Luni, 14/27 iunie 2022 Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfântului Prooroc Elisei.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica, invocând Vechiul Testament (3 Regi și 4 Regi), amintește ce știm despre Proorocul Elisei. Acesta se trăgea din orașul Abel-Meul din regiunea Ierihonului și a părăsit îndeletnicirea sa de agricultor atunci când a fost chemat de Proorocul Ilie. A înjunghiat douăsprezece perechi de boi cu care ara și a oferit un ospăț poporului, apoi l-a urmat cu devotament pe Proorocul și a devenit binefăcător al poporului din regiunea Ierihonului și a Iordanului prin semnele și minunile pe care Dumnezeu l-a învrednicit a le face. 

Aproape de Ierihon, la poalele muntelui Carantania, a transformat apa amară și vătămătoare a unui izvor în apă dulce și bună de băut. S-a învrednicit să-l vadă pe dascălul său, Proorocul Ilie, când s-a ridicat la cer într-un car de foc. Atunci a cerut de la el și a primit har îndoit. El a trecut râul Iordan așezat pe mantia lui Ilie. A adormit întru Domnul în anul 839 î.Hr.

Spre cinstirea sa, s-a săvârșit în ziua praznicului dimineața, în Biserica lui din Ierihon, Sfânta Liturghie condusă de Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Isidor al Ierapolei, Arhimandriții Chiriac de la Mănăstirea Sfântului Gherasim Iordanitul, Claudiu și Onufrie de la Mănăstirea Carantania, precum și Părintele Nectarie. Au cântat Ierodiaconul Simeon, Arhimandritul Hrisostom și d-l Varakla în strana dreaptă în limba greacă și psalții Comunității din Ierihon în limba arabă în strana stângă. La rugăciune au luat parte credincioși arabi din Ierihon și pelerini din Grecia.

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

 „Îndoit har luând de la Duhul, Prooroc minunat te-ai arătat tuturor marginilor, pe cei ce te laudă pe tine mântuindu-i de primejdii și dăruind Darul minunilor tale celor ce aleargă la tine cu credință și strigă: Bucură-te, Proorocule minunate”, cântă Imnograful Bisericii.

Iubiți frați întru Hristos,

Credincioși Creștini și Pelerini,

Astăzi Sfânta Biserică a lui Dumnezeu și, mai ales, cea a Ierusalimului, prăznuiește cu bucurie cinstita pomenire a Sfântului Prooroc Elisei în Mănăstirea care îi poartă numele aflată în preajma râului Iordan, în străvechiul oraș Ierihon.

Proorocul Elisei a fost uns de către Proorocul Ilie urmaș al lui, la porunca lui Dumnezeu, după cum mărturisește Cartea Regilor: „A zis Domnul către Ilie: Mergi şi întoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc şi, când vei ajunge acolo, să ungi (…) pe Elisei, fiul lui Şafat din Abel-Mehola, prooroc în locul tău. (…) Şi Ilie a trecut pe lângă el aruncându-i mantia. Atunci a lăsat Elisei boii şi a alergat după Ilie, zicând: Lasă-mă să merg să sărut pe tatăl şi pe mama mea şi voi veni după tine!” (3 Regi 19, 15-20); „Când Ilie a fost răpit la cer, în vijelie, Elisei s-a umplut de duhul lui”. (Sirah 48, 12).

Dreptul Elisei s-a distins între Sfinții Prooroci ca o personalitate aparte. El a întreprins o amplă și intensă activitate socială și a săvârșit multe minuni, printre care acestea: Cu mantia lui Ilie a despărțit apele Iordanului și a trecut de partea cealaltă. „Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei” (4 Regi 2, 14); a transformat apa sălcie a unui izvor din Ierihon în apă bună de băut (Cf. 4 Regi 2, 19-22) și l-a vindecat de lepră pe Neeman, căpetenia oştirii regelui Siriei (Cf. 4 Regi 5, 1-14).

Acoperirea lui Elisei cu mantia lui Ilie simbolizează chemarea lui la vrednicia de prooroc și dobândirea puterii și autorității sfinte ce izvorăsc din aceasta, potrivit cuvintelor: „Lumină a răsărit drepților” (Psalmul 96, 11). Explicând acest verset din Psalmi, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Oricui este bun și drept îi răsare în minte și în inimă lumina duhovnicească și dumnezeiască”.

Puterea și autoritatea sfântă a lui Elisei le laudă înțeleptul Sirah: „În zilele sale Elisei nu s-a temut de biruitori şi nimeni nu l-a supus. Şi în viaţa sa a făcut semne şi la moarte minunate au fost lucrurile lui” (Sirah 48, 13-14).

În fragmentul evanghelic citit astăzi de la Sfântul Luca am auzit, iubiții mei frați, că Iisus Hristos, pe când se afla în Nazaret și învăța în sinagogă, a vorbit despre Proorocul Ilie și ucenicul lui, Elisei. Aceasta pentru că Ilie a fost trimis în Sarepta Sidonului la o femeie văduvă, iar Elisei l-a vindecat de lepră doar pe Neeman sirianul (Cf. Luca 4, 25-27). Trebuie menționat faptul că atât femeia văduvă cât și Neeman sirianul erau amândoi păgâni.

Prin amintirea acestor evenimente, Iisus a arătat că Proorocii Ilie și Elisei L-au vestit pe Hristosul lui Dumnezeu, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, și au propovăduit neamurilor, adică idolatrilor care aveau să-L primească, că e Hristos și îi va vindeca de lepra sufletească, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei. 

Proorocii, insuflați de Duhul Sfânt, au căutat cu multă dorire să afle despre mântuirea în Hristos. „Această mântuire au căutat-o cu stăruinţă şi au cercetat-o cu de-amănuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea să vină la voi, cercetând în care şi în ce fel de vreme le arăta Duhul lui Hristos, Care era întru ei, când le mărturisea de mai înainte despre Patimile lui Hristos şi despre măririle cele de după ele” (1 Petru 1, 10).

Explicând aceste cuvinte ale Apostolului Petru, Icumenie spune: „Când zice «Duhul lui Hristos», dă glas teologiei despre Hristos”. Iar Teofilact subliniază: „Scriptura vorbește despre Duhul Sfânt al lui Hristos Care a grăit prin Prooroci”.

Acest Duh Sfânt, Duhul lui Hristos, lumina mintea și inima Sfântului Prooroc Elisei. De aceea și Imnograful lui spune: „Bucură-te, Elisee preaînțelepte, căci tu, curățindu-ți cugetul de dezmierdările trupului, ai primit luminile Duhului, mărite, și le-ai împărtășit și celorlalți tuturor și cu totul te-ai arătat în chip luminos. Pentru aceasta te-ai sălășluit lângă lumina cea neapusă, rugându-te totdeauna pentru noi cei ce te lăudăm pe tine”.

În această lumină neapusă, adică în Împărăția Cerurilor, s-a sălășluit și cel prăznuit împreună cu dumnezeiescul Elisei, cel între Sfinți Părintele nostru Metodie Arhiepiscopul Constantinopolului, precum și toți Sfinții și Drepții lui Dumnezeu care „nu şi-au iubit sufletul lor, până la moarte. Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. (Apocalipsa 12, 12), spune Sfântul Ioan Teologul.

Să-L rugăm și noi, iubiții mei frați, pe Dumnezeu și Părintele luminilor ca, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria și ale Dreptului Prooroc Elisei, să ne învrednicim a ne sălășlui în lumina neapusă a slavei lui Hristos. Amin. La mulți ani!

La finalul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit rugăciunea de binecuvântare a strugurilor și a altor poame.

La amiază, Arhimandritul Filumen care cu vrednicie poartă grijă de Mănăstire, a oferit masa.

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, 12/25 iunie 2022, Patriarhia a prăznuit pomenirea Cuviosului Părinte al nostru Onufrie Egipteanul.

În această zi Biserica amintește faptul că Sfântul Onufrie a trăit în Egipt, mai întâi în obște în Emipolis din Tivaida, iar apoi, urmând exemplul Proorocului Ilie și al Sfâtului Ioan Botezătorul, s-a retras în adâncul pustiului și a trăit în mare nevoință timp de șaizeci de ani fără a vedea vreun om. Aici l-a întâlnit Sfântul Pafnutie. După moartea lui, „s-a prăbușit coliba lui, s-a uscat finicul și a secat izvorul din care bea apă”.

Pomenirea Cuviosului Onufrie s-a prăznuit de către Patriarhie în Mănăstirea care îi poartă numele, aflată în valea Ghehenom, aproape de scăldătoarea Siloam, în Țarina Olarului pe care au cumpărat-o fariseii spre îngroparea străinilor cu cei treizeci de arginți pe care i-a înapoiat Iuda.

În această Mănăstire străveche, restaurată de Părinții Aghiotafiți în secolele al XIX-lea și al XX-lea, s-a săvârșit seara în ajun Vecernia, condusă de Înaltpreasfințitul Mitropolit al Capitoliadei Isihie, și Sfânta Liturghie dimineața condusă de Preafericirea Sa, Părintele Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit Isihie al Capitoliadei, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Ieromonahi Aghiotafiți și Ieromonahi din Mănăstirea Oblus din Mitropolia Patrei. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon și Ierodiaconul Dositei. La slujbă au fost prezenți Consulul General al Greciei la Ierusalim, d-l Evanghelos Vliora, monahi, monahii, credincioși din Ierusalim și pelerini din Grecia.

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

„Cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său asemenea unui scut îi va acoperi” (Înțelepciunea lui Solomon 5, 15-16), spune înțeleptul Solomon.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat astăzi în acest loc istoric și biblic, în Țarina Olarului, cunoscută până în ziua de astăzi ca Țarina Sângelui (Cf. Matei 27, 7-8), unde se află Sfânta Mănăstire a Cuviosului Onufrie, ca să prăznuim cu bună-credință cinstita sa pomenire.

Cuviosul Părinte al nostru Onufrie se trăgea din Egipt. Auzind de viața ascetică și pustnicească a Proorocului Ilie și a Sfântului Ioan Botezătorul, s-a retras în pustie, rămânând acolo „șaizeci de ani, fără să vadă vreun om”, după cum spune biograful lui, potrivit mărturiei Cuviosului Pafnutie care l-a întâlnit în adâncul pustiului.

Părintele nostru Onufrie face parte din ceata Cuvioșilor și a Drepților care se sălășluiesc în Împărăția Cerurilor, după cum spune înțeleptul Solomon: „Cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei” (Înțelepciunea lui Solomon 5,15). Aceasta o arată și imnograful lui spunând: „Cu totul fiind unit cu Dumnezeu prin dragoste te-ai făcut părtaș împărăției Lui și ai primit desfătarea și pârâul vieții și ceata celor ce prăznuiesc și bucuria cea neîmbătrânită, de trei ori fericite Onufrie”.

„Cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus Hristos, începătorul şi plinitorul credinţei” (Evrei 12,2) și ascultând de îndemnul Domnului: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui” (Matei 6,33), Părintele nostru Onufrie s-a dăruit cu toată inima și din tot cugetul căutării Împărăției lui Dumnezeu. „Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază” (Psalmul 36, 5-6),  spune Psalmistul.

Într-adevăr, plinirea poruncilor Domnului în cuvânt și faptă l-au făcut vestit pe Cuviosul Onufrie, iar dreptatea, adică sfințenia lui, răspândește lumină, după cum spune Marele Atanasie. Cunoașterea lui Dumnezeu, prin lucrarea și puterea luminătoare a Sfântului Duh, l-au arătat pe Părintele nostru Onufrie cuvios și bine-credincios, după cum spune Clement al Alexandriei: „cel care L-a cunoscut pe Dumnezeu este cuvios și bine-credincios”.

Cu alte cuvinte, Sfântul Onufrie, după îndemnul dumnezeiescului Pavel, s-a lepădat de „omul cel vechi, care se strică prin poftele amăgitore, s-a înnoit în duhul minții sale și s-a îmbrăcat cu omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efeseni 4, 22-24). De aceea și imnograful spune: „Lumină înțelegătoare și cerească înăuntru în inima ta primind, vas prealuminat te-ai arătat nestricatei Treimi și Dar de tămăduiri ai primit, strigând: Aliluia”.

Referindu-se la omul bine-credincios, adică la dreptul și cuviosul lui Dumnezeu, Părintele Bisericii Clement al Alexandriei spune: „Toată viața lui este sfântă prăznuire. Jertfele lui sunt rugăciunile și laudele și cugetarea Scripturilor înainte de masă, psalmii și cântările din timpul mesei, dinainte de culcare, dar și rugăciunile de noapte apoi. Prin acestea se alătură cetei dumnezeiești alipindu-se, prin pomenirea neîncetată, de contemplarea neîntreruptă a lui Dumnezeu”.

Prin nevoința lui din pustie, adică prin pomenirea neîncetată a numelui lui Dumnezeu și prin rugăciunea și slujirea neîntreruptă, potrivit cuvintelor: „să-I slujim lui Dumnezeu în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre” (Luca 1,74-75), Părintele nostru Onufrie a ajuns la neîncetata contemplare a slavei lui Dumnezeu, precum Sfinții Apostoli în Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a Domnului.

Cu alte cuvinte, fericitul Onufrie s-a alăturat cetei dumnezeiești, făcându-se astfel împreună-grăitor cu Îngerii și părtaș cu Drepții și Cuvioșii, dar și părtaș și moștenitor al slavei dumnezeiești.

Noi, iubiții mei frați, care cinstim sfânta pomenire a Cuviosului Părintelui nostru Onufrie, suntem chemați să ne bucurăm de virtuțile lui, pentru că în acest fericit Onufrie și toți Sfinții și Cuvioșii s-a arătat lumina adevărată, adică Adevărul mântuitor al Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Să-l rugăm pe Cuviosul Onufrie, care are îndrăznire la Dumnezeu, ca, împreună cu Preabinecuvântata Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, să mijlocească pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin. La mulți ani!”

După Sfânta Liturghie s-a săvârșit procesiunea la mormântul Sfântului Patriarh Iuvenalie al Ierusalimului și la mormântul întemeietorului Mănăstirii, Arhimandritul Mitrofan. S-a citit un Trisaghion pentru odihna sufletelor ctitorilor Mănăstirii și al Monahiei Serafima, precum și rugăciunea de binecuvântare a smochinelor și a strugurilor.

La final, preacuvioasa Monahie Paisia, restauratoarea Mănăstirii, a oferit o agapă Preafericirii Sale la stăreție.

Din partea Secretariatului General

Vineri, 21 mai/ 3 iunie 2022, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfinților slăviților de Dumnezeu-încununaților și întocmai cu Apostolii Constantin și Elena.

La această sărbătoare, Biserica prăznuiește faptul că, după ce Constantin cel Mare a acceptat Sfântul Botez și a primit semnul care i-a apărut pe cer cu Crucea pe care scria „întru acest semn vei birui” și l-a făcut emblemă pentru armata sa, i-a învins pe adepții lui Maxențiu și a recunoscut creștinismul ca religie oficială a Imperiului Roman. Mama sa, Elena, a venit la Ierusalim și a descoperit Sfânta Cruce și locurile Răstignirii și Învierii Domnului nostru Iisus Hristos și a construit Biserica Sfântului Mormânt, inaugurând epoca ortodoxă-creștină a lui Constantin între anii 326-336 d.Hr.

Această sărbătoare a fost prăznuită la Biserica mănăstirii Sfinții Constantin și Elena a Frăției Aghiotafite, cu Vecernia Mare joi după-amiază și Sfânta Liturghie vineri dimineața, oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu preoții slujitori ai Bisericii, protos fiind Arhimandritul Alexie, păritele Tipicar. La slujbă au participat Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, reprezentanți ai Patriarhiei Moscovei și României, numeroși pelerini și credincioși locali.

După Sfânta Liturghie, soborul patriarhal s-a îndreptat spre Sala de Recepție a Patriarhiei prin poarta Mănăstirii Centrale și a primit pâinicile care au fost pregătite de maica patiser Serafima.

Acolo Preafericirea Sa S-a adresat celor prezenți după cum urmează:

„Nu de la oameni a luat stăpânia împărătească, ci din dumnezeescul dar Cer,  marele Constantin împreună cu maica sa, și fiind strălucit a văzut dumnezeiască biruința Crucii, carele cu aceasta a pierdut pe vrăjmași și a stricat înșelăciunea idolească, și în lume a întărit ortodoxa credință”.

Excelența Voastră, Domnule Evangelos Vlioras, Consulul General al Greciei,

Cuvioși Părinți și frați,

Cucernici creștini,

Astăzi, Sfânta Biserică a lui Hristos și, în special, Biserica Ierusalimului sărbătorește cu cea mai mare bucurie sfânta pomenire a Sfinților slăviților și marilor împărați încununați de Dumnezeu, Constantin și Elena, care au devenit întocmai cu Apostolii lui Hristos și Părinții Romiosyni, precum și întemeietori ai frumoaselor Mănăstiri și minunate Biserici din jurul altarelor din Țara Sfântă, cum ar fi Biserica Sfântului Mormânt și Basilica Nașterii din Betleem, printre altele.

Constantin cel Mare a primit chemarea de la Domnul și cunoașterea de la Duhul Sfânt și a contribuit semnificativ la recunoașterea credinței creștine ca religie oficială a Imperiului, dar și la susținerea instituției Bisericii lui Dumnezeu.

Două evenimente primordiale evidențiază contribuția lui Constantin cel Mare în lucrarea sa grandioasă pentru Biserică: În primul rând, invitația distinșilor Părinți ai Bisericii la Primul Sinod Ecumenic de la Nisa din anul 325 d.H., care condamnă erezia arianismului. În al doilea rând, pelerinajul mamei sale Elena în Țara Sfântă și cea mai mare dintre realizările sale, descoperirea lemnului Preacuratei Cruci, împreună cu înființarea Ordinului celor studioși („Spoudaioi” în greacă, referindu-se la cei care s-au străduit în studierea învățăturilor lui Hristos), și anume a Frăției Aghiotafite.

Să ascultăm în acest moment cuvintele scrise într-o scrisoare de Constantin cel Mare regelui persan Sepori despre grija față de poporul lui Dumnezeu: „Păstrând credința dumnezeiască, câștig lumina adevărului. Călăuzit de lumina adevărului câștig conștiința credinței dumnezeiești” (Eusebiu despre Constantin cel Mare, cartea 4, cap.9). Iar într-o altă scrisoare către episcopul Macarie al Ierusalimului, referitoare la construcția Sfântului Mormânt, scrie: „Este drept să înfrumusețăm valoarea celui mai minunat loc din lume”.

Inutil să mai spunem, caracterul creștin al Țării Sfinte și al Ierusalimului este în întregime atribuit inițiativei și acțiunilor inspirate de Dumnezeu ale Sfinților Împărați Constantin și Elena.

Cinstindu-i pe toți aceștia cu recunoștință, Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, pentru pomenirea lor, a slujit Dumnezeiasca Liturghie Patriarhală în biserica monahală închinată lor, aducând astfel o Doxologie de mulțumire lui Dumnezeu celui în Treime slăvit.

Și să zicem împreună cu imnograful: Preasfințite Constantine, și cuvioasa ta mamă Elena, să ne rugăm lui Hristos Dumnezeul nostru să dăruiască iertare de păcate celor ce cinstesc sfântă pomenirea voastră Amin. La mulți ani!

La prânz a avut loc o masă monahală festivă.

Din partea Secretariatului General

Preafericitul Patriarh Teofil al III-lea, Patriarhul Orașului Sfânt al Ierusalimului, împreună cu Patriarhul latin Pierbattista Pizzaballa, Episcopul greco-catolic Melkite Yasser Ayyash și Pr. Don Binder din partea Bisericii Episcopale, s-au întâlnit miercuri seara, pe 1 iunie, cu o delegație a Uniunii Europene și au discutat pe rând despre realitatea greutăților pe care creștinii le îndura zilnic în Orașul Sfânt al Ierusalimului.

În timpul întâlnirii, care a avut loc la Hotelul Imperial din Ierusalim și a fost urmată de o cină, Preafericitul Patriarh Teofil al III-lea a ținut următorul discurs:

„Stimați membri ai Corpului Diplomatic European,

Distinși experți în regiunea MENA,

Iubiți colegi întâi-stătători ai Bisericilor,

Doamnelor și domnilor,

Vă adresăm un călduros bun venit la Hotelul Imperial și la poarta istorică a pelerinilor către Sfântul Mormânt din Orașul Sfânt Ierusalim.

Suntem profund încurajați de vizita dumneavoastră și dorim să vă felicităm pentru dorința de a vă consulta cu întâi-stătătorii Bisericilor și ai comunităților creștine din Țara Sfântă, mai ales în acest moment în care integritatea acestei regiuni și viitorul prezenței creștine aici sunt nesigure ca în nicio altă perioadă din viața noastră.

Timp de secole, acest Oraș Sfânt și Țara Sfântă, precum și întreaga regiune a Orientului Mijlociu, au fost căminul unei mari civilizații. Această regiune a întâlnirii divino-umane a țesut o tapiserie multietnică, multiculturală și multireligioasă de popoare, care se află în centrul identității noastre colective. Această moștenire bogată, în care evreii, creștinii și musulmanii au crescut și au trăit alături timp de generații, este subminată de un radicalism nou și distructiv din partea celor care doresc să vadă această mare tapiserie destrămată.

Provocările cu care ne confruntăm sunt serioase și perfide, pentru că ele lovesc în inima unicității noastre. După cum se știe, ne confruntăm cu provocările unor grupuri radicale care caută să își însușească exclusiv acest oraș și această regiune. Ne întâlnim în această seară în marele punct focal al acestui conflict, care este Hotelul Imperial, vecin cu hotelul Petra. Aceste două hoteluri sunt ținta grupurilor radicale israeliene pentru a face schimbări permanente în cartierul creștin al acestui cartier. În plus, o altă intrare în Cartierul Creștin, Poarta Nouă, care duce, de asemenea, la Sfântul Mormânt, se află sub aceeași presiune și condiție. Consecințele intenției lor sunt incalculabile și vor schimba caracterul acestui Oraș pentru totdeauna, în detrimentul prezenței creștine. Misiunea noastră este de a păstra întotdeauna Orașul Sfânt deschis tuturor, fără distincție sau discriminare.

Ne confruntăm cu alte provocări, inclusiv consecințele pandemiei în curs de desfășurare, situația economică, restricțiile cu care se confruntă creștinii din cauza situației politice și lipsa de oportunități pentru ca tinerii noștri să aspire la un viitor mai bun.

Avem o singură misiune: să asigurăm integritatea caracterului creștin al Orașului Sfânt al Ierusalimului și al Țării Sfinte și să facem tot ce putem pentru a permite prezenței creștine în această regiune să rămână aici și să înflorească. Credem că experiența noastră istorică, drepte cei care au construit această societate multietnică, multiculturală și multireligioasă, împreună cu surorile și frații noștri evrei și musulmani care înțeleg, de asemenea, realitatea regiunii noastre, are capacitatea de a menține această identitate pe care s-au construit secole de viață comună.

Această misiune nu este doar pentru noi înșine. Această identitate istorică a Țării Sfinte este de o importanță durabilă pentru lumea noastră. Aici se află semințele unei societăți diversificate autentice, stabile și puternice, care poate fi un model pentru alții. Și datorită semnificației religioase a acestei regiuni pentru cele trei tradiții avraamice care alcătuiesc majoritatea religiilor din lume, viitorul lumii noastre este direct legat de viitorul acestei regiuni.

Șefii Bisericilor au fost dintotdeauna pregătiți și continuă să fie pregătiți să colaboreze cu Uniunea Europeană și cu guvernele voastre, precum și cu toate părțile societății noastre din această regiune, pentru a găsi soluții durabile la provocările cu care ne confruntăm, astfel încât mărturia unică a acestui ținut al întâlnirii divino-umane, care aduce speranță nenumăratelor milioane de oameni în fiecare zi, să poată fi un exemplu de încurajare pentru toți.

Încă o dată, vă mulțumim pentru vizita pe care ne-ați făcut-o și, cu nerăbdare, așteptăm să lucrăm în strânsă colaborare cu dumneavoastră.

Vă mulțumim”.

Din partea Secretariatului General

În după-amiaza zilei de luni, 17/30 mai 2022, Prim-ministrul Georgiei, domnul Irakli Garibashvili, a vizitat Patriarhia, însoțit de ministrul afacerilor externe, domnul Ilia Darchiashvili, de șeful Serviciului de Securitate de Stat, domnul Grigol Liluasvili, de șeful administrației guvernamentale, domnul Revaz Javelidze și de ambasadorul extraordinar și plenipotențiar, domnul Lasha Zhvania.

Excelența Sa, premierul și însoțitorii săi, au fost primiți călduros de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil și de Părinții Aghiotafiți, printre care și vicarul patriarhal, ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei, Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, Arhidiaconul Marcu și Secretarul Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon.

În timpul acestei vizite, Preafericirea Sa s-a adresat Excelenței Sale, Prim-ministrul Georgiei, după cum urmează:

„Excelența Voastră, domnule Prim-ministru,

Dl Garibashvili,

Doamnelor și domnilor,

Suntem foarte bucuroși să vă întâmpinăm pe dumneavoastră și pe distinsa dumneavoastră delegație în Patriarhia noastră în această perioadă pascală plină de bucurie.

Patriarhia Ierusalimului, adică Biserica Ierusalimului, este Maica tuturor Bisericilor, deoarece a fost întemeiată pe sângele răscumpărător al Domnului nostru Iisus Hristos, care a suferit, a murit și a înviat din morți în această Cetate Sfântă.

Mulțumită marilor împărați creștini romani Constantin și mama sa Elena, care au avut grijă de Locurile Sfinte din Țara Sfântă și au înființat binecunoscutul ordin Spoudaei, care a devenit actuala comunitate monahală a Frăției Hagiotaftei, Frăția Sfântului Mormânt.

Tocmai această comunitate monahală a Sfântului Mormânt a contribuit la paza, slujirea și menținerea Locurilor Sfinte, a Bisericilor și a Mănăstirilor noastre de-a lungul timpului ca locuri de rugăciune și de închinare și, prin urmare, ca locuri accesibile pelerinilor și vizitatorilor, fără deosebire.

Inutil să mai spunem că Locurile Sfinte au fost susținute prin sacrificii de sânge și de bani.  Mulți și-au dat viața pentru a le proteja, iar mulți binefăcători au dat din resursele lor financiare pentru a le susține.  Pentru aceste sacrificii, îi mulțumim lui Dumnezeu Cel Atotputernic.

Vă urăm bun venit, Excelența Voastră, ca lider și reprezentant al unei țări ortodoxe și al unei Biserici Ortodoxe frățești.  Acest lucru înseamnă că Biserica Ierusalimului și Biserica Georgiei și credincioșii săi aparțin aceluiași Trup al lui Hristos și al Bisericii Sale.  De aceea, este imperativ, așa cum poruncește Sfântul Pavel, să fim mereu dornici să păstrăm unirea Duhului prin legătura păcii (Ef. 4:3).

Provocările cu care ne confruntăm aici, în Cetatea Sfântă a Ierusalimului, sunt bine cunoscute, deoarece Ierusalimul este capitala spirituală a întregii lumi și în special a neamurilor și popoarelor creștine ortodoxe.

Misiunea noastră aici este de a promova valorile tradiției și moștenirii noastre creștin ortodoxe, care nu sunt altele decât valorile consacrate în Sfânta Scriptură, atât în Vechiul cât și în Noul Testament și în Sfânta Tradiție a Bisericii.

Iubirea lui Hristos și pacea, dreptatea și reconcilierea Sa sunt pilonii Bisericii Ierusalimului.

Patriarhia Ortodoxă Română, adică Biserica Ierusalimului, în calitate de Biserică Mamă, îi îmbrățișează pe toți, fără deosebire sau discriminare.   Acesta este motivul pentru care Patriarhia noastră se bucură de un mare respect atât din partea autorităților israeliene, cât și, bineînțeles, din partea autorităților palestiniene și a celor din Regatul Hașemit al Iordaniei, așa cum ați fost martori ieri seară la întâlnirea noastră de la Amman.

Excelența Voastră, profităm de această ocazie pentru a ne exprima aprecierea pentru fermitatea și poziția dvs. directă împotriva globalizării, care neglijează valorile creștine.

Prin urmare, avem plăcerea de a vă conferi Crucea Sfântului Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos, pentru ca să fiți protejat și inspirat mereu de mesajul mântuitor al Crucii Celui Drept.

Hristos a înviat!

Vă mulțumim”.

Discursul a fost urmat de un schimb de cadouri; premierul a oferit Preafericirii Sale o icoană a Sfântului Ashot al Georgiei, în timp ce Preafericirea Sa a oferit Prim-ministrului o icoană mare a Sfintei Edicule renovate, icoane ale Maicii Domnului membrilor delegației și ambasadorului, iar în cele din urmă domnul Garibashvili a primit medalia onorifică de Mare Comandor al Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt.

Mulțumind pentru primirea călduroasă a Preafericirii Sale, Premierul și membrii Delegației au plecat să se închine la Sfântul Mormânt, unde au fost primiți de Părintele Schevofilax, ÎPS Arhiepiscop Isidor al Hierapolei. Înainte de această vizită, Delegația a vizitat Sfânta Mănăstire a Sfintei Cruci, unde în trecut au prosperat călugării georgieni.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 9/22 mai 2022, Patriarhia a sărbătorit Duminica Femeii Samarinene, potrivit cărții Penticostarului.

La această sărbătoare, întreaga Biserică și mai ales Biserica Ierusalimului pomenește evenimentul care ne-a fost relatat de Sfântul Ioan Evanghelistul (Ioan 4, 5-42). Potrivit acestei relatări, o femeie din Samaria, din orașul Sihar, a venit să scoată apă din fântâna lui Iacov și L-a întâlnit acolo pe Domnul. El a stat de vorbă cu ea și i-a dezvăluit că „El este Mesia Hristos” și că „Dumnezeu este spirit și cei care I se închină o vor face în Duh și în adevăr”. Cu cuvintele inspirate de Dumnezeu și pentru că Hristos i-a spus lucrurile pe care le făcuse în viața ei, ea a crezut și a predicat despre Hristos și, în cele din urmă, a suferit moarte mucenicească împreună cu membrii familiei sale, frații, fiicele și fiul ei.

În cinstea Sfintei Fotini (Luminița), femeia samariteană, în urmă cu douăzeci și cinci de ani, arhimandritul Iustin Mamalos a construit o biserică minunată pe locul fântânii lui Iacob, împreună cu un paraclis închinat Sfântului Martir Filumen Aghiotafitul care a suferit mucenicia la fântână.

În această Biserică, Dumnezeiasca Liturghie a sărbătorii a fost oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului și Arhiepiscopii Aristarh al Constantinei, Filumen al Pelei, ieromonahi aghiotafiți, printre care și Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, și Arhimandritul Ieronim. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritul Leontios în limba greacă și de Corul Comunității în limba arabă, la slujbă participând numeroși credincioși locali și pelerini din diferite Biserici Creștine Ortodoxe, precum și credincioși din teritoriile ocupate din Samaria, Beit Jala, Beit Sahour și Betleem.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Venit-a la fântână în ceasul al șaselea Izvorul minunilor spre a aduce la viață pe strămoașa Eva. Că Eva întru acest ceas a ieșit din Rai din pricina amăgirii șarpelui. Deci s-a apropiat Samarineanca să scoată apă; pe care văzând-o Mântuitorul i-a zis: Dă-mi apă să beau și Eu te voi sătura de apa cea vie. Iar înțeleapta alergând în cetate, a vestit îndată mulțimilor zicând: Veniți de vedeți pe Hristos Domnul, Mântuitorul sufletelor noastre”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Harul Sfintei femei Samarinence ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt de la Fântâna Patriarhului Iacov unde Iisus a întâlnit-o, pentru ca noi oamenii să cunoaștem adevărul Lui mântuitor.

„Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă. Iisus i-a zis: dă-mi să beau. (…) Și i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăși, dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot” (Ioan 4, 7-15).

În întâlnirea și convorbirea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu cu Samarineanca s-a descoperit nemăsurata iubire de oameni a Mântuitorului Hristos „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4). Domnul Însuși a descoperit faptul că El este izvorul vieții veșnice, zicând Samarinencei: „cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu, se va face în el izvor de apă curgătoare spre viață veșnică” (Ioan 4, 14).

Explicând aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Trebuie să știm că aici Mântuitorul numește „apă” Harul Duhului Sfânt. Cel care se împărtășește de acest Har va avea în el, ca un izvor, darul dumnezeieștilor învățături”. Adică va avea ca merinde cunoașterea ce izvorăște din Sfintele Scripturi și astfel nu va avea nevoie de învățătură de la alții.

Cu alte cuvinte, dragii mei, harul luminător al Sfântului Duh „strălucește și se arată” nu numai în sufletele celor neînvățați, precum Samarineanca, dar și în sufletele celor care au înlăuntrul lor credință și doresc să cunoască tainele mai înalte, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei: „Nu sufletelor neînvățate sau cu totul necunoscătoare Se descoperă Hristos, ci mai cu seamă strălucește și Se arată celor care deja vor și sunt gata să învețe și, dând naștere în cuvinte simple începutului credinței, se grăbesc spre cunoașterea celor mai înalte”.

Deoarece femeia samarineancă a arătat râvnă spre învățarea dogmelor și adevărurilor Domnului, dar și a modului corect de închinare adusă lui Dumnezeu, Iisus i-a descoperit două lucruri: mai întâi faptul că Dumnezeu este duh și „cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4, 24) și apoi faptul că Hristos este Mesia, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan: „I-a zis femeia: Știm că va veni Mesia, Care Se cheamă Hristos. Când va veni Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, cel Ce vorbesc cu tine” (Ioan 4, 25-26).

Trebuie menționat faptul că, după descoperirea ce i s-a făcut, Samarineanca „a lăsat găleata și s-a dus în cetate și a zis oamenilor: Veniți de vedeți un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva este Hristosul?” (Ioan 4, 28-29).

Explicând această faptă a Samarinencii, Teofilact spune: „Așadar Samarineanca a preferat apa lui Hristos mult mai mult decât pe cea din fântâna lui Iacov”. Iar Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Deja se arată mai bună și mai presus de grijile pentru trup această femeia care în urmă cu două sau trei zile avea mulți bărbați și cea care lesne se pleca de multe ori plăcerilor nesăbuite, a trecut cu vederea nevoile trupului și, neluând seama la sete și apă, spre altă dorire a fost trasă prin credință. De aceea și imnograful spune: „Samarinencii care a cerut de la Tine apă i-ai dat, Doamne, cunoștința puterii Tale. Pentru aceasta, în veci nu va mai înseta, lăudându-Te pe Tine”.

De altfel, Domnul Însuși, invocând Scripturile, spune: „Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7, 38). Aceasta a spus-o Iisus, potrivit mărturiei Evanghelistului Ioan, despre Duhul Sfânt „pe care aveau să-L primească acei ce cred în El” (Ioan 7, 39).

Femeia Samarineancă s-a făcut vas al Acestui Duh Sfânt, adică al Duhului lui Mesia Hristos, cea care mai apoi s-a numit Fotini și s-a arătat propovăduitor și apostol al Evangheliei lui Hristos. Ea a pecetluit apostolatul său cu sângele ei mucenicesc în timpul împăratului roman Nero, așa cum menționează sinaxarul ei.

Noi, iubiții mei frați, care cinstim pomenirea Sfintei Mari Mucenițe Fotini Samarineanca cea întocmai cu Apostolii, suntem chemați să urmăm simplitatea credinței ei în Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Spunem aceasta pentru că femeia samarineancă a preferat, în locul apei pământului, înțelepciunea de sus a lui Dumnezeu, adică participarea la dumnezeirea Mântuitorului, după cum spune imnograful Născătoarei de Dumnezeu și Maicii Domnului: „Cuvântule cel după ființă nevăzut și a toate făcător, Om te-ai arătat oamenilor din curata Născătoare de Dumnezeu, chemând omul la părtășia dumnezeirii Tale”. Amin.

Hristos a înviat!

La mulți ani binecuvântați și în pace!

După încheierea Sfintei Liturghii, a urmat procesiunea, cu cântările Învierii, în jurul Sfintei Biserici, și masa de sărbătoare la stăreție.

La amiază, Egumenul, ctitorul Bisericii și restauratorul Mănăstirii, Arhimandritul Iustin a oferit masa și a dăruit Preafericirii Sale  o cruce foarte frumoasă (asemănătoare crucii care a fost așezată deasupra Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt după restaurarea lui din 2017), pentru a fi folosită la procesiuni, potrivit tipicului Bisericii Ierusalimului.

Din partea Secretariatului General 

În seara zilei de sâmbătă, 8/21 mai 2022, a avut loc la Ramallah ceremonia de absolvire a Școlii „Sfântul Gheorghe” a Patriarhiei.

Ceremonia a avut loc în sala de recepție a unui hotel din oraș, în prezența onorifică a Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a fost însoțit de Părintele  Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Preotul Issa Mousleh, Arhimandritul Galaktion, Preotul Ștefan din Biserica Greciei, Președintele Comitetului de Stat Palestinian pentru Afaceri Religioase, domnul Ramzi Chouri, administratoarea biroului său, doamna Hane Amire, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, președintele școlilor din Cisiordania ale Patriarhiei, domnul Ode Kaouas, consulul general al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, reprezentanți ai Ministerului Muncii din Autonomia Palestiniană, cei treizeci și trei de absolvenți împreună cu părinții lor și alții.

Ceremonia a început cu imnul național palestinian, urmat de imnul național grecesc, un imn pentru martirul palestinian recent ucis Shireen Abu Akleh, salutul de bun venit al Preafericirii Sale, citirea Evangheliei după Sfântul Matei “Voi sunteți lumina lumii” și o pildă din prima scrisoare a Sfântului Pavel către Corinteni, o lectură din Coran, imnul școlii și, în final, predarea ștafetei de la absolvenții anului școlar 2021-2022 către ultima promoție din 2000-2023.

Apoi a luat cuvântul directorul Școlii, domnul Jelal Muhaison, care a subliniat importanta misiune educațională a Școlii, dovedită de numărul absolvenților care intră în Universități și a menționat, de asemenea, sprijinul moral și material al Patriarhiei în această misiune.

A urmat chemarea la rampă a elevilor care au excelat cu notele 98,50/100, ei s-au adresat elevilor în limbile arabă și engleză, au fost cântece palestiniene și dansuri tradiționale palestiniene și s-a cântat imnul martirului palestinian care a fost absolventul acestei școli în 2016, Tamara Abu Leyle.

Ceremonia s-a încheiat cu discursul Preafericirii Sale, în limba arabă, citit de părintele Issa Mousleh, subliniind că anul acesta, al 18-lea de funcționare a școlii este dedicat lui Shireen Abu Akleh.

După citirea alocuțiunii, Preafericirea Sa a primit un buchet de flori și a înmânat titlurile fiecăruia dintre absolvenți, urându-le success în carieră și studii superioare.

În final, s-au acordat mențiuni de onoare din partea consiliului de onoare celor care s-au distins în învățământ și, în special, părinților lui Shireen Abu Akleh, ținându-se și un discurs pentru aceasta, care a fost rostit de reprezentantul Al Jazeera, Fayez Abu Samir.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 2/15 mai 2022, Patriarhia a sărbătorit Duminica slăbănogului, a patra duminică după Paști, potrivit Cărții Penticostarului.

Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, după primirea de bun venit din partea cercetașilor, a oficiat Sfânta Liturghie la Comunitatea din Rhene, în apropierea orașului Nazaret.

Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Părintele Secretar General, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Artemie, Preotul paroh al acestei comunități Preotul Simeon, Preotul Ștefan din Biserica Greciei, alți preoți, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie.

Răspunsurile la strană au fost date de corul bizantin al comunității în limba arabă, iar la slujbă au participat mulți creștini credincioși din localitate.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică: 

„La scăldătoarea oilor zăcea un om în neputință și, văzându-Te pe Tine, Doamne, striga: Om nu am ca, atunci când se tulbură apa, să mă arunce într-însa; și până când merg eu, altul apucă înaintea mea și ia tămăduire, iar eu zac neputincios. Și îndată milostivindu-Se Mântuitorul a zis către dânsul: Eu pentru tine M-am făcut om, pentru tine M-am îmbrăcat cu trup și tu zici: Om nu am. Ridică-ți patul tău și umblă. Toate Îți sunt Ție cu putință, Sfinte, toate Te ascultă, toate Ți se supun. Adu-Ți aminte de noi toți și ne miluiește, ca un iubitor de oameni”, cântă imnograful Bisericii. 

Iubiți frați întru Hristos,

Credincioși Creștini,

Minunat este Dumnezeu Care ne-a adunat pe toți astăzi în Comunitatea de Hristos iubitoare din Reine ca să prăznuim cu bucurie și veselie Paștile Domnului, făcând pomenire de minunea vindecării slăbănogului de la scăldătoarea oilor, slăbănog care era bolnav de treizeci şi opt de ani (Cf. Ioan 5, 5).

De-a lungul vieții Sale pământești, Domnul nostru Iisus Hristos a făcut semne și minuni ca să arate slava Sa dumnezeiască și astfel oamenii să creadă în El, dar și pentru a arăta puterea vindecătoare dată tuturor celor care o cer prin ascultare și credință în El, adică în Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu.

„Şi era acolo un om, care era bolnav de treizeci şi opt de ani. Iisus, văzându-l pe acesta zăcând şi ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Bolnavul I-a răspuns: Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa” (Ioan 5, 5-7).

Explicând pasajul evanghelic de mai sus, Sfinții Părinți ai Bisericii întreabă: „De ce Mântuitorul nostru l-a ales pe acest slăbănog?”.

Pentru că el pătimea de o boală fără leac. „De ce, trecându-i cu vederea pe toți ceilalți bolnavi, Iisus a venit la acesta? Ca să arate și puterea și iubirea Sa de oameni. Puterea, pentru că boala era fără leac și neputința lui fără scăpare, și iubirea de oameni pentru că pe cel care era vrednic de milă și binefacere mai mult decât alții l-a văzut Făcătorul de bine și Iubitorul de oameni”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur (Omilia la slăbănog, PG 48, 804).

Cu privire la întrebarea poruncitoare a lui Iisus către slăbănog: Voieşti să te faci sănătos? (Ioan. 5,6), Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Iisus, ca Doctor al sufletelor și al trupurilor noastre, se referea la îndoita slăbănogire, acea a păcatelor și aceea a trupului. Cu alte cuvinte, atunci când se vorbește despre păcat în Sfânta Scriptură, trebuie să înțelegem neputința noastră, a oamenilor, sufletească și trupească, neputință care a și adus moartea și stricăciunea, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel, referindu-se la vechiul Adam: „Precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii” (Romani 5,12).

Iar Sfântul Ioan Botezătorul, redând cuvintele Proorocului Isaia care spune: „Acesta, adică Hristos, poartă păcatele noastre” (Cf. Isaia 53, 4), văzându-L pe Iisus venind către el, spune: Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel Ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1,29). Iar înțeleptul Pavel spune: „Căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi” (1 Corinteni 15,3).

De altfel, potrivit Sfântului Chiril al Ierusalimului, Domnul a venit pe pământ „ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morţii, adică pe diavolul” (Evrei. 2,14) și „să dea poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor” (Luca. 1, 77). Să-l ascultăm pe Sfântul Părinte care spune: „Unde Se arată Iisus, acolo este mântuirea. Dacă vede vameș stând la vamă, îl face apostol și evanghelist. Dacă împreună cu morții este îngropat, pe morți îi învie. Și celor orbi le dă vederea, celor surzi auzul. Și scăldătorile le cercetează, nu căutând locul în sine, ci vindecând pe bolnavi”.

Este vrednic de menționat faptul că pe slăbănog l-a vindecat nu apa scăldătoarei, ci puterea cuvântului Mântuitorului nostru Hristos, după cum spune imnograful: „Doamne, pe slăbănog nu scăldătoarea l-a vindecat, ci cuvântul Tău l-a înnoit. Și nici boala cea de mulți ani nu l-a împiedicat, că mai puternică s-a dovedit lucrarea glasului Tău; și greutatea cea cu anevoie de purtat o a lepădat și povara patului o a ridicat spre mărturia mulțimii îndurărilor Tale, slavă Ție”.

Omul slăbănog, după cum mărturisește Evanghelistul Ioan, numaidecât s-a făcut sănătos, când a auzit glasul lui Iisus Care i-a spus: „Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă” (Ioan 5, 8). Puterea vindecătoare mai grabnică decât glasul nu este altceva decât Harul Sfântului Duh, al Duhului lui Hristos, care l-a umbrit pe slăbănog.

Spunem aceasta pentru că Sfânta Biserică a lui Hristos este scăldătoarea, adică spitalul sufletelor și trupurilor noastre, iar Sfintele Taine care se săvârșesc prin lucrarea Sfântului Duh sunt doctoriile spre vindecare. Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, tratamentul  este comun și doctoriile sunt pentru toți. Vindecarea însă nu este comună, ci depinde de voința acelora care le folosesc.

Prăznuind astăzi Paștile Domnului, iubiții mei frați, să ascultăm dumnezeiescul glas al Mântuitorului nostru înviat: „Iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei 28,20).

Împreună cu imnograful să zicem: „Sculându-Te din morți, împreună ne-ai sculat pe noi din patimi cu Învierea Ta, Doamne; și toată puterea morții o ai zdrobit, Hristoase. Pentru aceasta cu credință strigăm Ție: Pomenește-ne și pe noi întru Împărăția Ta”.

Hristos a înviat! La mulți ani binecuvântați!

La amiază, Comunitatea a oferit masa la care au participat toți cei prezenți la praznic, precum și Primarul orașului și șeicul.

La masă, Preafericirea Sa a rostit din nou o cuvântare:

„Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi” (Psalmul 144,14), cântă Psalmistul.

Cinstiți Părinți sfințiți și Frați,

Stimate Președinte și cinstiți membrii ai Epitropiei bisericești,

Credincioși Creștini,

Lumina Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care a umplut cerul și pământul, dar și cele de sub pământ, ne-a adunat pe toți pentru ca, împreună cu imnograful, Sfântul Ioan Damaschin, să zicem: „Sărăcind de voie cu sărăcia lui Adam, Hristoase Dumnezeule, venit-ai pe pământ, întrupându-Te din Fecioară și cruce ai pătimit, ca să ne slobozești pe noi din robia vrăjmașului, Doamne, slavă Ție”.

Și ne întrebăm: Cine este vrăjmașul care l-a robit pe om? Diavolul, adică stăpânitorul întunericului veacului acestuia (Cf. Efeseni 6 12), care îi stăpânește pe oameni. Din această stăpânire a diavolului ne-a eliberat Hristos prin Învierea Lui, după cum spune Evanghelistul Luca în Faptele Apostolilor: „Voi ştiţi (…) pe Iisus din Nazaret, cum a uns Dumnezeu cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Acesta Care a umblat făcând bine şi vindecând pe toţi cei asupriţi de diavolul, pentru că Dumnezeu era cu El (Fapte 10, 37-38).

Prin întruparea din curatele sângiuri ale Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, prin Duhul Sfânt, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos S-a făcut de un chip cu noi oamenii, ca să schimbe trupul smereniei noastre, pentru a deveni asemenea trupului slavei Lui (Cf. Filipeni 3, 21), adică trupul Învierii Lui.

Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, Hristos a călcat, adică a biruit moartea și stricăciunea, moartea și păcatul sau, mai exact, slăbănogirea sufletească și trupească, prin propria Sa moarte. Aceasta, potrivit Marelui Atanasie, s-a petrecut „pentru ca și împăcarea lui Dumnezeu cu omul să se săvârșească și eliberarea tuturor oamenilor de la Om să vină, prin înnoirea icoanei Fiului Său, Iisus Hristos, Domnul nostru”.

Noi, iubiții mei frați, fiind mădulare cinstite ale trupului lui Hristos, avem propria noastră „scăldătoare a oilor”, adică Sfânta Biserică a lui Hristos, unde Doctorul sufletelor și trupurilor noastre este mereu prezent văzut și nevăzut. Această mare și unică Iconomie binefăcătoare și de oameni iubitoare ne-a dăruit-o Dumnezeu. 

Această dumnezeiască Iconomie nu este alta decât Maica și hrănitoarea noastră firească, Biserica Ierusalimului, adică străvechea Patriarhie a Ierusalimului care, de-a lungul veacurilor, s-a arătat stâlp și temelie a adevărului în Hristos, întărire a credinței în Hristos, paznic al rânduielilor patristice și vrăjmaș al oricărei inovații religioase, precum globalizarea și „noua ordine”.

Hristos, și numai Hristos, și Biserica Lui sunt scăldătoarea vieții și limanul scăpării noastre. Nicăieri în altă parte să nu ne întoarcem privirile și atenția, afară numai către Hristos care este începătorul și întemeietorul credinței noastre și ne desăvârșește prin ea, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei” (Ἑvr. 12,2).

Hristos a înviat! La mulți ani binecuvântați și în libertatea lui Hristos!

Din partea Secretariatului General

Duminica de 25 aprilie/ 8 mai 2022 a fost sărbătorită de Patriarhie ca Duminica Femeilor Mironosițe, conform Penticostarului.

În această duminică Biserica îl pomenește pe Sfântul Iosif din Arimateea – Ramle de astăzi – care i-a cerut lui Pilat trupul Domnului și l-a îngropat împreună cu Femeile Mironosițe.

Acest eveniment a fost sărbătorit la Ramle, la Sfânta Mănăstire a Patriarhiei, cu Sfânta Liturghie care a fost oficiată de către Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Damaschin de Yaffo, ieromonahi aghiotafiți și preoți de limbă arabă, la care a participat o mare adunare de credincioși ortodocși din acest oraș.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Și venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aștepta și el Împărăția lui Dumnezeu, îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a și murit și, chemând pe sutaș, l-a întrebat dacă a murit de mult. Și, aflând de la sutaș, a dăruit lui Iosif trupul. Și Iosif, cumpărând giulgiu și coborându-L de pe cruce, L-a înfășurat în giulgiu și L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă și a prăvălit o piatră la ușa mormântului” (Marcu 15, 43-46).

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Astăzi Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește pomenirea Sfintelor Femei Mironosițe, precum și pomenirea lui Iosif din Arimateea, cetatea Remli de astăzi, ucenic ascuns al Domnului. Potrivit mărturiei Evangheliștilor, femeile Mironosițe au fost martori nemincinoși ai Învierii, iar Iosif și Nicodim ai îngropării Domnului nostru Iisus Hristos, dar și ai firii Sale dumnezeiești și omenești.

„Femeile Mironosițe au văzut cele dintâi Învierea și au vestit-o ucenicilor”, potrivit sinaxarului. Aceste femei au fost primii martori ai Învierii lui Hristos: „Nu vă spăimântați! Căutați pe Iisus Nazarineanul cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16, 6). Iosif și Nicodim s-au distins prin curajul și îndrăzneala lor, după cum spune Evanghelistul Marcu: „Venind Iosif cel din Arimateea, (…) îndrăznind, a intrat la Pilat și a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15, 43).

Învierea lui Iisus Hristos, iubiții mei frați, constituie plinirea Legii și a Proorocilor, adică descoperirea scopului tainei întrupării din curatele sângiuri ale Născătoarei de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria a lui Dumnezeu Cuvântul. Cu alte cuvinte, femeilor Mironosițe și ucenicilor ascunși ai lui Hristos, Iosif și Nicodim, li s-a dat harul de a mărturisi și a grăi „ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții” (1 Ioan 1, 1).

Acest har al Duhului Sfânt a fost dat celui care mai înainte era hulitor, prigonitor și batjocoritor (Cf. 1 Timotei 1, 13), dumnezeiescului Pavel, când a fost chemat la vrednicia de Apostol. Să-l ascultăm zicând: „Mie, celui mai mic decât toți sfinții, mi-a fost dat harul acesta, ca să binevestesc neamurilor bogăția lui Hristos, de nepătruns și să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos, pentru ca înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor și stăpâniilor, în ceruri” (Efeseni 3, 8-10).

Noi, iubiții mei frați, fiind mădulare ale trupului lui Hristos, adică ale Sfintei Sale Biserici, „pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său” (Fapte 20, 28), suntem părtași la bogăția negrăită a lui Hristos și la luminarea tainei ascunse de veacuri în Dumnezeu, dar și a înțelepciunii îmbelșugate a Lui.

Cu adevărat, Biserica lui Dumnezeu este Mormântul Lui gol unde primim pregustarea învierii noastre împreună cu El prin împărtășirea cu Trupul și Sângele lui Hristos în Sfânta Liturghie: „Cel ce mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viață veșnică și Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 54), spune Domnul. Sfânta Biserică a lui Hristos este locul și spațiul „Paștilor Domnului”, adică locul sau, mai bine zis, mormântul gol de unde Hristos Dumnezeul nostru trece din moartea pricinuită de stricăciune și păcat, la viața veșnică și de pe pământ la cer, după cum spune imnograful: „Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți veșnice și, săltând, lăudăm pe Pricinuitorul, cel Unul binecuvântat, Dumnezeul Părinților noștri și preaslăvit”.

Sfântul Apostol Pavel îi mustră pe cei care spun că nu există înviere a morților (Cf. 1 Corinteni 15, 12) spunând că, dacă Hristos nu a înviat, este deșartă și fără sens credința Creștinilor: „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (1 Corinteni 15, 14). Sfinții Apostoli și Evangheliști subliniază puterea credinței. Pavel spune: „Precum ați primit pe Hristos Iisus Domnul, așa să umblați întru El. Înrădăcinați și zidiți fiind într-Însul, întăriți în credință, după cum ați fost învățați” (Coloseni 2, 6-7). Iar Iuda, fratele Sfântului Iacov ruda Domnului, scrie în epistola lui: „Iubiților, simțit-am nevoie să vă scriu și să vă îndemn să luptați pentru credința dată sfinților o dată pentru totdeauna” (Iuda 1, 3). Sfântul Ioan Teologul propovăduiește zicând: „Aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră” (1 Ioan 5, 4). „Nimeni nu poate să înfrunte credința noastră, care ne-a adus prin fapte biruințele. Nimeni nu poate face ceva împotriva ei, care o dată pentru totdeauna ne-a adus nouă biruințele prin fapte”, explică Sfântul Chiril al Alexandriei.

 „Prăznuim omorârea morții, sfărâmarea iadului și începătura altei vieți”, adică începătura vieții veșnice, spune imnograful, ascultând propovăduirea dumnezeiescului Pavel: „Dar acum Hristos a înviat din morți, fiind începătură a învierii celor adormiți” (1 Corinteni 15, 20).

Cu alte cuvinte, Hristos, fiind Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit, S-a făcut începătură a celor adormiți pentru că El cel dintâi dintre oameni a călcat moartea, așa cum strămoșul Adam a intrat în moartea pricinuită de păcat și „s-a făcut începătură a celor care au căzut în stricăciune”, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei.

Potrivit Sfântului Grigorie Palama, „Învierea Domnului este înnoire a firii omenești, readucere la viață, creare din nou și reîntoarcere la cea fără de moarte viață a lui Adam, cel dintâi care a fost înghițit de moarte prin păcat și, prin moarte, s-a întors în pământul din care a fost făcut”. 

Așa cum cea dintâi care l-a văzut pe Adam a fost Eva, la fel și pe Hristos înviat L-a văzut o femeie, după cum spune Sfântul Grigorie Palama: „Cea dintâi dintre toți L-a văzut o femeie. Căci buna vestire a Învierii Domnului, cea dintâi dintre toți oamenii, așa cum se și cuvenea și era drept,  Născătoarea de Dumnezeu a primit-o de la Domnul și ea mai înainte de toți L-a văzut înviat și s-a bucurat auzind dumnezeiescul Lui glas”.

Prin Învierea Sa, Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos a deschis intrarea în Împărăția cerurilor. De aceea și noi, iubiții mei frați, să rugăm pe Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Maica Domnului, pe femeile Mironosițe și pe cei care L-au îngropat pe Domnul, Iosif din Arimateea și teologul Nicodim, ca, pentru rugăciunile lor, să ne învrednicim de Împărăția cerurilor. Amin. Hristos a înviat! La mulți ani cu pace!

De toate cele necesare praznicului s-a îngrijit harnicul Arhimandrit Nifon, care a adresat o cuvântare Preafericirii Sale și a oferit, împreună cu Consiliul Comunității, masa de prânz, în timpul căreia Preafericirea Sa a rostit din nou o cuvântare:

„Strigați lui Dumnezeu tot pământul, cântați numele Lui, dați slavă laudei Lui” (Psalmul 65, 1), pentru că Hristos a înviat.

Cinstiți Părinți sfințiți și Frați,

Preacinstite domnule Președinte și cinstiți membrii ai Consiliului Comunității,

Preacuvioase Părinte Arhimandrit Nifon,

Harul ucenicului ascuns al lui Hristos, Iosif, a călăuzit pașii  noștri în cetatea sa biblică Arimateea, Remli de astăzi, ca să prăznuim împreună cu bine-credincioșii creștini Ortodocși de aici Paștile Domnului, adică îngroparea de trei zile și Învierea purtătoare de lumină a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Acest eveniment al binecuvântatei noastre adunări pascale, a clerului și a poporului, arată puterea neclintită a  adevărului credinței noastre creștine, potrivit mărturiei nemincinoase a Evanghelistului Ioan: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).

Slava aceasta a Celui Unul-Născut, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu cel fără de moarte, o propovăduiește și o mărturisește cu îndrăzneală Sfânta Biserică a lui Hristos și, mai cu seamă, Maica tuturor Bisericilor, adică Biserica Ierusalimului care este întemeiată pe acest loc al Golgotei sfințit de dumnezeiescul sânge al răstignirii, dar și pe Mormântul gol și nou din care a răsărit adevărul, lumina lui Hristos cel înviat.

Această lumină neînserată a slavei lui Hristos cel înviat, adică adevărul, pacea, dreptatea și iubirea Lui, precum și nemărginita Sa iubire de oameni, o slujește de-a lungul veacurilor în Țara Sfântă, prin prezența sa văzută și nevăzută, Biserica Ierusalimului, străvechea Patriarhie Elino-Ortodoxă, ascultând mereu îndemnurile Domnului: „Nu vă temeți. În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). „Aceasta este biruința care a biruit lumea: credința noastră. Cine este cel ce biruiește lumea dacă nu el ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu?” (1 Ioan 5, 4).

Spunem aceasta pentru că în zilele noastre puterea răului și a fărădelegii lucrează, după cum spune dumnezeiescul Pavel: „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează” (2 Tesaloniceni 2, 7). Noi însă, iubiții mei frați, întăriți de luminarea dumnezeiască și de nădejdea Învierii nu ne temem, nici ne înfricoșăm, pentru că, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Care a înviat din morți „S-a dat pe Sine pentru noi ca să ne izbăvească de toată fărădelegea și să-Și curățească Lui popor ales, râvnitor de fapte bune” (Tit 2, 13-14).

Hristos a înviat! La mulți ani binecuvântați, cu sănătate!”

Această sărbătoare a fost celebrată și la paraclisul Femeilor Mironosițe din cadrul Catedralei Sfântul Iacob, cu Sfânta Liturghie care a fost oficiată de IPS Teofan al Gerassei. Împreună-slujitori ai Înaltpreasfinției Sale au fost preoții slujitori ai catedralei, Părintele Farah Bandour și George Baramki. Răspunsurile la strană au fost date de monahul Iosif de la Muntele Athos și de Fadi Abdelnour în limba greacă, în dreapta, și de corul Catedralei, sub conducerea domnului Rimon Kamar, în limba arabă, în stânga. La slujbă au participat membrii parohiei acestei catedrale.

La finalul Sfintei Liturghii, Asociația Femeilor Mironosițe din comunitatea Catedralei a oferit o recepție la restaurantul Ouzud.

Din partea Secretariatului General

1. La locul Înălțării a fost săvârșită vineri 2/15 aprilie 2022 Vecernia Mare, condusă de IPS Mitropolit Isihie al Kapitoliadei. Împreună-slujitori ai Preasfinției Sale au fost arhimandriții Macarie, Kallistos și Dionisios, preotul George Baramki, ierodiaconii Mihail și Dositei. Răspunsurile la strană au fost rostite de către Ierodiaconul Simeon, împreună cu elevii Școlii Patriarhale și corul de la Sfântul Iacob, dirijat de domnul Rimon Kamar. În cadrul Pavecerniței, s-a făcut o procesiune la Mica Galilee, care a fost binecuvântată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Sâmbătă dimineața, Sfânta Liturghie a fost oficiată de IPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei în prezența pelerinilor palestinieni greco-ortodocși, ruși, români și greci.

Soborul arhieresc și cei prezenți au fost primiți de către cel care se îngrijește de altar, monahul Achilios.

1. În Betania

În amintirea Învierii lui Lazăr, care a venit din Betania, sâmbătă dimineața, 3/16 aprilie 2022, la Mănăstirea Surorilor lui Lazăr, Marta și Maria, s-a săvârșit Sfânta Liturghie, condusă de Preafericitul Părintele nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Împreună-slujitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Arhiepiscopi Teofan al Gerassei, Aristarh al Constantinei, Filumen al Pellei, Arhimandritul Nectarie, Părintele Kamarasis, Arhimandriții Klaudiu și Epifanie, preoți palestinieni și ruși, în timp ce psaltirea a fost citită de domnul Gotsopoulos. La slujbă au participat Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras, pelerini și credincioși locali.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Și Iisus i-a zis: Eu sunt învierea și viața; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mie nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da, Doamne, eu am crezut că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume”. (Ioan 11, 25-27), spune Sf Ioan Evanghelistul, ca martor ocular.

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici creștini și pelerini

Harul fratelui Martei și al Mariei și prieten al Domnului nostru Iisus Hristos, Lazăr, ne-a adunat în acest loc sfânt al Betaniei biblice, pentru a sărbători, pe de o parte, învierea lui Lazăr din morți și, pe de altă parte, confirmarea de către Hristos a învierii noastre de obște înainte de patima Sa pe cruce.

Relatarea detaliată a învierii lui Lazăr din morți de către Sfântul Ioan Evanghelistul este plasată chiar înainte de intrarea triumfală a lui Iisus Hristos în Cetatea Sfântă a Ierusalimului cu ramuri de finic. De aceea, Sfânta noastră Biserică numește această zi „sâmbăta dinaintea Duminicii Floriilor”, sau sâmbăta de dinaintea Săptămânii Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos. „Astăzi dănțuind Betania dinainte vestește Învierea lui Hristos Celui de viață dătător prin învierea lui Lazăr.”

Înmormântarea de trei zile și învierea din morți a lui Iisus Hristos este culmea tainei Purtării de grijă a lui Dumnezeu, și anume întruparea Fiului și Cuvântului Dumnezeului nostru Tatăl prin trupul curat al Fecioarei Maria, prin Duhul Sfânt.

Mai mult decât atât, ea mărturisește despre eliberarea noastră de păcat și de stricăciunea morții, precum și despre momentul judecății de apoi, despre dreptatea lui Dumnezeu. „Vine ceasul în care toți cei din morminte vor auzi glasul Lui și vor ieși cei ce au făcut cele bune spre învierea vieții, iar cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii” (Ioan 5, 28-29), spune Domnul. De asemenea, profetul Isaia spune prin Duhul Sfânt: „Morții vor trăi și trupurile lor vor învia” (Isaia 26, 19).

Sfântul Chiril al Alexandriei, interpretând cuvintele Domnului din Sfânta Scriptură „Dezlegați-l [pe Lazăr] și lăsați-l să meargă” (Ioan 11, 44), spune: „Spre folosul nostru, nu l-a dezlegat cu propriile mâini, ca să nu existe nici o șansă de defăimare, ci toți au devenit martori ai minunii. Și aceasta este o pildă a învierii sobornicești, când fiecare va fi eliberat, dezlegat de robia păcatului și de stricăciunea morții”.

Iar Sfântul Pavel, arătând măreția învierii Mântuitorului nostru Hristos spune: Dacă nu este înviere a morților, nici Hristos n-a înviat. Și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră” (1 Corinteni 15, 13-14).

Anticipând învierea morților, iubiți frați, să spunem împreună cu imnograful: „Pe Lazăr cel mort de patru zile l-ai înviat, Hristoase, din iad mai înainte de moartea Ta, sfărâmând puterea morții și printr-unul iubit mai înainte vestind slobozirea tuturor oamenilor din stricăciune. Pentru aceasta, închinîndu-ne stăpânirii Tale celei atotputernice, grăim: Bine ești cuvântat, Mântuitorule, Cel Ce vii cu slavă să mântuiești sufletele noastre”.

O Săptămână Mare binecuvântată și un Paște Fericit! Amin!”

Din partea Secretariatului-General