Vizita Preafericitului Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, la Patriarhia Ecumenică și mai târziu în Capadocia a început vineri, pe 3/16 iunie 2017.

Preafericitul Patriarh Teofil a a fost invitat să efectueze această vizită de către Preafericitul Patriarh Ecumenic Bartolomeu, care a făcut pelerinaje la Bisericile și Sfinte Mănăstiri ale poporului grec, părăsite de la schimbul de populație din 1922.

Preafericitului Patriarh al Ierusalimului a fost însoțit în această vizită de ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina – Părintele Secretar General, de Vicarul Patriarhal în Constantinopol, ÎPS Arhiepiscop Nectarie de Athedona și de Arhidiaconul Marcu, precum și de distinsul domn Theodoros Giagkou, Profesor de Drept la Facultatea de Teologie din Salonic, împreună cu stimata lui soție.

La sosirea sa din Tel Aviv pe aeroportul din Istanbul, Preafericitul Patriarh Teofil a fost întâmpinat de ÎPS Mitropolit Teoliptos de Ikonion de la Patriarhia Ecumenică și de Vicarul Patriarhal al Patriarhiei Ierusalimului din Constantinopol, ÎPS Arhiepiscop Nectarie de Anthedona.

La prânzul aceleiași zile, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului a fost primit cu căldură de Patriarhul Ecumenic și de oficialități din Fanar, în Sala de Recepție a Catedralei Sfântul Gheorghe Purtătorul de Biruință din cartierul Fanar, iar Patriarhia Ecumenică a oferit un prânz festiv pentru Preafericitul Teofil și ceilalți oaspeți.

Seara, Patriarhul Ecumenic a oferit cina Preafericitului Patriarh al Ierusalimului la Hotelul Intercontinental unde a fost găzduit.

PLECAREA ÎN CAPADOCIA – PRIMA ZI A VIZITEI

Plecarea de pe aeroportul din Istanbul spre Cezareea, cu destinația finală Capadocia, a avut loc sâmbătă, pe 4/17 iunie.

Însoțitorii Preafericitului Patriarhul Ecumenic Bartolomeu în acest pelerinaj au fost: Preafericitul Patriarh Teofil al Ierusalimului și suita Sa, ÎPS Mitropolit Gherman de  Tranoupolis de la Patriarhia Ecumenică, ÎPS Mitropolit Vassilios de Constantia din Biserica Ciprului și suita Sa, și Delegația Bisericii Romano-Catolice.

Din Istanbul, Preafericirea Sa a aterizat în Cezareea, de unde a fost dus la situl arheologic al văii Korama (Goreme). Aici se păstrează structuri naturale, făcute de Dumnezeu în formă de clădiri piramidale, care au fost supuse unor modificări interioare pentru a servi drept case sau Biserici și Sfinte Mănăstiri pentru strămoșii noștri. Soborurile patriarhale au fost primite acolo de către directorul muzeului sitului arheologic al văii Korama. În timpul acestei vizite ghidate, dânsul a menționat că Goreme este al treilea sit arheologic din Turcia, după Efes și Hierapolis, din punct de vedere al numărului de vizitatori. În zonă se păstrează 250 de biserici a căror întreținere se face prin donații. În două din aceste biserici se păstrează fresce minunate din secolul al X-lea, pictate pe stâncă. În prezent, una dintre aceste două Biserici se numește „Biserica Întunecată” din cauza lipsei de lumină. Dintre multele fresce, cele mai vizibile sunt icoanele lui Hristos Pantocrator, a  Sfintei Împărtășanii, A Schimbării la față  și a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

În după-amiaza aceleași zi de sâmbătă, Patriarhul Ecumenic a slujit Vecernia la Biserica Sfântul Dumitru din comunitatea Aravissos.

DUMINICĂ, A DOUA ZI A VIZITEI DIN CAPADOCIA

Duminica, 5/18 iunie, s-a slujit Sfânta Liturghie la Sfânta Biserică a Sfinților Constantin și Elena din orașul Sinassos. Această Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericitul Patriarh Teofil al Ierusalimului, cu participarea la rugăciune a Preafericitului Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.

În timpul acestei Sfinte Liturghii, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului a ținut următoarea predică:

„Înalt Prea Sfințite Arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și prea Fericite Patriarh Ecumenic întru Hristos Dumnezeu, Bartolomeu.

Prin inspirația, învățarea și mângâierea Duhului Sfânt, după o pregătire multianuală și laborioasă, la inițiativa și coordonarea Prea Sfinției Voastre mult iubite și respectate și prin cooperarea sinodică a Bisericilor Ortodoxe Autocefale, cu un an în urmă ne-am adunat la Marele Sinod Ortodox în Biserica Apostolică din Creta și am analizat temeinic chestiuni esențiale din viața Bisericii nostre Ortodoxe și am participat la experiența euharistică zilnică. Aceasta a desemnat, prin împărtășirea din același Potir, unitatea noastră de  credință și tradiție apostolică ortodoxă și a adus mărturia vieții drepte, a păcii, reconcilierii și iubirii în fața lumii.

Prin mijlocirea Harului Dumnezeiesc, Smerenia Noastră împreună cu Frăția Sfântului Mormânt din jurul nostru, am fost aflați vrednici cu numai trei luni în urmă să sărbătorim evenimentul de restaurare a Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt prin Ceremonia Pan-Creștină pe care Prea-Sfinția Voastră ați onorat-o cu prezența și cuvântarea Voastră inspirată, prin care ați reconfirmat inscripția de pe fațada sa, și anume că Sfânta Ediculă este cu adevărat „Avutul și prinosul grecilor ortodocși, 1810”. Finalizarea acestui proiect a fost sprijinită de Patriarhia Ecumenică și prin contribuția sa financiară.

În plus, în aceste zile, Harul Duhului Sfânt ne-a adunat din nou, la invitația Voastră, într-o întâlnire frățească întru Hristos și în vizita la locurile binecuvântate din Capadocia, unde cuvântul mântuitor și dătător de viață al Evangheliei a fost semănat din vremurile Apostolice și unde mari Părinți ai Bisericii, cum ar fi Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Grigorie Teologul, Amfilohie de Iconium, au trăit și au sporit în viața întru Hristos, în nevoințe și în scrieri teologice care au interpretat și au apărat Doctrina aceleiași ființe (consubstanțialității) a Fiului și a Tatălui și Dumnezeirea Duhului Sfânt. Călcându-le pe urmă, chiar în aceste locuri, strămoșii greco-ortodocși au trăit de veacuri, au întemeiat comunități și mănăstiri, au ridicat biserici splendide de marmură, capodopere ale arhitecturii bizantine, pe care a trebuit să le părăsească, anevoie,  împreună cu locurile unde au locuit de o veșnicie,  atunci când acest lucru a fost impus de vicisitudinile istoriei omenești.

Una dintre aceste comunități a fost cea din orașul Sinassos. Aceasta s-a remarcat, în mod deosebit și excepțional, prin credință și cuvioșie, educație și scrieri, în comerț și în artă, în acțiuni sociale și de milostenie. Pe bună dreptate, vrednicul de pomenire Mitropolit Cleovulos de Cezareea spunea că este: „O oaza în deșert, o Stea în întuneric, Atena în Asia Mică”.

Catedrala orașului era cea a sfinților Constantin și Elena, a sfinților ocrotitori  ai Prea-Sfintelor Locașuri ale Bisericii noastre din Sion și ai Frăției Sfântului Mormânt și întemeietori a ceea ce numim Romeosyne. Slujind Sfânta Liturghie în această catedrală astăzi, suntem binecuvântați, sfințiți și ne rugăm pentru odihna sufletelor părinților noștri care au răposat aici întru Domnul, cu siguranță bucurându-Se cu noi în această zi. De asemenea, ne rugăm pentru pacea și bunăstarea întregii lumi, pentru încetarea războaielor și a actelor teroriste abominabile, care duc la pierderea vieții multora dintre semenii noștri, pentru care Hristos a murit.

Pentru această jertfă de rugăciune și Euharistie a Dumnezeului nostru Cel Milostiv, Îl slăvim cum se cuvine, mulțumind, de asemenea, Preasfinției Voastre, Care ne-ați invitat cu amabilitate. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă ofere viață lungă și sănătate deplină, pentru ca prin distinsa Voastră experiență și înțelepciune să puteți îndruma treburile Tronului Ecumenic și să conduceți și să coordonați în problemele Bisericilor Ortodoxe și să vă continuați inițiativele de protejare a acestor monumente capadociene ale tradiției noastre, care au fost recunoscute demne de a fi păstrate ca părți ale patrimoniului cultural mondial, până la restaurarea lor la starea și scopul pentru care au fost inițial întemeiate, la timpul cuvenit, știut de Domnul nostru, spre slava Numelui Său Cel cinstit și spre lauda neamului binecuvântat al grecilor ortodocși. Amin.”

Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_0_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Sâmbătă, 28 mai / 10 iunie 2017, Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, a făcut o vizită pastorală în comunitatea arabă creștin ortodoxă din orașul Zdeinde din nordul Israelului, din regiunea Acra.

Această comunitate are o sfântă biserică închinată Sfântului Patrichie, episcopul Prusei. În această Sfântă Biserică, Sfânta Liturghie s-a slujit cu ocazia odovaniei Rusaliilor, care marchează trecerea a opt zile de la prima zi de sărbătoare, din duminică trecută, iar sărbătoarea Sf. Patrick a fost transferată de pe data de 19 mai, când se face pomenirea Sfântului în mod normal.

Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac de Nazaret, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina și ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenopolis, părintele Ilie, parohul Sfintei Biserici, preoți vorbitori de limba arabă din comunitățile învecinate și diaconul Agapie. Răspunsurile la strană au fost date de corul din Acra-Ptolemais, sub îndrumarea epitropului patriarhal, Arhimandritul Filoteu, la slujbă fiind prezentă toată parohia bisericii Sfântul Patrichie.

În fața creștinilor adunați la slujbă, Preafericitul Patriarh a predicat cuvântul lui Dumnezeu, după cum urmează:

„Luminându-te cu lumină dumnezeiască, fericite Patrichie, ai defăimat învățăturile cele grele ale ritorilor, căci ca într-un cuptor fiind în apele cele fierbinți, de care nu te-ai ars, strigai: Bine ești cuvântat Dumnezeul părinților noștri!” spune cântarea bisericească.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cucernici creștini,

Preasfântul, de Viață Dătătorul și Atotputernicul, singurul Dumnezeu al Treimii, de o cinstire, de o ființă și de o slavă cu Tatăl și cu Fiul, ne-a adunat pe toți în această Sfântă Biserică în numele Sfântului Sfințitului Mucenic Patrichie, episcopul Prusei, pentru a sărbători, pe de o parte, pomenirea Sfântului ocrotitor al orașului nostru Shdeide și pentru a face odovania Rusaliilor, pe de altă parte.

Sfântul Patrichie a fost arătat cu un vas al harului și al puterii luminătoare a Duhului Sfânt, prin hirotonirea sa ca episcop și prin sângele muceniciei sale. Mai mult, el a devenit vestitor și părtaș la predicarea Evangheliei și la misiunea pastorală a sfinților apostoli, plini de Duhul Sfânt, a căror vestire „În tot pământul a ieşit …, şi la marginile lumii cuvintele lor.” (Psalmul 18: 4) după cum spune psalmistul.

Sfântul mare mucenic sfințit Patrichie a strălucit în timpul domniei împăratului roman Dioclețian (284-305 după Hristos). Datorită râvnei sale pentru Hristos, lucruri rele despre el au ajuns la urechea Proconsului Iulie, care l-a chemat la el și prin diverse mijloace, a încercat să-i schimbe mintea și credința și să-l silească să se închine zeilor (idolilor). La argument lui Iulie, cum că fierbințeala apelor calde, ca providență a zeilor (idolilor), este scoasă afară și dată spre sănătatea poporului, Sfântul Patrichie a răspuns: se prea poate ca fierbințeala apelor calde să fie spre sănătatea poporului, dar prin puterea Sa, Domnul Iisus Hristos a promis două locuri, unul plin de lucruri bune, unde cei drepți găsesc odihnă, iar celălalt este întuneric și foc, și în el păcătoșii vor fi osândiți după învierea din morți.

În această mărturisire Sfântul Patrichie se bazează pe cuvintele proorocului  Isaia, care zice: „viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge. Şi ei vor fi o sperietoare pentru toţi” (Isaia 66:24). Iar Sfântul Petru spune și mai lămurit: „Iar cerurile de acum şi pământul sunt ţinute prin acelaşi cuvânt şi păstrate pentru focul din ziua judecăţii şi a pieirii oamenilor necredincioşi” (2 Petru 3: 7).

Statornicia credinței Sfântului Patrichie a avut ca rezultat moartea sa prin tăierea capului cu sabia, laolaltă cu împreună-mucenicii Acachie, Menandros și Polyenos. Cu alte cuvinte, Părintele nostru printre sfinți Patrichie a învățat și mărturisit credința în Hristos cu îndrăzneală și curaj în fața prigonitorilor și luptătorilor împotriva „împărăției neclintite,” așa cum spune Sf. Pavel: „De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială. Căci «Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor»“(Evrei 12: 28-29). Aceasta înseamnă că trebuie să ne închinăm lui Dumnezeu cu frică și evlavie, pentru că Dumnezeu este un foc care arde și îl distruge pe orice om necinstitor și nelegiuit.

„Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4:24). Tocmai acest Duh Dumnezeiesc, Preasfânt a coborât din cer, în ziua Cincizecimii, și a umplut întreaga casă în care stăteau ucenicii lui Hristos. „Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt“(Fapte 2: 3-4).

Sfânta Cincizecime este începutul răspândirii învățăturii luminătoare și mântuitoare a Evangheliei de către apostoli în întreaga lume și bineînțeles, începutul Bisericii, care a apărut lumii imediat după Înălțarea la ceruri a Domnului nostru Iisus Cristos și trimiterea Mângâietorului, așa cum le-a făgăduit ucenicilor Săi, zicând: „Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15: 26).

Iar acest Mângâietor, Duhul adevărului, care de la Tatăl purcede și întru Fiul se odihnește, formează și unește întreaga instituție a Bisericii, așa cum scrie imnograful: „Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăște proorocii, sfințește pe preoți, pe cei necărturari i-a învățat înțelepciunea, pe pescarii teologi i-a arătat; toată rânduiala Bisericii o plinește. Cel ce ești de o ființă și de un scaun cu Tatăl și cu Fiul, Mângâietorule, slavă Ție.”

Acest Duh Sfânt, Duhul Mântuitorului nostru Hristos, l-a făcut pe Sfântul Patrichie un păstor, și anume episcop și preot desăvârșit, precum și un co-mărturisitor al Său. Cu alte cuvinte, acești sfințiți mucenici ai lui Hristos au fost socotiți vrednici de vederea lui Dumnezeu, adică de slava lui Dumnezeu, așa cum spune imnograful: „Lăudații mucenici fiind împodobiți cu podoaba preoției, cu sângiuirile lor o au făcut pre dânsa mai sfințită, și dănțuind întru vederea lui Dumnezeu cântau: Bine ești cuvântat Dumnezeul Părinților noștri”.

Iar Sfântul Ioan Evanghelistul spune: „Din aceasta cunoaştem că rămânem în El şi El întru noi, fiindcă ne-a dat din Duhul Său.” (1 Ioan 4:13). Cu alte cuvinte, plinătatea Duhului Sfânt locuiește numai în Hristos, potrivit mărturiei adevărate a Sfântului Ioan Evanghelistul: „Căci cel pe care l-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură. Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui” (Ioan 3: 34-35).

Scopul misiunii date de Dumnezeu Tatăl Fiului Său, Domnului nostru Iisus Hristos, a fost Acela de a restabili comuniunea și relația cu Dumnezeu, comuniune din care omul a căzut. După cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei, „numai pentru natura lui Dumnezeu se mântuiesc oamenii de diavol, de păcat și de stricăciune”. „Prin urmare avem (cunoașterea) – spune Ecumenios – din această autopsie … și din lucrările iubirii unul față de celălalt, că Dumnezeu este în noi, și ne-a dat din Duhul Său și Îl primim în împărtășanie“. Iar ceea ce Dumnezeu ne-a dat din Duhul Său este „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea … blândețea “, adică roada Duhului Sfânt, așa cum ne învață Sf. Pavel (Galateni 5: 22-23).

Fiind părtaș la acest rod al Duhului Sfânt, Părintele nostru printre sfinții Patrichie, a primit cununa slavei dumnezeiești. De aceea, să zicem împreună cu imnograful: „Gânditor petrecând acum împreună cu îngerii, fericite Patrichie, pomenește către Stăpânul, pe cei ce săvârșesc cinstită prăznuirea ta prealăudate, rugându-te întru rugăciunile tale să se mântuiască de primejdii”, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Maici a Domnului și Pururea Fecioara Maria. Amin. La mulți ani!

Mulți credincioși au primit Sfânta Împărtășanie și după otpust, au luat binecuvântarea Preafericirii Sale.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, a fost o recepție și o masă în noua sală de primire a parohiei, unde Preafericirea Sa a rostit o cuvântare în limba arabă (link-ul va fi postat în timp util).

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/8ld_yja8qmI

ngg_shortcode_1_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

5 iunie 2017

Înalt Preasfințiile Voastre,

Preasfințiile Voastre

Dragi Părinți,

Iubiți monahi,

Surorilor și fraților întru Hristos,

Adunându-ne să facem prăznuirea sfintei și marii Sărbători a Rusaliilor, ne vin în minte cuvintele Imnografului, care ne amintește adevărurile teologice fundamentale ale acestei sărbători:

Odinioară limbile au fost amestecate,

Pentru îndrăzneala zidirii turnului;

Iar acum limbile au fost înțelepțite

Pentru slava cunoștinței de Dumnezeu…

Acum se reînnoiește înțelegerea

Spre mântuirea sufletelor noastre.

(Plagal glasul al patrulea)

Ni se amintește că această Sărbătoare a Rusaliilor este o declarație a unității fundamentale a Bisericii noastre ecumenice, pan-ortodoxe, care ni s-a descoperit la această sărbătoare, în acest Oraș Sfânt. Acest adevăr a fost păzit și păstrat viu de Biserica Ierusalimului, Maica Bisericilor, de la bun început.

Aceeași unitate continuă să se manifeste printre noi, cel mai recent la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii din Creta. În consonanță cu înțelesul Rusaliilor, Marele și Sfântul Sinod a fost deschis după Sfânta Liturghie în sărbătoarea Rusaliilor de anul trecut, fiind astfel și mai mult întruparea adevăratei naturi a Bisericii.

Unitatea Bisericii este un dar al Duhului Sfânt, și suntem chemați să prețuim și să adâncim această unitate. A fractura această unitate este o chestiune extreme de gravă și profităm de această ocazie pentru a-i condamna în cei mai puternici termeni posibili pe cei care acționează împotriva parohiilor din Biserica Ortodoxă canonică a Ucrainei. Sfinții Părinți ne amintesc, în mod justificat, că o astfel de fracturare a unității Bisericii în schismă este cel mai grav păcat.

Căci Hristos „preaînțelepți, pre pescari i-a arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt“, dar „a pedepsit pe cei nelegiuiți pentru greșeală“. Fie ca Duhul Sfânt care a coborât asupra ucenicilor la acest praznic să ne lumineze mințile și inimile, și să ne dea voința de a păzi darul prețios al unității Bisericii, care ne-a fost încredințată de Iconomia Dumnezeiască.

Mulțumesc.

Luni, pe 23 mai / 05 iunie 2017, sărbătoarea  insuflării dumnezeiești a Duhului Sfânt a fost prăznuită la Misiunea Bisericească (Missia) și la biserica Sfintei Treimi a Patriarhiei Moscovei, situată în Ierusalimul de vest, aproape de Poarta Nouă.

Această Sfântă Liturghie praznicală din lunea Duhului Sfânt a fost condusă de ÎPS Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, la invitația Misiunii mai sus menționate, care face parte din jurisdicția Patriarhiei.

Alături de Preafericirea Sa, împreună-slujitori au fost Arhiepiscopii Patriarhiei, Vicarul Patriarhal, ÎPS Mitropolit Isihie de Kapitolia, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina – Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Teodosie de Sevastia, ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis, ieromonahi aghiotafiți, arhimandritul Ștefan, prezbiteri vorbitori de limba arabă, Pr. Iosif și Pr. Pavel din Beitjala și preoți vorbitori de limba rusă: Pr. Nicolae, superiorul acestei misiuni ecleziale, Arhimandritul Alexandru și ajutorul său, Arhimandritul Leontie, alți ieromonahi și preoți din Patriarhia Moscovei, precum și Arhidiaconul Marcu și Diaconul Anastasie,  împreună cu diaconi din Patriarhia Moscovei.

La Sfânta Liturghie au participat un grup de locuitori ruși ortodocși din Ierusalim, care sunt sub grija pastorală a Patriarhiei Ierusalimului, pelerini din Rusia și credincioși ortodocși din comunitatea creștină arabă.

Preafericirea Sa a predicat cuvântul lui Dumnezeu în fața celor prezenți la slujbă, după cum urmează:

„Prăznuim Cinzecimea și venirea Duhului, sorocul făgăduinței și împlinirea nădejdii. Cât de adâncă este taina ! Cât de mare și de cinstită ! Pentru aceasta, strigăm Ție: Făcătorule a toate, Doamne, slavă Ție!” – exclamă Sf. Grigorie Teologul prin vocea imnografului Bisericii.

Preacuvioase Părinte Arhimandrit Alexandru, reprezentant al Preafericirii Sale Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii în Ierusalim,

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Creștinii evlavioși și pelerini,

Cel Care S-a înălțat în slavă la ceruri și S-a așezat de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, și a trimis ucenicilor și apostolilor Săi Duhul Sfânt, dumnezeiesc, de o ființă, de o putere, de o slavă și de o veșnicie, ne-a adunat în această Biserică minunată care poartă numele Sfintei Treimi, pentru a sărbători în mulțumire Praznicul Rusaliilor și al pogorârii Duhului Sfânt, adică al venirii Lui în lume.

Trimiterea Mângâietorului, adică a Duhului Sfânt, a fost o făgăduință clară a Domnului către ucenicii Săi, după cum spun Sfinții Evangheliști: „Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi” (Ioan 16: 7). „Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus“ (Luca 24:49). Și această făgăduință a fost îndeplinită în a cincizecea zi după Învierea în lumină a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în foișorul din Ierusalim, unde „erau toţi împreună în acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt” (Fapte 2: 1-4).

Taina aceasta cu adevărat mare și de necuprins cu mintea a Cincizecimii este începutul descoperirii pe pământ a trupului tainic al lui Hristos, adică al Bisericii, a cărei apartenență la instituția Dumnezeu-omenire este menținută și constituită de Duhul Sfânt, Cel de o veșnicie și de o ființă și care împarte același tron cu Tatăl și cu Fiul, așa cum bine o spune imnograful Bisericii: „Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăște proorocii; sfințește pe preoți; pe cei necărturari i-a învățat înțelepciune, pe pescari teologi i-a arătat; toată rânduiala Bisericii o plinește. Cel Ce ești de o ființă și de un scaun cu Tatăl și Fiul, Mângâietorule, slavă Ție!“.

Bucuria fără margini a Duhului Sfânt care i-a umplut pe Apostoli este aceeași putere dumnezeiască ce a fascinat întreaga lume și a luminat cu lumina adevărului și a dreptății. Sfinții Apostoli și ucenici ai lui Hristos au fost chemați să îndeplinească această misiune, după cum le-a spus Iisus: „Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28: 18-20) .

Răspândirea învățăturii Evangheliei de către Sfinții ucenici și apostoli ai lui Hristos a strălucit lumină lumii și, de asemenea, a dăruit tuturor credincioșilor harul Duhului Mângâietor, al Duhului lui Hristos, așa cum spune imnograful: „precum ai făgăduit odinioară ucenicilor, Hristoase, trimițând acum, cu adevărat, pe Duhul Cel Mângâietor, ai str[lucit lumii lumină, Iubitorule de oameni“. Și „ceea ce s-a propovăduit de demult prin Lege și prin prooroci, s-a plinit; că astăzi s-a revărsat harul Dumnezeiescului Duh, peste toți credincioșii“.

După cum bine se spune în Sinaxarul sărbătorii, Duhul Sfânt a fost dat Ucenicilor și  Apostolilor în trei ocazii; într-un mod destul de slab înainte de Patima Lui Hristos; după Înviere, un pic mai clar, suflând asupra lor; și acum El L-a trimis în jos în mod fundamental; sau mai degrabă, S-a pogorât de la Sine, pentru a le desăvârși luminarea și sfințirea. Aceasta denotă că „apostolicitatea“ garantează unitatea, sfințenia și sobornicia Bisericii, așa cum le exprimă Crezul credinței noastre. Și, după cum spune imnograful: „venind Duhul Cel Sfânt prin a Sa putere, Hristoase, precum ai făgăduit apostolilor, a adunat limbile, cele osebite, ale amestecului tuturor oamenilor, într-o singură glăsuire laolaltă a credinței în Treimea cea nezidită“.

Duhul Sfânt a coborât asupra Sfinților Apostoli în chip de limbi de foc – interpretează Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru a ne aduce aminte vechea poveste. „Pentru că, așadar, odinioară, oamenii nu s-au purtat frumos ci cu mândrie, au vrut să ridice un turn care să ajungă până la cer, și prin împărțirea limbilor, s-a oprit înțelegerea lor cea rea; pentru aceasta li se dă acum Duhul Sfânt în chip de limbi de foc, ca să adune laolaltă lumea împărțită prin amestecarea limbilor“.

Tocmai din acest motiv, harul Duhului Sfânt ne-a adunat și pe noi, cei care împărtășim aceeași doctrină și aceleași credințe,  Bisericile ortodoxe surori, la acest altar fără jertfire de sânge, pentru a proclama acordul și unitatea în Duhul Sfânt și pentru a-l auzi pe  Sfântul  Pavel, zicând: „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea“ (Gal 5:22.). „Dragostea … nu se laudă” (1 Cor. 13: 4). Și, după cum spune Sf. Ioan Gură de Aur, „dragostea nu lucrează nimic rău asupra aproapelui; unde trăiește dragostea, Cain e departe de a-și ucide fratele“.

De aceea, iubiți frați și surori, sărbătorind acest praznic, să ne curățim inimile prin Duhul Sfânt și să Îi primim pogorârea, fiind luminați tainic. Și împreună cu Sfântul Grigorie Teologul, să spunem: „pe toți ne adună întru împărăția Ta; Dă iertare celor ce nădăjduiesc întru Tine. Iartă-le lor și nouă păcatele. Curățește-ne cu lucrarea Sfântului Tău Duh. Strică meșteșugirile vrăjmașului cele împotriva noastră“, și să oprim schismele din Bisericile noastre frățești ortodoxe. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților. Amin. ”

După otpust, s-a făcut schimbul de daruri cuvenit sărbătorii între conducătorii celor două Biserici, între Preafericitul Teofil, Patriarhul Ierusalimului și Chiril, Patriarhul Moscovei, reprezentat de Arhimandritul Alexandru. Preafericirea Sa i-a oferit Patriarhului Chiril o cruce pentru binecuvântare, iar acesta din urmă i-a dăruit Patriarhului Teofil o icoană a Maicii Domnului.

Curând după aceea a fost o scurtă recepție la Stăreția mănăstirii și apoi s-a făcut o masă monahală în cinstea soborului patriarhal, în cadrul căreia Preafericirea Sa a ținut un discurs în limba engleză, disponibil pe link-ul de mai jos:

http://www.jp-newsgate.net/en/2017/06/05/33215

Traducerea în limba română a acestui discurs este disponibilă pe acest link :

https://ro.jerusalem-patriarchate.info/2017/06/05/33503

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/XYPZEbepQ10

ngg_shortcode_2_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Sâmbătă, pe 21 mai / 03 iunie 2017, Frăția Sfântului Mormânt a făcut pomenirea ctitorilor săi, a slăviților, de Dumnezeu încununaților Împărați, a Sfântului Constantin și a mamei sale Elena, cei întocmai cu Apostolii. Prăznuirea s-a făcut la Biserica închinată lor din incinta mănăstirii. Hramul s-a sărbătorit prin săvârșirea Vecerniei Mari seara, la Patriarhia aflată în imediata vecinătate a Preasfintei Biserici a Învierii, în partea dinspre apus.

1. Vecernia

Hramul s-a sărbătorit prin săvârșirea Vecerniei Mari seara, slujbă condusă  de Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, care s-a rugat împreună cu Arhiepiscopi aghiotafiți, cu ieromonahi și monahii, protos fiind Părintele Tipicar, Arhimandritul Alexie. Au participat ieromonahi aghiotafiți în veșminte liturgice la Vohodul Mare și la săvârșirea Litiei. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul acestei Biserici, Arhimandritul Evsevie și de domnul George Tombros, în strana din dreapta, și de Arhimandritul Dimitrie în strana din stânga, la slujbă fiind prezenți localnici greci, membri ai comunității creștine vorbitoare de limba arabă din Ierusalim și pelerini din Grecia, Rusia, Cipru și România.

După Vecernie, Părinții aghiotafiți au servit colivă, vin și pâine uscată, după cum e obiceiul la această sărbătoare, în curtea din fața Epitropikonului.

2. În ziua hramului

Sâmbătă dimineața, după rânduiala Frăției, Utrenia a început la ora 06:30 iar Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, a coborât la ora 8:00. După ce a îmbrăcat mantia, S-a rugat să primească binecuvântarea și a început să slujească Sfânta Liturghie, după  canoanele Frăției, având drept împreună-slujitori ieromonahi aghiotafiți, Părintele Tipicar și Arhiepiscopii aghiotafiți. La slujbă a fost prezent Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul Bisericii, Arhimadritul Evsevie, în strana din dreapta, și de Arhimandritul Dimitrie în strana din stânga, la rugăciunea smerită participând mulți pelerini din Ierusalim, Grecia, Cipru, Rusia și România.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa și preoții în veșminte liturgice, urmați de alți Părinți aghiotafiți, au mers la Patriarhie în procesiune, în cântarea corului. La ieșirea din Mănăstire, lângă poartă, toți cei care au participat la slujbă au primit o pâine ca  binecuvântare de la hram.

În Sala de recepție a Patriarhiei, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Cu untdelemnul bucurie, pre părtașii Tăi, Hristoase, pre Constantin și pre Elena cu prea mărire i-ai uns, pre cei ce au urât înșelăciunea și au iubit frumsețea Ta, și împărăției Tale celei cerești pre aceștia i-ai învrednicit, care au împărățit cu bună credință mai întâi pre pământ, Cuvântule, cu voința Ta” – scrie imnograful Bisericii.

Excelența Voastră, Domnule Consul General a Greciei Christos Sophianopoulos,

Cuvioși Părinți și Frați,

Cucernici creștini și pelerini,

Sfânta noastră Biserica și astfel, și Biserica Ierusalimului, se bucură astăzi tainic făcând, pe de o parte, pomenirea marilor stăpâni și restauratori ai minunatelor Biserici de la Preasfintele Altare și pe de alta parte, se bucură de începuturile Greciei moderne ca stat mondial prin slăviții, de Dumnezeu încoronații și întocmai cu Apostolii, marele Împărat și marea Împărătească, Sfinții Constantin și Elena.

Acești Sfinți Împărați și întocmai cu Apostolii, «nu de la oameni au luat stăpânia împărătească, ci din dumnezeescul Dar din cer, marele Constantin împreună cu maica sa», așa cum scrie cu putere cel care le-a întocmit cântările bisericești, spunând: «Chipul crucii Tale pre cer văzându-l, și ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împărați apostolul Tău Doamne, împărăteasca cetate în mâinile Tale o a pus. Pre care mântuiește-o totdeauna în pace, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule iubitorule de oameni».

Străbuna noastră Frăție a Sfântului Mormânt s-a închinat lui Dumnezeu Cel în Treime Sfântă Slăvit prin slujirea Sfintei Liturghii Patriarhale în Biserica Mănăstirii închinate Sfinților Împărați, când li se face pomenirea sfântă. Îi prăznuim pe acești Sfinți Împărați întrucât locuind printre sfinți, au fost ctitorii insuflați de Dumnezeu ai primului Ordin al Celor Mari, și anume al Frăției Sfântului Mormânt în Țara Sfântă, la locul Pătimirii pe Cruce, al îngropării celei de trei zile și al Învierii Mântuitorului nostru Hristos. «Căci se cuvine să înveselim locul cel mai minunat de pe pământ după vrednicia sa» “, scria Constantin cel Mare în Scrisoarea către Macarie, Arhiepiscop al Bisericii Ierusalimului, cu referire la construirea «Martyrio» -ului [a Sfântului Mormânt] ( Evsevie: Istoria Bisericii, Viața lui Constantin, Cartea 3, cap. 33).

«Prin sfinții care sunt pe pământ Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei» (Psalmul 15: 3), cântă proorocul David. Într-adevăr, Domnul i-a făcut pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena vrednici de admirație în timp și în întreaga lume, pentru că mărturia vie a Domnului nostru Iisus Hristos, precum și prezența creștinilor din Țara Sfântă, lor li se datorează, în ciuda războaielor civile și a actelor teroriste din încercata regiune a Orientului Mijlociu.

De aceea și noi, viețuitorii și slujitorii din această Țară Sfântă, strigăm împreună cu imnograful, spunând: «Bucură-te, Constantine preaînțelepte, izvorule al Ortodoxiei, carele adăpi totdeauna cu apele dulci toată apa cea de sub soare; bucură-te rădăcină, din care a odrăslit rodul care hrănește Biserica lui Hristos. Bucură-te, lăuda marginilor preamărite, cela ce ești mai întâi între împărații creștinești. Bucură-te, bucuria credincioșilor».  Amin. La mulți ani. “

La sfârșitul predicii, Preafericirea Sa a binecuvântat creștinii adunați la slujbă.

La amiază, a fost un prânz monahal festiv.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/62DZzARE4KE

httpv://youtu.be/TPauas3nVEc

ngg_shortcode_3_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Vineri seara, pe 16/26 mai 2017, Preafericitul Părinte Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat slujba Doxologiei și binecuvântarea apei și a binecuvântat redeschiderea Sfintei Biserici a Sfântului Mare Mucenic și purtător de biruință Gheorghe în comunitatea ortodoxă arabă Din Jifna ( Gofna, după numele său biblic,), situată în apropierea orașului Ramalla. Această Sfântă Biserică, în care se văd semnele vechimii sale – reprezentările în relief ale Nașterii lui Hristos deasupra ușii de la intrare datează din 1854, din vremea vrednicului de pomenire Patriarh Chiril al Ierusalimului, și un baptisteriu mare, foarte vechi, la intrare – a fost grav avariată datorită unui incendiu cauzat de rețeaua de alimentare electrică, cu câteva luni în urmă. De atunci, Sala alăturată a fost folosită drept Biserică.

La această ceremonie de redeschidere a Bisericii, Preafericirea Sa a fost însoțit de Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, de Mitropolitul Ioachim de  Helenopolis, de Părintele Teletarh, Arhimandritul Bartolomeu, de Arhimandritul Ieronim, de Pr. Ayssa Mouleh și de Arhidiaconul Marcu. Preafericirea Sa a fost primit cu căldură de către cercetașii orașului care au mers în fața soborului până la intrarea în Biserică.

După această ceremonie, domnul Hanna Amire, Președintele Afacerilor Creștine al Statului Palestina, a ținut un discurs în Sala alăturată, mulțumind tuturor în numele Președintelui Statului Palestina, domnul Mahmoud Abbas Abu Mazen, și subliniind necesitatea imperativă a unei coexistențe pașnice între creștini și musulmani, mai ales după evenimentul trist și neplăcut al uciderii a 28 de studenți copți în Egipt, în aceeași zi la amiază.

De asemenea, discursuri au fost rostite si de Primarul orașului, liderul comunității și Părintele Protopop George Awad, de Președintele Consiliului Comunitar, domnul Anton Maher, care au mulțumit de asemenea Preafericirii Sale pentru sprijinul moral și material în construirea Bisericii, precum și tuturor celor care au ajutat la restaurarea sa.

 Ceremonia a fost încheiată de cuvântarea Preafericirii Sale, citită de Pr. Ayssa Mousleh în arabă, și disponibilă pe link-ul de mai jos:

https://ar.jerusalem-patriarchate.info/2017/05/19/30624

Preafericirea Sa a oferit Comunității un Sfânt Potir, un Sfânt Disc și alte vase sfinte spre folosirea lor în Sfânta Biserică restaurată după incendiu.

Din partea Secretariatului General

Joi după-amiaza, pe 5/18 mai 2017, în Salonul de Recepție al Hotelului Notre Dame de la Poarta Nouă, a avut loc ceremonia de absolvire a organizată de Școala Sf. Dimitrie a Patriarhiei.

Această școală cu predare în limba arabă aparține de Patriarhie și are clase de la grădiniță până la clasa terminală de liceu, din zilele vrednicului de amintire Patriarh  Diodor al Ierusalimului. Școala se află într-o  clădire de lângă Patriarhie, lângă Paraclisul Sf. Dimitrie, care a găzduit Școala Patriarhiei pentru Preoți până în 1972, în prezent cu sediul în clădirea de pe dealul Sfântului Sion.

Ceremonia a fost onorată de prezența Preafericitului Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, a Vicarului Patriarhal, ÎPS Mitropolit Isihie de Capitolia, a Părintelui Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, a Părintelui Dragoman și Președinte al Consiliului Școlilor Arabe din Patriarhie, Arhimandritul Matei, a domnului consul Vassilios Koenis, a domnului Fanti Abdelnour, membru al Comisiei educaționale, a autorului cărții „Eu sunt Ierusalimul”, Dr. John Tleel, membru în vârstă și de onoare al comunității grecești, a epitropilor și membrilor Bisericii ortodoxe grecești de limbă arabă, cum ar fi doamna Noura Kort, domnul Ibrahim Salfiti, domnul Nabil Metzali și alții, precum și a părinților și rudelor celor unsprezece absolvenți ai școlii în cei douăzeci și nouă de ani de activitate ai săi.

Această ceremonie bine organizată, prin grija profundă a Directorului școlii, domnul Samir Zananiri, a profesorilor asociați și a absolvenților, a inclus primirea entuziastă a Preafericirii Sale de către cercetași, la intrarea în hotel și apoi în sala de recepție.

Ceremonia a continuat cu rugăciunea „Hristos a înviat” și intonarea imnurilor naționale ale Palestinei și Greciei, și a imnului școlii. A urmat discursul Directorului școlii, domnul Samir Zanariri, prin care le-a mulțumit Preafericirii Sale,  fostului Președinte al Consiliului Școlar, Arhimandritul Ieronim, și actualului Președinte, Arhimandritul Matei,pentru sprijinul acordat Școlii. La finalul discursului său, domnul Zananiri i-a oferit Preafericirii Sale o pictură reprezentând recent renovata Ediculă a Sfântului Mormânt, un proiect finalizat sub supravegherea și prin acțiunile Preafericirii Sale.

Ceremonia a inclus și dansuri și cântece tradiționale palestiniene, precum și instantanee pe ecran din viața școlară a absolvenților. Au fost importante și cuvântările absolvenților, una în limba arabă, una în limba engleză și una în limba greacă. Prin ele, reprezentanții absolvenților, emoționați că părăsesc Școala după doisprezece ani, au mulțumit Patriarhiei, directorului școlii, profesorilor și părinților pentru că s-au îngrijit să-i crească și să-i educe pe actualii absolvenți timp de doisprezece ani, până când au ajuns la acest punct de deschidere spre viitor, prin viața lor în societate.

Activităților profesorilor și studenților, menționate mai sus, li s-a răspuns prin discursul Preafericitului Patriarh, citit de Pr. Issa Mousleh, Reprezentant al Patriarhiei (discursul urmează să fie postat în curând).

După discursuri, Preafericirea Sa, Părinte Matei și Directorul Școlii au acordat Certificate de absolvire fiecăruia dintre absolvenți, cărora le-au urat să reușească la examenele de admitere în universități și să aibă o carieră de succes în viață.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/FTUdkeBOuYI

ngg_shortcode_4_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Duminică, pe 1/14 mai 2017, Patriarhia Ierusalimului a sărbătorit Duminica Samarinencei, după cum s-a rânduit în cartea Penticostarului. În această duminică se face pomenirea întâlnirii femeii samarinence cu Domnul, în orașul Sihar din Samaria, și conversația ei cu Domnul, cu descoperirea care i-a fost făcută că El este Hristos, iar apa pe care El i-o va da este apa care aduce viața veșnică, și oricine bea din ea nu va înseta niciodată, în veacurile ce vor veni – după relatarea vie a Sfântului Evanghelist Ioan (Ioan 4: 4-42). Patriarhia prăznuiește această sărbătoare la locul întâlnirii, la fântâna lui Iacov.

La această fântână și la Biserică impresionantă, minunată și uriașă pe care a ridicat-o vrednicul de laudă egumen al locașului, Arhimandritului Iustin, și care poartă numele Sfintei Fotini (Luminița), femeia samarineancă, Sfânta Liturghie sărbătorească a fost oficiată de Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac de Nazaret, pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, ieromonahi și arhimandriți aghiotafiți: Claudiu, egumenul Mănăstirii Sfintei Cruci, Ignatie, egumenul Sfintei Mănăstiri de la Câmpul păstorilor, Ștefan, egumenul Mănăstirii Sfânta Ecaterina, Arhidiaconul Marcu, Diaconul Agapie, la rugăciune participând și Arhimandritul Hrisostom, egumenul Mănăstirii Sfântul Gherasim și preoți vorbitori de limba arabă. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul Corului Preasfintei Biserici a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos în limbile greacă, rusă și română în strana din dreapta, și de Arhimandritul Leontie împreună cu corurile parohiale din parohiile învecinate în strana din stânga, în arabă. La slujbă au participat Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos și o mare mulțime de credincioși din partea locului și pelerini din Grecia, Rusia, România și Cipru, călugări și călugărițe.

În fața creștinilor adunați la slujbă, Preafericirea Sa a predicat cuvântul lui Dumnezeu, traducerea în limba română a predicii fiind reprodusă mai jos:

„Astăzi să se bucure cu strălucire cerul și pământul, că Hristos S-a arătat întrupându-Se ca un om, ca să scoată din blestem pe Adam cu tot neamul, și cunoscut peste tot S-a făcut prin  minuni, venind în Samaria; și a stat înaintea unei femei, cerând apă, Cel Ce îmbracă norii cu ape. Pentru aceasta, toți credincioșii să ne închinăm Celui ce a sărăcit de bună voie pentru  noi, prin hotărârea Sa cea plină de îndurare” spune imnograful Bisericii.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cucernici creștini și pelerini,

Izvorul începutului vieții, Duhul Sfânt, Duhul Domnului nostru Iisus Hristos, ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt al fântânii Patriarhului Jacov spre a prăznui, pe de o parte, sărbătoarea femeii samaritence iar pe de altă parte, faptul că „Hristos S-a arătat întrupându-Se ca un om, ca să scoată din blestem pe Adam cu tot neamul“, după cum spune imnograful.

Într-adevăr, Fiul lui Dumnezeu „S-a arătat întrupându-Se ca un om“ lângă fântâna lui Iacov, când a vorbit cu femeia samarineancă. Aceasta I-a spus: „Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate” (Ioan 4:25). Iar Iisus i-a răspuns: „Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu tine“ (Ioan 4:26).

În comentariul său la această mărturisire pe care Iisus i-a făcut-o femeii samarinence, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Tot ceea ce femeia samarineancă spunea, o spunea cu o minte simplă, neprejudiciată (neutră)… și a ascultat și a crezut și i-a uimit pe ceilalți cu aceste cuvinte“.

Altfel spus, femeia samarineancă nu Îl văzuse niciodată pe Domnul înainte și nu avusese prilejul de a-L vedea învățând și făcând minunile care ar fi convins-o Cine era Cel Care le-a lucrat și a vorbit cu ea. Aceasta înseamnă că Hristos a fost foarte aproape de femeia samarineancă în momentul în care ea a dorit să-L cunoască, așa cum spune imnograful: „Samarinencii, care a cerut de la Tine apă, i-ai dat, Doamne, cunoștința puterii Tale. Pentru aceasta, în veci nu va mai înseta, lăudându-Te pe Tine“.

Tocmai această „cunoștință a puterii Tale“, și anume a puterii lui Hristos, a făcut din femeia samarineancă un propovăduitor întocmai cu Apostolii și de asemenea, un martor al credinței creștine mântuitoare. Dându-și seama ca „acesta este Hristosul“ (Ioan, 4:29), adică Mesia Care urma să vină, mintea femeii samarinence s-a luminat și a înțeles cuvântul lui Hristos că „Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să i se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4:24).

Acest lucru denotă faptul că Dumnezeu nu este restricționat în spațiu, nici în timp, pentru că El este Duh, adică Preasfântul Duh, care ca vântul „nu ştii de unde vine, nici încotro se duce “ (Ioan 3: 8). Din acest motiv Sfântul Pavel ne sfătuiește, spunând: întrucât prin credință, am primit o împărăție în Hristos, care nu poate fi zdruncinată ci rămâne în veac – și această împărăție este aceea pe care a întemeiat-o Hristos prin Biserica Sa – să aducem mulțumiri lui Dumnezeu; și prin recunoștința pe care o transmitem prin această mulțumire, să ne închinăm lui Dumnezeu cu plăcută cucernicie și prețuire. Și noi ar trebui să I ne închinăm cu teamă și evlavie, pentru că Dumnezeul nostru este un foc care arde și distruge orice om necuviincios și nerespectuos. „De aceea, fiindcă primim o împărăţie neclintită, să fim mulţumitori, şi aşa să-I aducem lui Dumnezeu închinare plăcută, cu evlavie şi cu sfială. Căci “Dumnezeul nostru este şi foc mistuitor“ (Evrei 12: 28-29).

Această împărăție care nu poate fi clintită a primit-o femeia samarineancă, care acum se închină lui Dumnezeu în cer, cu evlavie și cucernicie, așa cum I s-a închinat și pe pământ. Cu alte cuvinte, femeia samarineancă nu doar că a crezut în Hristos, dar a și dorit să bea din apa vie, duhovnicească, de care i-a vorbit Hristos: „Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică” (Ioan 4:14). Iar această apă care izvorăște nu este altceva decât cunoașterea deplină și adevărată a lui Dumnezeu, pe care o deține Sfânta Biserică a lui Hristos.

Înțeleptul Pavel, Apostolul neamurilor, referindu-se la îngâmfarea celor care refuză să creadă în adevăratul Dumnezeu, spune: „Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine. Plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele” (Romani 1: 28-29).

Altfel spus, cei care nu au socotit că este bine și nu au dorit să aibă cunoașterea deplină și adevărată a lui Dumnezeu au fost părăsiți de Dumnezeu și lăsați pe seama minții care nu poate discerne ceea ce e adevărat și corect, rezultatul fiind că aceștia au făcut lucruri nelegiuite și imorale.

Pe când noi, fraților și surorilor, care mâncăm pâinea trupului Domnului nostru Iisus Hristos și bem sângele din coasta Lui cea sfântă, suntem chemați să trăim în comuniune cu Duhul Sfânt, așa cum ne îndeamnă imnograful: „Să ne curățim ascunzișurile cugetelor și să aprindem candelele sufletelor, ca să vedem pe Hristos, Viața, sosind în locașul cel sfânt, pentru mulțimea bunătății Sale, ca să biruiască pe vrăjmașul și să mântuiască neamul nostru prin Patima Crucii și prin Înviere.”

Sfânta noastră Biserică, dragii mei, ni-i pune înainte pe Sfinții săi, iar astăzi, în mod special, pe femeia samarineancă, pe care Hristos a numit-o Fotini (Luminița) și care, după ce a primit cununa muceniciei de la împăratul Nero, a devenit un model de credință, luptă duhovnicească, biruință împotriva ispitelor și a păcatului, și de pocăință. Urmaș al virtuților vieții întru Hristos a Sfintei Fotini a fost mucenicul Filumen cel nou aghiotafitul, care a mers pe urmele Sfintei în lucrarea misionară, în lumina neînserată a Învierii Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos.

Prin urmare, iubiții mei frați, să Îl slăvim pe Hristos, Dumnezeul nostru, care S-a arătat ca  om, prin Pururea Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu Maria, și să spunem și noi, împreună cu imnograful: „Fiind Izvorul Vieții, Doamne, femeii samarinence, cerându-o pre ea, i-ai dăruit apa vieții, a iertării și a cunoștinței; pentru aceasta Te lăudăm, întru negrăită mila Ta.”

Amin. Hristos a înviat! ”

Pentru predica în limba arabă, vă rugăm să accesați link-ul de mai jos:

https://ar.jerusalem-patriarchate.info/2017/05/14/30448

După Sfânta Liturghie s-a făcut o Procesiune Sfântă în jurul Bisericii, urmată de o recepție oferită tuturor celor care au participat la slujbă și după aceea, părintele Stareț, Arhimandritul Iustin, a oferit masa de prânz Preafericitului Patriarh, soborului care a slujit și multor credincioși.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/anDL_Us8slw

httpv://youtu.be/ObXkHhXC_B0

ngg_shortcode_5_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Joi după-amiaza, pe 28 aprilie / 11 mai 2017, a avut loc ceremonia de decernare a diplomelor de bacalaureat absolvenților Liceului Patriarhiei din orașul Beit Sahour.

Ceremonia a fost onorată de prezența Preafericitului Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, însoțit de ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, de părintele Dragoman și Președinte al Consiliului Școlar al Școlilor Patriarhiei cu predare în limba arabă, Arhimandritul Matei, de egumenul Sfintei Mănăstiri din Beit Sahour, Arhimandritul Ignatie, de preoți din Beit Sahour, de Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, de reprezentantul Ministerului Educației din statul Palestina, de reprezentantul Primăriei din Beit Sahour, de reprezentantul poliției locale, de reprezentantul Republicii Cipru în Palestina, de părinții absolvenților și de preoți din Beit Sahour.

Ceremonia a inclus: intrarea festivă a celor 23 de absolvenți ai liceului, un moment de reculegere în cinstea eroilor palestinieni, intonarea imnurilor naționale ale Palestinei și Greciei, citirea versetelor din Predica Domnului de pe Munte „voi sunteți sarea pământului”, un discurs al Directorului școlii, domnul George Saade, cântece patriotice și palestiniene și dansuri palestiniene, muzica fiind, după cum se spune, limba înțelegerii, a cooperării și a comunicării între popoare.

Ceremonia a inclus și discursurile reprezentanților absolvenților Școlii în limbile arabă, engleză și greacă. Ei au subliniat faptul că absolvenții părăsesc școala după 12 ani de studiu, înzestrați cu toate competențele necesare pentru a studia în învățământul superior și a lucra în arena vieții, și și-au exprimat recunoștința față de Patriarhie și față de Școală pentru faptul că și-au încheiat studiile în sistemul educational grec-ortodox și în Biserica Greacă-Ortodoxă, în orașul Beit Sahour, acolo unde taina nașterii în trup a Domnului nostru Iisus Hristos a fost descoperită întâi strămoșilor lor, Păstorii.

Ceremonia s-a încheiat prin discursul Preafericirii Sale, citit de Pr. Issa Mouleh – profesor al Școlii și reprezentant al Patriarhiei responsabil cu Mass-Media, și prin acordarea Certificatului fiecăruia dintre absolvenți, cu urarea Părintească de studii reușite, orientare profesională și o carieră bună.

În final, s-au acordat distincții onorifice Consulului General grec, reprezentantului Republicii Cipriote, Egumenului din Beit Sahour, Arhimandritul Ignațios, Părintelui Issa Mouleh, reprezentanților Poliției și primăriilor, iar Preafericirea Sa a primit un buchet de flori. Evenimentul s-a încheiat prin intobarea Imnului Școlii și a Imnului Palestinei.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/MXgj2r6tYaM

ngg_shortcode_6_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Duminică după-amiază, pe 24 aprilie / 7 mai 2017, într-o biserică anglicană din Ierusalim, a avut loc ceremonia de instalare a Arhiepiscopului de Canterbury. Dl. Justin Welby a fost instalat drept „Canon episcopal” al Muntelui Carmel la Catedrala Sf. Gheorghe a Bisericii Anglicane din Ierusalim.

La această ceremonie, la invitația arhiepiscopului anglican în Ierusalim, ÎPS Suheil Dawani, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului a adresat Arhiepiscopului de Canterbury discursul disponibil pe linkul de mai jos:

 http://www.jp-newsgate.net/en/2017/05/07/32495

Din partea Secretariatului-General