortodocși și a neamului nostru și, cum se cuvine, aduce „celui cu darea, darea” (Romani 13 :7), așa că am coborât la Biserica Sfântului Mormânt pentru a aduce laudă de mulțumire și Doxologie Domnului nostru Iisus Hristos Care a fost răstignit și a Înviat din morți pentru noi. De asemenea, ne-am rugat pentru odihna veșnică în ținutul vieții sufletelor binecuvântate ale celor care au căzut ca mucenici în timp ce luptau pentru credință și țară în luptele sfinte ale neamului nostru.

Pentru toate acestea, să ridicăm paharul pentru un toast și, cum se cuvine, să spunem cu voce tare:

Trăiască 25 martie 1821!

Trăiască poporul cucernic și împărătesc al grecilor ortodocși!

Trăiască Elada!

Trăiască Frăția noastră Hagiotafită!”

După discursul Preafericirii Sale, Dl. Vlioras a spus următoarele:

„Preafericirea Voastră,

Înaltpresfințiților Arhierei,

Cuvioși Părinți,

Doamnelor și domnilor

Astăzi, elenismul ecumenic sărbătorește și onorează cu mândrie aniversarea Revoluției din 1821, cea mai glorioasă pagină din istoria Greciei moderne, o luptă pentru altare și vetre, un punct de referință și un simbol pentru națiunea greacă, care a avut ca final fericit înfiinţarea statului grec modern şi renaşterea democraţiei în leagănul ei.

În fiecare perioadă istorică există un pol, un eveniment istoric care o marchează și devine un punct de referință pentru noi toți mai târziu. 25 martie 1821 este această piatră de hotar în istoria modernă a elenismului, marcând punctul de cotitură când grecii au luat eroica decizie de a se ridica, singuri împotriva multora, împotriva tiraniei otomane și de a revendica libertatea cu sângele lor. Era primăvară chiar și atunci, acum aproape două secole, când elinii a luat armele pentru a-și revendica libertatea. Acest ideal pe care poporul nostru l-a admirat în măreția de neclintit a jertfei bărbaților neștiutori de carte, zdrențuiți și înfometați, bărbați înarmați și hoți, preoți, femei și copii.

Revoluția noastră națională este cea mai mare dovadă că, deasupra oricăror interese, greutăți și obstacole, excelează sufletul și spiritul unui popor cu o mentalitate înaltă, demn de misiunea sa istorică.

Așadar, în acele vremuri, ca în orice moment dificil, au fost mulți cei care s-au autodepășit și au dat dovadă de eroism, dincolo de ceea ce numim o datorie bine intenționată. Personalități marcante, dar și oameni obișnuiți, de rând, care s-au trezit brusc în primele linii ale istoriei, au răspuns ca unul chemării la luptă, fără a ezita, fără să-și plece capul, marcând veșnic istoria și viața elenismului.

În biserici în formă de cruce și paraclise sărace, dorința de libertate s-a aprins în sufletele grecilor înrobiți. Cu mijloace slabe sau inexistente, cu curajul de a suplini lipsa de arme, au schimbat definitiv cursul istoriei noastre spre dreptate și libertate. În această luptă, toată lumea a slujit ideii de libertate, cu patriotism unic, jertfă și lepădare de sine. „Și dacă suntem puțini în ceata lui Braimis”, observă generalul Makrygiannis, „sîntem mângâiați într-un fel, că norocul a fost tot timpul de partea grecilor puțini la număr. De la început până la sfârșit, în trecut și în prezent, toate fiarele se luptă să ne mănânce și nu pot. Ne mănâncă și rămâne drojdia. Și când cei puțini se hotărăsc să moară, uneori pierd și de multe ori câștigă.”

Aniversările naționale sunt utile pentru noi toți atunci când sunt o oportunitate de a reînnoi, cu deschidere și determinare, angajamentul nostru față de idealurile pentru care au luptat întemeietorii libertății noastre și conștientizarea că dreptatea, progresul și prosperitatea noastră sunt rezultatul propriilor noastre eforturi și luptă, individuală și colectivă. Să ascultăm cuvintele generalului Makrygiannis, că „toți avem această patrie împreună, înțelepții și neștiutorii, bogații și săracii, politicienii și militarii și oamenii cei mai de rând”.

Trecerea a 201 de ani de la Renașterea noastră națională ne invită să reflectăm la succesele și provocările vieții noastre naționale, dar și la continuarea cursului nostru colectiv, deoarece este caracteristic identității noastre naționale să sărbătorim nu destinația ci călătoria, plină de descoperiri, plină de aventură, cum scria Constantine Cavafy, să încerce, să caute, să descopere și să nu renunțe așa cum a scris Tennyson despre Ulise.

Așa că haideți să stăm cu respect în fața sacrificiului strămoșilor noștri, eroii de la 1821, și să luăm exemplul patriotismului și abnegației lor, astfel încât să putem răspunde puternic provocărilor vremurilor noastre tulburi.

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfințiți Arhierei,

Cuvioși Părinți,

Doamnelor și domnilor,

Pentru Țara Sfântă și prezența noastră în ea, memorabila Patriarhie a Ierusalimului și Frăția Aghiotafită, cu oferta sa îndelungată și variată și cu cea mai înaltă lucrare pastorală, sunt gardianul valorilor morale și spirituale ale credinței noastre ortodoxe.

Patriarhia noastră din Ierusalim este mărturia vremei prezenței dinamice a tradiției grecești și ortodoxe în Orientul Mijlociu. Mentalitatea sa înaltă și luptele, în condiții nefavorabile, până astăzi, sunt pentru noi toți un capital național neprețuit și o sursă de inspirație și putere.

Pentru noi toți, 25 martie 1821, este un prilej excepțional de a reflecta asupra responsabilităților noastre și de a ne reînnoi angajamentul față de idealurile care constituie chintesența tradiției noastre grecești și ortodoxe și pentru care protagoniștii libertății noastre au luptat, „… niciodată din datorie nu vă clintiți”. Idealuri pe care în ziua de azi nu le putem lua ca pe un dat și pe care trebuie să le păstrăm cu propria noastră luptă.

Cu aceste gânduri, vă îndemn pe toți să spunem:

Trăiască ziua de 25 martie 1821!

Trăiască Grecia!”

Din partea Secretariatului General

La prânz, joi, pe 11 martie / 24 martie 2022, directorul general al Ministerului Apărării din Cipru, domnul Andreas Loukas, a vizitat Patriarhia, însoțit de colaboratorii săi, printre care și colonelul său adjunct, domnul Ioannis Xanthos.

Domnul Loukas și însoțitorii săi au fost întâmpinați călduros de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinții Aghiotafiți.

Ambele părți și-au exprimat bucuria pentru această vizită, care consolidează relațiile care au existat dintotdeauna între Patriarhie și Biserica și statul cipriot.

Preafericirea Sa le-a urat să aibă putere de la Dumnezeu și protecția Maicii Domnului pentru apărarea insulei Cipru de către forțele militare.

Cu ocazia acestei vizite, Preafericirea Sa i-a dăruit domnului Lukas o imagine a Ediculei Sfinte și a Sfintei Născătoare de Dumnezeu, iar domnul Lukas i-a oferit Preafericirii Sale o navă de argint „Kyrenia”, care simbolizează relația dintre Cipru și Grecia și care amintește de ocupația ilegală a Turciei în Cipru.

Cerând binecuvântarea Preafericirii Sale, dl Lukas a plecat să se închine la Sfântul Mormânt.

Din partea Secretariatului General

Marți dimineața, pe 9/22 martie 2022, ministrul de interne al Republicii Srpska, care a făcut parte din Iugoslavia, domnul Dragan LuKač, a vizitat Patriarhia însoțit de asociații săi Tatjiana Telic, ambasadorul Duško Kovačević, domnul Eyal Goren și directorul Ambasadei Republicii Srpska în Israel, Domnul Hana Yona.

Ministrul și asociații săi au fost primiți de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinți Aghiotafiți.

Ministrul și-a exprimat mulțumirile pentru primirea făcută de către Preafericirea Sa și a descris situația contemporană din țara sa în care un număr mare de locuitori sunt creștini ortodocși sârbi pentru care Ierusalim a fost mereu în inimile și în visele lor.

Preafericirea Sa i-a mulțumit ministrului pentru cuvintele sale, explicând că Ierusalimul este capitala spirituală a întregii lumi, pe care Domnul a sfințit-o prin propriul Său sânge și de aceea Frăția Aghiotafită îl păzește ca pe lumina ochilor. „Ca gardieni ai Ierusalimului, participăm la lupta situațiilor de după război. În ciuda diviziunilor teritoriale care încă se întâmplă în țara dumneavoastră, este important să vă păstrați identitatea creștină ortodoxă”.

Pentru această vizită, domnul Dragan LuKač i-a oferit Preafericirii Sale o broderie realizată manual în Srpska și I-a mulțumit pentru cuvintele Sale, în timp ce Preafericirea Sa i-a oferit o imagine în argint a Ierusalimului și o cruce pentru fiica sa, domnișoara Helena LuKač și i-a urat putere de conducere de sus pentru îndeplinirea misiunii sale, prosperitatea țării sale în dreptate și adevăr.

Cerând binecuvântarea Preafericirii Sale, ministrul a mers la Biserica Sfântului Mormânt pentru a se închina.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 9/20 martie 2022, la pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici care au mărturisit în lacul din Sevastia Pontului în timpul lui Liciniu, în anul 320 d.Hr., s-a sărbătorit onomastica Preafericirii Sale Părintele Teofil Patriarhul Ierusalimului, deoarece unul dintre acești bine biruitori Mucenici se numea Teofil.

Acest praznic s-a sărbătorit ca Parrisia. Seara în ajun s-a săvârșit Vecernia în Biserica Învierii, slujba fiind condusă de Preafericirea Sa.

A doua zi s-a adus Jertfa cea fără de sânge în Biserica Învierii, slujba fiind, de asemenea, condusă de Preafericirea Sa împreună cu care au slujit Înaltpreasfințiții Mitropoliți Chiriac al Nazaretului, Isihie al Capitoliadei, Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Teofan al Gherasei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Teodosie al Sevastiei, Isidor al Ierapolei, Nectarie al Anthidonului, Filumen al Pellei, Aristobul al Madavei, împreună cu care s-au rugat Înaltpreasfințiții Arhierei Benedict Mitropolitul Diocezareei și Damaschin Arhiepiscopul Ioppei, Ieromonahi și Diaconi Aghiotafiți între care cel dintâi Părintele Dragoman Arhimandritul Matei, reprezentanți ai Bisericilor Patriarhiei Moscovei și României. A cântat Ierodiaconul Simeon, Secretar al Sfântului Sinod, și d-l Vaisilios Goțopulos împreună cu elevii Școlii Patriarhale din Sion. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim d-l Evanghelos Vlioras și membrii ai Consulatului, precum și ambasadorul Georgiei d-l Lasia. Au luat parte monahi, monahii și membrii locali ai Comunității din Ierusalim, precum și pelerini.

După Sfânta Liturghie a urmat Doxologia. După aceasta a avut loc deplasarea la Patriarhie. Aici Înaltpreasfințitul Aristarh Secretar General a adresat Preafericirii Sale această cuvântare:

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Acum, când urcăm treptele duhovnicești ale Sfântului și Marelui Post spre întâmpinarea Sfintelor Paști, primim din partea Bisericii, ca pe o rouă a Ermonului mângâietoare, pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici care în lacul Sevastiei din Pont bine s-au nevoit și s-au încununat în vremea lui Liciniu în anul 320. Credința lor fierbinte în Hristos, răbdarea și tăria cu care au trecut cu vederea și au biruit frigul aprig, foarte mult ne întăresc și ne dau curaj pentru continuarea nevoinței postului nu numai ca înfrânare de la bucate, ci mai ales ca îndepărtare de patimi și dobândire a virtuților lui Hristos, ca să fim și slăviți împreună cu El.

Acestor buni biruitori Mucenici care împodobesc sinaxarul lunii martie, Biserica Ierusalimului le dăruiește o cinste deosebită și datorită faptului că Întâistătătorul ei, Preafericirea Voastră, purtați numele unuia dintre aceștia, al Sfântului Mucenic Teofil. Spre cinstirea acestui Mucenic și a Preafericirii Voastre, cu participarea tuturor membrilor cinstitei noastre Obști Aghiotafite și a binecredincioșilor creștini, s-a adus Jertfa fără de sânge și s-a înălțat Doxologie în Sfânta Biserică a Învierii, după rânduiala Parrisiilor.

După ce ne-am rugat în cadrul Sfintei Liturghii pentru sănătatea, bună-starea și lungimea de zile a Preafericirii Voastre, acum, în sala Patriarhiei, plinim cele ce se cuvin ca mulțumire și laudă.

În primul rând, Preafericirea Voastră cu bună-voință a fost atent la cererile credincioșilor Ortodocși greci și arabi, fie prin susținere economică a lucrărilor lor, mai ales cu privire la sistemul de învățământ și la funcționarea școlilor fie prin susținerea educației teologice a tinerilor, așa încât aceștia să slujească ulterior ca preoți, călăuzitori duhovnicești în enoriile Comunităților lor. De asemenea, broșura inițiată de Preafericirea Voastră „Nur Il Masih”, care apare în fiecare duminică, și revista bisericească lunară care o însoțește, fiind distribuite gratis, au continuat lucrarea pedagogică și catehetică care cultivă păstrarea identității greco-ortodoxe în sufletele credincioșilor, aceștia fiind mereu în legătură cu Patriarhia. O altă dovadă a interesului viu al Preafericirii Voastre pentru păstrarea, promovarea și valorificarea moștenirii educative și culturale a Patriarhiei constă în recondiționarea unor manuscrise și publicații din Biblioteca centrală, din Biblioteca Școlii Teologice a Sfintei Cruci, lucrare ce durează de mai bine de doi ani și continuă în prezent, realizată de d-l Stavros Andreas, specialist în restaurare. De asemenea a fost reorganizat prețiosul conținut al Arhivei.  

În ceea ce privește Lăcașurile de închinare, Preafericirea Voastră ați arătat o deosebită atenție pe de o parte pentru apărarea și menținerea drepturilor neamului nostru și, pe de altă parte, pentru colaborarea cu alte comunități, Patriarhia având rol de conducător. Rod al acestei colaborări a fost lucrarea de restaurare a Capelei Sfântului Mormânt potrivit planurilor Universității de Politehnică Mețovio din Atena. Continuare a acestei activități istorice o constituie lucrarea începută acum câteva zile, potrivit planurilor Universității Sapienza din Roma, de restaurare a plăcilor pardoselii din partea de nord a rotondei, din cele șapte secțiuni și din fața sfintei Capele a Sfântului Mormânt, precum și săparea părții de la subsol a acestora pentru consolidare. Prin acestei lucrări realizate pentru bună-cuviința casei lui Dumnezeu se transmite un mesaj de împăcare, colaborare și pace dinspre Sfântul Mormânt către umanitatea încercată la nivel mondial de dezbinări și războaie. Biserica Nașterii din Betleem, de asemenea, nu a fost nicidecum lipsită de interesul și grija Preafericirii Voastre așa cum se vede din restaurarea integrală a catapetesmei de către specialiști ai companiei ARTIS, precum și din restaurarea care acum se pregătește a de Dumnezeu primitoarei Peșterii de către noi și de către franciscani, potrivit Status Quo-ului.

Pe lângă toate acestea, trebuie menționată inițiativa Preafericirii Voastre în vederea apărării entității creștine în Țara Sfântă. În acest sens, acțiunile de opresiune a creștinilor de către grupări extremiste au fost reclamate, în timpul ceremoniei de aprindere a pomului de Crăciun, la hotelul „Imperial” de la Poarta lui David, pus în primejdie de convenții ilegale. Prin nedorita autoritate a acestor grupări, se pune în primejdie accesul de veacuri prin poarta lui David a Întâi-stătătorilor Bisericilor Creștine către sediile lor, precum și accesul pelerinilor și trecerea lor spre Biserica Învierii. La această inițiativă Preafericirea Voastră a chemat drept colaboratori pe Întâi-stătătorii Bisericilor Creștine din Țara Sfântă. Prin interviul Preafericirii voastre pentru ziarul „Times” din Londra ați stârnit interesul de a oferi susținere atât din partea Arhiepiscopului de Canterbury John Welby cât și din partea Preafericitului Patriarh al Moscovei Chiril, a Ministrului de Externe al Greciei și a altor persoane cu însemnată influență politică. Aceste acțiuni au avut rezultate la Ministerul de Externe al Israelului așa încât acesta a arătat interes în privința dialogului și a rezolvării problemei prin proceduri guvernamentale, iar nu judecătorești.

Din aceste acțiuni roditoare și eficiente ale Preafericirii Voastre luăm exemplu și căpătăm curaj și noi, Părinții Aghiotafiți, pentru a împlini, fiecare în parte și împreună, slujirea noastră aghiotafită și să așezăm piatra noastră la edificiul trupului Patriarhiei pentru o mai vrednică promovare a ei în lume și o mai bogată contribuție la binele comun. 

Cu duh de bucurie pentru onomastica Voastră, Preafericite Părinte, și cu nădejde ce izvorăște din lucrările Voastre, ridic paharul în numele Sfântului Sinod și al întregii Obști Aghiotafite și vă urez ani mulți, cu pace, bucurie, bună-stare, creatori și rodnici spre lauda străvechii noastre Patriarhii și a binecuvântatului nostru neam și spre slava Dumnezeului nostru în Treime slăvit. Amin.

Domnul Vlioras a rostit acest discurs:

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfințiile Voastre,

Sfințiți Părinți,

Doamnelor și domnilor,

Participarea la sărbătoarea de astăzi constituie o cinste și o bucurie deosebită pentru noi toți, pentru că atât Obștea Aghiotafită, cât și evlavioșii credincioși, între care se află și cei care slujesc la Consulatul Greciei la Ierusalim, cinstim onomastica Întâi-stătătorului Bisericii Sionului, al Maicii Bisericilor, Preafericirea Voastră, Patriarhul Ierusalimului Teofil III.

Cu această ocazie, Preafericite, exprimăm, în numele Statului Grec, respectul și recunoștința față de persoana Voastră, pentru lucrarea Voastră, pentru însemnata activitate de păzire și promovare a Sfintelor Lăcașuri ale credinței noastre la Locurile Sfinte, pentru susținerea cauzelor și a drepturilor Patriarhiei noastre și pentru menținerea prezenței grecești Ortodoxe în Țara Sfântă. 

Devotamentul și atașamentul Vostru față de această amplă lucrare și față de îndatoririle Voastre, însoțite de cuget bisericesc și onestitate, strădaniile neobosite prin care ați răspuns înaltei Voastre misiuni într-o perioadă tulburată, care continuă să se confrunte cu mari provocări, sunt recunoscute de toți și au făcut ca Patriarhia Ierusalimului să fie, în conștiința comună, principalul factor de unitate, pacificare și înțelegere din Țara Sfântă.

Prin inițiativele Voastre, este realizată promovarea Sfintelor Locuri, de vreme ce purtați grijă de menținerea Status Quo-ului din Țara Sfântă și de călăuzirea duhovnicească și bunăstarea unor credincioși care se confruntă cu grave și felurite provocări.

Într-o epocă tulburată de conflicte, neorânduieli, aflată în căutarea unui nou echilibru, când fanatismul și ura domină, dispoziția Voastră sinceră îndreptată înspre înțelegere, împăcare și conciliere, atât în relațiile cu alte confesiuni și cu alte religii, în spațiul aparte al Ierusalimului și al Sfintelor Locuri cât și în ceea ce privește strădania mai extinsă de pacificare în această epocă mult încercată, dovedește prestigiul acestei Sfinte Instituții care constituie un factor de moderație și stabilitate.

Cu ocazia onomasticii Voastre de astăzi, aș vrea să vă încredințez încă o dată atât pe Preafericirea Voastră cât și pe membrii Obștii Aghiotafite că interesul și sprijinul Statului Grec și al compatrioților Voștri față de Patriarhia noastră, față de Obște și față de Preafericirea Voastră sunt și rămân unanime și esențiale. De asemenea, aș vrea să exprim recunoașterea și admirația noastră față de activitatea atât de însemnată pe care o întreprindeți cu neasemănat devotament, râvnă și spirit de jertfă.

În acest sens, îngăduiți-ne să exprimăm din toată inima mulțumirile noastre pentru ospitalitatea fără seamăn de care ne bucurăm, atât cel care vorbește cât și oficialitățile noastre în pelerinajele noastre la Locurile Sfinte unde avem ocazia să constatăm deosebita și impresionanta strădanie, preocuparea și grija pentru Sfintele Locuri, mai ales în împrejurările create de pandemia actuală.

Preafericite,

Ocrotirea Patriarhiei Ierusalimului și a drepturilor ei constituie o evidentă prioritate pentru patria noastră, așa cum o dovedește cu fiecare ocazie, având în vedere contribuția Bisericii Sionului față de Ortodoxie și Elenism, ca martor de veacuri și depozitar al unei moșteniri religioase și istorice prețioase.

Îngăduiți-mi ca, în această zi de sărbătoare, să vă adresez din inimă cele mai sincere urări de sănătate, lungime de zile și întărire de la Domnul, pentru a continua să răspundeți înaltei Voastre misiuni spre folosul Patriarhiei, al Obștii, al credincioșilor Elino-ortodocși și al mărturiei Ortodoxe neîntrerupte în Țara Sfântă.

În continuare, au adresat cuvântări Ambasadorul Georgiei, reprezentanții Patriarhiei Moscovei și ai României și Părinți Aghiotafiți.

Acestora Preafericirea Sa le-a mulțumit prin această cuvântare a sa:

 „Cât este de minunată și de cuvioasă puterea Crucii Tale, Hristoase, care din lucruri potrivnice cununi a împletit celor patruzeci de Mucenici; că prin apă și prin foc trecând întru nestricăciune, strigă: Bine ești cuvântat, Dumnezeul Părinților noștri”, cântă imnograful Bisericii.

Excelența voastră domnule Consul General al Greciei Evanghelos Vlioras,

Sfințiți Părinți și Frați,

Binecredincioși Creștini și pelerini,

 „Trimite lumina Ta și adevărul Tău. Acestea m-au povățuit și m-au condus în muntele cel sfânt al Tău și la lăcașurile Tale” (Psalmul 42, 3), cântă cinstita ceată a Sfinților Patruzeci de Mucenici care au mărturisit în cetatea Sevastiei, a căror pomenire o prăznuim strălucit astăzi.

Acești Sfinți Patruzeci de Mucenici „pe pământ s-au nevoit, văzduhul l-au răbdat, focului au fost dați, apa i-a primit. Al lor este glasul: «Trecut-am prin foc și apă și ne-ai scos la odihnă»” (Psalmul 65, 12), spune Marele Vasile. Aceasta au făcut-o Sfinții Mucenici ascultând de cuvintele înțeleptului Pavel care spune: „Eu pe toate le socotesc că sunt pagubă față de înălțimea cunoașterii lui Iisus Hristos, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate și le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc” (Filipeni 3, 8).

Potrivit Sfântului Grigorie de Nissa, „acestor mari Mucenici nici măcar soarele însuși nu li s-a părut dulce, ci și de acesta s-au înstrăinat de bunăvoie, ca să nu se lipsească de adevărata lumină. (…) Pentru ei toate erau vrăjmașe, toate străine. Un singur bun exista pentru ei: Hristos. De toate s-au lepădat ca pe El să-L câștige”.

Aceasta arată marea dragoste a Mucenicilor pentru Dumnezeu și Mântuitorul Hristos „Care i-a chemat de la întuneric la lumina Sa cea minunată” (1 Petru 2, 9). Acești Mucenici aleși de Dumnezeu au avut curajul să moară pentru singurul „bun”, Dreptul lui Dumnezeu, Hristos, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăște cineva să moară” (Romani 5, 7).

Sfânta ceată, cei deopotrivă în nevoință și cuget, care au primit aceleași cununi, dumnezeieștii Patruzeci de Mucenici, ca alți trei tineri în cuptor, ca într-un singur trup, lăudau, slăveau și binecuvântau pe Dumnezeu (Cf. Daniil 3, 23) zicând: „Dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și învierii Lui (…) iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și viețui împreună cu El, știind că Hristos înviat din morți nu mai moare, moartea nu mai are stăpânire asupra Lui” (Romani 6, 5, 8-9).

Sfinții Mucenici, fiind încredințați că „dacă murim împreună cu Hristos, vom viețui împreună cu El”, nu au șovăit, nici nu s-au temut ci, dimpotrivă, mișcați de Duhul Sfânt, căutau „răscumpărarea prin sângele lui Hristos, iertarea păcatelor, adică curățirea de păcate, după bogăția harului Lui” (Efeseni 1, 7).

Acest praznic al Sfinților Patruzeci de Mucenici și, mai ales, al Sfântului Teofil al cărui cinstit nume îl poartă smerenia noastră, constituie „pomenire înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 10,4) și aceasta pentru că Sfinții Patruzeci de Mucenici „care au făcut pământul cer și au luminat toate” s-au arătat martori nemincinoși și propovăduitori, în întreaga lume, ai Patimilor lui Hristos și ai Învierii Lui, și – potrivit Sfântului Grigorie de Nissa – ostași ai lui Hristos și ziditori ai Bisericilor Lui, zidiți fiind, potrivit dumnezeiescului Pavel, pe temelia Apostolilor și a Proorocilor și pe cinstitul sânge al lui Iisus Hristos Care este piatra din capul unghiului (Cf. Efeseni 2, 20).

Sfinții Patruzeci de Mucenici s-au arătat ziditori ai Bisericii pentru că, potrivit Marelui Vasile, „făcându-se priveliște lumii, și îngerilor și oamenilor (Cf. 1 Corinteni 4, 9), pe cei căzuți au ridicat, pe cei îndoielnici au încredințat, celor bine-credincioși dorirea le-au sporit îndoit”, iar potrivit imnografului lor: „Cinstită tăria Bisericii, ca niște stele prea mari o luminați pururea și celor credincioși străluciți, dumnezeieștilor Mucenici ai lui Hristos cei patruzeci”.

Sfânta Biserică a Ierusalimului cu bucurie și veselie cinstind pomenirea zilei de naștere a muceniciei Sfinților Patruzeci de Mucenici care pentru dragostea lui Hristos s-au nevoit și a purtătorului de chinuri Teofil care împreună cu ei a mărturisit, a săvârșit în Sfânta Biserică a Învierii marea Taină a dumnezeieștii Euharistii, condusă de smerenia noastră, înconjurat de cinstiții membrii ai Obștii noastre Aghiotafite, Arhierei, Preoți și Ierdiaconi, rugându-se împreună cu noi bine-credincioși Creștini, slăvind pe Cel Care „minunați a făcut pe sfinții Lui” (Psalmul 4,3). 

În plus, am înălțat doxologie de mulțumire lui Dumnezeu cel în Treime pentru onomastica noastră în numele Sfântului Mucenic Teofil, și, potrivit Sfântului Policarp al Smirnei, am binecuvântat pe Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre și Călăuzitorul trupurilor noastre și Păstorul Bisericii sobornicești din întreaga lume”.

Sfântul Ioan Damaschin, referindu-se la însemnătatea cinstirii Sfinților, invocă mărturia Sfântului Ioan Evanghelistul și a înțeleptului Pavel potrivit cărora sfinții în general și mucenicii în mod special, sunt prieteni ai lui Hristos, fii și moștenitori ai lui Dumnezeu: „Și celor câți L-au primit le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1,12). „Nu mai sunt robi, ci fii, iar dacă sunt fii, sunt și moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună-moștenitori cu Hristos” (Galateni 4, 7; Romani 8, 17).

Spunem aceasta pentru că sărbătoarea de astăzi a Sfinților patruzeci de Mucenici și, mai ales, a celui împreună cu ei Teofil, nu se referă numai la smerenia mea ci, îndeosebi la lucrarea apostolică și patriarhală a Bisericii, prin care „ne învrednicim să luăm parte la moștenirea sfinților întru lumina (…) Fiului iubirii Sale” (Cf. Coloseni 1,12-13). „Hristos Fiul lui Dumnezeu este mai înainte decât toate și toate prin El sunt așezate, și El este Capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1,17-18), „pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său” (Fapte 20, 28). Acestui sânge al lui Hristos s-au făcut părtași și purtătorii de chinuri Sfinții patruzeci de Mucenici.

Ascultând propovăduirea dumnezeiescului Pavel: „Lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri” (Efeseni 6, 12), „Sfinții Mucenici care L-au iubit pe Hristos au trecut cu vederea cele ale vieții vremelnice ca să-L slăvească pe Dumnezeu în mădularele lor”, spune Marele Vasile. De aceea și slăvita pomenire a acestor Sfinți Mucenici și prieteni ai lui Dumnezeu luminează ca un fulger al strălucirii duhovnicești a lui Hristos, călăuzindu-ne către raza dumnezeiască pe noi toți. 

Potrivit lui Clement al Alexandriei, „numim mucenicia «săvârșire», nu pentru că mucenicii au primit sfârșitul vieții, ca ceilalți oameni, ci pentru că au arătat lucrarea desăvârșită a dragostei”. Tocmai această „lucrare desăvârșită a dragostei, adică unitatea Bisericilor Ortodoxe de pretutindeni, ne îndeamnă Sfinții patruzeci de Mucenici să o arătăm așa cum Părintele Bisericii, Marele Vasile, foarte nimerit subliniază arătând pilda de urmat a Sfinților Mucenici:

 „Sfinții nu aveau aceeași patrie, ci fiecare venea din alt loc. După neamul omenesc erau diferiți, dar neamul duhovnicesc era unul pentru toți. Căci aveau același Tată, pe Dumnezeu, și erau toți frați, nu ca unii născuți din aceeași mamă și același tată, ci prin înfierea Duhului uniți între ei prin iubire”. Cu alte cuvinte, potrivite acestor Sfinți Mucenici sunt cuvintele dumnezeiescului Pavel: „silindu-ne să păzim unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4, 3).

La ascultarea de acest îndemn al unității, păcii, împăcării și dragostei Evangheliei lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos suntem chemați și noi, iubiți frați, mai ales în această binecuvântată perioadă a  Sfântului și Marelui Post, „ca să fim împreună-lucrători pentru adevăr” (3 Ioan 1, 8). Și aceasta pentru că, după cum spune dumnezeiescul Pavel, Dumnezeu Însuși în Hristos ne-a dat porunca împăcării: „Și punând în noi cuvântul împăcării” (2 Corinteni 5, 19).

Având deci împreună-lucrători și ajutători pe Sfinții Patruzeci de Mucenici și pe cel ce a mărturisit împreună cu ei și ocrotitorul nostru Teofil și pe Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu Pururea Fecioara Maria, îi rugăm ca, în pace, smerenie și pocăință, să ne învrednicim a ajunge la purtătoarea de lumină Înviere a Dumnezeului și Mântuitorului sufletelor noastre. 

De asemenea, cerem pentru toți cei care s-au rugat împreună cu noi și care cinstesc acest praznic al Sfinților Mucenici putere de sus, darul Sfântului Duh, harul Sfântului Mormânt cel Purtător de Viață, răbdare și toată binecuvântarea de la Dumnezeu. De asemenea, aducem calde mulțumiri celor care ne-au adresat cuvântări: Înaltpreasfințitul Aristarh, Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General, care a vorbit în numele membrilor Sfântului Sinod și ai Obștii noastre Aghiotafite, Excelența sa, Consulul General al Greciei, domnul Evanghelos Vlioras, Excelența sa Ambasadorul Georgiei în Israel d-l Lasia, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Nazaretului Chiriac, care a vorbit în numele credincioșilor din Nazaret, Preasfințitul Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, care a vorbit în numele credincioșilor din Ioppe, Preacuviosul Arhimandrit Alexandru, reprezentant al Sfintei Biserici surori a Rusiei, care a transmis urările Preafericitului Patriarh al Moscovei Chiril, Preacuviosul Arhimandrit Teofil, reprezentant al Sfintei Biserici surori a României, care a transmis urările Preafericitului Patriarh al României Daniil, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Diocezareei Benedict,  Epitrop Patriarhal în Betleem care a vorbit în numele credincioșilor din Betleem și al asociației din Betleem, Preasfințitul, Arhiepiscop al Madavei Aristobul, care a vorbit în numele Comunității de curând constituite din Beersheba și a Preoților ruși din Israelul de nord, Comunitatea din Remli, Preacucernicul Părinte Gheorghe Baramki, care a vorbit în numele Bisericii Sfântului Iacov Fratele Domnului, Profesorii Panaiota Kafetzi și Sotirios Gonkos și elevii care au vorbit în numele Școlii Patriarhale Sfântului Dimitrie, Stimatul domn Atanasie Abu-Aeta din Satul Păstorilor și toți cei care au participat la această sărbătoare.

În sănătatea voastră a tuturor!

La amiază s-a oferit masa la Patriarhie.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 28 februarie/13 martie 2022, Patriarhia a sărbătorit Duminica Ortodoxiei ca biruință a adevărului credinței ortodoxe prin restaurarea sfintelor icoane de către evlavioasa împărăteasă Teodora și Patriarhul Metodie al Constantinopolului; sfintele icoane mărturisesc prezența întrupată a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.

Această sărbătoare a fost celebrată cu Vecernia Mare sâmbătă după-amiază, așa cum a fost rânduit de Tipicul și Status Quo-ul Patriarhiei Ierusalimului, și cu Sfânta Liturghie duminică dimineața la Catolicon Bisericii Sfântului Mormânt. Slujbele au fost oficiate de IPS Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului, Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, Arhiepiscopii Teofan al Gerassei, Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei și Ieromonahi Aghiotafiți, protos fiind Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, Diaconi și Arhidiaconul Marcu. La Liturghie au participat Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, membri ai Consulatului Greciei și numeroși credincioși, greci, palestinieni, ruși care locuiesc pe plan local, fără a fi pelerini, deoarece există încă unele restricții legate de pandemia de Covid-19.

După Sfânta Liturghie, a avut loc o preocesiune întreită de trei ori în jurul Sfintei Edicule și în jurul altarelor, care s-a încheiat în fața Sfântului Mormânt.

Acolo, Preafericirea Sa a citit „Sinodiconul Ortodoxiei”, așa cum este scris în Cartea Triodionului, binecuvântându-i pe vrednicii de pomenire Patriarhi, Înaltpreasfințiți, Împărați și Preoți care au luptat pentru apărarea sfintelor icoane și anatemizându-i sau dându-i în seama lui Dumnezeu pe cei care au refuzat sfintele icoane și au propovăduit alte învățături eretice.

În dangătul clopotelor, soborul patriarhal s-a întors la sediul Patriarhiei, unde Preafericirea Sa s-a adresat celor prezenți după cum urmează:

„De asemenea, înfățișăm în icoane și ne închinăm cu cucernicie formei umane pe care El a luat-o, pe care am simțit-o și am văzut-o, și pe Cea care L-a născut păstrându-și fecioria, precum și pe cei care I-au fost plăcuți Lui întru totul. Simbolurile patimilor Sale și mai ales Crucea pe care o cinstim și căreia i ne închinăm, trofee dumnezeiești împotriva vrăjmașului”, propovăduiește și mărturisește Sfântul Grigorie Palama, Părintele purtător de Dumnezeu al Bisericii.

Excelența Voastră, domnule Evangelos Vlioras, Consul General al Greciei la Ierusalim,

Sfinți Părinți și frați,

Cucernici creștini și pelerini,

Astăzi, în prima duminică a Postului Mare, pomenim evenimentul istoric al restaurării sfintelor icoane, care a fost făcut de către binecuvântații Suverani ai Constantinopolului, Mihail și mama sa Teodora, în timpul slujirii patriarhale a Sfântului Metodie Mărturisitorul.

Puterea victorioasă a Bisericii împotriva iconoclaștilor a fost recunoscută ca un triumf al credinței sănătoase a creștinilor ortodocși împotriva dușmanilor lor. Spunem acest lucru pentru că doctrinele stabilite de Sinoadele Ecumenice și de marii Părinți ai Bisericii despre precizia credinței noastre ortodoxe a păstrat și a protejat sfânta moștenire pe care am primit-o de la Ucenicii și Apostolii Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sfânta noastră Biserică din Ierusalim, fiind întărită și întemeiată de puterea dumnezeiască a Preasfântului și de viață dătătorului Mormânt al Domnului nostru Iisus, dă ascultare cuvintelor Domnului: „Fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc” (Luca 11, 28); ea a fost portul sigur al unității credinței noastre ortodoxe, nu numai în privința doctrinelor ci și a harului dăruit, după cum ne învață Sfântul Chiril al Ierusalimului.

Iată, așadar, de ce Sfânta Biserică a Ierusalimului îi cheamă pe toți cei care vor să se închine la Sfântul Mormânt și la celelalte altare sfinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos și ale Preasfintei Sale Maici, să primească harul lor. „Cinstea icoanei se atribuie prototipului”, spune Sfântul Vasile cel Mare. În același mod, venerarea sfintelor altare este atribuită lui Hristos, Maicii Domnului și Sfinților. „Îngenunchind, ne închinăm nu materialului ci imaginii reprezentate”, spune Sfântul Ioan Damaschin (așa cum nu ne închinăm materialului Evangheliei, nici crucii, ci imaginii Domnului).

Noi, clerul și poporul, care ne-am adunat aici, la locul pătimirii pe Cruce, al înmormântării și al învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică în Biserica Sfântului Mormânt, am celebrat marea taină a Sfintei Liturghii, aducând astfel laudă de mulțumire și doxologie Dumnezeului Treimic.

Să zicem împreună cu imnograful: sărbătoriți, prăznuiți, popor al lui Dumnezeu purtând numele Lui, văzând Biserica strălucind din nou frumusețea chipului dumnezeiesc, pe care Dumnezeu l-a primit ca om pentru a ne mântui pe noi. La mulți ani și Postul Paștelui să vă fie binecuvântat. Amin”.

Din partea Secretariatului General

În seara zilei de vineri, 26 februarie / 11 martie 2022, la catoliconul Bisericii Sfântului Mormânt s-a săvârșit slujba primei stări a Acatistului Buneivestiri. La această slujbă, așa cum rânduiește Tipicul, s-a citit prima stare a Acatistului în cadrul Pavecerniței Mici.

Înainte de a încheia slujba, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a condus slujba, a rostit următoarele cuvinte binefăcătoare pentru credincioși:

„Îngerul cel întâistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dum­nezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăi­mân­­­tat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bu­curia, Bucură-te, cea prin care piere bles­temul”

Iubiți frați în Hristos,

Cucernici creștini,

Iată că a sosit postul, maica înfrânării, acuzatorul păcatului și avocatul pocăinței, felul de a trăi al Îngerilor și mântuirea poporului, anunță imnograful Sfintei Sobornicești și Apostolicești Biserici.

Biserica lui Hristos se bucură și se veselește de intrarea noastră în perioada Sfântului Post Mare. Și aceasta, pentru că postul, care ne-a fost dictat de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Care „a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți” (Mt. 4, 2), este într-adevăr mântuirea poporului.

Și de ce este postul mântuirea poporului? Pentru că, potrivit Sfântului Vasile cel Mare, „am căzut din paradis pentru că nu am postit; să postim, așadar, ca să ne întoarcem în el”. Dumnezeul nostru, Cuvântul și Mântuitorul Hristos, care S-a întrupat din trupul neprihănit al Fecioarei, este noul Adam, în timp ce Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria este noua Evă, prin care „pentru noi, Cel fără de trup primește trup, Cel fără de început primește un început și Cel fără de început primește un început și Cel necuprins se cuprinde”, potrivit Sfântului Ioan Damaschin. În timp ce imnograful Bisericii mai spune că Născătoarea de Dumnezeu a devenit „restaurarea lui Adam cel căzut, răscumpărarea lacrimilor Evei”.

Biserica lui Hristos, care ne-a fost revelată nouă, oamenilor de pe pământ, este raiul văzut, în timp ce Hristos este „pomul vieții”. De aceea, Sfântul Ioan Teologul spune în cartea sa Apocalipsa: „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu” (Apoc. 2, 7). Și mai explicit, celui care va fi biruitor asupra Satanei și în lupta împotriva păcatului, îi voi da să mănânce din pomul vieții. Adică, îl voi considera vrednic să se bucure de bunurile veșnice în Raiul Tatălui meu Care, după natura mea umană, este și Dumnezeul meu.

Sfinții Părinți purtători de Dumnezeu ai Bisericii au instituit slujba Acatistului Buneivestiri în perioada binecuvântată a Postului Mare pentru că, potrivit Sfântului Ioan Damaschin, „prin Ea am devenit cetățeni ai Bisericii celei Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească”. Aceasta înseamnă că, prin Sfântul Botez și prin pecetea Duhului Sfânt, am fost înrolați drept cetățeni ai Bisericii nevăzute și cerești, adică ai cetății veșnice a lui Dumnezeu, după cum spune Sfântul Pavel: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14).

Tocmai pentru că nu este o cetate stătătoare în această lume, pentru că e după chipul acestei lumi (I Cor. 7, 31), „suntem datori să lăsăm în urmă această lume și să alergăm spre cetatea viitoare, care este cerul”, spune Sfântul Teofilact. Cu alte cuvinte, postul este scara sigură, prin care urcăm de la pământ la cer.

Postul adevărat este înstrăinarea de rău. Postul este începutul pocăinței, spune Sfântul Vasile cel Mare. Și după Sfântul Evanghelist Luca: “a dat Dumnezeu  pocăința spre viață” (Fapte 11, 18). „Dumnezeu ne-a dat nouă viața veșnică, și  această viață este în Fiul Său. Cel ce are pe Fiul are viața; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viața”, propovăduiește Sfântul Ioan Evanghelistul (1 Ioan 5, 11-12).

Iată iarăși de ce îi spunem „Bucură-te” și o slăvim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru că a devenit Maica Vieții, adică a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Hristos.

De aceea, să o rugăm, dragii mei frați, ca prin mijlocirile ei de Maică să fim aflați vrednici să ne închinăm Învierii luminoase a Biruitorului morții, stricăciunii și păcatului, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Hristos.

Și să spunem împreună cu Sfântul Ioan, imnograful Maicii Domnului: „revarsă milostivirea ta, Preacurată Doamnă, către cei ce te cunosc și privește cu bunăvoință spre robii tăi și faptele lor și ne călăuzește pe toți pe calea păcii, căci toți ne-am îndreptat ochii spre tine cu nădejde și avem mijlocirea ta către Fiul tău și Mântuitorul și Dumnezeul nostru, Că a Lui este slava, împreună cu Tatăl cel fără de început și cu Duhul Sfânt, de o Esență cu ei, acum și pururea și în vecii vecilor”. Amin. Să aveți un Post Mare binecuvântat”.

Din partea Secretariatului General

https://fb.watch/bHVCYztdc4

În după-amiaza zilei de marți din prima săptămână din post, pe 23 februarie/8 martie 2022, Locotenent-Generalul Gărzii Naționale a Republicii Cipru, domnul Dimokritos Zervakis, a vizitat Patriarhia, însoțit de colaboratorii săi, Locotenent-Colonelul Foukkaris Lukas, Locotenent-Colonelul Nikolaos Georgiou, Căpitanul Christos Matsentidis și Locotenent Comandantul Andreas Markos.

Excelența Sa Locotenent Generalul și colaboratorii săi au fost primiți cu căldură de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinții Aghiotafiți.

La această întâlnire, participanții și-au exprimat bucuria întoarcerii după ultima lor vizită din 2016, când Preafericirea Sa i-a spus domnului Zervakis „veți reveni ca lider”, ceea ce s-a și întâmplat. Bucuria acestei vizite a fost sporită de vizita la Ierusalimul care a fost udat de sângele lui Hristos. Din Mormântul dătător de Viață se fac rugăciuni continue pentru încetarea războiului și mângâierea și întărirea celor nevoiași, a refugiaților și a tuturor celor care suferă în orice fel.

Patriarhia Ierusalimului întruchipează istoria sfântă și atunci când omenirea nu acceptă istoria sfântă, suferă calamități. Patriarhia are o misiune pastorală și de reconciliere. Ea mărturisește istoria sfântă, Vechiul și Noul Testament. Datorită legăturii sale cu Cipru, se roagă în special pentru eliberarea sa.

Locotenent-Generalul a cerut rugăciunile Preafericirii Sale pentru putere spre a-și îndeplini cu succes misiunea și a plecat pentru a vizita cu cucernicie Biserica Sfântului Mormânt, unde a fost primit de Părintele Schevofilax, IPS Arhiepiscop Isidor al Hierapoulei.

La această vizită, Locotenent-Generalul a oferit Preafericirii Sale o icoană a Sfintei Treimi și a Maicii Domnului, o placă a Ministerului Apărării și dulciuri de post.

Preafericirea Sa a oferit vizitatorului un tablou de argint al Orașului Sfânt al Ierusalimului, o icoană a Maicii Domnului și a Sfintei Edicule și binecuvântări pentru colaboratorii săi.

Din partea Secretariatului General

27 februarie 2022

Urmărim cu multă considerație și îngrijorare criza dureroasă din Ucraina din ultimele zile și suntem profund îngrijorați de suferința umană a tuturor fraților și surorilor noastre în Hristos.

Cea mai puternică putere a creștinului este rugăciunea. Prin urmare, împreună cu alți lideri creștini din întreaga lume, facem apel la toți creștinii să se alăture în rugăciune pentru lumea noastră și pentru poporul ucrainean.

Aici, la Ierusalim, ne înălțăm rugăciunile în locul Răstignirii și Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca Dumnezeu să dea înțelepciune și curaj tuturor liderilor și părților implicate. Fie ca El să le lumineze mințile, astfel încât să se caute dialogul și unitatea, iar pacea durabilă să prevaleze.