În după-amiaza zilei de vineri, 14/27 mai 2022, un grup de optzeci de membri ai marinei grecești au vizitat Patriarhia, însoțiți de Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, și de consulul onorific al Greciei la Haifa, domnul Constantinos Zinovios.

Grupul a fost primit de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinții aghiotafiți.

În discursul său adresat grupului, Preafericirea Sa a spus că au vizitat cea mai sfântă parte a pământului pentru că a primit sângele Domnului nostru Iisus Hristos și, de asemenea, s-a primit pe Sine Însuși în Mormântul Preasfânt, care s-a dovedit a fi nou și gol, deoarece Hristos a înviat din morți.

Ierusalimul este capitala spirituală a întregii lumi datorită acestor două evenimente, Răstignirea și Învierea lui Hristos.

Preafericirea Sa a urat membrilor acestei Misiuni Navale să aibă puterea Învățătorului Hristos și Harul Sfântului Mormânt pentru a apăra țara noastră cu forțe reînnoite.

Cu ocazia acestei vizite, ei i-au oferit Preafericirii Sale un blazon al Marinei, în timp ce aceasta le-a oferit binecuvântări de la Ierusalim și binecuvântarea Sa de a vizita Sfântul Mormânt și apoi de a participa la o masă pe care Patriarhia a pregătit-o pentru ei.

Din partea Secretariatului General 

Duminică, 9/22 mai 2022, Patriarhia a sărbătorit Duminica Femeii Samarinene, potrivit cărții Penticostarului.

La această sărbătoare, întreaga Biserică și mai ales Biserica Ierusalimului pomenește evenimentul care ne-a fost relatat de Sfântul Ioan Evanghelistul (Ioan 4, 5-42). Potrivit acestei relatări, o femeie din Samaria, din orașul Sihar, a venit să scoată apă din fântâna lui Iacov și L-a întâlnit acolo pe Domnul. El a stat de vorbă cu ea și i-a dezvăluit că „El este Mesia Hristos” și că „Dumnezeu este spirit și cei care I se închină o vor face în Duh și în adevăr”. Cu cuvintele inspirate de Dumnezeu și pentru că Hristos i-a spus lucrurile pe care le făcuse în viața ei, ea a crezut și a predicat despre Hristos și, în cele din urmă, a suferit moarte mucenicească împreună cu membrii familiei sale, frații, fiicele și fiul ei.

În cinstea Sfintei Fotini (Luminița), femeia samariteană, în urmă cu douăzeci și cinci de ani, arhimandritul Iustin Mamalos a construit o biserică minunată pe locul fântânii lui Iacob, împreună cu un paraclis închinat Sfântului Martir Filumen Aghiotafitul care a suferit mucenicia la fântână.

În această Biserică, Dumnezeiasca Liturghie a sărbătorii a fost oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului și Arhiepiscopii Aristarh al Constantinei, Filumen al Pelei, ieromonahi aghiotafiți, printre care și Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, și Arhimandritul Ieronim. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritul Leontios în limba greacă și de Corul Comunității în limba arabă, la slujbă participând numeroși credincioși locali și pelerini din diferite Biserici Creștine Ortodoxe, precum și credincioși din teritoriile ocupate din Samaria, Beit Jala, Beit Sahour și Betleem.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Venit-a la fântână în ceasul al șaselea Izvorul minunilor spre a aduce la viață pe strămoașa Eva. Că Eva întru acest ceas a ieșit din Rai din pricina amăgirii șarpelui. Deci s-a apropiat Samarineanca să scoată apă; pe care văzând-o Mântuitorul i-a zis: Dă-mi apă să beau și Eu te voi sătura de apa cea vie. Iar înțeleapta alergând în cetate, a vestit îndată mulțimilor zicând: Veniți de vedeți pe Hristos Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Harul Sfintei femei Samarinence ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt de la Fântâna Patriarhului Iacov unde Iisus a întâlnit-o, pentru ca noi oamenii să cunoaștem adevărul Lui mântuitor.

„Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: dă-mi să beau. (…) Și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot” (Ioan 4, 7-15).

În întâlnirea și convorbirea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu cu Samarineanca s-a descoperit nemăsurata iubire de oameni a Mântuitorului Hristos „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4). Domnul Însuși a descoperit faptul că El este izvorul vieții veșnice, zicând Samarinencei: „cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică” (Ioan 4, 14).

Explicând aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Trebuie să știm că aici Mântuitorul numește „apă” Harul Duhului Sfânt. Cel care se împărtășește de acest Har va avea în el, ca un izvor, darul dumnezeieștilor învățături”. Adică va avea ca merinde cunoașterea ce izvorăște din Sfintele Scripturi și astfel nu va avea nevoie de învățătură de la alții.

Cu alte cuvinte, dragii mei, harul luminător al Sfântului Duh „strălucește și se arată” nu numai în sufletele celor neînvățați, precum Samarineanca, dar și în sufletele celor care au înlăuntrul lor credință și doresc să cunoască tainele mai înalte, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei: „Nu sufletelor neînvățate sau cu totul necunoscătoare Se descoperă Hristos, ci mai cu seamă strălucește și Se arată celor care deja vor și sunt gata să învețe și, dând naștere în cuvinte simple începutului credinței, se grăbesc spre cunoașterea celor mai înalte”.

Deoarece femeia samarineancă a arătat râvnă spre învățarea dogmelor și adevărurilor Domnului, dar și a modului corect de închinare adusă lui Dumnezeu, Iisus i-a descoperit două lucruri: mai întâi faptul că Dumnezeu este duh și „cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4, 24) și apoi faptul că Hristos este Mesia, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan: „I-a zis femeia: Știm că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos. Când va veni Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, cel Ce vorbesc cu tine” (Ioan 4, 25-26).

Trebuie menționat faptul că, după descoperirea ce i s-a făcut, Samarineanca „a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor: Veniți de vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva este Hristosul?” (Ioan 4, 28-29).

Explicând această faptă a Samarinencii, Teofilact spune: „Așadar Samarineanca a preferat apa lui Hristos mult mai mult decât pe cea din fântâna lui Iacov”. Iar Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Deja se arată mai bună și mai presus de grijile pentru trup această femeia care în urmă cu două sau trei zile avea mulți bărbați și cea care lesne se pleca de multe ori plăcerilor nesăbuite, a trecut cu vederea nevoile trupului și, neluând seama la sete și apă, spre altă dorire a fost trasă prin credință. De aceea și imnograful spune: „Samarinencii care a cerut de la Tine apă i-ai dat, Doamne, cunoștința puterii Tale. Pentru aceasta, în veci nu va mai înseta, lăudându-Te pe Tine”.

De altfel, Domnul Însuși, invocând Scripturile, spune: „Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7, 38). Aceasta a spus-o Iisus, potrivit mărturiei Evanghelistului Ioan, despre Duhul Sfânt „pe care aveau să-L primească acei ce cred în El” (Ioan 7, 39).

Femeia Samarineancă s-a făcut vas al Acestui Duh Sfânt, adică al Duhului lui Mesia Hristos, cea care mai apoi s-a numit Fotini și s-a arătat propovăduitor și apostol al Evangheliei lui Hristos. Ea a pecetluit apostolatul său cu sângele ei mucenicesc în timpul împăratului roman Nero, așa cum menționează sinaxarul ei.

Noi, iubiții mei frați, care cinstim pomenirea Sfintei Mari Mucenițe Fotini Samarineanca cea întocmai cu Apostolii, suntem chemați să urmăm simplitatea credinței ei în Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Spunem aceasta pentru că femeia samarineancă a preferat, în locul apei pământului, înțelepciunea de sus a lui Dumnezeu, adică participarea la dumnezeirea Mântuitorului, după cum spune imnograful Născătoarei de Dumnezeu și Maicii Domnului: „Cuvântule cel după ființă nevăzut și a toate făcător, Om te-ai arătat oamenilor din curata Născătoare de Dumnezeu, chemând omul la părtășia dumnezeirii Tale”. Amin.

Hristos a înviat!

La mulți ani binecuvântați și în pace!

După încheierea Sfintei Liturghii, a urmat procesiunea, cu cântările Învierii, în jurul Sfintei Biserici, și masa de sărbătoare la stăreție.

La amiază, Egumenul, ctitorul Bisericii și restauratorul Mănăstirii, Arhimandritul Iustin a oferit masa și a dăruit Preafericirii Sale  o cruce foarte frumoasă (asemănătoare crucii care a fost așezată deasupra Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt după restaurarea lui din 2017), pentru a fi folosită la procesiuni, potrivit tipicului Bisericii Ierusalimului.

Din partea Secretariatului General 

În seara zilei de sâmbătă, 8/21 mai 2022, a avut loc la Ramallah ceremonia de absolvire a Școlii „Sfântul Gheorghe” a Patriarhiei.

Ceremonia a avut loc în sala de recepție a unui hotel din oraș, în prezența onorifică a Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a fost însoțit de Părintele  Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Preotul Issa Mousleh, Arhimandritul Galaktion, Preotul Ștefan din Biserica Greciei, Președintele Comitetului de Stat Palestinian pentru Afaceri Religioase, domnul Ramzi Chouri, administratoarea biroului său, doamna Hane Amire, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, președintele școlilor din Cisiordania ale Patriarhiei, domnul Ode Kaouas, consulul general al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, reprezentanți ai Ministerului Muncii din Autonomia Palestiniană, cei treizeci și trei de absolvenți împreună cu părinții lor și alții.

Ceremonia a început cu imnul național palestinian, urmat de imnul național grecesc, un imn pentru martirul palestinian recent ucis Shireen Abu Akleh, salutul de bun venit al Preafericirii Sale, citirea Evangheliei după Sfântul Matei “Voi sunteți lumina lumii” și o pildă din prima scrisoare a Sfântului Pavel către Corinteni, o lectură din Coran, imnul școlii și, în final, predarea ștafetei de la absolvenții anului școlar 2021-2022 către ultima promoție din 2000-2023.

Apoi a luat cuvântul directorul Școlii, domnul Jelal Muhaison, care a subliniat importanta misiune educațională a Școlii, dovedită de numărul absolvenților care intră în Universități și a menționat, de asemenea, sprijinul moral și material al Patriarhiei în această misiune.

A urmat chemarea la rampă a elevilor care au excelat cu notele 98,50/100, ei s-au adresat elevilor în limbile arabă și engleză, au fost cântece palestiniene și dansuri tradiționale palestiniene și s-a cântat imnul martirului palestinian care a fost absolventul acestei școli în 2016, Tamara Abu Leyle.

Ceremonia s-a încheiat cu discursul Preafericirii Sale, în limba arabă, citit de părintele Issa Mousleh, subliniind că anul acesta, al 18-lea de funcționare a școlii este dedicat lui Shireen Abu Akleh.

După citirea alocuțiunii, Preafericirea Sa a primit un buchet de flori și a înmânat titlurile fiecăruia dintre absolvenți, urându-le success în carieră și studii superioare.

În final, s-au acordat mențiuni de onoare din partea consiliului de onoare celor care s-au distins în învățământ și, în special, părinților lui Shireen Abu Akleh, ținându-se și un discurs pentru aceasta, care a fost rostit de reprezentantul Al Jazeera, Fayez Abu Samir.

Din partea Secretariatului-General

În după-amiaza zilei de luni, 3/16 mai 2022, IPS Mitropolit Teodor de Helioupolis din Patriarhia Alexandriei a vizitat Patriarhia, în calitate de ghid spiritual al pelerinilor greco-ortodocși.

Înaltpreasfinția Sa a fost primit cu căldură de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinții Aghiotafiți.

În cadrul acestei vizite, Preafericirea Sa și Înaltpreasfinția Sa „și-au amintit de zilele de demult”, când Mitropolitul de Helioupolis obișnuia să viziteze Patriarhia ca Arhimandritul Teodor (Dimitrie) și însoțitor al binecuvântatului său Părinte, Mitropolitul Teodor (Tzedakis) de Lambis și Sfakion, împreună cu Arhimandritul Teodor Horeutakis, care este acum Patriarhul Alexandriei, ca membri ai unei asociații pe care binecuvântatul Mitropolit Teodor (Tzedakis) o înființase cu numele de Sfintele Altare. La acea vreme, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil era stareț la Biserica din Cana.

Preafericirea Sa i-a oferit Înaltpreasfinției Sale pentru această vizită un engolpion episcopal și icoane ale Maicii Domnului și ale Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 2/15 mai 2022, Patriarhia a sărbătorit Duminica slăbănogului, a patra duminică după Paști, potrivit Cărții Penticostarului.

Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, după primirea de bun venit din partea cercetașilor, a oficiat Sfânta Liturghie la Comunitatea din Rhene, în apropierea orașului Nazaret.

Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Părintele Secretar General, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Artemie, Preotul paroh al acestei comunități Preotul Simeon, Preotul Ștefan din Biserica Greciei, alți preoți, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie.

Răspunsurile la strană au fost date de corul bizantin al comunității în limba arabă, iar la slujbă au participat mulți creștini credincioși din localitate.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică: 

„La scăldătoarea oilor zăcea un om în neputință și, văzându-Te pe Tine, Doamne, striga: Om nu am ca, atunci când se tulbură apa, să mă arunce într-însa; și până când merg eu, altul apucă înaintea mea și ia tămăduire, iar eu zac neputincios. Și îndată milostivindu-Se Mântuitorul a zis către dânsul: Eu pentru tine M-am făcut om, pentru tine M-am îmbrăcat cu trup și tu zici: Om nu am. Ridică-ți patul tău și umblă. Toate Îți sunt Ție cu putință, Sfinte, toate Te ascultă, toate Ți se supun. Adu-Ți aminte de noi toți și ne miluiește, ca un iubitor de oameni”, cântă imnograful Bisericii. 

Iubiți frați întru Hristos,

Credincioși Creștini,

Minunat este Dumnezeu Care ne-a adunat pe toți astăzi în Comunitatea de Hristos iubitoare din Reine ca să prăznuim cu bucurie și veselie Paștile Domnului, făcând pomenire de minunea vindecării slăbănogului de la scăldătoarea oilor, slăbănog care era bolnav de treizeci şi opt de ani (Cf. Ioan 5, 5).

De-a lungul vieții Sale pământești, Domnul nostru Iisus Hristos a făcut semne și minuni ca să arate slava Sa dumnezeiască și astfel oamenii să creadă în El, dar și pentru a arăta puterea vindecătoare dată tuturor celor care o cer prin ascultare și credință în El, adică în Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu.

„Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa” (Ioan 5, 5-7).

Explicând pasajul evanghelic de mai sus, Sfinții Părinți ai Bisericii întreabă: „De ce Mântuitorul nostru l-a ales pe acest slăbănog?”.

Pentru că el pătimea de o boală fără leac. „De ce, trecându-i cu vederea pe toți ceilalți bolnavi, Iisus a venit la acesta? Ca să arate și puterea și iubirea Sa de oameni. Puterea, pentru că boala era fără leac și neputința lui fără scăpare, și iubirea de oameni pentru că pe cel care era vrednic de milă și binefacere mai mult decât alții l-a văzut Făcătorul de bine și Iubitorul de oameni”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilia la slăbănog, PG 48, 804).

Cu privire la întrebarea poruncitoare a lui Iisus către slăbănog: Voieşti să te faci sănătos? (Ioan. 5,6), Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Iisus, ca Doctor al sufletelor și al trupurilor noastre, se referea la îndoita slăbănogire, acea a păcatelor și aceea a trupului. Cu alte cuvinte, atunci când se vorbește despre păcat în Sfânta Scriptură, trebuie să înțelegem neputința noastră, a oamenilor, sufletească și trupească, neputință care a și adus moartea și stricăciunea, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel, referindu-se la vechiul Adam: „Precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii” (Romani 5,12).

Iar Sfântul Ioan Botezătorul, redând cuvintele Proorocului Isaia care spune: „Acesta, adică Hristos, poartă păcatele noastre” (Cf. Isaia 53, 4), văzându-L pe Iisus venind către el, spune: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). Iar înțeleptul Pavel spune: „Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi” (1 Corinteni 15,3).

De altfel, potrivit Sfântului Chiril al Ierusalimului, Domnul a venit pe pământ „ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul” (Evrei. 2,14) și „să dea poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor” (Luca. 1, 77). Să-l ascultăm pe Sfântul Părinte care spune: „Unde Se arată Iisus, acolo este mântuirea. Dacă vede vameș stând la vamă, îl face apostol și evanghelist. Dacă împreună cu morții este îngropat, pe morți îi învie. Și celor orbi le dă vederea, celor surzi auzul. Și scăldătorile le cercetează, nu căutând locul în sine, ci vindecând pe bolnavi”.

Este vrednic de menționat faptul că pe slăbănog l-a vindecat nu apa scăldătoarei, ci puterea cuvântului Mântuitorului nostru Hristos, după cum spune imnograful: „Doamne, pe slăbănog nu scăldătoarea l-a vindecat, ci cuvântul Tău l-a înnoit. Și nici boala cea de mulți ani nu l-a împiedicat, că mai puternică s-a dovedit lucrarea glasului Tău; și greutatea cea cu anevoie de purtat o a lepădat și povara patului o a ridicat spre mărturia mulțimii îndurărilor Tale, slavă Ție”.

Omul slăbănog, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan, numaidecât s-a făcut sănătos, când a auzit glasul lui Iisus Care i-a spus: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă” (Ioan 5, 8). Puterea vindecătoare mai grabnică decât glasul nu este altceva decât Harul Sfântului Duh, al Duhului lui Hristos, care l-a umbrit pe slăbănog.

Spunem aceasta pentru că Sfânta Biserică a lui Hristos este scăldătoarea, adică spitalul sufletelor și trupurilor noastre, iar Sfintele Taine care se săvârșesc prin lucrarea Sfântului Duh sunt doctoriile spre vindecare. Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, tratamentul  este comun și doctoriile sunt pentru toți. Vindecarea însă nu este comună, ci depinde de voința acelora care le folosesc.

Prăznuind astăzi Paștile Domnului, iubiții mei frați, să ascultăm dumnezeiescul glas al Mântuitorului nostru înviat: „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28,20).

Împreună cu imnograful să zicem: „Sculându-Te din morți, împreună ne-ai sculat pe noi din patimi cu Învierea Ta, Doamne; și toată puterea morții o ai zdrobit, Hristoase. Pentru aceasta cu credință strigăm Ție: Pomenește-ne și pe noi întru Împărăția Ta”.

Hristos a înviat! La mulți ani binecuvântați!

La amiază, Comunitatea a oferit masa la care au participat toți cei prezenți la praznic, precum și Primarul orașului și șeicul.

La masă, Preafericirea Sa a rostit din nou o cuvântare:

„Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi” (Psalmul 144,14), cântă Psalmistul.

Cinstiți Părinți sfințiți și Frați,

Stimate Președinte și cinstiți membrii ai Epitropiei bisericești,

Credincioși Creștini,

Lumina Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a umplut cerul și pământul, dar și cele de sub pământ, ne-a adunat pe toți pentru ca, împreună cu imnograful, Sfântul Ioan Damaschin, să zicem: „Sărăcind de voie cu sărăcia lui Adam, Hristoase Dumnezeule, venit-ai pe pământ, întrupându-Te din Fecioară și cruce ai pătimit, ca să ne slobozești pe noi din robia vrăjmașului, Doamne, slavă Ție”.

Și ne întrebăm: Cine este vrăjmașul care l-a robit pe om? Diavolul, adică stăpânitorul întunericului veacului acestuia (Cf. Efeseni 6 12), care îi stăpânește pe oameni. Din această stăpânire a diavolului ne-a eliberat Hristos prin Învierea Lui, după cum spune Evanghelistul Luca în Faptele Apostolilor: „Voi ştiţi (…) pe Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Acesta Care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El (Fapte 10, 37-38).

Prin întruparea din curatele sângiuri ale Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, prin Duhul Sfânt, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos S-a făcut de un chip cu noi oamenii, ca să schimbe trupul smereniei noastre, pentru a deveni asemenea trupului slavei Lui (Cf. Filipeni 3, 21), adică trupul Învierii Lui.

Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, Hristos a călcat, adică a biruit moartea și stricăciunea, moartea și păcatul sau, mai exact, slăbănogirea sufletească și trupească, prin propria Sa moarte. Aceasta, potrivit Marelui Atanasie, s-a petrecut „pentru ca și împăcarea lui Dumnezeu cu omul să se săvârșească și eliberarea tuturor oamenilor de la Om să vină, prin înnoirea icoanei Fiului Său, Iisus Hristos, Domnul nostru”.

Noi, iubiții mei frați, fiind mădulare cinstite ale trupului lui Hristos, avem propria noastră „scăldătoare a oilor”, adică Sfânta Biserică a lui Hristos, unde Doctorul sufletelor și trupurilor noastre este mereu prezent văzut și nevăzut. Această mare și unică Iconomie binefăcătoare și de oameni iubitoare ne-a dăruit-o Dumnezeu. 

Această dumnezeiască Iconomie nu este alta decât Maica și hrănitoarea noastră firească, Biserica Ierusalimului, adică străvechea Patriarhie a Ierusalimului care, de-a lungul veacurilor, s-a arătat stâlp și temelie a adevărului în Hristos, întărire a credinței în Hristos, paznic al rânduielilor patristice și vrăjmaș al oricărei inovații religioase, precum globalizarea și „noua ordine”.

Hristos, și numai Hristos, și Biserica Lui sunt scăldătoarea vieții și limanul scăpării noastre. Nicăieri în altă parte să nu ne întoarcem privirile și atenția, afară numai către Hristos care este începătorul și întemeietorul credinței noastre și ne desăvârșește prin ea, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei” (Ἑvr. 12,2).

Hristos a înviat! La mulți ani binecuvântați și în libertatea lui Hristos!

Din partea Secretariatului General

În după-amiaza zilei de marți, 27 aprilie / 10 mai 2022, un grup de parlamentari greci, însoțiți de ambasadorul Greciei la Tel Aviv, domnul Kyriakos Loukakis, și de consulul general al Greciei, domnul Evangelos Vlioras, au vizitat Patriarhia.

Acest grup a fost primit de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinții aghiotafiți.

În contextul acestei vizite, răspunzând la întrebările lor, Preafericirea Sa i-a informat cu privire la ultima situație tensionată din motive politice și religioase și la încercarea Patriarhiei, împreună cu celelalte Biserici din Ierusalim, astfel încât să se depășească discordanțele și să câștige concilierea și pacea pentru păstrarea caracterului multireligios și multicultural și a Status Quo-ului Ierusalimului, precum și a Orașului Vechi.

La întrebarea referitoare la divizarea Bisericii Ortodoxe în zilele noastre, Preafericirea Sa a spus că Patriarhia, ca Biserică a Sfântului Mormânt și a Țării Sfinte, face multe eforturi pentru a atenua și reduce schisma creată, proiectând dialogul ca mijloc de realizare a unității.

Pentru păstrarea Status Quo-ului, recomandă Regatul Hașemit al Iordaniei, care a susținut Custodia asupra Țării Sfinte.

La întrebarea, cum poate ajuta Grecia, Preafericirea Sa a spus că acest lucru este posibil dacă își îndeplinește rolul său, care i-a fost dat Greciei ca succesor al Imperiului Bizantin.

Pentru această vizită, parlamentarii i-au oferit Preafericirii Sale un tablou cu Casa Parlamentului, în timp ce aceasta din urmă le-a oferit un tablou de argint cu Ierusalimul și o icoană a Maicii Domnului din Ierusalim.

Din partea Secretariatului General

Duminica de 25 aprilie/ 8 mai 2022 a fost sărbătorită de Patriarhie ca Duminica Femeilor Mironosițe, conform Penticostarului.

În această duminică Biserica îl pomenește pe Sfântul Iosif din Arimateea – Ramle de astăzi – care i-a cerut lui Pilat trupul Domnului și l-a îngropat împreună cu Femeile Mironosițe.

Acest eveniment a fost sărbătorit la Ramle, la Sfânta Mănăstire a Patriarhiei, cu Sfânta Liturghie care a fost oficiată de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Damaschin de Yaffo, ieromonahi aghiotafiți și preoți de limbă arabă, la care a participat o mare adunare de credincioși ortodocși din acest oraș.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Și venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a și murit și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Și, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului” (Marcu 15, 43-46).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Astăzi Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește pomenirea Sfintelor Femei Mironosițe, precum și pomenirea lui Iosif din Arimateea, cetatea Remli de astăzi, ucenic ascuns al Domnului. Potrivit mărturiei Evangheliștilor, femeile Mironosițe au fost martori nemincinoși ai Învierii, iar Iosif și Nicodim ai îngropării Domnului nostru Iisus Hristos, dar și ai firii Sale dumnezeiești și omenești.

„Femeile Mironosițe au văzut cele dintâi Învierea și au vestit-o ucenicilor”, potrivit sinaxarului. Aceste femei au fost primii martori ai Învierii lui Hristos: „Nu vă spăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16, 6). Iosif și Nicodim s-au distins prin curajul și îndrăzneala lor, după cum spune Evanghelistul Marcu: „Venind Iosif cel din Arimateea, (…) îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15, 43).

Învierea lui Iisus Hristos, iubiții mei frați, constituie plinirea Legii și a Proorocilor, adică descoperirea scopului tainei întrupării din curatele sângiuri ale Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria a lui Dumnezeu Cuvântul. Cu alte cuvinte, femeilor Mironosițe și ucenicilor ascunși ai lui Hristos, Iosif și Nicodim, li s-a dat harul de a mărturisi și a grăi „ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții” (1 Ioan 1, 1).

Acest har al Duhului Sfânt a fost dat celui care mai înainte era hulitor, prigonitor și batjocoritor (Cf. 1 Timotei 1, 13), dumnezeiescului Pavel, când a fost chemat la vrednicia de Apostol. Să-l ascultăm zicând: „Mie, celui mai mic decât toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta, ca să binevestesc neamurilor bogăția lui Hristos, de nepătruns și să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos, pentru ca înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor și stăpâniilor, în ceruri” (Efeseni 3, 8-10).

Noi, iubiții mei frați, fiind mădulare ale trupului lui Hristos, adică ale Sfintei Sale Biserici, „pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său” (Fapte 20, 28), suntem părtași la bogăția negrăită a lui Hristos și la luminarea tainei ascunse de veacuri în Dumnezeu, dar și a înțelepciunii îmbelșugate a Lui.

Cu adevărat, Biserica lui Dumnezeu este Mormântul Lui gol unde primim pregustarea învierii noastre împreună cu El prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos în Sfânta Liturghie: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54), spune Domnul. Sfânta Biserică a lui Hristos este locul și spațiul „Paștilor Domnului”, adică locul sau, mai bine zis, mormântul gol de unde Hristos Dumnezeul nostru trece din moartea pricinuită de stricăciune și păcat, la viața veșnică și de pe pământ la cer, după cum spune imnograful: „Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți veșnice și, săltând, lăudăm pe Pricinuitorul, cel Unul binecuvântat, Dumnezeul Părinților noștri și preaslăvit”.

Sfântul Apostol Pavel îi mustră pe cei care spun că nu există înviere a morților (Cf. 1 Corinteni 15, 12) spunând că, dacă Hristos nu a înviat, este deșartă și fără sens credința Creștinilor: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (1 Corinteni 15, 14). Sfinții Apostoli și Evangheliști subliniază puterea credinței. Pavel spune: „Precum ați primit pe Hristos Iisus Domnul, așa să umblați întru El. Înrădăcinați și zidiți fiind într-Însul, întăriți în credință, după cum ați fost învățați” (Coloseni 2, 6-7). Iar Iuda, fratele Sfântului Iacov ruda Domnului, scrie în epistola lui: „Iubiților, simțit-am nevoie să vă scriu și să vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna” (Iuda 1, 3). Sfântul Ioan Teologul propovăduiește zicând: „Aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră” (1 Ioan 5, 4). „Nimeni nu poate să înfrunte credința noastră, care ne-a adus prin fapte biruințele. Nimeni nu poate face ceva împotriva ei, care o dată pentru totdeauna ne-a adus nouă biruințele prin fapte”, explică Sfântul Chiril al Alexandriei.

 „Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți”, adică începătura vieții veșnice, spune imnograful, ascultând propovăduirea dumnezeiescului Pavel: „Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătură a învierii celor adormiți” (1 Corinteni 15, 20).

Cu alte cuvinte, Hristos, fiind Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, S-a făcut începătură a celor adormiți pentru că El cel dintâi dintre oameni a călcat moartea, așa cum strămoșul Adam a intrat în moartea pricinuită de păcat și „s-a făcut începătură a celor care au căzut în stricăciune”, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei.

Potrivit Sfântului Grigorie Palama, „Învierea Domnului este înnoire a firii omenești, readucere la viață, creare din nou și reîntoarcere la cea fără de moarte viață a lui Adam, cel dintâi care a fost înghițit de moarte prin păcat și, prin moarte, s-a întors în pământul din care a fost făcut”. 

Așa cum cea dintâi care l-a văzut pe Adam a fost Eva, la fel și pe Hristos înviat L-a văzut o femeie, după cum spune Sfântul Grigorie Palama: „Cea dintâi dintre toți L-a văzut o femeie. Căci buna vestire a Învierii Domnului, cea dintâi dintre toți oamenii, așa cum se și cuvenea și era drept,  Născătoarea de Dumnezeu a primit-o de la Domnul și ea mai înainte de toți L-a văzut înviat și s-a bucurat auzind dumnezeiescul Lui glas”.

Prin Învierea Sa, Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos a deschis intrarea în Împărăția cerurilor. De aceea și noi, iubiții mei frați, să rugăm pe Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Maica Domnului, pe femeile Mironosițe și pe cei care L-au îngropat pe Domnul, Iosif din Arimateea și teologul Nicodim, ca, pentru rugăciunile lor, să ne învrednicim de Împărăția cerurilor. Amin. Hristos a înviat! La mulți ani cu pace!

De toate cele necesare praznicului s-a îngrijit harnicul Arhimandrit Nifon, care a adresat o cuvântare Preafericirii Sale și a oferit, împreună cu Consiliul Comunității, masa de prânz, în timpul căreia Preafericirea Sa a rostit din nou o cuvântare:

„Strigați lui Dumnezeu tot pământul, cântați numele Lui, dați slavă laudei Lui” (Psalmul 65, 1), pentru că Hristos a înviat.

Cinstiți Părinți sfințiți și Frați,

Preacinstite domnule Președinte și cinstiți membrii ai Consiliului Comunității,

Preacuvioase Părinte Arhimandrit Nifon,

Harul ucenicului ascuns al lui Hristos, Iosif, a călăuzit pașii  noștri în cetatea sa biblică Arimateea, Remli de astăzi, ca să prăznuim împreună cu bine-credincioșii creștini Ortodocși de aici Paștile Domnului, adică îngroparea de trei zile și Învierea purtătoare de lumină a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Acest eveniment al binecuvântatei noastre adunări pascale, a clerului și a poporului, arată puterea neclintită a  adevărului credinței noastre creștine, potrivit mărturiei nemincinoase a Evanghelistului Ioan: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).

Slava aceasta a Celui Unul-Născut, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu cel fără de moarte, o propovăduiește și o mărturisește cu îndrăzneală Sfânta Biserică a lui Hristos și, mai cu seamă, Maica tuturor Bisericilor, adică Biserica Ierusalimului care este întemeiată pe acest loc al Golgotei sfințit de dumnezeiescul sânge al răstignirii, dar și pe Mormântul gol și nou din care a răsărit adevărul, lumina lui Hristos cel înviat.

Această lumină neînserată a slavei lui Hristos cel înviat, adică adevărul, pacea, dreptatea și iubirea Lui, precum și nemărginita Sa iubire de oameni, o slujește de-a lungul veacurilor în Țara Sfântă, prin prezența sa văzută și nevăzută, Biserica Ierusalimului, străvechea Patriarhie Elino-Ortodoxă, ascultând mereu îndemnurile Domnului: „Nu vă temeți. În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). „Aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră. Cine este cel ce biruiește lumea dacă nu el ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?” (1 Ioan 5, 4).

Spunem aceasta pentru că în zilele noastre puterea răului și a fărădelegii lucrează, după cum spune dumnezeiescul Pavel: „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează” (2 Tesaloniceni 2, 7). Noi însă, iubiții mei frați, întăriți de luminarea dumnezeiască și de nădejdea Învierii nu ne temem, nici ne înfricoșăm, pentru că, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Care a înviat din morți „S-a dat pe Sine pentru noi ca să ne izbăvească de toată fărădelegea și să-Și curățească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune” (Tit 2, 13-14).

Hristos a înviat! La mulți ani binecuvântați, cu sănătate!”

Această sărbătoare a fost celebrată și la paraclisul Femeilor Mironosițe din cadrul Catedralei Sfântul Iacob, cu Sfânta Liturghie care a fost oficiată de IPS Teofan al Gerassei. Împreună-slujitori ai Înaltpreasfinției Sale au fost preoții slujitori ai catedralei, Părintele Farah Bandour și George Baramki. Răspunsurile la strană au fost date de monahul Iosif de la Muntele Athos și de Fadi Abdelnour în limba greacă, în dreapta, și de corul Catedralei, sub conducerea domnului Rimon Kamar, în limba arabă, în stânga. La slujbă au participat membrii parohiei acestei catedrale.

La finalul Sfintei Liturghii, Asociația Femeilor Mironosițe din comunitatea Catedralei a oferit o recepție la restaurantul Ouzud.

Din partea Secretariatului General

În dimineața zilei de miercuri, 21 aprilie / 4 mai 2022, un grup de senatori americani, condus de domnii Andy Harris și Jose Luis Correa, a vizitat Patriarhia.

Acest grup a fost primit de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinții aghiotafiți. Preafericirea Sa a spus: “Bucuria noastră este să vă întâmpinăm cu această ocazie a sărbătorii noastre de Paști, împreună cu Paștele evreiesc și sărbătoarea Ramadanului la Ierusalim, capitala spirituală a celor trei religii monoteiste, un loc de binecuvântare dar și un loc de controversă politică.

În acest context, Patriarhia deține o importantă misiune pastorală, religioasă, dar și pacificatoare și conciliatoare în Ierusalim și în Țara Sfântă, încă din primele secole ale creștinismului, dar și din secolul al VII-lea, odată cu acordul dintre Patriarhul Sofronie și califul Umar ibn al-Khattab.

De-a lungul secolelor, Patriarhia a păstrat nu doar locurile sfinte creștine, ci și pe cele evreiești și își păstrează rolul funcțional în ciuda războiului cu care se confruntă din partea extremiștilor. Din acest motiv, în ciuda faptului că este atacată de extremiști, Patriarhia primește respectul și onoarea multora. Sfântul Mormânt este inima Ierusalimului”.

Ascultând cu atenție cuvintele Preafericirii Sale, senatorii americani și-au exprimat interesul sincer de a ajuta Patriarhia și pe creștinii din Țara Sfântă prin acțiunile lor eficiente față de guvernul israelian. Acceptând cu mulțumire suvenirurile/binecuvântările Preafericirii Sale, printre care un tablou de argint reprezentând Ierusalimul, au plecat să se închine la Sfântul Mormânt.

Din partea Secretariatului-General

Luni, 19 aprilie / 2 mai 2022, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, în prezența dlui. Iosif Nasser, a soției și a fiului său, precum și a părinților aghiotafiți, l-a onorat pe domnul Admon Faraj cu medalia Cavalerilor Sfântului Mormânt, pentru ajutorul financiar destul de important pe care l-a acordat în timpul construirii Sfintei Biserici a Sfinților Constantin și Elena în comunitatea Kufr Smea din districtul Acre-Ptolemaida, din jurisdicția Patriarhiei. Cerând binecuvântarea Preafericirii Sale, domnul Admond Faraj și însoțitorii săi au plecat să se închine la Sfântul Mormânt. 

Din partea Secretariatului-General

În sâmbăta Săptămânii Luminate, 17/30 aprilie 2022, un grup de greci creștini ortodocși din America ai AHEPA, condus de domnul Jimmy Kokotas, Jimmy Kokotas, președinte, domnul Louis G. Atsaves, vicepreședinte, și domnul James Lagos, a vizitat Patriarhia.

Grupul a fost primit de către IPS Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și le-a vorbit despre Ierusalim drept centru al lumii, datorită Golgotei și Sfântului Mormânt și despre Patriarhie, ca întruchipare a Istoriei Sfinte a Sfintei Biblii, a Vechiului și Noului Testament.

Mai mult, Preafericirea Sa a vorbit despre presiunile exercitate de elemente extremiste asupra Patriarhiei, întrucât este o instituție creștină care propovăduiește Crucea și Învierea lui Hristos. În ciuda acestor condiții nefavorabile, Patriarhia își îndeplinește misiunea pastorală, pacificatoare și conciliatoare cu modestie, adevăr și putere.

Auzind cuvintele Preafericirii Sale, pelerinii din America și-au exprimat credința și au cerut binecuvântarea Sa pentru a se închina la Sfântul Mormânt, promițând contribuția lor din America la rezolvarea problemelor Patriarhiei.

Ei au oferit Preafericirii Sale emblema AHEPA și a AMERICAN HELLENIC INSTITUTION.

From Secretariat-General