Joi, 25 martie/7 aprilie 2022 s-a sărbătorit la Patriarhie Praznicul Bunei Vestiri a Născătoarei de Dumnezeu.

Cu ocazia acestui Praznic, Biserica pomenește faptul că Îngerul Domnului, Arhanghelul Gavriil, a venit în Nazaret la Preasfânta Fecioară Maria și i-a vestit că, de la Duhul Sfânt, va naște pe Fiul lui Dumnezeu pentru renașterea și mântuirea neamului omenesc. Când Maria a spus: „Iată roaba Domnului, fie mei după cuvântul tău” (Luca 1, 26), atunci, odată cu glasul netrupesc al Îngerului, Cel fără de trup S-a întrupat, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut om și Maria s-a arătat Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară. 

Cu ocazia acestui Praznic s-a săvârșit Sfânta Liturghie:

1. În Biserica Bunei Vestiri din Nazaret, slujba fiind condusă de Preafericirea Sa Părintele Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit al Nazaretului Chiriac, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Capitoliadei Isihie, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Taborului Metodie, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi din Mitropolia Nazaretului, Arhimandritul Nectarie Gheron al Camarasei, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. A cântat corul comunității din Nazaret și au participat credincioși elino-ortodocși și arabi din regiunea Galileei, credincioși ruși și câțiva pelerini greci.

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

„Domnul vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuiește: cu noi este Dumnezeu” (Isaia 7, 14; matei 1, 23), spune Proorocul Isaia.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt, adică în sfințitul lăcaș al Domnului din cetatea Nazaret, pentru ca euharistic să prăznuim arătarea „tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos” (Efeseni 3, 9), Fiul lui Dumnezeu Care S-a făcut Fiu al Fecioarei.

Această Fecioară despre care Proorocul Isaia a profețit nu este alta decât cea mărturisită de Evanghelistul Luca, „Fecioara logodită cu un bărbat care se chema Iosif din casa lui David, iar numele Fecioarei era Maria” (Luca 1, 27). La ea intrând Îngerul Gavriil trimis de Dumnezeu, a zis: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei (…). Și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui Iisus. (…) Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. Pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Cf. Luca 1, 26-35).

Cu adevărat Fecioara Maria este cea despre care imnograful spune: „începutul mântuirii noastre a oamenilor”, adică credința în Hristos a constituit plinirea Legii și a Proorocilor Vechiului Testament, după cum propovăduiește înțeleptul Pavel: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Galateni 4, 4-5).

Explicând aceste cuvinte ale lui Pavel, Icumenie subliniază: „nu a spus «prin femeie», ci «din femeie», arătând că Domnul a luat trup din ființa ei și este rod al pântecelui ei”. Iar Eusebie al Emesei spune: „Deoarece o femeie a adus păcatul, de acea Cel Ce mântuiește este din femeie”, adică Hristos. De aceea și Sfântul Chiril al Alexandriei spune aceste cuvinte de laudă: „Bucură-te, Marie, Născătoare de Dumnezeu, prin care a venit harul cel negrăit, despre care Apostolul Pavel spunea: «Harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor» (Tit 2, 11). Bucură-te, Marie, Născătoare de Dumnezeu, prin care a strălucit lumină celor ce ședeau în întuneric și în umbra morții. Poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină mare” (Cf. Matei 4, 16). Care alta este lumina dacă nu Domnul nostru Iisus Hristos, „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume” (Ioan 1, 9).Bucură-te, Marie, comoara lumii”. Cu adevărat, iubiții mei frați, Fecioara din Nazaret s-a arătat „comoară a lumii”. Și aceasta pentru că Bunavestire a Mariei cea plină de har și binecuvântată între femei „a înnoit pentru noi calea cea nouă și vie” (Evrei 10, 20). Cu alte cuvinte, Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu Maria a înnoit calea mântuirii, adică a vindecării de păcat a omului, de boala și stricăciunea morții. „Eu sunt învierea și viața. Cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri în veac” (Ioan 11, 25-26), spune Domnul.   

Înțeleptul Pavel, referindu-se la Învierea lui Hristos, spune: „dacă nu este înviere a morților, nici Hristos n-a înviat. Și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (1 Corinteni 15, 13-14). Aceasta înseamnă că învierea noastră în Hristos presupune neapărat marea taină a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos din curatele sângiuri ale Născătoarei de Dumnezeu pururea Fecioara Maria și de la Duhul Sfânt. Fără puterea credinței noastre este cu neputință să raționalizăm și să înțelegem taina dumnezeieștii Iconomii în Hristos. „Iată, pun în Sion piatră de poticnire și stâncă de sminteală și cel ce va crede în ea nu se va rușina, și cine va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cine va cădea îl va strivi” (1 Petru 2, 6-8; Matei 21, 44), spune Domnul.

Aceasta o arată imnologic și Sfântul Ioan Damaschin: „Maică te-ai cunoscut mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu, dar ai rămas Fecioară, mai presus de cuvânt și de cuget. Și minunea nașterii tale a o tâlcui nu poate limba că, neobișnuită fiind zămislirea, Curată, necuprins de minte este chipul nașterii. Că unde vrea Dumnezeu, se biruiește rânduiala firii. Pentru aceasta pe tine știindu-te toți Maică a lui Dumnezeu, ne rugăm ție cu osârdie: Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre”.

„Judecățile necercetate și căile nepătrunse ale lui Dumnezeu” (Cf. Romani 11,13), s-au făcut cunoscute, potrivit dumnezeiescului Pavel, „începătoriilor și stăpâniilor din ceruri, prin Biserică” (Efeseni 3, 10). Iar Biserica lui Hristos a vorbit prin Părinții ei de Dumnezeu purtători mișcați de Duhul Sfânt, la Sinoadele Ecumenice, spunând ca preacurata Fecioară Maria să se numească Născătoare de Dumnezeu. Să-l ascultăm pe Sfântul Chiril al Alexandriei care spune:

„Se cuvine, spre mărturisirea dreaptă și de netăgăduit a credinței noastre, a numi și a mărturisi pe Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, (…) căci nu a născut dumnezeire goală, ci pe Cuvântul lui Dumnezeu unit cu trup (…) și astfel este adevărat că Sfânta Fecioară a devenit Născătoare de Dumnezeu, născând mai presus de fire pe Unul Hristos, Care asemenea nouă S-a împărtășit de trup și sânge (Cf. Evrei 2, 14) și de o ființă cu ea și cu noi este, după firea omenească, având trupul din Născătoarea de Dumnezeu Maria. 

Iată deci, iubiții mei frați, de ce Sfânta noastră Biserică în cântări o mărește pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Domnului căreia Îngerul Gavriil i-a binevestit: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu” (Luca 1, 30).

Iar noi, împreună cu imnograful să spunem: „Mai cinstită decât măriții Heruvimi ești, Preasfântă Fecioară, că aceia neputând îndura dumnezeiasca strălucire, cu aripile acoperindu-și fețele, săvârșesc slujba, dar tu ai purtat pe Cuvântul întrupat văzându-L cu ochii tăi, pe Care roagă-L neîncetat pentru sufletele noastre” și pentru încetarea războaielor și pentru pace în regiunea noastră și în întreaga lume.

La mulți ani și Paște binecuvântat! Amin.

La amiază, Înaltpreafințitul Mitropolit al Nazaretului Chiriac a oferit masa sinodiei patriarhale, domnului Cezar Martzie și celorlalți. Aici, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

 „Și se va arăta slava Domnului și tot trupul va vedea mântuirea lui Dumnezeu, căci Domnul a grăit” (Isaia 40, 5), exclamă Proorocul Isaia.

Înalpreasfințite Mitropolit al Nazaretului Chiriac,

Sfințiți Părinți și frați,

Stimate d-le Președinte Bassim și cinstiți membri ai Consiliului bisericesc,

Iubiți comeseni,

Sfânta noastră Biserică sărbătorește astăzi evenimentul plin de bucurie pentru întreaga lume al Bunei Vestiri a Născătoarei de Dumnezeu, adică al arătării Mântuirii lui Dumnezeu, care a avut loc în cetatea noastră istorică și biblică Nazaret.

Prezența de veacuri a Creștinilor în Țara Sfântă și anume în cetatea Nazaret constituie o dovadă care mărturisește sfânta misiune a Bisericii Ierusalimului care binevestește iubirea, pacea și dreptatea lui Hristos. În plus, constituie o dovadă că Biserica este trupul lui Hristos, iar Hristos, capul acestui trup, adică al Bisericii (Cf. Efeseni 1, 22-23), este rodul binecuvântat al pântecelui curatei și plinei de har Fecioare Maria, cel Care dăruiește lumii lumina vieții și a adevărului.  

Această lumină adevărată a vieții și a nădejdii se arată tuturor oamenilor, ca un alt far în lumea noastră contemporană așa-zisă „a noii ordini”, unde domnește fărădelegea, confuzia, „războaiele și răzmerițele” (Luca 21, 9). „Unde este pizmă și zavistie, acolo este neorânduială și tot lucrul rău” (Iacov 3, 16), propovăduiește Sfântul Iacov Fratele Domnului și primul Ierarh al Ierusalimului.

Spunem aceasta ca să arătăm mărimea covârșitoare a puterii Bisericii în general și a Bisericii Ierusalimului, adică a Patriarhiei Elino-ortodoxe în mod special, care este chezașul Noului Testament, potrivit dumnezeiescului Pavel care spune: „Într-atât Iisus S-a făcut chezașul unui mai bun testament” (Evrei 7, 22). Mai lămurit, cu cât Iisus Hristos S-a făcut Preot preaînalt, cu atât S-a făcut și chezaș și mijlocitor al unui Testament mai bun și veșnic.

Iar noi, iubiții mei frați, ascultând glasul de Dumnezeu insuflat al Apostolului Pavel: „Toți care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniți. Iar oamenii răi și amăgitori vor merge spre tot mai rău, rătăcind pe alții și rătăciți fiind ei înșiși” (2 Timotei 3, 12-13), suntem chemați să rămânem credincioși față de Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică în care Născătoarea de Dumnezeu s-a arătat și Maică a lui Dumnezeu și Maică a Bisericii Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Amin.

Îngăduiți-ne să vă aducem la cunoștință aprobarea oficială a finanțării lucrării de restaurare a Bisericii Bunei Vestiri a Născătoarei de Dumnezeu din Nazaret de către cunoscuta fundație rusă. Nădăjduim ca în curând să începem lucrările, cu voia lui Dumnezeu.

La mulți ani și Paște binecuvântat!

1. În Biserica Mormântului Maicii Domnului din Ghetsimani Sfânta Liturghie a fost condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Sevastiei Teodosie, împreună cu care au slujit Arhimandritul Claudie și preoții slujitori ai Bisericii, fiind prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim d-l Evanghelos Vlioras căruia îi urăm „La mulți ani!”.

Sinodiei arhierești și credincioșilor li s-a oferit o tratație de către cel recent numit Egumen, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, căruia îi urăm să aibă parte de mijlocire de la Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 14/27 martie 2022, Patriarhia a prăznuit Duminica Sfintei Cruci la Biserica Sfântului Mormânt.

Această sărbătoare a fost rânduită de Biserică să fie săvârșită în mijlocul Sfântului și Marelui Post pentru ca credincioșii să primească putere de la ocrotirea Sfintei Cruci în lupta postului.

Această sărbătoare a fost prăznuită sâmbătă după-amiază cu Slujba Vecerniei Mari, condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Slujba a cuprins întâmpinarea oficială și închinarea la Piatra Mirungerii, la Sfântul Mormânt și apoi sunarea clopotelor, tămâierea, Intrarea Mare și Binecuvântarea pâinii, cu rugăciunea în comun a Marilor Preoți și împreună-slujirea ieromonahilor aghiotafiți.

Sărbătoarea s-a încheiat cu săvârșirea Sfintei Liturghii duminică dimineața la Sfântul Mormânt, care a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, Mitropolitul Ivan din Patriarhia Serbiei, Arhiepiscopii Teofan al Gherassei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Teodosie al Sevastiei, Nectarie al Antedonei, Ieromonahii aghiotafiți și cei din Patriarhiile Moscovei și României, Preoți din alte Biserici Ortodoxe, în prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras. Răspunsurile la strană au fost date de ierodiaconul Simeon și de dl Gotsopoulos,  la slujbă fiind prezenți membri ai Comunității din Ierusalimului și câțiva pelerini, alături de un grup de credincioși greco-ortodocși vorbitori de arabă din Ai-Labun, sub conducerea Pr. Spiridon.

 Sfânta Liturghie s-a încheiat cu o procesiune întreită în jurul Sfântului Mormânt și al altarelor.

În cele din urmă, cei prezenți la slujbă s-au dus la Sala de Recepție a Patriarhiei unde Preafericirea Sa a rostit următorul discurs:

„Cu lemnul a golit întâi vrăjmașul raiul, prin mâncare aducând moarte; iar lemnul Crucii înfigându-se în pământ a adus oamenilor îmbrăcăminte de viață și toată lumea s-a umplut de toată bucuria. Pe care văzând-o pusă spre închinare, împreună să strigăm lui Dumnezeu, popoare, cu credință: Plină este de slavă casa Ta,” spune imnograful Bisericii.

Excelența Voastră Domnule Evangelos Vlioras, Consul General al Greciei la Ierusalim,

Cuvioși Sfinți Părinți și Frați,

Cucernici creștini,

Sfânta noastră Biserică prăznuiește Duminica a treia din Postul Mare, ziua cinstirii Sfintei Cruci, la jumătatea Postului Mare.

Lemnul care ne-a scos din rai și a adus moartea, tocmai acest lemn a devenit Crucea Mântuitorului nostru Hristos, aducându-ne haina vieții. Și asta pentru că după Sfântul Teodor Studitul, „Un alt Rai, ca mai înainte, s-a cunoscut Biserica, având ca lemn de viață purtător Crucea Domnului din care prin atingere ne împărtășim de nemurire.” Această nemurire nu este alta decât Hristos Însuși, „Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată” (1 Timotei 6:16), după Sfântul Pavel.

De asemenea, devenim părtași ai energiei acestei lumini de care niciun om nu se poate apropia, dragii mei frați, prin cinstirea Sfintei Cruci. Și aceasta pentru că, precum spune Sfântul Pavel: „… noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie; Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1:23-24).

Tocmai deoarece Crucea dătătoare de viață aduce cu Ea neprihănirea și puterea dumnezeiască a Celui Răstignit pe Ea, Ea a devenit o armă împotriva diavolului, de aceea Sfântul Pavel propovăduiește astfel: „Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.” (1 Cor. 1:18). Iar imnograful exclamă cu bucurie „Dănțuiesc cu veselie astăzi cetele îngerilor pentru închinarea Crucii Tale, căci cu ea ai sfărâmat taberele demonilor, Hristoase Dumnezeul nostru, mântuind neamul omenesc”. Potrivit Sfântului Ioan Damaschin, lemnul sfânt al Crucii este „cu adevărat cinstit, căci pe el Hristos S-a adus jertfă pentru noi… și s-a sfințit prin atingerea de Sfântul Trup și Sânge”. De aceea „ne închinăm chipului Cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, chiar dacă este făcut din altă materie, pentru că nu cinstim materia (să nu fie!), ci chipul, ca pe un simbol al lui Hristos”.

Astăzi Sfânta Biserică a lui Hristos arată Sfânta Cruce în cinstire, crucea căreia noi, locuitori ai Sfintei Cetăți a Ierusalimului, ne-am închinat, „la locul unde au stat picioarele Lui” (Psalmul 132, 7), adică Sfânta Biserică a Învierii, pentru a primi har și putere ca să ducem la capăt lupta din Sfântul Post. Să spunem atunci împreună cu imnograful: „Ce-Ți vom aduce Ție, Hristoase? Că ne-ai dat cinstita Cruce să ne închinăm ei, pe care s-a vărsat sângele Tău cel preasfânt și s-a țintuit trupul Tău cu piroane; pe care acum sărutând-o Îți mulțumim”.

Amin. La mulți ani fericiți și Paște Fericit!”

Din partea Secretariatului-General

Joi, 11/24 martie 2022, la Biserica Sfântului Mormânt a fost oficiată o doxologie cu ocazia aniversării zilei naționale din 25 martie 1821.

Doxologia s-a făcut în primul rând ca o rugăciune către Dumnezeu pentru odihna sufletelor luptătorilor din 1821, care au căzut luptând pentru credință și țară, și ca mulțumire lui Dumnezeu pentru ajutorul dat poporului grec, pentru a fi eliberat de jugul otoman și pentru stabilirea libertății în Hristos.

Doxologia a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu Arhierei, Ieromonahi și Diaconi Aghiotafiți. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon în strana din dreapta și de domnul Vasilios Gotsopoulos în strana din stânga, cu ajutorul elevilor din Școala Patriarhiei. La slujbă au fost prezenți membrii comunității grecești, Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras și membrii ai Consulatului.

După Doxologie toți cei prezenți s-au întors la Sala de Recepție a Patriarhiei unde Preafericirea Sa s-a adresat celor prezenți astfel:

„Veniți cu râvnă în acest moment, să faceți un jurământ pe cruce… ridicați crucea pe steaguri și loviți inamicul ca tunetul și fulgerul”, exclamă Rigas Feraios la poemul său revoluționar „Thurium”.

Excelența Voastră Domnule Evangelos Vlioras, Consul General al Greciei la Ierusalim,

Cuvioși Sfinți Părinți și Frați,

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Aniversarea de astăzi a Revoluției grecești din 25 martie 1821 este un eveniment unic și fără precedent în istoria lumii și asta pentru că binele dumnezeiesc al libertății este indisolubil legat de conștientizarea hristică a jertfei de sine a poporului evlavios al creștinilor Greco-ortodocși si a binecuvântatului nostru popor grec.

Mitropolitul Palaionului Patron Germanos a ridicat Sfântul Steag al Învierii la 25 martie 1821, ziua sărbătorii Buneivestiri a Fecioarei, ascultând predica eliberatoare a înțeleptului Apostol Pavel: „Staţi deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei” (Gal. 5:1).

Viziunea asupra ideii de libertate care a luat contur în creștinism a fost cea care a distins revoluția greacă din 1821 de revoluțiile contemporane ale altor popoare. Acest lucru este arătat și de sloganul naționalist al Părintelui Moria Theodoros Kolokotronis: „acum lupta noastră este pentru credința lui Hristos și pentru sfânta libertate a țării”. Acest lucru este mărturisit și de chemarea lui Rigas Feraios din piesa sa revoluționară „Thurium”: „Să depunem jurământul pe cruce”.

Grecii, pentru care patriotismul și libertatea sunt trăsături speciale ale istoriei lor lungi și variate, nu au putut fi împăcați cu genul de sclavie a jugului otoman, care le-a insultat moștenirea culturală, spirituală și etnoreligioasă, ceea ce a contribuit decisiv la înălțare și decorarea standardelor morale și, de asemenea, la iluminarea minții acelor oameni „care șed în întuneric și în umbra morții” (Luca 1:79)

Măreția jertfei grecilor revoluționari pentru libertate și numele lui Hristos se reflectă atât în sloganul „libertate sau moarte”, cât și în mărturisirea noilor mucenici recunoscuți de Biserică: „M-am născut creștin și ca un creștin, voi muri!”

Eroii și noii martiri ai revoluției din 1821 au luat seama, fără îndoială, la cuvintele Evangheliei: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă; temeţi-vă mai curând de acela care poate şi sufletul şi trupul să le piardă în gheena” (Matei 10:28).

Și spunem asta întrucât contribuția Bisericii și a clerului la revolta națională din 1821 a fost într-adevăr fără egal și măreață. Biserica, în calitate de instituție spirituală, a devenit principala forță de conducere a poporului grec sub jug. Biserica este cea care a reprezentat identitatea națională și religioasă a grecilor.

Sărbătoarea revoluției naționale din 1821 nu este doar un eveniment închinat memoriei istorice ci mai degrabă moștenirii sfinte pecetluite cu sângele eroic al martirilor, „libertății care izvorăște din oasele sfinte ale grecilor”. Această moștenire sfântă suntem chemați să o păstrăm și să o transmitem generațiilor următoare.

Frăția noastră Aghiotafită memorabilă participă la festivitățile de aniversare a sfintei amintiri a Renașterii Naționale a poporului cucernic și împărătesc al grecilor ortodocși și a neamului nostru și, cum se cuvine, aduce „celui cu darea, darea” (Romani 13 :7), așa că am coborât la Biserica Sfântului Mormânt pentru a aduce laudă de mulțumire și Doxologie Domnului nostru Iisus Hristos Care a fost răstignit și a Înviat din morți pentru noi. De asemenea, ne-am rugat pentru odihna veșnică în ținutul vieții sufletelor binecuvântate ale celor care au căzut ca mucenici în timp ce luptau pentru credință și țară în luptele sfinte ale neamului nostru.

Pentru toate acestea, să ridicăm paharul pentru un toast și, cum se cuvine, să spunem cu voce tare:

Trăiască 25 martie 1821!

Trăiască poporul cucernic și împărătesc al grecilor ortodocși!

Trăiască Elada!

Trăiască Frăția noastră Hagiotafită!”

După discursul Preafericirii Sale, Dl. Vlioras a spus următoarele:

„Preafericirea Voastră,

Înaltpresfințiților Arhierei,

Cuvioși Părinți,

Doamnelor și domnilor

Astăzi, elenismul ecumenic sărbătorește și onorează cu mândrie aniversarea Revoluției din 1821, cea mai glorioasă pagină din istoria Greciei moderne, o luptă pentru altare și vetre, un punct de referință și un simbol pentru națiunea greacă, care a avut ca final fericit înfiinţarea statului grec modern şi renaşterea democraţiei în leagănul ei.

În fiecare perioadă istorică există un pol, un eveniment istoric care o marchează și devine un punct de referință pentru noi toți mai târziu. 25 martie 1821 este această piatră de hotar în istoria modernă a elenismului, marcând punctul de cotitură când grecii au luat eroica decizie de a se ridica, singuri împotriva multora, împotriva tiraniei otomane și de a revendica libertatea cu sângele lor. Era primăvară chiar și atunci, acum aproape două secole, când elinii a luat armele pentru a-și revendica libertatea. Acest ideal pe care poporul nostru l-a admirat în măreția de neclintit a jertfei bărbaților neștiutori de carte, zdrențuiți și înfometați, bărbați înarmați și hoți, preoți, femei și copii.

Revoluția noastră națională este cea mai mare dovadă că, deasupra oricăror interese, greutăți și obstacole, excelează sufletul și spiritul unui popor cu o mentalitate înaltă, demn de misiunea sa istorică.

Așadar, în acele vremuri, ca în orice moment dificil, au fost mulți cei care s-au autodepășit și au dat dovadă de eroism, dincolo de ceea ce numim o datorie bine intenționată. Personalități marcante, dar și oameni obișnuiți, de rând, care s-au trezit brusc în primele linii ale istoriei, au răspuns ca unul chemării la luptă, fără a ezita, fără să-și plece capul, marcând veșnic istoria și viața elenismului.

În biserici în formă de cruce și paraclise sărace, dorința de libertate s-a aprins în sufletele grecilor înrobiți. Cu mijloace slabe sau inexistente, cu curajul de a suplini lipsa de arme, au schimbat definitiv cursul istoriei noastre spre dreptate și libertate. În această luptă, toată lumea a slujit ideii de libertate, cu patriotism unic, jertfă și lepădare de sine. „Și dacă suntem puțini în ceata lui Braimis”, observă generalul Makrygiannis, „sîntem mângâiați într-un fel, că norocul a fost tot timpul de partea grecilor puțini la număr. De la început până la sfârșit, în trecut și în prezent, toate fiarele se luptă să ne mănânce și nu pot. Ne mănâncă și rămâne drojdia. Și când cei puțini se hotărăsc să moară, uneori pierd și de multe ori câștigă.”

Aniversările naționale sunt utile pentru noi toți atunci când sunt o oportunitate de a reînnoi, cu deschidere și determinare, angajamentul nostru față de idealurile pentru care au luptat întemeietorii libertății noastre și conștientizarea că dreptatea, progresul și prosperitatea noastră sunt rezultatul propriilor noastre eforturi și luptă, individuală și colectivă. Să ascultăm cuvintele generalului Makrygiannis, că „toți avem această patrie împreună, înțelepții și neștiutorii, bogații și săracii, politicienii și militarii și oamenii cei mai de rând”.

Trecerea a 201 de ani de la Renașterea noastră națională ne invită să reflectăm la succesele și provocările vieții noastre naționale, dar și la continuarea cursului nostru colectiv, deoarece este caracteristic identității noastre naționale să sărbătorim nu destinația ci călătoria, plină de descoperiri, plină de aventură, cum scria Constantine Cavafy, să încerce, să caute, să descopere și să nu renunțe așa cum a scris Tennyson despre Ulise.

Așa că haideți să stăm cu respect în fața sacrificiului strămoșilor noștri, eroii de la 1821, și să luăm exemplul patriotismului și abnegației lor, astfel încât să putem răspunde puternic provocărilor vremurilor noastre tulburi.

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfințiți Arhierei,

Cuvioși Părinți,

Doamnelor și domnilor,

Pentru Țara Sfântă și prezența noastră în ea, memorabila Patriarhie a Ierusalimului și Frăția Aghiotafită, cu oferta sa îndelungată și variată și cu cea mai înaltă lucrare pastorală, sunt gardianul valorilor morale și spirituale ale credinței noastre ortodoxe.

Patriarhia noastră din Ierusalim este mărturia vremei prezenței dinamice a tradiției grecești și ortodoxe în Orientul Mijlociu. Mentalitatea sa înaltă și luptele, în condiții nefavorabile, până astăzi, sunt pentru noi toți un capital național neprețuit și o sursă de inspirație și putere.

Pentru noi toți, 25 martie 1821, este un prilej excepțional de a reflecta asupra responsabilităților noastre și de a ne reînnoi angajamentul față de idealurile care constituie chintesența tradiției noastre grecești și ortodoxe și pentru care protagoniștii libertății noastre au luptat, „… niciodată din datorie nu vă clintiți”. Idealuri pe care în ziua de azi nu le putem lua ca pe un dat și pe care trebuie să le păstrăm cu propria noastră luptă.

Cu aceste gânduri, vă îndemn pe toți să spunem:

Trăiască ziua de 25 martie 1821!

Trăiască Grecia!”

Din partea Secretariatului General

Duminică, 9/20 martie 2022, la pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici care au mărturisit în lacul din Sevastia Pontului în timpul lui Liciniu, în anul 320 d.Hr., s-a sărbătorit onomastica Preafericirii Sale Părintele Teofil Patriarhul Ierusalimului, deoarece unul dintre acești bine biruitori Mucenici se numea Teofil.

Acest praznic s-a sărbătorit ca Parrisia. Seara în ajun s-a săvârșit Vecernia în Biserica Învierii, slujba fiind condusă de Preafericirea Sa.

A doua zi s-a adus Jertfa cea fără de sânge în Biserica Învierii, slujba fiind, de asemenea, condusă de Preafericirea Sa împreună cu care au slujit Înaltpreasfințiții Mitropoliți Chiriac al Nazaretului, Isihie al Capitoliadei, Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Teofan al Gherasei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Teodosie al Sevastiei, Isidor al Ierapolei, Nectarie al Anthidonului, Filumen al Pellei, Aristobul al Madavei, împreună cu care s-au rugat Înaltpreasfințiții Arhierei Benedict Mitropolitul Diocezareei și Damaschin Arhiepiscopul Ioppei, Ieromonahi și Diaconi Aghiotafiți între care cel dintâi Părintele Dragoman Arhimandritul Matei, reprezentanți ai Bisericilor Patriarhiei Moscovei și României. A cântat Ierodiaconul Simeon, Secretar al Sfântului Sinod, și d-l Vaisilios Goțopulos împreună cu elevii Școlii Patriarhale din Sion. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim d-l Evanghelos Vlioras și membrii ai Consulatului, precum și ambasadorul Georgiei d-l Lasia. Au luat parte monahi, monahii și membrii locali ai Comunității din Ierusalim, precum și pelerini.

După Sfânta Liturghie a urmat Doxologia. După aceasta a avut loc deplasarea la Patriarhie. Aici Înaltpreasfințitul Aristarh Secretar General a adresat Preafericirii Sale această cuvântare:

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Acum, când urcăm treptele duhovnicești ale Sfântului și Marelui Post spre întâmpinarea Sfintelor Paști, primim din partea Bisericii, ca pe o rouă a Ermonului mângâietoare, pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici care în lacul Sevastiei din Pont bine s-au nevoit și s-au încununat în vremea lui Liciniu în anul 320. Credința lor fierbinte în Hristos, răbdarea și tăria cu care au trecut cu vederea și au biruit frigul aprig, foarte mult ne întăresc și ne dau curaj pentru continuarea nevoinței postului nu numai ca înfrânare de la bucate, ci mai ales ca îndepărtare de patimi și dobândire a virtuților lui Hristos, ca să fim și slăviți împreună cu El.

Acestor buni biruitori Mucenici care împodobesc sinaxarul lunii martie, Biserica Ierusalimului le dăruiește o cinste deosebită și datorită faptului că Întâistătătorul ei, Preafericirea Voastră, purtați numele unuia dintre aceștia, al Sfântului Mucenic Teofil. Spre cinstirea acestui Mucenic și a Preafericirii Voastre, cu participarea tuturor membrilor cinstitei noastre Obști Aghiotafite și a binecredincioșilor creștini, s-a adus Jertfa fără de sânge și s-a înălțat Doxologie în Sfânta Biserică a Învierii, după rânduiala Parrisiilor.

După ce ne-am rugat în cadrul Sfintei Liturghii pentru sănătatea, bună-starea și lungimea de zile a Preafericirii Voastre, acum, în sala Patriarhiei, plinim cele ce se cuvin ca mulțumire și laudă.

În primul rând, Preafericirea Voastră cu bună-voință a fost atent la cererile credincioșilor Ortodocși greci și arabi, fie prin susținere economică a lucrărilor lor, mai ales cu privire la sistemul de învățământ și la funcționarea școlilor fie prin susținerea educației teologice a tinerilor, așa încât aceștia să slujească ulterior ca preoți, călăuzitori duhovnicești în enoriile Comunităților lor. De asemenea, broșura inițiată de Preafericirea Voastră „Nur Il Masih”, care apare în fiecare duminică, și revista bisericească lunară care o însoțește, fiind distribuite gratis, au continuat lucrarea pedagogică și catehetică care cultivă păstrarea identității greco-ortodoxe în sufletele credincioșilor, aceștia fiind mereu în legătură cu Patriarhia. O altă dovadă a interesului viu al Preafericirii Voastre pentru păstrarea, promovarea și valorificarea moștenirii educative și culturale a Patriarhiei constă în recondiționarea unor manuscrise și publicații din Biblioteca centrală, din Biblioteca Școlii Teologice a Sfintei Cruci, lucrare ce durează de mai bine de doi ani și continuă în prezent, realizată de d-l Stavros Andreas, specialist în restaurare. De asemenea a fost reorganizat prețiosul conținut al Arhivei.  

În ceea ce privește Lăcașurile de închinare, Preafericirea Voastră ați arătat o deosebită atenție pe de o parte pentru apărarea și menținerea drepturilor neamului nostru și, pe de altă parte, pentru colaborarea cu alte comunități, Patriarhia având rol de conducător. Rod al acestei colaborări a fost lucrarea de restaurare a Capelei Sfântului Mormânt potrivit planurilor Universității de Politehnică Mețovio din Atena. Continuare a acestei activități istorice o constituie lucrarea începută acum câteva zile, potrivit planurilor Universității Sapienza din Roma, de restaurare a plăcilor pardoselii din partea de nord a rotondei, din cele șapte secțiuni și din fața sfintei Capele a Sfântului Mormânt, precum și săparea părții de la subsol a acestora pentru consolidare. Prin acestei lucrări realizate pentru bună-cuviința casei lui Dumnezeu se transmite un mesaj de împăcare, colaborare și pace dinspre Sfântul Mormânt către umanitatea încercată la nivel mondial de dezbinări și războaie. Biserica Nașterii din Betleem, de asemenea, nu a fost nicidecum lipsită de interesul și grija Preafericirii Voastre așa cum se vede din restaurarea integrală a catapetesmei de către specialiști ai companiei ARTIS, precum și din restaurarea care acum se pregătește a de Dumnezeu primitoarei Peșterii de către noi și de către franciscani, potrivit Status Quo-ului.

Pe lângă toate acestea, trebuie menționată inițiativa Preafericirii Voastre în vederea apărării entității creștine în Țara Sfântă. În acest sens, acțiunile de opresiune a creștinilor de către grupări extremiste au fost reclamate, în timpul ceremoniei de aprindere a pomului de Crăciun, la hotelul „Imperial” de la Poarta lui David, pus în primejdie de convenții ilegale. Prin nedorita autoritate a acestor grupări, se pune în primejdie accesul de veacuri prin poarta lui David a Întâi-stătătorilor Bisericilor Creștine către sediile lor, precum și accesul pelerinilor și trecerea lor spre Biserica Învierii. La această inițiativă Preafericirea Voastră a chemat drept colaboratori pe Întâi-stătătorii Bisericilor Creștine din Țara Sfântă. Prin interviul Preafericirii voastre pentru ziarul „Times” din Londra ați stârnit interesul de a oferi susținere atât din partea Arhiepiscopului de Canterbury John Welby cât și din partea Preafericitului Patriarh al Moscovei Chiril, a Ministrului de Externe al Greciei și a altor persoane cu însemnată influență politică. Aceste acțiuni au avut rezultate la Ministerul de Externe al Israelului așa încât acesta a arătat interes în privința dialogului și a rezolvării problemei prin proceduri guvernamentale, iar nu judecătorești.

Din aceste acțiuni roditoare și eficiente ale Preafericirii Voastre luăm exemplu și căpătăm curaj și noi, Părinții Aghiotafiți, pentru a împlini, fiecare în parte și împreună, slujirea noastră aghiotafită și să așezăm piatra noastră la edificiul trupului Patriarhiei pentru o mai vrednică promovare a ei în lume și o mai bogată contribuție la binele comun. 

Cu duh de bucurie pentru onomastica Voastră, Preafericite Părinte, și cu nădejde ce izvorăște din lucrările Voastre, ridic paharul în numele Sfântului Sinod și al întregii Obști Aghiotafite și vă urez ani mulți, cu pace, bucurie, bună-stare, creatori și rodnici spre lauda străvechii noastre Patriarhii și a binecuvântatului nostru neam și spre slava Dumnezeului nostru în Treime slăvit. Amin.

Domnul Vlioras a rostit acest discurs:

Preafericirea Voastră,

Înaltpreasfințiile Voastre,

Sfințiți Părinți,

Doamnelor și domnilor,

Participarea la sărbătoarea de astăzi constituie o cinste și o bucurie deosebită pentru noi toți, pentru că atât Obștea Aghiotafită, cât și evlavioșii credincioși, între care se află și cei care slujesc la Consulatul Greciei la Ierusalim, cinstim onomastica Întâi-stătătorului Bisericii Sionului, al Maicii Bisericilor, Preafericirea Voastră, Patriarhul Ierusalimului Teofil III.

Cu această ocazie, Preafericite, exprimăm, în numele Statului Grec, respectul și recunoștința față de persoana Voastră, pentru lucrarea Voastră, pentru însemnata activitate de păzire și promovare a Sfintelor Lăcașuri ale credinței noastre la Locurile Sfinte, pentru susținerea cauzelor și a drepturilor Patriarhiei noastre și pentru menținerea prezenței grecești Ortodoxe în Țara Sfântă. 

Devotamentul și atașamentul Vostru față de această amplă lucrare și față de îndatoririle Voastre, însoțite de cuget bisericesc și onestitate, strădaniile neobosite prin care ați răspuns înaltei Voastre misiuni într-o perioadă tulburată, care continuă să se confrunte cu mari provocări, sunt recunoscute de toți și au făcut ca Patriarhia Ierusalimului să fie, în conștiința comună, principalul factor de unitate, pacificare și înțelegere din Țara Sfântă.

Prin inițiativele Voastre, este realizată promovarea Sfintelor Locuri, de vreme ce purtați grijă de menținerea Status Quo-ului din Țara Sfântă și de călăuzirea duhovnicească și bunăstarea unor credincioși care se confruntă cu grave și felurite provocări.

Într-o epocă tulburată de conflicte, neorânduieli, aflată în căutarea unui nou echilibru, când fanatismul și ura domină, dispoziția Voastră sinceră îndreptată înspre înțelegere, împăcare și conciliere, atât în relațiile cu alte confesiuni și cu alte religii, în spațiul aparte al Ierusalimului și al Sfintelor Locuri cât și în ceea ce privește strădania mai extinsă de pacificare în această epocă mult încercată, dovedește prestigiul acestei Sfinte Instituții care constituie un factor de moderație și stabilitate.

Cu ocazia onomasticii Voastre de astăzi, aș vrea să vă încredințez încă o dată atât pe Preafericirea Voastră cât și pe membrii Obștii Aghiotafite că interesul și sprijinul Statului Grec și al compatrioților Voștri față de Patriarhia noastră, față de Obște și față de Preafericirea Voastră sunt și rămân unanime și esențiale. De asemenea, aș vrea să exprim recunoașterea și admirația noastră față de activitatea atât de însemnată pe care o întreprindeți cu neasemănat devotament, râvnă și spirit de jertfă.

În acest sens, îngăduiți-ne să exprimăm din toată inima mulțumirile noastre pentru ospitalitatea fără seamăn de care ne bucurăm, atât cel care vorbește cât și oficialitățile noastre în pelerinajele noastre la Locurile Sfinte unde avem ocazia să constatăm deosebita și impresionanta strădanie, preocuparea și grija pentru Sfintele Locuri, mai ales în împrejurările create de pandemia actuală.

Preafericite,

Ocrotirea Patriarhiei Ierusalimului și a drepturilor ei constituie o evidentă prioritate pentru patria noastră, așa cum o dovedește cu fiecare ocazie, având în vedere contribuția Bisericii Sionului față de Ortodoxie și Elenism, ca martor de veacuri și depozitar al unei moșteniri religioase și istorice prețioase.

Îngăduiți-mi ca, în această zi de sărbătoare, să vă adresez din inimă cele mai sincere urări de sănătate, lungime de zile și întărire de la Domnul, pentru a continua să răspundeți înaltei Voastre misiuni spre folosul Patriarhiei, al Obștii, al credincioșilor Elino-ortodocși și al mărturiei Ortodoxe neîntrerupte în Țara Sfântă.

În continuare, au adresat cuvântări Ambasadorul Georgiei, reprezentanții Patriarhiei Moscovei și ai României și Părinți Aghiotafiți.

Acestora Preafericirea Sa le-a mulțumit prin această cuvântare a sa:

 „Cât este de minunată și de cuvioasă puterea Crucii Tale, Hristoase, care din lucruri potrivnice cununi a împletit celor patruzeci de Mucenici; că prin apă și prin foc trecând întru nestricăciune, strigă: Bine ești cuvântat, Dumnezeul Părinților noștri”, cântă imnograful Bisericii.

Excelența voastră domnule Consul General al Greciei Evanghelos Vlioras,

Sfințiți Părinți și Frați,

Binecredincioși Creștini și pelerini,

 „Trimite lumina Ta și adevărul Tău. Acestea m-au povățuit și m-au condus în muntele cel sfânt al Tău și la lăcașurile Tale” (Psalmul 42, 3), cântă cinstita ceată a Sfinților Patruzeci de Mucenici care au mărturisit în cetatea Sevastiei, a căror pomenire o prăznuim strălucit astăzi.

Acești Sfinți Patruzeci de Mucenici „pe pământ s-au nevoit, văzduhul l-au răbdat, focului au fost dați, apa i-a primit. Al lor este glasul: «Trecut-am prin foc și apă și ne-ai scos la odihnă»” (Psalmul 65, 12), spune Marele Vasile. Aceasta au făcut-o Sfinții Mucenici ascultând de cuvintele înțeleptului Pavel care spune: „Eu pe toate le socotesc că sunt pagubă față de înălțimea cunoașterii lui Iisus Hristos, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate și le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc” (Filipeni 3, 8).

Potrivit Sfântului Grigorie de Nissa, „acestor mari Mucenici nici măcar soarele însuși nu li s-a părut dulce, ci și de acesta s-au înstrăinat de bunăvoie, ca să nu se lipsească de adevărata lumină. (…) Pentru ei toate erau vrăjmașe, toate străine. Un singur bun exista pentru ei: Hristos. De toate s-au lepădat ca pe El să-L câștige”.

Aceasta arată marea dragoste a Mucenicilor pentru Dumnezeu și Mântuitorul Hristos „Care i-a chemat de la întuneric la lumina Sa cea minunată” (1 Petru 2, 9). Acești Mucenici aleși de Dumnezeu au avut curajul să moară pentru singurul „bun”, Dreptul lui Dumnezeu, Hristos, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăște cineva să moară” (Romani 5, 7).

Sfânta ceată, cei deopotrivă în nevoință și cuget, care au primit aceleași cununi, dumnezeieștii Patruzeci de Mucenici, ca alți trei tineri în cuptor, ca într-un singur trup, lăudau, slăveau și binecuvântau pe Dumnezeu (Cf. Daniil 3, 23) zicând: „Dacă am fost altoiți pe El prin asemănarea morții Lui, atunci vom fi părtași și învierii Lui (…) iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom și viețui împreună cu El, știind că Hristos înviat din morți nu mai moare, moartea nu mai are stăpânire asupra Lui” (Romani 6, 5, 8-9).

Sfinții Mucenici, fiind încredințați că „dacă murim împreună cu Hristos, vom viețui împreună cu El”, nu au șovăit, nici nu s-au temut ci, dimpotrivă, mișcați de Duhul Sfânt, căutau „răscumpărarea prin sângele lui Hristos, iertarea păcatelor, adică curățirea de păcate, după bogăția harului Lui” (Efeseni 1, 7).

Acest praznic al Sfinților Patruzeci de Mucenici și, mai ales, al Sfântului Teofil al cărui cinstit nume îl poartă smerenia noastră, constituie „pomenire înaintea lui Dumnezeu” (Fapte 10,4) și aceasta pentru că Sfinții Patruzeci de Mucenici „care au făcut pământul cer și au luminat toate” s-au arătat martori nemincinoși și propovăduitori, în întreaga lume, ai Patimilor lui Hristos și ai Învierii Lui, și – potrivit Sfântului Grigorie de Nissa – ostași ai lui Hristos și ziditori ai Bisericilor Lui, zidiți fiind, potrivit dumnezeiescului Pavel, pe temelia Apostolilor și a Proorocilor și pe cinstitul sânge al lui Iisus Hristos Care este piatra din capul unghiului (Cf. Efeseni 2, 20).

Sfinții Patruzeci de Mucenici s-au arătat ziditori ai Bisericii pentru că, potrivit Marelui Vasile, „făcându-se priveliște lumii, și îngerilor și oamenilor (Cf. 1 Corinteni 4, 9), pe cei căzuți au ridicat, pe cei îndoielnici au încredințat, celor bine-credincioși dorirea le-au sporit îndoit”, iar potrivit imnografului lor: „Cinstită tăria Bisericii, ca niște stele prea mari o luminați pururea și celor credincioși străluciți, dumnezeieștilor Mucenici ai lui Hristos cei patruzeci”.

Sfânta Biserică a Ierusalimului cu bucurie și veselie cinstind pomenirea zilei de naștere a muceniciei Sfinților Patruzeci de Mucenici care pentru dragostea lui Hristos s-au nevoit și a purtătorului de chinuri Teofil care împreună cu ei a mărturisit, a săvârșit în Sfânta Biserică a Învierii marea Taină a dumnezeieștii Euharistii, condusă de smerenia noastră, înconjurat de cinstiții membrii ai Obștii noastre Aghiotafite, Arhierei, Preoți și Ierdiaconi, rugându-se împreună cu noi bine-credincioși Creștini, slăvind pe Cel Care „minunați a făcut pe sfinții Lui” (Psalmul 4,3). 

În plus, am înălțat doxologie de mulțumire lui Dumnezeu cel în Treime pentru onomastica noastră în numele Sfântului Mucenic Teofil, și, potrivit Sfântului Policarp al Smirnei, am binecuvântat pe Domnul nostru Iisus Hristos, Mântuitorul sufletelor noastre și Călăuzitorul trupurilor noastre și Păstorul Bisericii sobornicești din întreaga lume”.

Sfântul Ioan Damaschin, referindu-se la însemnătatea cinstirii Sfinților, invocă mărturia Sfântului Ioan Evanghelistul și a înțeleptului Pavel potrivit cărora sfinții în general și mucenicii în mod special, sunt prieteni ai lui Hristos, fii și moștenitori ai lui Dumnezeu: „Și celor câți L-au primit le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1,12). „Nu mai sunt robi, ci fii, iar dacă sunt fii, sunt și moștenitori ai lui Dumnezeu, și împreună-moștenitori cu Hristos” (Galateni 4, 7; Romani 8, 17).

Spunem aceasta pentru că sărbătoarea de astăzi a Sfinților patruzeci de Mucenici și, mai ales, a celui împreună cu ei Teofil, nu se referă numai la smerenia mea ci, îndeosebi la lucrarea apostolică și patriarhală a Bisericii, prin care „ne învrednicim să luăm parte la moștenirea sfinților întru lumina (…) Fiului iubirii Sale” (Cf. Coloseni 1,12-13). „Hristos Fiul lui Dumnezeu este mai înainte decât toate și toate prin El sunt așezate, și El este Capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1,17-18), „pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său” (Fapte 20, 28). Acestui sânge al lui Hristos s-au făcut părtași și purtătorii de chinuri Sfinții patruzeci de Mucenici.

Ascultând propovăduirea dumnezeiescului Pavel: „Lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutății care sunt în văzduhuri” (Efeseni 6, 12), „Sfinții Mucenici care L-au iubit pe Hristos au trecut cu vederea cele ale vieții vremelnice ca să-L slăvească pe Dumnezeu în mădularele lor”, spune Marele Vasile. De aceea și slăvita pomenire a acestor Sfinți Mucenici și prieteni ai lui Dumnezeu luminează ca un fulger al strălucirii duhovnicești a lui Hristos, călăuzindu-ne către raza dumnezeiască pe noi toți. 

Potrivit lui Clement al Alexandriei, „numim mucenicia «săvârșire», nu pentru că mucenicii au primit sfârșitul vieții, ca ceilalți oameni, ci pentru că au arătat lucrarea desăvârșită a dragostei”. Tocmai această „lucrare desăvârșită a dragostei, adică unitatea Bisericilor Ortodoxe de pretutindeni, ne îndeamnă Sfinții patruzeci de Mucenici să o arătăm așa cum Părintele Bisericii, Marele Vasile, foarte nimerit subliniază arătând pilda de urmat a Sfinților Mucenici:

 „Sfinții nu aveau aceeași patrie, ci fiecare venea din alt loc. După neamul omenesc erau diferiți, dar neamul duhovnicesc era unul pentru toți. Căci aveau același Tată, pe Dumnezeu, și erau toți frați, nu ca unii născuți din aceeași mamă și același tată, ci prin înfierea Duhului uniți între ei prin iubire”. Cu alte cuvinte, potrivite acestor Sfinți Mucenici sunt cuvintele dumnezeiescului Pavel: „silindu-ne să păzim unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4, 3).

La ascultarea de acest îndemn al unității, păcii, împăcării și dragostei Evangheliei lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos suntem chemați și noi, iubiți frați, mai ales în această binecuvântată perioadă a  Sfântului și Marelui Post, „ca să fim împreună-lucrători pentru adevăr” (3 Ioan 1, 8). Și aceasta pentru că, după cum spune dumnezeiescul Pavel, Dumnezeu Însuși în Hristos ne-a dat porunca împăcării: „Și punând în noi cuvântul împăcării” (2 Corinteni 5, 19).

Având deci împreună-lucrători și ajutători pe Sfinții Patruzeci de Mucenici și pe cel ce a mărturisit împreună cu ei și ocrotitorul nostru Teofil și pe Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu Pururea Fecioara Maria, îi rugăm ca, în pace, smerenie și pocăință, să ne învrednicim a ajunge la purtătoarea de lumină Înviere a Dumnezeului și Mântuitorului sufletelor noastre. 

De asemenea, cerem pentru toți cei care s-au rugat împreună cu noi și care cinstesc acest praznic al Sfinților Mucenici putere de sus, darul Sfântului Duh, harul Sfântului Mormânt cel Purtător de Viață, răbdare și toată binecuvântarea de la Dumnezeu. De asemenea, aducem calde mulțumiri celor care ne-au adresat cuvântări: Înaltpreasfințitul Aristarh, Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General, care a vorbit în numele membrilor Sfântului Sinod și ai Obștii noastre Aghiotafite, Excelența sa, Consulul General al Greciei, domnul Evanghelos Vlioras, Excelența sa Ambasadorul Georgiei în Israel d-l Lasia, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Nazaretului Chiriac, care a vorbit în numele credincioșilor din Nazaret, Preasfințitul Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, care a vorbit în numele credincioșilor din Ioppe, Preacuviosul Arhimandrit Alexandru, reprezentant al Sfintei Biserici surori a Rusiei, care a transmis urările Preafericitului Patriarh al Moscovei Chiril, Preacuviosul Arhimandrit Teofil, reprezentant al Sfintei Biserici surori a României, care a transmis urările Preafericitului Patriarh al României Daniil, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Diocezareei Benedict,  Epitrop Patriarhal în Betleem care a vorbit în numele credincioșilor din Betleem și al asociației din Betleem, Preasfințitul, Arhiepiscop al Madavei Aristobul, care a vorbit în numele Comunității de curând constituite din Beersheba și a Preoților ruși din Israelul de nord, Comunitatea din Remli, Preacucernicul Părinte Gheorghe Baramki, care a vorbit în numele Bisericii Sfântului Iacov Fratele Domnului, Profesorii Panaiota Kafetzi și Sotirios Gonkos și elevii care au vorbit în numele Școlii Patriarhale Sfântului Dimitrie, Stimatul domn Atanasie Abu-Aeta din Satul Păstorilor și toți cei care au participat la această sărbătoare.

În sănătatea voastră a tuturor!

La amiază s-a oferit masa la Patriarhie.

Din partea Secretariatului General

Duminică, 28 februarie/13 martie 2022, Patriarhia a sărbătorit Duminica Ortodoxiei ca biruință a adevărului credinței ortodoxe prin restaurarea sfintelor icoane de către evlavioasa împărăteasă Teodora și Patriarhul Metodie al Constantinopolului; sfintele icoane mărturisesc prezența întrupată a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos.

Această sărbătoare a fost celebrată cu Vecernia Mare sâmbătă după-amiază, așa cum a fost rânduit de Tipicul și Status Quo-ul Patriarhiei Ierusalimului, și cu Sfânta Liturghie duminică dimineața la Catolicon Bisericii Sfântului Mormânt. Slujbele au fost oficiate de IPS Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului, Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, Arhiepiscopii Teofan al Gerassei, Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei și Ieromonahi Aghiotafiți, protos fiind Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, Diaconi și Arhidiaconul Marcu. La Liturghie au participat Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, membri ai Consulatului Greciei și numeroși credincioși, greci, palestinieni, ruși care locuiesc pe plan local, fără a fi pelerini, deoarece există încă unele restricții legate de pandemia de Covid-19.

După Sfânta Liturghie, a avut loc o preocesiune întreită de trei ori în jurul Sfintei Edicule și în jurul altarelor, care s-a încheiat în fața Sfântului Mormânt.

Acolo, Preafericirea Sa a citit „Sinodiconul Ortodoxiei”, așa cum este scris în Cartea Triodionului, binecuvântându-i pe vrednicii de pomenire Patriarhi, Înaltpreasfințiți, Împărați și Preoți care au luptat pentru apărarea sfintelor icoane și anatemizându-i sau dându-i în seama lui Dumnezeu pe cei care au refuzat sfintele icoane și au propovăduit alte învățături eretice.

În dangătul clopotelor, soborul patriarhal s-a întors la sediul Patriarhiei, unde Preafericirea Sa s-a adresat celor prezenți după cum urmează:

„De asemenea, înfățișăm în icoane și ne închinăm cu cucernicie formei umane pe care El a luat-o, pe care am simțit-o și am văzut-o, și pe Cea care L-a născut păstrându-și fecioria, precum și pe cei care I-au fost plăcuți Lui întru totul. Simbolurile patimilor Sale și mai ales Crucea pe care o cinstim și căreia i ne închinăm, trofee dumnezeiești împotriva vrăjmașului”, propovăduiește și mărturisește Sfântul Grigorie Palama, Părintele purtător de Dumnezeu al Bisericii.

Excelența Voastră, domnule Evangelos Vlioras, Consul General al Greciei la Ierusalim,

Sfinți Părinți și frați,

Cucernici creștini și pelerini,

Astăzi, în prima duminică a Postului Mare, pomenim evenimentul istoric al restaurării sfintelor icoane, care a fost făcut de către binecuvântații Suverani ai Constantinopolului, Mihail și mama sa Teodora, în timpul slujirii patriarhale a Sfântului Metodie Mărturisitorul.

Puterea victorioasă a Bisericii împotriva iconoclaștilor a fost recunoscută ca un triumf al credinței sănătoase a creștinilor ortodocși împotriva dușmanilor lor. Spunem acest lucru pentru că doctrinele stabilite de Sinoadele Ecumenice și de marii Părinți ai Bisericii despre precizia credinței noastre ortodoxe a păstrat și a protejat sfânta moștenire pe care am primit-o de la Ucenicii și Apostolii Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Sfânta noastră Biserică din Ierusalim, fiind întărită și întemeiată de puterea dumnezeiască a Preasfântului și de viață dătătorului Mormânt al Domnului nostru Iisus, dă ascultare cuvintelor Domnului: „Fericiți sunt și cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc” (Luca 11, 28); ea a fost portul sigur al unității credinței noastre ortodoxe, nu numai în privința doctrinelor ci și a harului dăruit, după cum ne învață Sfântul Chiril al Ierusalimului.

Iată, așadar, de ce Sfânta Biserică a Ierusalimului îi cheamă pe toți cei care vor să se închine la Sfântul Mormânt și la celelalte altare sfinte ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos și ale Preasfintei Sale Maici, să primească harul lor. „Cinstea icoanei se atribuie prototipului”, spune Sfântul Vasile cel Mare. În același mod, venerarea sfintelor altare este atribuită lui Hristos, Maicii Domnului și Sfinților. „Îngenunchind, ne închinăm nu materialului ci imaginii reprezentate”, spune Sfântul Ioan Damaschin (așa cum nu ne închinăm materialului Evangheliei, nici crucii, ci imaginii Domnului).

Noi, clerul și poporul, care ne-am adunat aici, la locul pătimirii pe Cruce, al înmormântării și al învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică în Biserica Sfântului Mormânt, am celebrat marea taină a Sfintei Liturghii, aducând astfel laudă de mulțumire și doxologie Dumnezeului Treimic.

Să zicem împreună cu imnograful: sărbătoriți, prăznuiți, popor al lui Dumnezeu purtând numele Lui, văzând Biserica strălucind din nou frumusețea chipului dumnezeiesc, pe care Dumnezeu l-a primit ca om pentru a ne mântui pe noi. La mulți ani și Postul Paștelui să vă fie binecuvântat. Amin”.

Din partea Secretariatului General

În seara zilei de vineri, 26 februarie / 11 martie 2022, la catoliconul Bisericii Sfântului Mormânt s-a săvârșit slujba primei stări a Acatistului Buneivestiri. La această slujbă, așa cum rânduiește Tipicul, s-a citit prima stare a Acatistului în cadrul Pavecerniței Mici.

Înainte de a încheia slujba, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a condus slujba, a rostit următoarele cuvinte binefăcătoare pentru credincioși:

„Îngerul cel întâistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dum­nezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăi­mân­­­tat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:
Bucură-te, cea prin care răsare bu­curia, Bucură-te, cea prin care piere bles­temul”

Iubiți frați în Hristos,

Cucernici creștini,

Iată că a sosit postul, maica înfrânării, acuzatorul păcatului și avocatul pocăinței, felul de a trăi al Îngerilor și mântuirea poporului, anunță imnograful Sfintei Sobornicești și Apostolicești Biserici.

Biserica lui Hristos se bucură și se veselește de intrarea noastră în perioada Sfântului Post Mare. Și aceasta, pentru că postul, care ne-a fost dictat de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, Care „a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți” (Mt. 4, 2), este într-adevăr mântuirea poporului.

Și de ce este postul mântuirea poporului? Pentru că, potrivit Sfântului Vasile cel Mare, „am căzut din paradis pentru că nu am postit; să postim, așadar, ca să ne întoarcem în el”. Dumnezeul nostru, Cuvântul și Mântuitorul Hristos, care S-a întrupat din trupul neprihănit al Fecioarei, este noul Adam, în timp ce Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria este noua Evă, prin care „pentru noi, Cel fără de trup primește trup, Cel fără de început primește un început și Cel fără de început primește un început și Cel necuprins se cuprinde”, potrivit Sfântului Ioan Damaschin. În timp ce imnograful Bisericii mai spune că Născătoarea de Dumnezeu a devenit „restaurarea lui Adam cel căzut, răscumpărarea lacrimilor Evei”.

Biserica lui Hristos, care ne-a fost revelată nouă, oamenilor de pe pământ, este raiul văzut, în timp ce Hristos este „pomul vieții”. De aceea, Sfântul Ioan Teologul spune în cartea sa Apocalipsa: „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul spune Bisericilor: Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieții, care este în raiul lui Dumnezeu” (Apoc. 2, 7). Și mai explicit, celui care va fi biruitor asupra Satanei și în lupta împotriva păcatului, îi voi da să mănânce din pomul vieții. Adică, îl voi considera vrednic să se bucure de bunurile veșnice în Raiul Tatălui meu Care, după natura mea umană, este și Dumnezeul meu.

Sfinții Părinți purtători de Dumnezeu ai Bisericii au instituit slujba Acatistului Buneivestiri în perioada binecuvântată a Postului Mare pentru că, potrivit Sfântului Ioan Damaschin, „prin Ea am devenit cetățeni ai Bisericii celei Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească”. Aceasta înseamnă că, prin Sfântul Botez și prin pecetea Duhului Sfânt, am fost înrolați drept cetățeni ai Bisericii nevăzute și cerești, adică ai cetății veșnice a lui Dumnezeu, după cum spune Sfântul Pavel: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14).

Tocmai pentru că nu este o cetate stătătoare în această lume, pentru că e după chipul acestei lumi (I Cor. 7, 31), „suntem datori să lăsăm în urmă această lume și să alergăm spre cetatea viitoare, care este cerul”, spune Sfântul Teofilact. Cu alte cuvinte, postul este scara sigură, prin care urcăm de la pământ la cer.

Postul adevărat este înstrăinarea de rău. Postul este începutul pocăinței, spune Sfântul Vasile cel Mare. Și după Sfântul Evanghelist Luca: “a dat Dumnezeu  pocăința spre viață” (Fapte 11, 18). „Dumnezeu ne-a dat nouă viața veșnică, și  această viață este în Fiul Său. Cel ce are pe Fiul are viața; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viața”, propovăduiește Sfântul Ioan Evanghelistul (1 Ioan 5, 11-12).

Iată iarăși de ce îi spunem „Bucură-te” și o slăvim pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pentru că a devenit Maica Vieții, adică a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Hristos.

De aceea, să o rugăm, dragii mei frați, ca prin mijlocirile ei de Maică să fim aflați vrednici să ne închinăm Învierii luminoase a Biruitorului morții, stricăciunii și păcatului, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Hristos.

Și să spunem împreună cu Sfântul Ioan, imnograful Maicii Domnului: „revarsă milostivirea ta, Preacurată Doamnă, către cei ce te cunosc și privește cu bunăvoință spre robii tăi și faptele lor și ne călăuzește pe toți pe calea păcii, căci toți ne-am îndreptat ochii spre tine cu nădejde și avem mijlocirea ta către Fiul tău și Mântuitorul și Dumnezeul nostru, Că a Lui este slava, împreună cu Tatăl cel fără de început și cu Duhul Sfânt, de o Esență cu ei, acum și pururea și în vecii vecilor”. Amin. Să aveți un Post Mare binecuvântat”.

Din partea Secretariatului General

https://fb.watch/bHVCYztdc4

Miercuri, 3/16 februarie 2022 Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu în Mănăstirea care îi poartă numele, cunoscută și ca Mănăstirea Kata Monas, aflată în partea de vest a Ierusalimului nou.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica, urmând istorisirii evanghelice (Cf. Luca 2, 22-40), îl pomenește pe Dreptul Simeon Primitorul de Dumnezeu drept cel care a fost principalul slujitor al evenimentului aducerii Domnului la Templu la patruzeci de zile de la nașterea Sa cu trup.

Biserica amintește faptul că Simeon fusese înștiințat de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea mai înainte de a-L vedea pe Hristosul Domnului. Aceasta s-a întâmplat atunci când L-a primit pe Domnul în brațele sale, adică L-a recunoscut, și a strigat: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel”.

În cinstea Întâmpinării Domnului și a Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu s-a săvârșit în Mănăstirea sa Vecernia în ajun și Sfânta Liturghie în ziua praznicului dimineața, condusă de Preafericitul Părinte Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințiții Mitropoliți Chiriac al Nazaretului și Isihie al Capitoliadei, Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Aristobul al Madavei și Înaltpreafințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi, ruși și români, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de domnul Vasilios Goțopulos și Ierodiaconul Dositei și au participat credincioși dintre locuitorii greci ai regiunii Kata Monas, precum și credincioși arabi, ruși și români. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, d-l Evanghelos Vlioras.

Către aceștia Preafericirea Sa a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Lauda Domnului va grăi gura mea și să binecuvânteze tot trupul numele cel sfânt al Lui în veac și în veacul veacului” (Palmul 144, 21), cântă Psalmistul.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți în această Mănăstire a Dreptului Simeon Primitorul de Dumnezeu unde se află și mormântul lui, ca să prăznuim sfânta lui pomenire lăudând și slăvind numele Domnului nostru Iisus Hristos, zicând: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32).

Praznicul Întâmpinării Domnului, adică al aducerii Domnului nostru Iisus Hristos în Templu lui Solomon de către Preasfânta Sa Maică și Dreptul Iosif, potrivit obiceiului legii mozaice celei din umbră, este legat de sărbătoarea de azi a soborului Sfântului și Dreptului Simeon Primitorul de Dumnezeu și a Proorociței Ana. Așadar, prăznuind astăzi soborul lor, vestim înfricoșătoarea și negrăita pogorâre a lui Dumnezeu pentru noi, oamenii.

Această negrăită pogorâre a lui Dumnezeu Tatăl către neamul omenesc în Persoana Fiului Său, Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, o dovedește și o mărturisește primirea în brațe de către bătrânul Simeon a lui Dumnezeu Cuvântul, ca Prunc, cu trup, dar și mărturisirea lui Simeon și a Anei a faptului că Fiul lui Dumnezeu, adică Hristos, este mântuirea pe care a pregătit-o Dumnezeu înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Său Israel.

Această dumnezeiască pogorâre o mărturisește cu mare glas și imnograful, zicând: „Acela Ce a zidit pe Adam este purtat ca un prunc. Cel neîncăput încape în brațele bătrânului. Cel ce este în sânurile cele necuprinse ale Părintelui Său de bunăvoie Se cuprinde cu trupul, iar nu cu dumnezeirea, Unul iubitorul de oameni”.

Pogorârea lui Dumnezeu se referă la lucrarea mântuirii omului de către Mesia Hristos și descoperirea dreptății Lui ca lumină, înaintea tuturor popoarelor și neamurilor, după cum a vestit mai înainte Proorocul David: „Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa” (Psalmul 97, 2). Caracterul sobornicesc și universal al lucrării mântuitoare a lui Mesia, adică al Tainei dumnezeieștii Iconomii îl vestește Evanghelistul Luca, citându-l pe Isaia: „Și toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu” (Luca 3, 6; Isaia 40, 5).

Explicând aceste cuvinte ale lui Isaia, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „A fost pregătită taina lui Hristos încă dinainte de întemeierea lumii și s-a arătat în vremurile din urmă, a fost lumină celor din întuneric și rătăcire, căzuți în mâna diavolului”. Aceste cuvinte ale Părintelui nostru Chiril își au rădăcina în cuvintele Apostolilor Petru (Cf. 1 Petru 1, 20) și ale dumnezeiescului Pavel, potrivit căruia oamenii înșelați de diavol „au schimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună și s-au închinat și au slujit făpturii, în locul Făcătorului” (Romani 1, 25).

Cu adevărat, Hristos S-a făcut lumină spre descoperirea neamurilor, dar și spre slava poporului Lui. Expresia „și slavă poporului Tău” se referă, potrivit Sfântului Chiril, la „rămășița aleasă” (Romani 11, 5) a poporului lui Dumnezeu. „Chiar dacă unii dintre ei s-au făcut ocărâtori și necredincioși, având mintea plină de nerozie, totuși s-a păstrat o rămășița slăvită de Hristos. Iar pârga acestei rămășițe au fost dumnezeieștii ucenici [Apostolii] a căror slavă strălucitoare luminează toate cele de sub cer”, afirmă Sfântul Chiril.

„Și i-a binecuvântat Simeon și a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri” (Luca 2, 34). Bătrânul Simeon, fiind adus de Duhul Sfânt, i-a binecuvântat pe Fecioara Maria și pe Fiul ei, Pruncul Hristos. Pe Fecioara a binecuvântat-o, pentru că nu a născut din bărbat, ci venind peste ea Duhul Sfânt, iar pe Hristos L-a binecuvântat zicând: „Iată, Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri”.

Comentând aceste cuvinte profetice ale lui Simeon, Sfântul Chiril al Alexandriei invocă dumnezeieștile cuvinte rostite de Proorocul Isaia: „Pentru aceasta așa zice Dumnezeu și Tatăl: Iată pun în Sion piatră de poticnire și piatră de sminteală; și tot cel ce crede în El nu se va rușina” (Isaia 28, 16 / Romani 9, 33), „iar pe cine va cădea îl va strivi” (Matei 21, 44).

Cu alte cuvinte, Dumnezeu Tatăl a pus la temelia Sionului o piatră aleasă, din capul unghiului, de mare preț, adică pe Hristos, și toți cei ce au crezut în El nu s-au rușinat. Câți nu au crezut și nu au înțeles marea taină a mântuirii lui Dumnezeu cea în Hristos, s-au împiedicat, au căzut și s-au zdrobit. Dimpotrivă, cei care au crezut au înviat.

Sfânta Scriptură numește „semn care va stârni împotriviri” (Luca 2, 3) Sfânta Cruce, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „pentru iudei sminteală, pentru neamuri nebunie” (1 Corinteni 1, 23). La Crucea și moartea de ocară și mucenicească a lui Hristos, a Fiului Fecioarei Născătoare de Dumnezeu se referea Simeon zicând: „Iar prin sufletul tău va trece sabia” (Luca 2, 35).

Hristos, pe Care L-a primit în brațe Bătrânul Simeon este piatra Bisericii cea din capul unghiului, iar mădularele ei sunt „seminție aleasă, preoție împărătească, neam sfânt, popor agonisit de Dumnezeu, ca să vestiți în lume bunătățile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa cea minunată” (1 Petru 2, 9). De aceea și noi, iubiții mei frați, suntem chemați să primim în brațele noastre duhovnicești, adică în mintea și inima noastră, lumina minunată a lui Hristos”. Împreună cu Psalmistul să zicem: „Sfârșitu-s-au ochii mei după mântuirea Ta și după cuvântul dreptății Tale” (Psalmul 118, 123). Amin.

La mulți ani cu sănătate!

După Sfânta Liturghie, Egumenul și restauratorul Mănăstirii, Preacuviosul Arhimandrit Teodorit, în ciuda problemelor sale de sănătate, a oferit o tratație Preafericirii Sale și tuturor credincioșilor la stăreție și în curtea Mănăstirii.

Din partea Secretariatului General

Luni, 11/24 ianuarie 2022, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfântului Teodosie Întemeietorul Vieții de Obște la Sfânta Mănăstire închinată lui în deșertul Iudeii, între Beit Sahour și Lavra Sfântului Sava.

La această sărbătoare, Biserica și în special Biserica Ierusalimului pomenește faptul că Sfântul Teodosie s-a născut în Mogarissos din Capadocia și a venit în Țara Sfântă în anul 451 d.Hr. Inițial a devenit călugăr într-o mănăstire din regiunea Ierusalimului, numită Ikelia. A trăit în nevoințe aspre, în tăcere, rugăciune și post în deșertul Iudeii, până când călugării din deșert l-au recunoscut ca om al virtuților și luminat și i-au cerut să se ocupe de îndrumarea lor spirituală într-o Sfântă Mănăstire.

Căutând locul unde să întemeieze Mănăstirea, Dumnezeu i-a descoperit zona din care magii s-au întors în țara lor, după ce s-au închinat Pruncului nou-născut, Hristos Cel născut în trup. Sfântul a întemeiat acolo o Mănăstire, care a devenit treptat un Coenobium, cuprinzând patru Biserici și patru sute de călugări, care trăiau după regulile vieții de obște; rugăciune obștească, muncă obștească, mese obștești, ascultare față de egumen, până când vor fi pregătiți să intre într-un stil monahal mai dificil, cel al călugărilor de Lavră. În această Mănăstire, munca era o ascultare esențială, prin care călugării susțineau un cămin pentru săraci și un cămin pentru cei bătrâni și neputincioși. Prin urmare, Mănăstirea avea un rol social și ținea și o școală pentru educarea călugărilor. Aceasta a fost Mănăstirea Patriarhilor Ierusalimului, a Sfinților Modest și Sofronie și a scriitorului Limonariului, Ioan Moshu.

Sfântul Teodosie era din același loc, colaborator și susținător al Sfântului Savvas. Acești doi mari Părinți au lucrat la unison pentru a stabili Doctrina hristologică a Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon (451 d.Hr.), potrivit căreia Hristos are un singur ipostas și două naturi, cea divină și cea umană. Aceasta era împotriva doctrinei monofiziților care denaturau învățătura Bisericii.

Sub conducerea Sfântului Teodosie în viața coenobitică, Mănăstirea a avut un rol semnificativ, împreună cu Lavra Sfântului Sava, pentru dezvoltarea monahismului și pentru predominarea Doctrinei Ortodoxe între secolele al V-lea și al VII-lea.

Câțiva ani între timp a existat un declin din cauza invaziilor. La începutul secolului al XX-lea, călugării cretani Galaction și Leontie au venit să trăiască acolo. Pe la mijlocul secolului al XX-lea, binecuvântatul Mitropolit Bartolomeu al Madabei, originar din Krini (Asia Mică), a construit o nouă biserică deasupra ruinelor celei anterioare, în centrul mănăstirii. El a fost succedat de binecuvântatul Arhimandrit Iachint și, în jurul anului 1965, de actualul egumen, Arhimandritul Ieroteu, care slujește acolo de peste 40 de ani. Arhimandritul Ieroteu a lucrat mult la renovarea Mănăstirii, construind o nouă aripă și a protejat proprietatea acesteia cu multe osteneli și eforturi.

La această Mănăstire istorică, Preafericirea Sa a oficiat o priveghere de toată noaptea avându-i drpet împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei și Filumen al Pellei, Ieromonahii aghiotafiți, Evdochim, Ignatie și Yusef, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie, răspunsurile la strană fiind date de ierodiaconul Simeon și de domnul Gotsopoulos.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Veseleşte-te pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi crinul să înflorească. Şi va înflori şi se va bucura pustiul Iordanului şi mărirea Libanului se va da lui şi cinstea Carmelului; şi poporul meu va vedea slava Domnului, strălucirea Dumnezeului nostru” (Isaia 35, 1-2), spune Profetul Isaia.

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici Creștini

Lumina cea adevărată, Duhul Sfânt, care a fost văzut sub formă de porumbel la râul Iordan, ne-a adunat pe toți în acest sfânt lăcaș de nevoință al Sfântului Părintelui nostru Teodosie Întemeietorul Vieții de Obște, locul peșterii magilor, pentru a-i sărbători pomenirea.

În aceste zile sfinte și de sărbătoare ale Nașterii Mântuitorului nostru Hristos în Betleem, ale păstorilor care au vegheat noaptea pe câmpurile lor, ale magilor care au venit aici cu darurile lor și ale Sfintei Teofanii de lângă râul Iordan, pustiurile Iudeii și ale Iordanului se bucură, cu adevărat.

Și deșertul Iordanului se bucură așa cum spune imnograful: „Lumina cea adevărată S-a arătat și El dă luminare tuturor. Hristos, Care întrece orice curăție, Se botează împreună cu noi; El aduce sfințenia în apă, și ea se face loc de curățire pentru sufletele noastre. Ceea ce este văzut este pământesc, ceea ce este simțit cu înțelegerea este mai presus de Ceruri. Prin spălare vine mântuirea iar prin apă, Duhul Sfânt. Prin coborârea în apă, ne înălțăm la Dumnezeu. Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne, slavă Ție!”. Iar pustia Iudeii se bucură pentru că în ea s-a întemeiat modul de viață asemănător cu cel al îngerilor al monahilor purtători de Dumnezeu, Eutihie cel Mare, Sava cel Sfințit, Teoctist și Sfântul Teodosie Întemeietorul Vieții de Obște, printre mulți alții, pe care nu îi pot numi, „căci timpul nu-mi va ajunge” (Evrei 11, 32).

Sfântul nostru Părinte Teodosie a fost un râvnitor al cetei îngerești a cerului și, după ce a părăsit orașul său natal Mogarissos din Capadocia, a venit în Țara Sfântă, pentru a călca pe urmele naturale și spirituale ale lui Hristos, Dumnezeul nostru, care a venit aici în trup pentru mântuirea universală. Odată ajuns la Ierusalim și după ce s-a închinat la Mormântul dătător de viață al lui Hristos cel Înviat, ca o altă căprioară însetată, s-a retras la marii învățători ai lui Hristos și ai pustiei Palestinei, și la picioarele Sfântului Simeon Stâlpnicul din Antiohia, de la care a deprins viitoarele sale virtuți.

Purtătorul de lumină Teodosie a făcut acest lucru conform cuvintelor psalmistului: „ Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune. Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele. Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit, Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa, Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele” (Psalmul 17:35-40).

Într-adevăr, dragii mei, educația în Hristos și învățătura printr-un sistem educațional, sfaturile părintești și încercările din capcanele și vicleniile diavolului (cf. Ef. 6, 11), l-au întărit pe Sfântul Teodosie și l-au făcut vas al tainelor nespuse ale lui Dumnezeu, imitator al Sfântului Pavel, “răpit …până la al treilea cer… și a auzit cuvinte de nespus” (2 Cor. 12, 2 – 4). Acest lucru este confirmat și de imnograful său, care spune: „În  norul cel înțelegător al dumnezeieștii lumini, tu intrând, Teodosie, și tăblița cu degetul lui Dumnezeu scriindu-ți în inima ta învățăturile bunei credințe le-ai adus ucenicilor tăi, carte de viață, fericite”.

Potrivit istoricului consacrat Chiril de Skythopolis, Fericitul Teodosie a fost un apărător al credinței ortodoxe sănătoase, al „doctrinelor de închinare”, care au fost răstălmăcite de „oameni stricați la minte și lipsiți de adevăr” (1 Tim. 6, 5), potrivit Sfântului Pavel.

Aceștia erau „călugării schismatici din deșert care nu aveau comuniune cu Biserica sobornicească ci se aflau sub cearta și înșelarea lui Eutihie și a lui Dioscor”.

Este demn de remarcat faptul că atunci când Fericitul Teodosie a venit la Ierusalim, în timpul domniei împăratului Marcian cel plăcut lui Dumnezeu (396-457 d.Hr.), „a primit ospitalitatea unui Longhin, bătrân din Cappadocia, din Ordinul Spoudaeoi al Sfintei Învieri a Domnului Hristos”, care este actuala Frăție Hagiotafită. Acest bătrân Longhin l-a primit pe Teodosie și l-a pus sub îngrijirea binecuvântatului Ikelia, care construia în acea vreme Biserica Veche de la locul unde a stat să se odihnească  Maica Domnului… Ikelia l-a luat pe acest tânăr Teodosie, deoarece era un cântăreț inteligent și l-a primit în Ordinul [călugărilor] Spoudaeoi, care erau foarte cucernici; când binecuvântatul Ikelia a murit, Teodosie a preluat conducerea lăcașului.

Sfântul nostru Părinte Teodosie a fost numit Cenobiarh pentru că în această Mănăstire care îi poartă numele, a înființat un Coenobiu și „de atunci, mulți s-au retras la el, cerând să trăiască cu el și, după ce i-a acceptat [ca monahi], i-a călăuzit spre voia desăvârșită a lui Dumnezeu și Dumnezeu era mereu cu el” și a fost „om îndemânatic” ca Iosif (Gen. 39, 2). Cu alte cuvinte, Teodosie știa că Dumnezeu era cu el și că toate lucrurile pe care le face sunt binecuvântate de Dumnezeu.

Să-l rugăm pe acest mare cetățean al pustiei și luminător al lumii ca prin rugăciunile sale și ale Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, să ne călăuzească mintea și inima spre voința desăvârșită a lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Hristos. Și împreună cu imnograful, să spunem: „Nu-ți părăsi turma, Preafericite Teodosie, ci prin rugăciunile tale către Domnul [Care S-a botezat în Iordan de la Ioan], roagă-te să ne mântuim”. La mulți ani! Amin”.

După otpust, bătrânul egumen, Arhimandritul Ieroteu, a oferit o agapă monahală.

Din partea Secretariatului General

Vineri, 8/21 ianuarie 2022, s-a prăznuit de către Patriarhie hramul Sfintei Mănăstiri Hozeva, adică pomenirea întemeietorilor ei, Sfinții Ioan și Gheorghe Hozeviții.

Primul dintre ei, Sfântul Ioan, a fost stâlp și far al Mănăstirii, venind aici din eparhia lui, din Mitropolia Cezareei Palestinei. Sfântul Gheorghe a venit din Cipru și a restaurat din temelii Mănăstirea distrusă de perși în 614 d.Hr. El a atras aici mulți Monahi pe care i-a îndrumat, precum și pe mulți creștini.

La pomenirea lor, Egumenul și restauratorul Mănăstirii care a și restabilit-o ca și chinovie, Arhimandritul Constantin, l-a întâmpinat pe Preafericitul Părinte Teofil Patriarhul Ierusalimului cu această cuvântare:

„Pe cei ce s-au nevoit la Sfintele Locuri, în Mănăstirea Hozeva (…) în cântări să-i lăudăm, pe înțeleptul Ioan și împreună cu el pe Gheorghe…” .

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Împreună cu cinstita voastră Sinodie,

Sfinții Ctitori ai Sfintei Lavre Hozeva, Ioan și Gheorghe, s-au nevoit aici, desigur nu amândoi împreună, ci fiecare în vremea sa, împreună cu Părinții contemporani lor, cu sinceritate, curăție, dragoste și pace. Mai simplu spus, în unire și bună înțelegere. Virtuți despre care Sfântul Macarie Egipteanul scrie:

„Și astfel poate multa înțelegere, pacea și armonia să-i țină pe toți în legătura păcii și să petreacă toți în curăție, nevinovăție și bună-voința lui Dumnezeu”. (BEPES, Vol. 41, Sf. Macarie Egipteanul, Omilia III, 21, 31, p. 156).

Și cât de dorită este în zilele în care trăim, Preafericite Părinte și Stăpâne, o asemenea înțelegere, concordie și armonie în Sfânta noastră Biserică Ortodoxă!

Ne rugăm ca, pentru rugăciunile Sfinților Hozeviți Ioan și Gheorghe și cu binecuvântarea Preafericirii voastre, această armonie în cele din urmă să izbândească. Amin.

Ca fii ai Preafericirii voastre, vă urăm bun venit, spuncând: Praznic binecuvântat!”

În continuare s-a săvârșit Privegherea, condusă de Preafericirea Sa, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahul Hrisogon din Mănăstirea Hozeva, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Au cântat Ierodiaconul Simeon și Monahii Clement și Daniil și au participat monahi, dar nu și pelerini, datorită pandemiei.

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

„Moise și Aaron între preoții Lui și Samuel între cei ce cheamă numele Lui. Chemat-au pe Domnul și El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei. Căci păzeau mărturiile Lui și poruncile pe care le-a dat lor” (Psalmul 98, 6-8), spune Psalmistul.

Iubiți frați în Hristos,

Iubiți Părinți și Frați,

Duhul Sfânt Care în chip de porumbel a coborât peste Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, când S-a botezat în râul Iordan, ne-a adunat în această Sfântă Mănăstire Hozeva ca să cinstim pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Gheorghe Hozevitul. Strălucit este Praznicul care a trecut, al Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, slăvită este și această zi a Sfinților lui Dumnezeu. Și aceasta pentru că „minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalmul 67, 36), potrivit Psalmistului.

Gheorghe cel de Dumnezeu fericit, auzind cuvintele Psalmistului: „Așteptat-am mântuirea Ta, Doamne, și poruncile Tale am iubit. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale și le-a iubit foarte” (Psalmul 118, 166-167), a părăsit locul nașterii sale, insula Cipru, și a alergat la locul mântuitoarei taine a dumnezeieștii Iconomii. Adică la locul Nașterii, Răstignirii, al Îngropării de trei zile și al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, după cum mărturisește și imnograful zicând: „Mormântul Celui pururea viu foarte ai poftit a-l vedea și a te închina lui, înțelepte. Și ajungând acolo, Cuvioase, ai socotit că se cuvine să mori prin nevoință dimpreună cu Cel Ce a murit din milostivirea sa”.

Cu alte cuvinte, fericitul Gheorghe căuta „viața curată și netulburată” a prietenilor lui Hristos, adică a celor din cetatea stătătoare din Împărăția cerurilor (Cf. Evrei 13, 14). El căuta să se îmbrace în Hristos „Care locuiește întru lumina neapropiată” (1 Timotei 6, 16). De aceea a venit în împrejurimile pustiului Iordanului ca să se boteze în Duhul Sfânt, ascultând propovăduirea dumnezeiescului Pavel: „câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni 3, 27).

Tâlcuind aceste cuvinte ale lui Pavel, Sfințitul Fotie spune: „Nu ne îmbrăcam în Hristos și Duhul Sfânt ca și cum ne-am pune o haină pe deasupra, ci ca unii care ne umplem inima și gândurile de lumină și chipul de har”. Cel care își umple inima de lumină și chipul de har devine sfânt. „După Sfântul care v-a chemat pe voi, fiți și voi înșivă sfinți în toată petrecerea vieții, că scris este: Fiți sfinți, pentru că Eu sunt sfânt” (1 Petru 1, 15-16), propovăduiește Apostolul Petru, citând din cartea Leviticului (Cf. Levitic 11, 44) pe de o parte, și ascultând îndemnul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Fiți, dar, voi desăvârșiți, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârșit este” (Matei 5, 48).

Trebuie menționat că îndemnul: „Fiți sfinți și desăvârșiți” nu se referă la ființa lui Dumnezeu ci la faptele și lucrările bune și, în general, la toate virtuțile. „Și noi, deși nu putem să fim asemenea lui Dumnezeu după ființă, totuși Îl imităm pe Dumnezeu, dacă devenim mai buni prin virtute”, spune Sfântul Atanasie cel Mare.

„A te înstrăina de toată răutatea, pe cât este cu putință, prin faptă și cuvânt și cuget, curățindu-te de întinăciunile ei, aceasta este cu adevărat imitare a desăvârșirii lui Dumnezeu”, spune Sfântul Grigorie de Nissa.

Următor al acestei desăvârșiri și sfințenii a lui Dumnezeu s-a făcut și Sfântul cinstit astăzi, Cuviosul Părintele nostru Grigorie prin nevoințele sale, ca un alt Ioan Botezătorul, în împrejurimile pustiului Iordanului, la Hozeva, propovăduind prin pilda lui adânca smerenie a lui Hristos și dragostea lui desăvârșită.

Aceasta o mărturisește și imnograful Bisericii, spunând:

Aflatu-te-a pe tine Mănăstirea din Hozeva dreptar și pildă prea aleasă, ca pe un lucrător de tot felul de fapte bune, lauda Cuvioșilor, înțelepte Gheorghe. Pentru aceea, viețuind dumnezeiește, împreună cu tine, dănțuiesc întru toți vecii”.

Cu adevărat, iubiții mei frați, dumnezeiescul Gheorghe s-a arătat cinstită podoabă a monahilor și Mănăstirea sa Hozeva, „loc de sfințenie și mărturisire a pomenirii sfințeniei lui”, potrivit Psalmistului, unde lumina și adevărul lui Hristos, Care S-a botezat în râul Iordan, au călăuzit mulțime de cuvioși și drepți, între care se disting Ioan Episcopul Cezareei și Sfântul Ioan cel Nou din România, ale cărui Moaște nestricate și înmiresmate vădesc credința Apostolilor pescari și mărturisesc Învierea luminoasă a lui Hristos, adică biruința morții Lui asupra morții, stricăciunii și păcatului.

Să ne rugăm Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos ca și noi, care prăznuim pomenirea Cuviosului Gheorghe, să avem parte de mântuitoarea lumină a slavei lui Hristos. Împreună cu imnograful să spunem: „Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu Care cu negrăită înțelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-se pentru noi credincioșii, cu un gând întru laude Îl slăvim”. Amin. La mulți ani!

După Apolis, Părintele Egumen, Arhimandritul Constantin a oferit masa.

A doua zi, sâmbătă, 9/22 ianuarie 2022, s-a săvârșit Sfânta Liturghie în Cimitirul Cuvioșilor Mucenici Hozeviți, aflat lângă Mănăstire și de curând descoperit, unde s-a ridicat și un paraclis spre pomenirea lor de către Părintele Egumen, Arhimandritul Constantin. Mai sus este redată icoana Cuvioșilor Mucenici și a paraclisului.

Din partea Secretariatului General   

În seara zilei de joi 31 decembrie 2021 / 13 ianuarie 2022, a avut loc ceremonia tăierii turtei Sfântului Vasile la Patriarhie, spre pomenirea Sfântului Vasile cel Mare și pentru începerea Anului Nou civil vineri 1/14 ianuarie 2022.

Această ceremonie a început prin această cuvântare a Preafericirii Sale cu ocazia Anului Nou:

„Iar despre ani și despre vremuri, fraților, nu aveți nevoie să vă scriem. Căci voi înșivă știți bine că ziua Domnului vine așa, ca un fur, noaptea” (1 Tesaloniceni 5.1-2), spune dumnezeiescul Pavel.

A strălucit iar Soarele Dreptății cel Care S-a născut din curatele sângiuri ale pururea Fecioarei Maria în peștera din Betleem, Iisus Hristos Dumnezeul nostru, răsărind lumina cunoștinței tuturor oamenilor: „Eu sunt lumina lumii. Cel Ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8.12), „Eu, Lumină am venit în lume ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric” (Ioan 12.46), spune Domnul.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos Care este „lumina cea adevărată” (1 Ioan 2.8) ne-a adunat pe toți în acest loc sfințit al străvechii noastre Patriarhii a Ierusalimului pentru a înălța slavă, cinste și mulțumire Creatorului întregii lumi, Domnului și Dumnezeului nostru, la schimbarea anului bunătății Sale, Domnului nostru Iisus Hristos, Care a spus ucenicilor Lui: „Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa” (Fapte 1.7). De asemenea, harul Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne-a adunat la cinstita pomenire a Tăierii Sale împrejur după trup, a Fiului lui Dumnezeu, precum și la pomenirea celui între Sfinți Părintele nostru Vasile cel Mare în cinstea căruia se săvârșește ceremonia tăierii turtei care îi poartă numele.

Schimbarea anului bunătății Domnului (Cf. Luca 4.19; Isaia 61.2), adică a anului bisericesc și liturgic se află într-o legătură inseparabilă cu timpul istoric al vieții pământești a omului care este „ca iarba; zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său” (Psalmul 102, 15-16), potrivit Psalmistului.

Spunem aceasta pentru că Timpul, ca prezent, trecut și viitor nu se înțelege „prin cuvinte meșteșugite” (2 Petru 1.16), ci „potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri veșnice” (Romani 16.25) a Întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Cu alte cuvinte, poruncile lui Dumnezeu Cel necuprins cu mintea nu sunt hotărâri spontane, ci izvorăsc din planul lui cel mai înainte de veci. Tot ceea ce provine de la Dumnezeu era ascuns în El mai înainte de veci. „Voinței Lui cine i-a stat împotrivă?” (Romani 9.19), spune dumnezeiescul Pavel. Sfântul Chiril al Alexandriei, explicând cuvintele Domnului: „Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa” (Fapte 1.7), spune: „Iisus i-a învățat că nu trebuie să iscodească cele cu totul negrăite și în Dumnezeu ascunse”.

Aceasta înseamnă că sensul Timpului poate fi înțeles numai în cadrul istoriei dumnezeieștii Descoperiri potrivit căreia timpul se distinge în cantitate și calitate, după Amonie: „Timpul arată calitatea, iar anul cantitatea”. Această „calitate a timpului” o trăim în Biserica lui Hristos noi, cei care am devenit prin Botez mădulare ale trupului Lui.

„Duhul Domnului peste Mine”, spune Domnul citându-l pe Proorocul Isaia: „Pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați și să vestesc anul plăcut Domnului” (Luca 4.18-19; Isaia 61.1-2).

Prin vestirea anului Domnului, timpul istoric se înnoiește în Hristos prin coborârea Sfântului Duh, a Mângâietorului, în ziua Cincizecimii, și se prelungește în veci ca timp al mântuirii, adică al iertării păcatelor și al îndumnezeirii omului prin Biserică și prin cea mai importantă Taină a ei, Dumnezeiasca Euharistie, prin care devenim de un trup și de un sânge cu Hristos.

Să-l ascultăm și pe înțeleptul Pavel care spune: „Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaștem cele dăruite nouă de Dumnezeu. (…) Căci cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L învețe pe El? Noi însă avem gândul lui Hristos” (1 Corinteni 2.12,16). Iar înțeleptul Solomon spune: „Lumina celor drepți luminează” (Pilde 13.9).

Sărbătoarea de azi a schimbării anului, potrivit căreia pomenirea trecutului devine pomenire în Hristos și nădejdea viitorului devine nădejde în Hristos, arată înnoirea Duhului lui Dumnezeu care locuiește în noi. „Nu știți, oare, că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” (1 Corinteni 3.16).

De aceea și noi, iubiții mei frați, acum, la intrarea într-un nou an al Domnului, suntem chemați să ne înnoim pe noi înșine, după îndemnul dumnezeiescului Pavel: „Vă îndemn, deci, fraților, (…) să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12.1-2).

Deosebind această voie a lui Dumnezeu și pricepând acest înțeles al timpului și al anului în Hristos cel întrupat din curatele sângiuiri ale pururea Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu, să-l rugăm pe Sfântul Vasile, Marele ierarh al Capadociei, pe arătătorul celor cerești, care a împodobit obiceiurile oamenilor, să mijlocească la Cel Care S-a tăiat împrejur în trup, Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru suflete noastre, pentru pacea întregii lumi, mai ales pentru mult încercata noastră regiune a Orientului Mijlociu, pentru încetarea schismelor și restabilirea unității Celui Una Sfinte, Sobornicești și Apostolești Biserici Ortodoxe și pentru izbăvirea neamului omenesc de boala molipsitoare cauzata de coronavirus.

Împreună cu imnograful să spunem: „Cuvinte al Tatălui cel mai înainte de veci, Cel Ce cu înțelepciune toate le-ai lucrat, și cu cuvântul Tău cel atotputernic toată făptura ai așezat-o, binecuvintează cununa anului bunătății Tale și surpă eresurile, pentru Născătoarea de Dumnezeu, ca un bun și iubitor de oameni”. De asemenea, Cuvinte al Tatălui cel mai înainte de veci, Cel Ce ai pus vremile și anii în stăpânirea Ta, binecuvintează cununa anului bunătății Tale, păzind în pace și bunăstare cinstita noastră Obște Aghiotafită, pe bine-credincioșii noștri Creștini, Sfânta Cetate Ierusalim și bine-credinciosul neam împărătesc al Elinilor Ortodocși. Amin!

Noul An 2022 să fie prielnic, fericit, binecuvântat și cu sănătate! 

La mulți ani!

În continuare, s-a cântat Troparul Tăierii împrejur: „Acela Ce șezi pe scaun în chipul focului…” și al Sfântului Vasile: „În tot pământul a ieșit vestirea ta…”.

După aceasta, Preafericirea Sa a tăiat turta și a împărțit-o tuturor celor prezenți la ceremonie, domnului Consul General Evanghelos Vliora, Arhiereilor, Preoților, monahilor, monahiilor, membrilor comunității grecești, credincioșilor arabi și elevilor Școlii Patriarhale, urând un An Nou 2022 bun și fericit, timp în care elevii școlii au cântat colinde de Crăciun și Anul Nou.

Din partea Secretariatului General