Pentru a participa la festivitățile prilejuite de a șaptezecea aniversare a încorporării insulelor Dodecaneze în teritoriul Greciei și la prezentarea proiectului de restaurare a Sfintei Edicule, la invitația Primarului insulei Rodos, domnul Fotios Chatzidiakos, Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, a călătorit de la Ierusalim la aeroportul din Rodos cu un avion al companiei Aegean Air, însoțit de Părintele Secretar-General, Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Aristarh de Constantina, de Exarhul Sfântului Mormânt la Atena, Arhimandritul Damian, și de Arhidiaconul Marcu, sosind la ora 10 dimineața, luni, 21 februarie/6 martie 2017.

Pe insulă, Prea Fericirea Sa a fost primit de Prea Fericitul Mitropolit Chiril al Patriarhiei Ecumenice din Rodos, de primarul Rodosului, domnul Fotios Chatzidiakos, și de alte oficialități locale.

În aceeași zi, la prânz, Prea Fericirea Sa a participat la ceremonia de proclamare a Președintelui Republicii Elene, domnul Prokopios Pavlopoulos, drept Cetățean de Onoare al Rodosului. Primarul din Rodos a oferit această distincție onorifică și o copie a cheilor orașului Președintelui Republicii Elene, și apoi a ținut un discurs care a subliniat faptul că domnul Președinte merită distincția pe deplin, întrucât este apărător al drepturilor insulei Rodos și al tuturor insulelor Dodecaneze și întrucât, ca profesor universitar de drept și Ministru al Afacerilor Interne, a afirmat că „Știința Dreptului este funcția corectivă a dreptății sociale” și că „Democrația este constituirea de măsuri și analogii”.

În răspunsul său, domnul Președinte i-a mulțumit domnului Primar pentru cinstea de a fi numit cetățean de onoare al insulei istorice Rodos. Dânsul a spus de asemenea că prin tratatul din 1947 dintre Grecia și Italia, Grecia a primit suveranitatea deplină asupra insulei Rodos, asupra tuturor insulelor Dodecaneze și a insulițelor învecinate, și mai mult decât atât, a primit obligația întăririi apărării insulei Rodos de provocări manifeste și viitoare; și aceasta o face pentru pentru insula Rodos, pentru insulele Dodecaneze, pentru Grecia și pentru întregul continent european din care Grecia face parte.

În aceeași zi, la prânz, Excelența Sa, domnul Primar, a oferit o masă în cinstea domnului Președinte și a tuturor oaspeților la restaurantul din clădirea AKTAION, renovată în același timp în care au fost renovate și repuse în funcțiune cele trei mori istorice de pe insula Rodos.

În seara aceleiași zile, a avut loc ceremonia de prezentare a  proiectului în derulare, de restaurare a Sfântului Mormânt, în prezența Înalt Prea Sfințitului Mitropolit Chiril al Rodosului, a domnului Primar și a celorlați oaspeți, la Cetatea Venețiană a Marelui Stăpân. În timpul ceremoniei, domnul Primar s-a adresat oaspeților și apoi Prea Fericirea Sa, Patriarhul Ierusalimului Teofil, a ținut  următorul discurs:

„Și Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in, și l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus.” (Mat. 27: 59-60)

Excelența Voastră, Domnule Prokopios Pavlopoulos, Președinte al Greciei,

Eminența Voastră, Domnule Fotios Chatzidiakos, Primar al Rodosului,

Înalt Prea Sfințite Mitropolit Chiril al Rodosului,

Doamnelor și Domnilor,

Din Cetatea Sfântă a Ierusalimului, vă aducem binecuvântarea noului mormânt, adică a Prea Sfințitului și de Viață Dătătorului Mormânt al Domnului și Mântuitorului nostu Iisus Hristos.

Rodos, insula istorică, multi-culturală și multi-națională, unde a propovăduit cuvântul Evangheliei Sfântul Apostol Pavel și care astăzi sărbătorește a șaptezecea aniversare de la încorporarea ei în Dominionul  Grec, în 1947, a fost asociată cu Țara Sfântă și astfel, și cu Cetatea Sfântă a Ierusalimului.

Prin urmare, ceremonia de astăzi a prezentării referitoare la încheierea proiectului de întreținere, păstrare și restaurare a Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt de către Universitatea Națională Tehnică din Atena, sub îndrumarea științifică a doamnei Profesor Antonia Moropoulou, și prezența fizică și participarea liderilor spirituali care sunt asociații nostri, părintele custode franciscan Francesco Paton, Prea Fericirea Sa, Patriarhul armean Nourhan Manougian și Vicarul Patriarhiei Latine, Excelența Sa, domnul Pierebattista Pizzaballa, au o importanță deosebită.

Aceasta pentru că, în primul rând, mărturia creștină comună că Acela „pe care Îl căutați  (mironosițele femei), Iisus Nazarineanul, Cel răstignit […]: a înviat! Nu este aici (– în mormântul cel nou); iată locul unde L-au pus” (Marcu 16: 6) este făcută cunoscută.

Și în al doilea rând, pentru că propovăduiește tuturor neamurilor lumina neapusă și veșnică a nădejdii și învierii Fiului Omului, Soarele Dreptății.

Pentru omul contemporan, însemnătatea acestui mormânt săpat în stâncă, care este cu adevărat sfânt, pan-creștin și universal, se datorează faptului că L-a primit în el nu doar pe Iisus Nazarineanul ci și întreaga fire omenească prin Hristos Dumnezeu, Cuvântul  Întrupat, lumina dragostei, lumina lumii, lumina reconcilierii și a păcii.”

Au fost rostite discursuri și de către ÎPS Mitropolit Chiril de Rodos, de Custodele Țării Sfinte, Pr. Franscesco Paton, de Delegatul Patriarhiei Armene în Ierusalim și egumenul de la Biserica Învierii, Pr. Samuel, și de Vicarul Patriarhiei Latine în Ierusalim, Pr. Pierre Battista Pizzaballa.

După aceste discursuri oficiale, doamna Antonia Moropoulou, Profesor la Universitatea Tehnică Națională, a ținut o conferință despre proiectul complet de restaurare a Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt, cu următoarea prezentare disponibilă pe acest link: https://www.dropbox.com/s/pys9xfthbck2v4s/07_2_Rhodes_March_2017_Integrated_V7_EN_F.pdf?dl=0

Prezentarea doamnei Moropoulou a fost urmată de un eveniment muzical și apoi de un dineu oficial la restaurantul Dinioras, oferit de Primarul din Rodos.

Din partea Secretariatului General

ngg_shortcode_0_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Duminică, 20 februarie/5 martie 2017, Patriarhia a prăznuit Duminica Ortodoxiei. Sărbătoarea se referă la introducerea sfintelor icoane în Bisericile Imperiului Bizantin după mai bine de un veac de aspre persecuții din partea iconoclaștilor, care tăgăduiseră închinarea la icoane sub influența altor religii.

Biserica a adoptat sfintele icoane ca pe o confirmare a prezenței pământești vizibile și întrupate a Domnului nostru Iisus Hristos. Părinții Bisericii au mărturisit această învățătură mai ales în timpul celui de-al șaptelea Sinod Ecumenic, argumentând că tăgăduirea sfintelor icoane înseamnă tăgăduirea prezenței pământești întrupate a Domnului nostru Iisus Hristos. Biruința sfintelor icoane, percepută ca o biruință a Ortodoxiei, a fost sărbătorită de Patriarhie după canoanele din Tipicul bisericesc.

1. Seara

Ceasul al nouălea s-a citit în Biserica Mănăstirii Sfinților Împărați Constantin și Elena, slujbă condusă de Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil. Coborârea la Prea Sfânta Biserică a Învierii a avut loc în sunetul clopotelor.

Acolo, Prea Fericirea Sa, Arhiepiscopii și ieromonahii aghiotafiți au fost primiți la Piatra Mirungerii, în timp ce corul cânta troparul „Prea curatului Tău chip ne închinăm, Bunule”.

După intrarea în Catolicon, Părinții membrii ai Sinodului și Arhiepiscopii s-au închinat pe  Golgota, și în sunetul clopotelor, diaconii au continuat căditul în jurul Prea Sfintelor Altare.

După cădit, a început Vecernia Mare, cu Intrarea cea Mare și slujba Litiei. La strană au cântat, în partea dreaptă, Protopsaltul Prea Sfintei Biserici a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos în dreapta, și domnul George Alvanos în stânga, la slujbă participând creștini evlavioși, călugări, maici și mireni, localnici și pelerini. La sfârșitul Vecerniei, toți s-au dus la sediul Frăției Sfântului Mormânt.

2.În ziua sărbătorii

Soborul patriarhal a coborât la Prea Sfânta Biserică a Învierii duminică dimineața, la ora 7.

La intrarea în Biserică, Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, care a condus slujba, s-a închinat la Piatra Mirungerii și la Sfântul Mormânt. Când a intrat în Catolicon, preoții s-au rugat ca să primească binecuvântarea Prea Fericirii Sale, după ce Prea Fericirea Sa S-a rugat ca să primească binecuvântarea lui Dumnezeu.  După îmbrățișarea arhierească din Sfântul Altar, s-au întors cu toții în Catolicon pentru a începe Sfânta Liturghie. Împreună-slujitori ai Prea Fericirii Sale, care a condus slujba, au fost: Vicarul Patriarhal, ÎPS Mitropolit Isihie de Kapitolia, ÎPS Arhiepiscopi Teofan de Gerassa, Aristarh de Constantina – Părintele Secretar General, Teodosie de Sevastia,  Dimitrie de Lydda – Părintele Secretar al Sfântului Sinod, Makarie al Qatarului, și ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis; au slujit, de asemenea, părinți ieromonahi, părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, și ierodiaconii Marcu, Anastasie și Agapie. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul Prea Sfintei Biserici a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos în partea dreaptă, și de domnul George Alvanos în stânga, în prezența Consulului General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, și a creștinilor evlavioși participanți la slujbă: călugări, maici și pelerini din Grecia, Rusia și alte țări ortodoxe.

După binecuvântarea de la sfârșitul Sfintei Liturghii, s-a făcut o procesiune cu Sfintele Icoane de trei ori în jurul Sfintei Edicule și în jurul Altarelor. La sfârșitul procesiunii, s-a citit  Sinodiconul Ortodoxiei în fața Sfintei Edicule, care proclamă „anatema” pentru toți cei care nesocotesc Sfintele Icoane și pentru toți ereticii, și „veșnica pomenire” a apărătorilor Sfintelor Icoane, a Sfinților Patriarhi Fotie, Ignatie, Tarasie, a cuviosului împărat Mihail și a Împărătesei Teodora, și a tuturor acelora care se închină la aceste obiecte de cult.

După aceea, soborul patriarhal s-a îndrepta spre Patriarhie unde Prea Fericirea Sa a ținut următorul discurs:

„Din firea Ta cea dumnezeiască nefiind cuprins, Stăpâne, mai pe urmă întrupându-Te, ai voit a Te cuprinde, căci cu luarea trupului ai luat și toate însușirile lui. Pentru aceasta scriind chipul asemănării Tale cu dor îl sărutăm spre dragostea Ta înălțându-ne și dintr-însul luăm harul tămăduirilor, urmând dumnezeieștilor așezăminte ale apostolilor” – spune imnograful.

Excelența Voastră, Domnule Consul General al Greciei,

Cinstiți Părinți și Frați,

Cuvioși creștini și pelerini,

Harul Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne-a socotit vrednici să sărbătorim biruința Ortodoxiei, adică a cinstirii și a așezării sfintelor icoane în locașurile de cult, de către vrednicii de pomenire Împăratul Mihail al Constantinopolului și mama sa Teodora, în vremea Sfântului Metodie Mărturisitorul, Patriarhul Ierusalimului.

Acest fapt istoric, cu adevărat mare în viața vizibilă a instituției universale a Bisericii, nu este legat de sărbători naționale ale credinței noastre creștine ci de buna purtare a învățăturii despre Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, a Domnului nostru Iisus Hristos. „Și cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1: 14), spune Sfântul Ioan Evanghelistul.

Mai mult, Biserica lui Hristos a strălucit printr-o mulțime de Sfinți Mucenici, care au urmat patima răstignirii pe cruce a lui Hristos, lepădându-se și luptând împotriva religiei idolești ca și a slujirii făpturii, cum spune imnograful bisericesc: „Că împotrivindu-se cu tărie să slujească făpturii și nu Ție, Învățător și Făcător, s-au lepădat de lume, după cum s-a vestit, urmând patimilor Tale pe care le-au proorocit”.

Sărbătoarea prăznuită astăzi, în această primă duminică din Postul Paștelui, referitoare la biruința credinței ortodoxe  neclintite asupra închinării la icoane și a obiectelor liturgice în general, nu ar trebui interpretată greșit ca un act de intoleranță ci dimpotrivă, ca lupta în favoarea adevărului viu al lui Hristos. „Eu sunt adevărul” (Ioan 14: 6) spune Domnul, împotriva „vorbiri[lor] deșarte și lumești și […] a împotriviri[lor] științei mincinoase” (1 Tim. 6:20) care izvorăsc de la părintele minciunilor din zilele noastre. „Biruitoarea adunare și Biserica Domnului se bucură – spune imnograful – văzând poporul lui Dumnezeu strigând într-un glas: Binecuvântat ești Tu, Doamne, în templul Slavei Tale!” Amin. La mulți ani și să aveți un Post al Paștelui binecuvântat!”

Sărbătoarea s-a încheiat cu îmbrățișarea arhierească și sărutarea mâinii Prea Fericirii Sale.

Slujbele menționate mai sus au fost transmise în direct de postul de radio al Patriarhiei Ierusalimului și în format video pe youtube și facebook.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/TjdG0wkiuaI

httpv://youtu.be/UAYrfysvMQk

ngg_shortcode_1_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Vineri seara, în prima săptămână din Postul Paștelui, în Catoliconul Prea Sfintei Biserici a Învierii și în cadrul Pavecerniței Mari, Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil a slujit Canonul Maicii Domnului și Starea Întâi din Acatistul Prea Sfintei Născătoare și Pururea Fecioarei Maria; răspunsurile la strana din dreapta au fost date de Protopsaltul Prea Sfintei Biserici a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos, și la strana din stânga, de lampadarul George Alvanos, cu ajutorul Arhimandritului Dimitrie. Au fost prezenți creștini evlavioși, călugări, maici și laici, Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Hristosos Sophianopoulos, și alți membri ai Consulatului elen.

Cu ocazia acestei slujbe, Prea Fericirea Sa a ținut următoarea predică în fața credincioșilor:

„Îngerul cel mai înainte stătător, din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-Te.  Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a înspăimântat și a stat strigând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria ;

Bucură-te, cea prin care piere blestemul;

Bucură-Te, chemarea lui Adam celui căzut;

Bucură-Te, izbăvirea lacrimilor Evei.”

Iubiți Frați și Surori întru Hristos,

Evlavioși creștini,

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă, ca o maică purtătoare de grijă, ne invită să participăm la bucuria slăvitei sărbători a Învierii Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Din acest motiv s-a rânduit Sfântul și Marele Post, perioada de post de dinainte de Paște. Și, așa cum spune imnograful Bisericii, postul este „maica înfrânării, judecătorul împotriva păcatului și îndemnătorul la pocăință, viață îngerească și mântuirea oamenilor”.

Prea Sfânta Fecioară Maria S-a făcut părtașă și participantă la mântuirea oamenilor, devenind vas ales și vas al Duhului Sfânt, sau, ca să fim mai preciși, Născătoare de Dumnezeu și Maica Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul din sângele curat al Prea Binecuvântatei Maria prin Sfântul Duh a izbăvit din blestem firea noastră omenească, mai precis din blestemul Evei, prin care au intrat în lume, mai întâi, păcatul și moartea.

Altfel spus, după cuvântul Sfântului Maxim, Prea Binecuvântata Fecioară Maria „dând naștere Cuvântului întrupat și Fiului lui Dumnezeu, a contemplat pe pământ taina recreării firii noastre umane și mântuirea întregii lumi, care este Domnul nostru Iisus Hristos și Dumnezeul, Cel Care i-a unit cu Sine pe cei care se separaseră de El, și Care a alungat blestemul lumii”. Iată, prin urmare, de ce imnograful strigă, prin vocea Îngerului, către Născătoarea de Dumnezeu Maria: „Bucură-te, cea prin care răsare bucuria. Bucură-te, cea prin care piere blestemul”. Și apoi spune: „Bucură-Te, chemarea lui Adam celui căzut; Bucură-Te, izbăvirea lacrimilor Evei”.

Prin sângele Său răstignit și mântuitor și prin învierea din morți, Domnul nostru Iisus Hristos, în firea Sa omenească îndumnezeită, a înviat, odată cu Sine, firea lui Adam celui căzut. Prin învierea Sa, Hristos devine noul Adam, omul cel restaurat la slava sa dintru început. În același timp, Maica Domnului și Fecioara Maria devine noua Evă, cea care face Voia lui Dumnezeu Tatăl: „Iată roaba  Domnului: fie mie după cuvântul Tău” (Luca 1: 38) i-a spus Maria Arhanghelului Gabriel. De aceea, imnograful spune Maicii Domnului: „Bucură-Te, Cea prin Care se înnoiește făptura”.

Sfânta noastră Biserică O cinstește pe deplin pe Maica Domnului și Pururea-Fecioara Maria, întrucât fără participarea Ei la Bunavestire a Arhanghelului Gabriel, darurile de necuprins ale lui Hristos, adică taina Proniei Dumnezeiești și mântuirea omului, ne-ar fi rămas necunoscute nouă, oamenilor, așa cum propovăduiește Sf. Pavel, că prin revelație, Hristos ne-a făcut cunoscută taina (Ef. 3: 3), și adaugă: „Mie, celui mai mic decât toți sfinții, mi-a fost dat darul acesta, ca să binevestesc neamurilor bogăția lui Hristos, de nepătruns, și să descopăr tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse în Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos, pentru ca înțelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor și stăpâniilor, în ceruri, după sfatul cel din veci pe care El l-a împlinit în Hristos Iisus, Domnul nostru” (Ef. 3: 8-11).

Și, tot după cuvântul Sfântului Pavel, Biserica este trupul lui Hristos (Col. 1: 24), iar Hristos „este Capul trupului, al Bisericii” (Col. 1: 18). Aceasta înseamnă că în vreme ce Dumnezeu Cuvântul Cel fără de trup, Hristos, primește trup de la Fecioara Maria, tot astfel Biserica își primește existența lumească de la Maica Domnului și Pururea-Fecioara Maria, așa cum O laudă Sf. Ioan Damaschinul: Bucură-Te Doamna noastră, Maica Domnului, prin Care, pentru noi, Cel fără de trup primește trup, Cel de dinainte de veacuri primește început și Cel de necuprins e cuprins în Tine.

Cu alte cuvinte, iubiților, Maica Domnului și Maica Dumnezeului și Mântuitorului  nostru Iisus Hristos e cinstită nu doar ca Maica lui Iisus Hristos, ci și ca Mama Bisericii. Mulțumită Maicii Domnului, am primit numele de popor creștin al Fiului și Dumnezeului Său, și ne-am făcut un neam în Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, așa cum spune Sf. Ioan Damaschinul: „Bucură-Te, cea prin care ne-am numit popor creștin al Fiului și Dumnezeului Tău. Bucură-Te, Cea prin care ne-am făcut neam în Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”.

Biserica lui Hristos și neamul Său se bucură în Prea Binecuvântata Maică a Domnului întrucât ea mijlocește către Fiul Său și Dumnezeu pentru toți cei care nădăjduiesc la ajutorul și apărarea Sa de mamă. Imnograful Bisericii scrie: Mai cinstită decât heruvimii și mai mărită, fără de asemănare decât cetele îngerești, prea lăudată Maică a Domnului; noi păcătoșii mărturisim că tu ești adevărata noastră mântuire și în Tine găsim apărare în ispite; pentru aceea, nu înceta să Te rogi pentru noi, că tu ești apărătoarea și limanul sufletelor noastre.

Să ne rugăm Celei mai cinstite decât heruvimii și mai mărite Maici a Domnului ca, prin ajutorul Său de Mamă și prin apărarea Sa, să petrecem Sfântul și Marele Post al Paștelui în pocăință și înnoirea sufletelor noastre, ca astfel să fim aflați vrednici de bucuria și de puterea luminătoare a luminii veșnice și neapuse a slăvitei Învieri a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Amin.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/ut6FI1bpcC0

ngg_shortcode_2_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Joi, 3/16 februarie 2017, amintirea Sfântului Simeon Primitorul de Dumnezeu a fost cinstită de către Patriarhie în mănăstirea care îi este închinată și unde i se păstrează mormântul, în partea de vest a Noului Ierusalim.

Această sărbătoare se tine după Praznicul Împărătesc al Întâmpinării Domnului, și Biserica, în această zi, comemorează faptul că Sf. Simeon L-a primit pe Domnul când a fost dus la Templul lui Solomon, adus fiind de părinții Săi la patruzeci de zile după naștere, împreună cu o pereche de guguștiuci și doi porumbei. Aceasta s-a făcut după Legea lui Moise, spre sfințirea pruncului, dar s-a dovedit că Acela Care a venit să fie sfințit, era de fapt Acela care a i-a oferit sfințire lui Simeon și Templului (Luca 2: 29-33).

Acest eveniment a fost sărbătorit în Sfânta Mănăstire menționată mai sus prin slujirea Vecerniei seara, slujbă condusă de Arhimandritul Anania, și prin săvârșirea Sfintei Liturghii dimineața, slujbă oficiată de Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, care a slujit împreună cu ÎPS Mitropolit Chiriac din Nazaret, Părintele Secretar-General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, ÎPS Arhiepiscop Metodie al Taborului, și ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis, cu ieromonahi aghiotafiți, printre care părintele dragoman, arhimandritul Matei, egumenul de la Sf. Gheorghe din Al Khader, arhimandritul Anania, egumenul de la Fhes din Iordania, arhimandritul Ieronim, egumenul Sfintei Mănăstiri a Păstorilor din Beit Sahour, arhimandritul Ignatie, superiorul Missiei ruse din Ierusalim, arhimandritul Alexander, alți preoți ai Bisericii Ortodoxe Ruse, preotul de la Biserica Buna Vestire din Nazaret, Pr. Simeon, arhidiaconul Marcu, și diaconul Anastasie. Răspunsurile la strană au fost date de lampadarul de la Prea Sfânta Biserică a Învierii, dl. George Alvanos, și la slujbă au participat creștini membri ai comunității grecești, ortodocși arabi și pelerini din Grecia, Rusia, și din Romania.

În fața creștinilor adunați la slujbă, Prea Fericirea Sa a ținut o predică în limba greacă, tradusă aici în limba română:

„Să se deschidă astăzi poarta raiului, căci Cuvântul fără de început al Tatălui a făcut un început în veac fără a-Și părăsi dumnezeirea. Ca prunc de patruzeci de zile, din propria Sa voie este adus de Maica Sa, Fecioara, ca jertfă în Templul Legii. Bătrânul Îl primește în brațele sale, strigând ca un slujitor Stăpânului său: „Acum slobozește pe robul Tău Stăpâne, căci văzură ochii mei mântuirea Ta”. Slavă Ție, Doamne, căci ai venit în lume să mântuiești omenirea”, așa cum scrie compozitorul bisericesc.

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici pelerini,

Astăzi Sfânta și Ortodoxa – pentru noi – Biserică cinstește și felicită taina de neînțeles pentru om a încuviințării lui Dumnezeu Cuvântul și a chenozei Sale până la punctul Întrupării, în fața Dreptul Simeon Primitorul de Dumnezeu, al cărui sfânt mormânt se păstrează în această biserică și mănăstire, numite după numele său, și unde noi, ortodocșii, ne-am adunat pentru a sărbători, dând mulțumire, evenimentul iubirii de oameni a lui Dumnezeu.

Evenimentul sărbătorit astăzi este intrarea pruncului Iisus și aducerea Lui la Templul lui Solomon, de către părinții Săi, fiind primit de Dreptul Simeon și de Proorocița Ana, după cuvântul Sfântului Evanghelist Luca: „Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon… Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2: 22-39).

Domnul nostru Iisus Hristos – așa cum spune imnograful – „fiind născut” din „Maica fără prihană”, adică din Pururea Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu Maria, a fost adus „la Templul slavei Sale ca un prunc în brațe”, ținut de Bătrânul și Dreptul Simeon. Sfântul Ioan Damaschinul spune: „fiind Dumnezeu cu adevărat, devine om …și este ținut ca un prunc în brațe omenești”. „Acest Hristos – spune Sf. Chiril al Ierusalimului – este Cel Care ne-a creat pe noi după asemănarea lui Dumnezeu, și acum S-a făcut om după asemănarea noastră”.

Acest Dumnezeu-Cuvântul, Întrupat, este „Mântuirea” lui „Dumnezeu Tatăl” pentru salvarea oamenilor, adică același Hristos „pe Care L-au văzut ochii Bătrânului Simeon”, după cum exclamă imnograful Bisericii: „Bătrânul, văzând cu ochii mântuirea care avea să vină neamurilor, a strigat către Tine: O, Hristoase Care vii de la Dumnezeu, Tu ești Dumnezeul meu” și, cu alte cuvinte, Domnul. Când Bătrânul Simeon L-a văzut cu ochii săi pe Mântuitorul Care a venit pentru toate popoarele, a strigat către Tine cu glas mare: Hristoase, Tu ești Dumnezeul meu născut din Dumnezeu Tatăl. „Și toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu”, spune Profetul Isaia (Luca 3: 6, Isaia 40: 5).

Cu alte cuvinte, iubiților, „mântuirea lui Dumnezeu” înseamnă că Hristos este oferit tuturor neamurilor, și mai ales acelora care au dorința și bunăvoința de a-L cunoaște și de a-L primi în brațele lor duhovnicești. „Eu, Lumină am venit în lume, ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. Și dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec; căci n-am venit ca să judec lumea, ci ca să mântuiesc lumea” (Ioan 12: 46-47).

„Mântuirea lui Dumnezeu”, Dumnezeu Cuvântul Cel întrupat, Hristos, este Dumnezeul viu, pe care Bătrânul Simeon l-a văzut cu ochii firii ca pe un om perfect, în vreme ce, cu ochii duhovnicești, L-a văzut ca pe lumina adevărată și necreată, adică i-a văzut dumnezeirea, așa cum scrie călugărul Cozma, imnograful: când s-a aplecat ca să Îl atingă, a strigat către Pururea Fecioara Maria: Tu, Preacurată, porți foc în brațe, și mă minunez cum să Îl țin pe Dumnezeu în brațele mele, pe Cel Care domnește peste lumina necreată și peste pace.

Proorocița Ana, inspirată de Dumnezeu, s-a făcut și ea părtașă și vestitoare a trăirii și a mărturisirii Sfântului Simeon; „ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni (Luca 2: 37). Și văzând pruncul, a mulțumit și L-a slăvit pe Dumnezeu, „și venind și ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu și vorbea despre Prunc tuturor celor ce așteptau mântuire în Ierusalim” (Luca 2: 38).

Această „mântuire” care „a cercetat și a făcut răscumpărare poporului Său” (Luca 1: 68), cu sângele Său sfânt, al Domnului nostru Iisus Hristos, este menționată și de Sf. Pavel în Epistola sa către evrei, în care spune: „Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare,… a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică răscumpărare” (Evrei 9: 11-12). „Hristos a intrat în locul sfânt”, adică în „cereasca Sfântă a Sfintelor”, spun Părinții Bisericii, explicând cuvintele Sfântului Pavel: „Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu” (Evrei 9: 13-14).

Sf. Simeon s-a închinat de asemenea acestui „Dumnezeu viu”. Proorocița Ana a vorbit și ea despre acest „Dumnezeu viu”. Dumnezeul Cel viu, Hristos, Dumnezeu și Om, Cel Care „este pus spre căderea şi spre ridicarea multora” (Luca 2: 34), ne cheamă să Îl întâmpinăm nu după lege, ci în Duhul Sfânt.

Haideți, fraților, astăzi și în veac, să strigăm împreună cu Părintele nostru dintre Sfinți, Chiril al Ierusalimului, cuvintele sărbătorii. Să dănțuim cu îngerii. Să fim luminați împreună cu păstorii. Să  ne închinăm odată cu Magii. Să sărbătorim laolaltă cu Betleemul. Să ne bucurăm slăvind împreună cu Pururea Fecioară Maria. Să oferim și noi, ca Iosif, doi porumbei – sufletul și trupul. Să îmbrățișăm, împreună cu Simeon, și să mărturisim, cu Proorocița Ana, ca să putem primi în noi darurile veșnice, prin harul, mila și iubirea de oameni a Domnului nostru Dumnezeu și Mântuitor Iisus Hristos, Căruia I Se cuvine toată cinstea și slava, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt. Amin.”

Pentru predica în arabă, accesați link-ul: https://ar.jerusalem-patriarchate.info/2017/02/15/27821

După Sfânta Liturghie, cel care s-a ocupat de renovarea Mănăstirii în ultimii 30 de ani, bătrânul arhimandrit și stareț, părintele Teodorit, în convalescență, a oferit la egumenie o recepție soborului patriarhal și creștinilor care au participat la slujbă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/0OdY5vWvhWo

ngg_shortcode_3_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Pe 27 și 28 ianuarie / 9 și 10 februarie 2017, Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil a trimis un Cuvânt adresat conferinței de două zile organizate de ICCI (Comitetul Creștin Internațional din Israel) și de MUSALAHA,  care a avut loc la hotelul Legacy din Nazaret. Reproducem mai jos discursul Prea Fericirii Sale, tradus în limba româna:

CONFERINȚA „Abordarea provocărilor creștinilor în Israel”

Sponsorizată de

Comitetul Creștin Internațional din Israel

și Musalaha

la Hotelul Legacy,

Nazaret

9-10 Februarie 2017

„Domnule Elias,

Domnule Profesor Munayer,

Distinși Participanți,

Doamnelor și Domnilor,

Vă salutăm, dragi Prieteni care ați venit la această conferință, și ne bucurăm de prilejul de a vă transmite acest mesaj, la un eveniment în care abordați diverse chestiuni serioase și propuneți cursuri de acțiune, în sprijinul comunității creștine din Țara Sfântă.

Reflectând la aceste chestiuni înainte de conferință, ne-am gândit la principiul fundamental că prezența comunității Creștine este o componentă integrală a societății din Orientul Mijlociu. Înseși rădăcinile creștinătății sunt aici, în acest pământ, și fără o prezență nativ creștină vitală și vibrantă, Orientul Mijlociu ar fi diminuat semnificativ, și specificul însuși al Țării Sfinte ar fi compromis.

Creștinii nu sunt oarecum străini sau apariții târzii pe această scenă. Pentru a vă da doar un exemplu, Patriarhia Greacă (Rum) Ortodoxă este cea  mai veche instituție religioasă din Țara Sfântă, cu o existență neîntreruptă, pre-datând toate celelalte instituții religioase din  regiune. De aceea toți creștinii o recunosc drept Maică a tuturor Bisericilor, întemeiată pe sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Acest lucru singur este o mărturie elocventă a naturii indigene a prezenței creștine aici, dar mai sunt și multe altele. Orice conversație despre viitorul  comunității creștine din Țara Sfântă trebuie să înceapă întotdeauna prin amintirea locului nostru propriu în chiar inima acestei regiuni.

De-a  lungul veacurilor, această identitate unică a fost ascunsă de evoluții politice și sociale ulterioare. Fiind parte din Țara Sfântă încă de pe vremea Sfinților Apostoli, secole de-a rândul identitatea noastră a fost, aparent, separate în diferite moduri. Am fost considerați un grup separat și distinct – un tayfeh – de către cei care au făcut regulile societății noastre, și efectul acestei identificări a fost mascarea adevărului rădăcinilor noastre adânci în această regiune. Așa s-a întâmplat în mod succesiv, cu autorități de conducere și guvernamentale, de sute de ani.

Una dintre sarcinile noastre principale este aceea de a insista, întotdeauna, pe o narațiune alternativă, o narațiune a identității și a apartenenței care accentuează adevărul istoriei noastre sacre și mărturia Locurilor Sfinte despre prezența creștină de aici. Această narațiune alternativă nu este doar o poveste; este o mărturie vie – o adevărată martyria – și această mărturie vie trebuie să fie evidentă în viața ecleziastică și socială a comunității creștine.

Noi, cei care suntem comunitatea creștină din Țara Sfântă, trebuie să fim pe drept cuvânt autocritici pentru a înțelege și a purta responsabilitatea cuvenită de a redresa dezechilibrele din situația noastră prezentă. Pe de o parte, recunoaștem că depindem de sprijinul și încurajarea creștinilor și a altor oameni binevoitori din toată lumea. Vedem acest sprijin și această încurajare cel mai clar în multele mii de pelerini care vin în fiecare an în această țară, și știm că atunci când pelerinii au fost înnoiți duhovnicește de vizita lor aici, se întorc acasă drept cei mai buni ambasadori ai noștri.

Vedem aceasta și  în angajamentul Bisericilor noastre una față de cealaltă, și de asemenea, în lucrarea Consiliului Mondial al Bisericilor, în a Consiliului Bisericilor din Orientul Mijlociu, și a multor organizații care lucrează cu noi pentru pace, dreptate, și reconciliere.

Pe de altă parte, ne este  clar că  trebuie să vedem în comunitatea creștină din Orientul Mijlociu Orientul Mijlociu un nou angajament față de practica vizibilă a credinței creștine, pentru a arăta lumii, în moduri noi și semnificative, roadele credinței noastre creștine. Aceasta înseamnă o participare crescută la activitatea de închinare dar și în faptele slujirii. Spunem aceasta întrucât tocmai în adunarea euharistică ne arătăm unitatea, și să ne facem vizibilă misiunea creștină. Trebuie să fim implicați în determinarea propriei noastre vieți și a viitorului nostru, și nu ne putem aștepta ca alții, întotdeauna, să facă pentru noi ceea ce noi nu reușim să facem pentru noi înșine.

Adevăratele parteneriate presupun și necesită o maturitate adevărată. Comunitatea creștină din această regiune a dat naștere la, și întruchipează, cele mai nobile realizări ale civilizației umane. Trebuie să rezistăm încercărilor de a infantiliza sau de a submina adevărata natură a vieții noastre. Nu ne putem considera ca neavând o contribuție semnificativă. Dimpotrivă, ne mândrim cu rolul nostru în istoria și cultura Orientului Mijlociu, căci întrupăm în viața comunității creștine din Țara Sfântă întâlnirea dintre Dumnezeu și om.

Această întâlnire divino-umană se află în centrul credinței, vieții și a valorilor noastre. Biserica, așa cum am menționat deja, este o comunitate euharistică în care această realitate este sărbătorită, și fără ea, inima Țării Sfinte încetează să bată și să dea viață.

Știm foarte bine din experiența viețuirii în această regiune că religia are un rol atât de determinant în termenii identității și ai existenței. Din acest motiv, angajamentul creștinilor la valorile și adevărurile credinței noastre devine mai crucial, astfel încât acțiunile noastre să ne arate politeia în Hristos. Așa cum ne încurajează Sfântul Pavel în Epistola către Filipeni, „să vă purtați numai în chip vrednic de Evanghelia lui Hristos” (Filipeni 1: 27).

Contemplând viitorul stării de bine a prezenței creștine în Țara Sfântă și în Orientul Mijlociu, energia și activitatea noastre, ca oameni a căror credință este clară și pe care toți o pot vedea, va fi singurul factor cel mai determinant. Trebuie să învățăm din nou înțelesul cuvintelor Domnului nostru din Evanghelia Sfântului Matei, în care spune „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Mt. 5: 16). Dacă dorim să fim cu adevărat creștini credincioși, știm de asemenea că vom întâmpina tristețe și durere, căci suntem comunitatea Sfintei Cruci. Așa a fost dintru începuturi, după cum spune Sfântul Pavel în Epistola a Doua către Timotei: „Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (2 Tim. 3:12).

De aceea suntem conștienți că  sarcinile  care ne așteaptă nu sunt ușoare. Nu trebuie să fim descurajați sau slabi de inimă. Neîndoielnic, trăim timpuri de dificultăți fără precedent și chiar de persecuție a creștinilor și a altor ființe inocente din regiunea noastră. Aceasta pune un preț și mai mare pe viața comunităților noastre și pe rolul pe care noi, pentru care Țara Sfântă înseamnă acasă, suntem pregătiți să ni-l asumăm. Desigur, avem nevoie de ajutorul prietenilor noștri; dar avem nevoie și de o reînnoire a angajamentului din rândul oamenilor noștri, astfel încât împreună să putem oferi o misiune nouă și mai vizibilă și martyria prin care comunitatea creștină din Orientul Mijlociu  își ia locul cuvenit în peisajul bogat al naționalităților și al comunităților religioase din regiunea noastră.

Vă urăm curaj și succes în lucrările acestei conferințe. Dumnezeu să vă binecuvinteze, pe domniile voastre și pe toate popoarele din iubita noastră Țară Sfântă.

Vă mulțumesc.”

Vineri, 28 ianuarie / 10 februarie 2017, Prea Fericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, a condus Sfânta Liturghie festivă în Biserica Sfântul Gheorghe, situată în satul celor 10 leproși, la nord de Neapolis, în regiunea Samaria.

Această Sfântă Biserică este construită în interiorul unei peșteri, unde au trăit leproșii care au fost vindecați de Domnul, și din care unul s-a întors ca să mulțumească (Luca 17: 12-19).

La sosirea în sat, Prea Fericirea Sa a fost primit călduros de cercetașii care L-au însoțit până la Sfânta Biserică închinată Sfântului Gheorghe.

Acolo a fost  întâmpinat de preoții în veșminte liturgice și de cel care are grijă de Mănăstire, călugărul aghiotafit Visarion. După ce a îmbrăcat mantia, Prea Fericirea Sa a condus Utrenia, urmată de Sfânta Liturghie, slujind împreună cu ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, cu Părintele Secretar-General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, cu Arhimandritul Ștefan, Reprezentantul Sfântului Mormânt la Moscova, cu Arhimandritul Ignatie, starețul de la Câmpul Păstorilor, cu Arhimandritul Hrisostom, starețul de la Cana Galileii, cu Arhimandritul Iustin, starețul de la Fântâna lui Iacob, cu Arhimandritul Leontie, starețul de la Rafidia, cu Pr. Georgios Tzifna, Pr. Nasser, Pr. Andrei, Arhidiaconul Marcu și Diaconul Anastasie. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandritul Leontie în greacă și în arabă în partea dreaptă, și de membrii parohiei în stânga, ca și de creștinii evlavioși ai parohiei din sat.

În fața celor adunați la slujbă, Prea Fericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Intrând într-un sat, L-au întâmpinat zece leproși care stăteau departe și care au ridicat glasul și au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi”, scrie Sfântul Evanghelist Luca (Luca 17: 12-13).

Iubiți Frați întru Hristos,

Creștini evlavioși și iubiți fii,

Dumnezeu, în nemăsurata Sa Milostivire, ne-a adunat pe toți în acest loc Sfânt aghiografic și altar al vindecării și curățirii celor zece leproși de către Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru a mulțumi și a cinsti Sfântul Său Nume în sărbătorire și închinare prin Dumnezeiasca Liturghie. Ne-am adunat aici și pentru a-i cinsti pe cei asemenea cu Apostolii, unși de Dumnezeu ca mare Împărat și Împărăteasă, pe Sfântul Constantin și pe mama sa, Sfânta Elena, care au subliniat importanța acestui altar ridicând aici o minunată Biserică și o Sfântă Mănăstire, care au fost păstrate de-a lungul veacurilor de venerabila Patriarhie Greacă Ortodoxă și de Ordinul Călugărilor din Frăția Sfântului Mormânt.

Prezența  de veacuri a unei obști – a comunității creștine de aici, este o mărturie de netăgăduit a misiunii Bisericii Ierusalimului, adică a Patriarhiei Ierusalimului, de a vesti infinita milostivire și dragoste de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos. După cuvântul Sfântului Evanghelist Luca, Iisus Hristos trecea prin Samaria și Galilea în drum spre Ierusalim. Când a intrat într-un oraș – numit Bourkin – L-au întâmpinat zece leproși care stăteau la distanță și cu glas mare, au spus, Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi (Luca 17: 11-13).

Lepra și simptomele ei sunt descrise în Vechiul Testament în cartea Leviticul (13: 1, 14: 57). Legea mozaică îi considera pe cei care sufereau de această boală ca fiind necurați întrucât erau foarte contagioși și de aceea erau ținuți în carantină, departe de restul oamenilor. Acest lucru este confirmat de faptul că acei  zece leproși „ stăteau departe și […] au ridicat glasul și au zis: Iisuse, Învățătorule, fie-Ți milă de noi”. Aceasta ne arată și că așa cum ceilalți oameni nu-i puteau suferi pe leproși pentru necurăția lor, și Iisus s-ar fi putut ține departe de ei. Dar tocmai în acest moment se arată marea milostivire și nemărginita iubire de oameni a Dumnezeului și Mântuitorul Iisus, „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Tim. 2: 4), după cum spune Sf. Pavel. Și tot după cuvântul Sfântului Pavel, „Dar Dumnezeu, bogat fiind în milă, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit, pe noi, cei ce eram morți prin greșalele noastre, ne-a făcut vii împreună cu Hristos (Ef. 2: 4-5).

Starea celor zece leproși, iubiții mei, înainte și după vindecarea lor de către Hristos, ne arată două lucruri: pe de o parte, goliciunea omului care trăiește departe de Dumnezeu și fără credință; pe de altă parte, plinătatea omului în Dumnezeu, care se apropie cu credința în Dumnezeu și Mântuitorul nostru Hristos. În vreme ce goliciunea aduce necaz și disperare, adică deznădejde, starea de plinătate, dimpotrivă, aduce bucurie și veselie, adică nădejde, în inimile oamenilor.

În acest caz, boala numită lepră semnifică starea de păcat și rezultatele ei. Spunem aceasta pentru că păcatul se descoperă pe sine ca boală atât a sufletului cât și a trupului. Tocmai această boală psihosomatică este promovată de societatea contemporană prin „globalizare”. „Globalizarea” urmărește să îl izoleze și să îl îndepărteze pe om de la izvorul vieții, al luminii și al mântuirii, de Domnul și Dumnezeu nostru, Mântuitorul Iisus Hristos, ca și de Sfânta Sa Biserică, pe care „Hristos a iubit[-o] și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, curățind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înfățișeze Sieși Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă și fără de prihană” (Ef. 5: 25-27).

Prin urmare, marea taină a Bisericii devine de înțeles prin credință. „Căci umblăm prin credință, nu prin vedere”, spune înțeleptul Sf. Pavel (2 Cor. 5:7).  Aceasta înseamnă că ne petrecem viața actuală prin credință, fără să-L vedem față către față pe Domnul nostru Iisus Hristos așa cum L-au văzut cei zece leproși, și mai ales precum L-a văzut cel „care este de alt neam” care s-a întors „să dea slavă lui Dumnezeu” (Luca 17:18). „Și i-a zis: Scoală-te și du-te; credința ta te-a mântuit!” (Luca 17: 19). Să reținem că credința acestui străin, adică a leprosului samaritean, este inseparabilă de recunoștința și mulțumirea pe care i-o aduce lui Hristos pentru vindecarea pe care a primit-o de la El.

Cu alte cuvinte, leprosul care I-a mulțumit lui Hristos cu recunoștință a păstrat legătura cu binefăcătorul său, în vreme ce ceilalți nouă leproși, din lipsă de recunoștință și de mulțumire, au rupt legătura cu Hristos. De aceea, Sf. Pavel și tovarășii săi s-au întors în orașele în care au propovăduit cuvântul evangheliei lui Hristos, pentru a sprijini credința ucenicilor, după cuvântul Sfântului Luca, atunci când spune: „Și binevestind cetății aceleia și făcând ucenici mulți, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu și la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credință și (arătându-le) că prin multe suferințe trebuie să intrăm în împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 14: 21-22).

Tocmai acest lucru, iubiții mei frați, este făcut de Sfânta, pentru noi, Biserică Ortodoxă, prin ciclul liturgic și de cult, prin citirea Scripturilor în general și a Sfintei Evanghelii în particular. După ele, de pildă, suntem acum în săptămâna Vameșului și a Fariseului, adică în prima săptămână a cărții liturgice de pocăință a Triodului, care ne pregătește pentru luminata și mântuitoarea sărbătoare a Sfintelor Paști.

Sărbătoarea de astăzi, când cinstim amintirea vindecării celor zece leproși, ne cheamă, prin cuvintele Sfântului Pavel, să ne analizăm ca să vedem dacă ne ținem credința vie, dacă Hristos este în mijlocul nostru. „Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință; încercați-vă pe voi înșivă. Sau nu vă cunoașteți voi singuri bine, că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteți netrebnici” (2 Cor. 13: 5).

Să o rugăm pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Dumnezeului nostru, pe Prea Binecuvântata și Pururea Fecioara Maria, ca împreună cu Sfinții Efrem Sirul și Paladie din Helenoupolis, să mijlocească la Domnul și Dumnezeul Tată ca să Se milostivească de sufletele noastre și să dăruiască pace lumii și regiunii noastre încercate. Amin. Să aveți o perioadă bună de pregătire pentru Marele Post al Paștelui.”

Pentru predica în limba arabă, accesați link-ul: https://ar.jerusalem-patriarchate.info/2017/02/10/27714

După Sfânta Liturghie, cel care se îngrijește de mănăstire, monahul Visarion, a oferit o masă soborului patriarhal și creștinilor care au participat la slujbă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/yk-BBQvWFIE

ngg_shortcode_4_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

În seara de miercuri, 12/25 ianuarie 2017, a avut loc o recepție organizată de Primăria Ierusalimului la sediul său, cu ocazia Noului An laic 2017.

În cadrul acestei recepții, Primarul Ierusalimului, Domnul Nir Barkat, s-a adresat oaspeților, conducători ai Bisericilor Creștine din Ierusalim sau reprezentanților lor, diplomaților, rabinilor, șeicilor, muhtarilor, reprezentanților Poliției, etc., spunându-le că Ierusalimul este un Oraș Sfânt pentru cele trei religii monoteiste, ale căror adepți au dreptul la o coexistență religioasă pașnică, lipsită de orice fel de formă de manifestare a violenței.

Cuvântului Primarului, Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil, i-a replicat prin următorul discurs rostit în numele Bisericilor Creștine:

25 ianuarie 2017

“Excelența Voastră, Domnule Primar,

Stimați membrii ai Municipalității,

Omologi din comunitățile religioase,

Distinși oaspeți,

Doamnelor și domnilor,

Ne întâlnim din nou cu conducătorii laici și religioși ai Ierusalimului pentru a întâmpina Noul An, și vă suntem recunoscători, domnule Primar, pentru onorabila invitație. Suntem profund conștienți că, în această perioadă a anului, când credințele avraamice născute în această regiune celebrează vechile sărbători ale luminii și speranței, ochii lumii se îndreaptă spre Ierusalim, și ne amintim cuvintele Psalmistului:

Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie,

„În casa Domnului vom merge !”

Stăteau picioarele noastre în curțile tale, Ierusalime.

(Psalmul 121)

Nici un alt loc nu are impactul spiritual sau emoțional asupra sufletului omenesc pe care îl are Ierusalimul. Evrei, creștini și musulmani deopotrivă au fost marcați profund de cinstirea pe care o aducem Ierusalimului, și chiar și aceia care nu au o anumită credință religioasă înțeleg însemnătatea acestui loc sfânt. Ierusalimul e centrul unui dor religios profund, atât pentru cei care s-au născut în această Țară Sfântă cât și pentru cei care poate nu vor reuși niciodată să ajungă aici.

Ierusalimul are o casă în toată lumea. Din Etiopia până în Rusia, până în Europa, sunt multe mici Ierusalimuri – biserici și mănăstiri care poartă numele Ierusalimului sau al Sfântului Mormânt. Nu este loc unde să se fi răspândit marile credințe avraamice și unde Ierusalimul să nu fie cinstit.

Noi, care numim acest oraș pământesc casă a noastră, nu putem uita locul profund pe care Ierusalimul îl are în spiritul uman întrucât a dat naștere la tradiții religioase, identități naționale, marea moștenire a artei, muzicii și literaturilor multor culturi.

Nici nu putem ignora puterea spirituală a Ierusalimului de a aduce laolaltă familia umană. E de ajuns să ne gândim doar la cea mai recentă sărbătoare a Dumnezeieștii Arătări ca prim exemplu, care în fiecare an aduce împreună localnici și pelerini, nu doar creștini ci și membrii ai credințelor avraamice și a unei varietăți de naționalități.

Aceasta este capacitatea Ierusalimului, de a fi un semn al unității comunității umane, dincolo de orice diviziune. Ierusalimul nu face deosebiri și este casa spirituală a tuturor oamenilor binevoitori. Recent, o tânără care s-a întors într-un pelerinaj la Ierusalim, când a fost întrebată de ce vine, a răspuns că iubește Ierusalimul întrucât este un loc sfânt. Acesta este un răspuns uman universal la acest Oraș.

În calitatea noastră de lideri civili și spirituali care locuiesc în Ierusalim, trebuie să ne amintim acest lucru. Nu putem fi niciodată atât de concentrați pe cârmuirea temporară a Ierusalimului încât să pierdem din vedere faptul că Ierusalimul este în primul rând un loc sfânt pentru noi toți – evrei, creștini, și musulmani, deopotrivă. Aceasta este misiunea nu doar a conducătorilor religioși; conducerea laică are responsabilitatea de a asigura respectul și prețuirea comunităților religioase ale Orașului.

Știm dintr-o lungă experiență că atunci când pelerinii sunt primiți bine, se întorc la casele lor ca buni ambasadori. Nu e de ajuns că pelerinii vin aici din alte țări; ei trebuie făcuți să se simtă bine veniți printre noi. Și ne revine tuturor o responsabilitate egală pentru integritatea comunităților religioase indigene din Orașul nostru. Binele fiecăruia depinde direct de binele tuturor, și îmbrățișarea duhovnicească a Ierusalimului este destul de largă pentru fiecare.

Prin urmare, în timp ce sărbătorim acest Nou An, domnule Primar, ne amintim de această mare responsabilitate pe care o împărtășim cu toții, indiferent dacă suntem conducători laici, religioși sau din domeniul afacerilor. Fie ca acest Nou An să fie un an al angajamentului reînnoit pentru pace, reconciliere, și co-existență. Să vă binecuvinteze Dumnezeu, pe dumneavoastră și pe colegii dumneavoastră din Primărie în eforturile pe care le faceți în numele tuturor, și fie ca Dumnezeu să binecuvinteze toate popoarele din iubitul nostru Oraș Sfânt și din Țara Sfântă.

Un An Nou Fericit!

Mulțumesc”

Din partea Secretariatului-General

Sâmbătă 8/21 ianuarie 2017, la două zile după prăznuirea Dumnezeieștii Arătări, Patriarhia i-a cinstit pe Sfinții Ioan și Gheorghe de la Hozeva în mănăstirea pe care au întemeiat-o și care le este închinată, aflată pe malul pârâului Horat, mai jos de Muntele Ispitirii și de orașul Ierihon.

Dintre acești doi sfinți, Ioan a fost Episcop al Cezareei, în Palestina, în veacul al IV-lea, dar a părăsit îngrijirea pastorală și s-a retras ca simplu monah în Mănăstirea Hozeva, unde a atras un număr mare de călugări; Gheorghe, originar din Cipru, a venit în această mănăstire și a renovat-o după pagubele, deteriorarea și distrugerea ei în urma atacului perșilor din anul 614.

Așa cum ne arată istoria, înainte de vremea acestor doi sfinți, în mănăstire au viețuit patru pustnici (anahoriți), numiți Promos, Zenon, Ganneos și Aian, și, pentru cei care își aduc aminte, în anii 1950, aici a viețuit și recent canonizatul sfânt român Ioan cel Nou Hozevitul. De asemenea, printre viețuitorii mănăstirii s-au numărat vrednicii de amintire părintele stareț, arhimandritul Amfilohie din Epir, și părintele arhimandrit Antonie din Salonic, ucis în mănăstire pe când repara zidul nartexului din biserică. Urmașul său, tot din Salonic, arhimandritul Gherman, a fost ucis mișelește de un necredincios pe când se îndrepta cu mașina, înapoi spre mănăstire. Arhimandritul Gabriel a dus viață pustnicească în peștera din culmea abruptă de aici, iar în Schitul Sfânta Ana de lângă mănăstire a dus viață pustnicească un călugăr cipriot, iconar și editor al Gerondikon-ului, părintele Pavlos. În prezent, călugărul Blaj viețuiește în același loc.

Cu ceva timp în urmă, Prea Fericirea Sa, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, a încredințat conducerea mănăstirii părintelui stareț de la Mănăstirea Sfântul Gherasim de la Iordan, părintele arhimandrit Hrisostom, dar acum câțiva ani, Prea Fericirea Sa l-a numit egumen pe părintele arhimandrit Constantin, care a venit din arhiepiscopia de Teba și Livadia și s-a alăturat Frăției. De când a fost numit egumen, părintele Constanin a atras călugări în mănăstire și a renovat biserica, chiliile și alte locuri din mănăstire.

În ziua mai sus menționată, Prea Fericirea Sa, Patriarhul Teofil a fost primit cu cinste de părintele stareț, arhimandritul Constantin, care i-a adresat următorul discurs, rostit în limba greacă și tradus aici în limba română:

“Prea Fericirea Voastră, Părintele Nostru și Patriarh,

Cuvioși părinți din soborul patriarhal,

Sfinții și Ctitorii acestei Sfinte Lavre, Ioan și Gheorghe Hozevitul, așa cum se menționează în sfântul lor acatist, au venit în deșertul Iudeii „în pământ uscat și însetat, unde nu e apă,” lepădându-se de lume. Prin viața lor de nevoințe și curățire de patimi, au dat o lovitură puternică diavolului; și au reușit acest lucru mai ales ales aici, în această fortăreață din pustie!

Cu adevărat, fiecare mănăstire nou întemeiată este un trofeu al biruinței împotriva diavolului, iar hramul său, în fiecare an, aduce cinstire biruitorilor săi, sfinții care au învins vrăjmașul credinței noastre, așa cum au făcut-o Sfinții Ioan și Gheorghe! Sfinți care, umblând pe acest pământ, din viața lor, au devenit cetățeni ai raiului.

Prietene al Sfinților, Părinte și Patriarh,

Avem convingerea că fiind prezent la Dumnezeiasca Liturghie, în fiecare zi, vă rugați pentru noi toți, frații aghiotafiți. În plan duhovnicesc, vă simțim dragostea părintească și simțim grija pe care Prea Fericirea Voastră o are pentru Venerabila Patriarhie. Cu moralitate nepătată, Prea Fericirea Voastră înflorește, păstrând, renovând și înfrumusețând Sfintele Altare din toate locurile din jurisdicția Patriarhiei Ierusalimului. Exemple de prim rang sunt proiectele de întreținere – cu grija și respectul cuvenit – ale Sfintei Edicule și ale Basilicii care adăpostește Peștera Nașterii din Betleem! Înfrumusețați cele mai Sfinte Altare așa cum a făcut-o Sfântul Modest, după cuvântul imografului care a scris despre el.

Ca fii duhovnicești ai Prea Fericirii Voastre, vă cinstim prezența, rostind cu glas tare „Bine ați venit! ”

După aceasta, Prea Fericirea Sa a condus privegherea de toată noaptea pentru sărbătoare și Dumnezeiasca Liturghie, slujind împreună cu Părintele Secretar-General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis, și Părintele Stareț, Arhimandritul Constantin și alți părinți aghiotafiți. Răspunsurile la strană au fost date, în limba greacă, în strana din dreapta, de către părinți hozeviți, de Arhimandritul Serafim de la Sfânta Mănăstire din Geromerion, și Părintele Georgios din Arhiepiscopia de Elia, și în strana din stânga, în arabă, de corul Arhimandritului Filoteu, Vicarul Patriarhal din Acra. Au fost prezenți la rugăciune, de asemenea, pelerini credincioși din împrejurimile Ierihonului și din alte orașe, precum și pelerini din Grecia, Rusia și România.

Acestor creștini adunați la sfânta slujbă, Prea Fericirea Sa a ținut o predică în limba greacă, tradusă aici în limba română:

“Domnul i-a preaslăvit pe Sfinții Săi pe pământ, după cum a binevoit. Slăbiciunile lor s-au înmulțit, și după aceea s-au trecut repede”.

Domnul i-a făcut pe Sfinții Săi din Palestina vrednici de admirație, și în ei se află toată voia Sa cea bună și desăvârșirea. Multe au fost necazurile acestor sfinți, dar din toate acelea au fost curând izbăviți, după cuvântul Profetului David.

Iubiți frați întru Hristos,

Cinstiți închinători la sfintele moaște de la Hozeva,

Domnul nostru Iisus Hristos, înconjurat de apele râului Iordan, nu a avut nevoie să fie curățat El Însuși de ele ci dimpotrivă, în iconomia Sa, ne-a dăruit o renaștere continuă prin faptele Sale, ne-a adunat pe toți în acest loc agiografic și sfințit, și anume Mănăstirea de la Hozeva, pentru a cinsti cu recunoștință și în mod festiv amintirea Părintelui nostru dintre Sfinți, Gheorghe Hozevitul.

Sfântul nostru Gheorghe, care a primit același nume ca și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de Biruință și, desigur, urmaș credincios al lui Hristos, Dumnezeul nostru, Care a murit în trup pentru noi,  s-a străduit să moară și să fie răstignit împreună cu El, prin despătimire, și ajungând  la despătimire desăvârșită, a dobândit deplinătatea Duhului Sfânt, așa cum scrie despre el în Sinaxar.

Cu alte cuvinte, Sfântul Gheorghe a fost un mucenic vădit al luptelor sale în nevoințe aspre, așa cum învață Sf. Ioan Gură de Aur atunci când spune: „Școala cucerniciei este mucenicia”. Și, după cuvântul Proorocului David „Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui (Psalm 24:11).

Părintele nostru între Sfinți Gheorghe a căutat o arenă duhovnicească și a găsit regiunea din jurul râului Iordan drept locul cel mai potrivit, loc unde Ioan, fiul lui Zaharia, a propovăduit botezul pocăinței spre iertarea păcatelor (Luca 3: 2-3), iar Iisus, venit din Nazaretul Galileii, a fost botezat de către Ioan în râul Iordan (Marcu 1: 9).

Spunem aceasta pentru că Mănăstirea Hozeva, aflată în perimetrul regiunii Iordanului, a devenit locul de botez al lui Hristos în Duhul Sfânt, unde o mulțime de călugări și de nevoitori au fost botezați în Hristos și s-au îmbrăcat în Hristos, după cuvântul Sfântului  Pavel „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Gal. 3: 27), și în alt loc, „și să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Efes. 4: 24).

Sfântul Pavel, care a crezut în Hristos când „o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată” (Fapte 9: 3), s-a îmbrăcat în Lumina lui Hristos ca și cu o haină, adică în Același Hristos, Care este lumină a lumii. „Eu sunt lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8: 12), spune Domnul, și în altă parte, „Eu sunt Lumina lumii; ” (Ioan 12:46), și „dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui” (Ioan 3: 21).

În această lumină de care nu ne putem apropia, dar care a strălucit în chip de porumbel deasupra lui Iisus Cel botezat de către Ioan în râul Iordan, s-a îmbrăcat Părintele nostru dintre Sfinți, Gheorghe, care ne-a invitat și pe noi, împreună cu tovarășii săi în nevoințe, Ioan și Ioan cel  Nou Hozevitul, la această adunare Euharistică, pentru a slăvi și a-L binecuvânta pe Dumnezeu nostru în Sfânta Treime, împreună cu imnograful, spunând: „luminătorul și luminându-i pe oameni, Iisus lumina necreată, fiind botezat în râul Iordan, ai strălucit într-o lumină de o ființă cu Tatăl, în care toată făptura luminată Îți strigă Ție, binecuvântat este Dumnezeu Care nouă ni S-a arătat, slavă Ție”.

Sfânta Noastră Biserică propovăduiește această lumină necreată, pe Dumnezeu Cel în Treime Sfântă și Îl vestește lumii pe Dumnezeu Cuvântul, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Această lumină necreată este mărturisită în cuvânt și faptă, în practică și în teorie, de către Sfinții Bisericii noastre, adică de prietenii lui Hristos, care, fiind zidiți din țărână,  s-au îmbrăcat în chipul Celui Ceresc(1 Cor. 15: 49) adică neprihănirea și învierea lui Hristos. Acest fapt este mărturisit de moaștele sfinților. Mărturie stau și moaștele întregi, nestricate și înmiresmate ale Sfântului român Ioan cel Nou Hozevitul, care a fost ucenic duhovnicesc al Părintelui nostru din rândul Sfinților, Gheorghe. Mărturie stă și credința noastră, a creștinilor, în taina de necuprins în cuvinte a întrupării Lui Dumnezeu Cuvântul, Hristos Mântuitorul nostru, care S-a zămislit din sângele curat al Pururea Fecioarei Maria, S-a născut în peștera din Betleem, și S-a botezat de la Ioan, în apele râului Iordan.

Prin urmare, iubiții mei frați, să ne curățim simțurile și să îl rugăm pe Sfântul nostru Părinte Gheorghe, spunându-i „tuturor celor care te cinstesc, dăruiește-le luminare și comuniune cu Dumnezeu”. Amin.

După Sfânta Liturghie, Prea Fericirea Sa a făcut slujba de pomenire a morților la mormintele celor trei stareți precedenți ai mănăstirii, părinții arhimandriți Amfilohie, Antonie și Gherman.

După binecuvântarea de la final, dimineața devreme, părintele stareț, arhimandritul  Constantin, a oferit o masă Prea Fericirii Sale și creștinilor care au participat la slujbă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Q_Z6D8zhIhk

ngg_shortcode_5_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Miercuri 5 /18 ianuarie 2017, Ajunul Bobotezei s-a sărbătorit la Patriarhie după tipicul Bisericii Ierusalimului.

În dimineața acestei zile, în Biserica monastică a Sfinților Împărați Constantin și Elena s-au citit Ceasurile Împărătești ale Bobotezei după săvârșirea Utreniei. S-a slujit apoi Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, iar la sfârșitul acesteia, Prea Fericirea Sa, Patriarhul Ierusalimului, Teofil, a oficiat slujba Aghiasmei mici, pentru binecuvântarea Arhiepiscopilor, a ieromonahilor, a monahilor, monahiilor și pelerinilor.

A urmat urcarea la Patriarhie, preoții purtând veșmintele liturgice și corul cântând „În Iordan botezându-Te Tu Doamne”. Acolo, un părinte a binecuvântat Sala de recepție a Patriarhiei, în vreme ce Prea Fericirea Sa și Arhiepiscopii au așteptat până când a sosit Soborul care a binecuvântat apa în Catedrala Sfântului Iacob Ruda Domnului, condus de ÎPS Arhiepiscop  Teodosie de Sevastia, care a binecuvântat, de asemenea, Sala de recepție. La scurt timp după încheierea acestei ceremonii, Prea Fericirea Sa și Părinții Aghiotafiți au plecat la râul Iordan prin Ierihon, însoțiți de Consulul General al Greciei în Ierusalim, Domnul Christos Sophianopoulos.

În Ierihon, Prea Fericirea Sa a fost primit mai întâi de către Egumenul Mănăstirii Profetului Elisei, Părintele Arhimandrit Filumen, și apoi de către Primarul palestinian al Ierihonului, căruia Prea Fericirea Sa i-a adresat  următorul cuvânt:

„Stimate Domnule Mouhafez – Guvernator al Ierihonului,

Sfințite Șeic,

Domnule Primar,

Domnule Consul General al Greciei în Ierusalim,

Sărbătoarea Sfintei Dumnezeiești Arătări, cunoscută și ca „Sărbătoare a Luminii”, este marcată ca o continuare și completare a marelui Praznic al Nașterii Domnului, pe care l-am sărbătorit măreț la locul Nașterii Domnului, în Betleem.

Eminența Sa, Președintele Statului Palestina, Domnul Mahmoud Abbas – Abu Mazen, care ne-a onorat cu prezența, a accentuat, în discursul său, faptul că această Sărbătoare este a Poporului Palestinian, adică atât a creștinilor cât și a Musulmanilor.

Acest fapt îl afirmăm și noi, fiind aici, cu domniile voastre, în cel mai vechi oraș, Ierihonul, unde a avut loc taina de necuprins în cuvinte a coborârii Duhului Sfânt asupra Dumnezeului și Mântuitorului Nostru Iisus Hristos, când a fost botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul.

Patriarhia Greacă Ortodoxă a Ierusalimului, care este izvorul și maica tuturor Bisericilor, continuă de-a lungul veacurilor, prin îndelungata sa prezență activă în istorie, să fie martora sfințeniei pământului palestinian, pe care Prea Puternicul Dumnezeu l-a sfințit prin Unul Născut, Singurul Său Fiu, Domnul Nostru Iisus Hristos și prin Proorocii Săi.

Sfintele Mănăstiri și Biserici din Ierihon și din zonele din vecinătate, până la râul Iordan, sunt martore ale acestui adevăr. Ele stau de asemenea mărturie că Dumnezeu este izvorul Luminii și El este Lumina care îl luminează pe fiecare om care vine pe lume. Prin urmare, această Lumină Dumnezeiască este Lumina dragostei, a păcii și a dreptății. Ceea ce înseamnă că nu e cu putință ca pacea să existe fără dreptate.

Acest mesaj a fost vestit de Patriarhia Greacă Ortodoxă a Ierusalimului de-a lungul veacurilor. Mai mult, tratatul istoric dintre Omar Ibn Khattab și predecesorul nostru, Patriarhul Sofronie, a fost stabilit pe baza acestui principiu, adică al păcii și al dreptății după Legea Dumnezeiască: „Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt” (Romani 14: 17), spune Sfântul Apostol Pavel. În plus, după mărturia Sfântului Evanghelist Matei, Sfântul Ioan Botezătorul a predicat calea dreptății: „Căci a venit Ioan la voi în calea dreptății” (Matei 21: 32).

Ne dorim ca Dumnezeiasca Lumină, care s-a descoperit oamenilor de pe malurile râului Iordan și din regiunile învecinate, să lumineze inimile oamenilor de pe pământ care au puterea în mâinile lor, astfel încât să „facă dreptate” (Fapte 10:35), iar distinsului Președinte al Statului Palestinian, Eminenței Sale Mahmoud Abbas – Abu Mazen, îi dorim să conducă reprezentanțele guvernului său spre acțiuni bune pentru Statul Palestinian, în special spre independența națională totală, pace și conciliere în regiunea noastră. La mulți ani, binecuvântați și cu pace !”

De la Primăria din Ierihon, Prea Fericirea Sa a fost condus prin poarta de fier care separă Ierihonul de Comandamentul Militar Israelian din zona râului Iordan. După ce a trecut dincolo de poartă, Prea Fericirea Sa a ajuns la Sfânta Mănăstire a Sfântului Ioan Botezătorul. Acolo a fost primit cu cinste de către Comandamentul Militar Israelian, de către cercetași palestinieni, de Starețul Mănăstirii Sfântului Gherasim, Arhimandritul Hrisostom și o mare mulțime de pelerini. După ce a fost îmbrăcat în mantia Patriarhală, Prea Fericirea Sa a condus slujba Ceasului al Nouălea al Botezului Domnului în Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul, care a fost distrusă în timpul războiului de șase zile din 1967. Mănăstirea a fost recent renovată, pe cheltuiala Egumenului Sfintei Mănăstiri a Muntelui Ispitirii, Arhimandritul Gherasim.

După Ceasul al Nouălea, a urmat procesiunea spre malul râului Iordan, cântările fiind rostite de Părintele Arhimandrit Protopsalt Aristovoulos și de alți psalți în greacă, arabă, rusă și română, în prezența Consulului General al Greciei în Ierusalim, Domnul Christos Sophianopoulos, o mare mulțime de pelerini urmându-i sau stând de-o parte și de alta a drumului, înghesuiți, pentru a primi binecuvântarea. Când procesiunea a ajuns la malul râului Iordan, pe o platformă special amenajată, Prea Fericirea Sa a condus slujba Vecerniei și a Aghiasmei Mici, după care a coborât la malul râului și a aruncat Sfânta Cruce în apă, în timp ce toți cei din jur cântau „În Iordan botezându-Te Tu Doamne”.

De la râul Iordan, Prea Fericirea Sa a mers la mănăstirea învecinată a Sfântului Gherasim de la Iordan, unde vrednicul egumen al mănăstirii, Părintele Arhimandrit Hrisostom, a oferit  multor pelerini o masă de post, întrucât Ajunul Botezului Domnului este una din marile zile de post ale Bisericii noastre, pentru ca să poată creștinii să bea Aghiasma Mare în ziua sărbătoririi Dumnezeieștii Arătări.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Hlbz5L2Y8wI

httpv://youtu.be/h7Kbmbnso94

ngg_shortcode_6_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Luni 27 decembrie 2016/ 9 ianuarie 2017, celelalte comunități creștine au vizitat Patriarhia cu ocazia Crăciunului, în următoarea ordine:

1. La 9:18 dimineața, comunitatea monahală a Franciscanilor din Țara Sfântă a vizitat Patriarhia, într-o delegație de aproximativ cincizeci de călugări, condusă de Superiorul lor, Pr. Francesco Paton.

Cuvântului lor, Prea Fericirea Sa Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a răspuns în limba engleză. Răspunsul poate fi accesat pe acest link, în limba engleză: http://www.jp-newsgate.net/en/2017/01/09/29042

2. La 10:00 dimineața, celelalte comunități creștine conduse de Superiorii lor au vizitat Patriarhia, și anume Patriarhia Latină din Ierusalim, Biserica Anglicană, Biserica Luterană, Biserica Coptă, Biserica Etiopiană și alte delegații creștine care i-au însoțit. Scurtului lor cuvânt, Prea Fericirea Sa a răspuns după cum se poate vedea pe acest link, în limba engleză: http://www.jp-newsgate.net/en/2017/01/09/29038
3. La 11:00 dimineața, Biserica Armeană din Ierusalim a vizitat Patriarhia. Cuvântului lor, Prea Fericirea Sa a răspuns după cum se poate vedea pe acest link, în limba engleză: http://www.jp-newsgate.net/en/2017/01/09/29035
4. La 11:30 dimineața, Delegatul Apostolic a vizitat Patriarhia.
5. La prânz, comunitățile ortodoxe ale Patriarhiei L-au vizitat pe Prea Fericirea Sa.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/TGvq35CTL7Q

ngg_shortcode_7_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]