Preafericirea Voastră, Dragi frați,

         Cu mare bucurie, vă urez bun venit la Roma. Cu recunoștință și afecțiune frățească vă întorc primirea călduroasă pe care Preafericirea Voastră mi-a oferit-o în timpul vizitei mele la Ierusalim. Este încă proaspătă în mintea mea atenția cu care ne-ați însoțit, pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu și pe mine, în Basilica unde se păstrează locurile Răstignirii Domnului, al Îngropării și al Învierii. Sunt încă emoționat când mă gândesc la momentul nostru de rugăciune în Aedicula Mormântului gol, și îmi exprim din nou plăcerea la restaurarea acelui loc prea sfânt. Ea nu a asigurat pur și simplu integritatea unui monument istoric ci a permis și Mormântului gol să continue să depună mărturie că: „A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus”(Mc 16,6). Mă bucur că Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimului, Patriarhia armeană a Ierusalimului și Custodia Franciscană din Țara Sfântă au lucrat împreună într-o astfel armonie la acest proiect, așa cum au făcut-o și pentru Basilica Nașterii din Betleem. Mulțumesc foarte mult Preafericirii voastre pentru eforturile personale depuse în acest sens.

         Întâlnirea noastră îmi permite să îmi reînnoiesc apropierea de toți cei care suferă de conflictele cu care Țara Sfântă se confruntă de zeci de ani. Incertitudinea situației și lipsa de înțelegere dintre părți continuă să creeze insecuritate, restrângerea drepturilor fundamentale și plecarea multor oameni din patria lor. Invoc ajutorul lui Dumnezeu în acest sens și îi rog pe toți cei implicați să-și intensifice eforturile pentru a realiza o pace stabilă bazată pe dreptate și recunoașterea drepturilor tuturor. Pentru aceasta, orice fel de violență, discriminare sau manifestare a intoleranței față de închinătorii evrei, creștini și musulmani sau împotriva locurilor de cult trebuie să fie ferm respinsă. Orașul Sfânt, al cărui statu-quo trebuie apărat și păstrat, se cuvine să fie un loc în care toți să poată trăi împreună în pace; în caz contrar, spirala nesfârșită a suferinței va continua pentru toți.

          Aș dori să salut în mod special membrii diferitelor comunități creștine din Țara Sfântă. Sper că ele vor continua să fie recunoscute ca parte integrantă a societății și că, în calitate de cetățeni și credincioși, pot continua să contribuie la binele comun și la sporirea păcii, luptând pentru reconciliere și concordie. Această contribuție va fi mai eficientă în măsura în care există armonie între diferitele Biserici din regiune. Este deosebit de importantă în această privință o cooperare sporită în sprijinirea familiilor creștine și a tinerilor, astfel încât aceștia să nu fie forțați să-și părăsească țara. Lucrând împreună în această zonă delicată, credincioșii diferitelor confesiuni vor putea, de asemenea, să crească în cunoașterea reciprocă și în relațiile frățești.

         Aici aș dori sa-mi reafirma dorința sinceră și angajamentul de a progresa pe drumul nostru spre unitatea deplină, în ascultare de rugăciune fierbinte a lui Iisus în Foișor „ca toți să fie una … ca lumea să creadă”(Ioan 17,21). Știu că rănile din trecut continuă să afecteze memoria multor oameni. Nu este posibil să schimbăm trecutul dar, fără să uităm eșecurile grave ale carității de-a lungul secolelor, să ne uităm spre un viitor de reconciliere deplină și comuniune frățească, și să ne apucăm de lucrarea care ne stă înainte, așa cum dorește Domnul. A nu face acest lucru astăzi ar fi o greșeală chiar mai gravă; ar însemna să nu luăm în considerare chemarea urgentă a lui Hristos și semnele vremurilor semănate de Duhul Sfânt pe calea Bisericii. Inspirați de același Duh, să nu lăsăm amintirea acestor vremuri marcate de lipsa de comunicare sau acuzații reciproce, sau dificultăți prezente și incertitudinea cu privire la viitor, să ne împiedice de la a merge împreună spre unitatea vizibilă, și nici să ne împiedice de la a ne ruga și lucra împreună la propovăduirea Evangheliei și la slujirea celor nevoiași. În acest sens, dialogul teologic continuu dintre catolici și ortodocși, la care Patriarhia Ortodoxă Greacă a Ierusalimului participă în mod activ și constructiv, este un semn reconfortant de speranță în călătoria noastră. Ce bine ar fi să spunem despre catolicii și ortodocșii care trăiesc în Ierusalim, ceea ce a spus Sfântul Evanghelist Luca despre prima comunitate creștină: „Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă… o inimă și un suflet“ (Fapte 2:44; 4:32).

           Mulțumesc cordial Preafericirii voastre și distinșilor membri ai soborului care v-au însoțit pentru călătoria voastră. Îmi reafirm apropierea de frații și surorile noastre creștine din Țara Sfântă și afecțiunea mea pentru prietenii noștri din celelalte mari religii care trăiesc acolo. Sper și mă rog ca să vină în curând pacea stabilă și durabilă pentru toți. „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului şi pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine. […]Pentru fraţii mei şi pentru vecinii mei grăiam despre tine pace.” (Psalmul 121: 6-8).

“Înalt Preasfințite Mitropolit Iuvenalie,

Eminențele Voastre,

Dragă Părinte Arhimandrit Alexander,

Cuvioși Părinți,

Iubite personal monahal,

Surori și frații întru Domnul,

Hristos în mijlocul nostru!

Ne adunăm astăzi în această Catedrală sfântă și venerabilă pentru a-I mulțumi Dumnezeului Atotputernic pentru 170 de ani de slujire credincioasă și mărturisire a misiunii ecleziastice rusești din Ierusalim. Înființată în 1847, scopul principal al Misiunii de-a lungul generațiilor a fost de a susține mii de pelerini care au venit în Țara Sfântă din Biserica Rusă. Mărturia dumneavoastră aici a suferit multe provocări atât în Țara Sfântă cât și în patria voastră, și totuși ați supraviețuit. În special, sărbătorim astăzi recenta restaurare a clădirii Serghei din Complexul Rus al Misiunii.

Această Sfânta Liturghie pe care tocmai am slujit-o împreună este semnul mare și vizibil al unității Sfintei Biserici Ortodoxe. Euharistia este expresia unității noastre în credința apostolică, dar împărtășirea noastră din același Potir este chiar mai profundă decât aceasta. Așa cum spune Sf. Pavel despre Trupul lui Hristos, Şi dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună; şi dacă un mădular este cinstit, toate mădularele se bucură împreună (1 Cor. 12:26).

Împreună împărtășim suferințele celorlalți, precum și bucuriile celorlalți. Noi, în Biserica Ierusalimului, care este Mama tuturor Bisericilor, am avut de multă vreme compasiune pentru multele suferințe ale Bisericii ruse de-a lungul generațiilor și suntem în mod special atenți în zilele noastre la schisma dureroasă care există în Ucraina.

Și știm că aveți o preocupare deosebită pentru Biserica din Ierusalim și pentru comunitățile creștine din Țara Sfântă, mai ales în aceste vremuri când Biserica din această regiune se confruntă cu provocări noi și dificile.

Așadar, unitatea noastră în această Sfânta Liturghie își găsește expresia cea mai profundă în diaconia noastră reciprocă, în grija noastră, unii pentru ceilalți. Dorim să ne exprimăm profunda recunoștință față de Sfinția Sa Patriarhul Chiril, a cărui ardoare pastorală pentru Biserica Ierusalimului este bine cunoscută. Și dorim să profităm de această ocazie pentru a-i mulțumi Excelenței Sale, Președintelui Federației Ruse, Domnului Vladimir Putin, pe care îl considerăm atât un apărător al Ortodoxiei cât și un lider mondial, care are o grijă deosebită pentru pacea și reconcilierea din Orientul Mijlociu în general, și din Ierusalimul Sfânt, în particular.

Sprijinul și grija noastră reciprocă reprezintă ceea ce toată lumea așteaptă de la liderii spirituali în zilele noastre. Sfânta noastră Biserică Ortodoxă este martorul care garantează identitatea și vitalitatea popoarelor și comunităților noastre ortodoxe. Fie ca această aniversare providențială a Misiunii Ecleziastice Rusești din Ierusalim să ne întărească unitatea pentru ca noi, în generația noastră, să putem face cele mai bune eforturi împreună pentru bunăstarea Bisericii, atât acasă, cât și în iubită noastră Țară Sfântă.

Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți”.

De miercuri, 28 septembrie / 11 octombrie până pe 2/15 octombrie 2017, la Sfânta Metropolie din Rhodos, Patriarhia Ierusalimului a participat la cea de-a patra Conferință Internațională de Îngrijiri Pastorale în Domeniul Sănătății a Patriarhiei Ecumenice, prin reprezentanta sa, maica Eufimia, care are ascultare la site-ul Patriarhiei Ierusalimului.

La această conferință, maica menționată mai sus a citit Cuvântul Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, redat în cele ce urmează:
Înalt Prea Sfințite Mitropolit Chiril al Rodosului,

Înalt Prea Sfințiti Arhiepiscopi,

Cinstiti Părinți,

Doamnelor si domnilor

Venerabila Patriarhie a Ierusalimului salută cu mare bucurie începutul celei de-a patra Conferințe Internaționale de Îngrijiri Pastorale în Domeniul Sănătății, organizată cu succes de Patriarhia Ecumenică pe tema „Reaprinderea Speranței – Găsirea speranței în dificultățile vieții”. De asemenea, suntem bucuroși să participăm, pentru prima dată, la această conferință, la invitația Sanctității Sale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.

Fără îndoială, rolul Bisericii în domeniul sănătății a fost dintotdeauna determinant și inovator; din primii ani ai perioadei bizantine, la inițiativa Bisericii, s-au înființat, au funcționat și au primit sprijin spitale cu caracter general, spitale pentru bolnavii mintali, spitale pentru leproși, case de bătrâni, orfelinate și fundații sociale. Contribuția sfinților bisericii noastre la îngrijirea sănătății este bine cunoscută. Îi putem menționa, printre alții, pe Sf. Vasile cel Mare, cu minunata Vasiliada, pe Sf. Ioan Gură de Aur, pe Sfinții Teodosie cel Mare, Sava cel Sfințit, Ioan cel Milostiv și Sf. Filotei din Atena.

Aceasta este manifestarea reală a poruncii pe care Învățătorul și Domnul ne-a dat-o prin exemplul Său, așa cum spune Sf. Ioan Damaschin, o poruncă pecetluită cu „sângele, apa și botezul” care „au fost slobozite din rană, prin care omul, rana cea mare, s-a tămăduit”, a cărei cădere a avut un impact atât fizic, cât și psihic (Vecernie, Duminica Tomei). Mai mult, mesajul evanghelic: „Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine“(Matei 25: 35-36) nu ne atrage atenția numai asupra bolii corpului, ci și asupra suferinței psihice prin care pacientul trece, și care necesită sprijin psihologic și emoțional.

Cei care suferă de boli fizice sau psihice sau chiar de pe urma unui statut social nefericit, cum e cazul refugiaților din zilele noastre, au o psihologie deosebită, deoarece probleme existențiale pot cu ușurință să le zdruncine credința și nădejdea în Dumnezeu, să îi slăbească și să îi ducă la deznădejde. Cu toate acestea, prin harul lui Dumnezeu, pe care Mijlocitorii Săi îl pot transmite semenilor noștri, durerea este trăită ca dar și boala ca o șansă „ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi” (Ioan 11: 52). Boala fizică acționează ca un mijloc de umilință pentru sufletul credincioșilor, permițând harului Sfântului Duh să îndrume persoana spre „asemănare”, astfel încât să poată înțelege și trăi cuvintele Sfântului Pavel: „mă bucur de suferinţele mele“.

Prin urmare, prezența unor reprezentanți ai Bisericii care au competențe științifice și duhovnicești, care transmit pacienților mesajul lui Hristos Cel Înviat ca martori ai Lui, poate fi determinantă pentru mântuirea sufletelor lor. Suntem îndatorați față de semenii noștri să transmitem credință și speranță, arătând afecțiune și iubire, nu focalizați pe lucruri materiale și interes temporar, ci în strigătul duhului smerit pentru bunurile nestricăcioase și Împărăția veșnică din ceruri. Printr-o astfel de stare a sufletului, credinciosul simte puterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos venind să sălășluiască în el, iar el poate striga, bucurându-se: „Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine. A auzit rugăciunea mea” (Psalmul 40: 1) și „Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne”(Psalmul 4: 7).

Reaprinzând astfel speranța că „secerișul este mult” (Luca 10: 2) și că lucrătorii sunt capabili să transmită mesajul mântuitor și plin de speranță al Domnului nostru Iisus Hristos Cel Înviat, așteptăm cu nerăbdare discursurile experților.

Cu dragoste în Hristos, din Cetatea Sfântă a Ierusalimului, transmitem harul și binecuvântarea Sfântului și de Viață-dătătorului Mormânt al Mântuitorului nostru Hristos.

TEOFIL al III-lea

PATRIARHUL IERUSALIMULUI

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/TQzcTH96xGM

ngg_shortcode_0_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

În prima duminică de după Înălțarea Sfintei Cruci, pe 18 septembrie / 1 octombrie 2017, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, după rânduiala Bisericii din Ierusalim, a slujit Sfânta Liturghie la Sfânta Mănăstire a Sfintei Cruci, situată în Ierusalimul de Vest, lângă sediul Parlamentului evreiesc.

Conform tradiției Bisericii, lemnul din care a fost făcută Crucea Domnului a fost plantat de Lot în locul în care acum se află această Sfântă Mănăstire. Patriarhia a avut o școală superioară de teologie în această mănăstire în perioada 1845-1909, în care au studiat teologi excepționali ai Bisericii, clerici și laici și mulți dintre părinții aghiotafiți din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și de la începutul secolului al XX-lea, cum ar fi cel care avea să ajungă Arhiepiscop de Atena și Profesor la Facultatea de Teologie de la Universitatea din Atena, Chrysostomos Papadopoulos, Meletios Metaxakis, Kallistos Milaras, Patriarhul Ierusalimului Timotei Themelis, precum și mulți alții.

În Biserica foarte veche a acestei Mănăstiri, cu mozaicuri bizantine pe podea și picturi murale excelente, Preafericirea Sa a slujit Sfânta Liturghie împreună cu ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, ÎPS Arhiepiscop Teofilact al Iordaniei, Ieromonahi aghiotafiți conduși de Arhimandritul Ieronim, Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, Arhimandritul Kallistos, Arhidiaconul Marcu și alții. Corul a fost condus de lampadarul de la Biserica Învierii, domnul George Alvanos, în prezența Consulului General al Greciei din Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos, și a membrilor Consulatului General al Greciei, cu participarea la rugăciunea a celor câțiva membri ai comunității grecești din Ierusalimul de Vest, precum și a celor din Orașul Vechi din Ierusalim, alături de monahi și monahii.

În timpul Dumnezeieștii Liturghii, Preafericirea Sa a ținut următoarea predică:

„Astăzi ca un soare luminos, a strălucit cinstită Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, întărindu-se în locul cel preamărit al căpățânii; și înălțându-se pe muntele Tău cel preasfânt, arată lămurit că print-însa ai înălțat firea noastră în ceruri, ca un iubitor de oameni” spune imnograful Bisericii.

Preaiubiti frati și surori întru Hristos,

Creștini și pelerini cuvioși,

Prin harul lui Dumnezeu și prin puterea Sfintei și de Viață Dătătoare Cruci, sărbătorim  această adunare sfântă și euharistică la praznicul Înălțării Sfintei Cruci, în acest loc sfânt unde, conform tradiției Lot, nepotul Patriarhului Avraam, a sădit cele trei ramuri de copac care au înflorit. Ramurile erau de pin, cedru și chiparos. Una din ramurile acestui copac a fost folosită pentru a face Crucea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Astăzi, sărbătoarea anuală din această mănăstire istorică a Crucii este o prelungire a marii sărbători care a avut loc cu câteva zile în urmă în preasfântul loc al aflării Sfintei Cruci și la locul Căpățânii, și anume locul Răstignirii de pe Înfricoșătoarea Golgota.

Sfânta Biserică a Ierusalimului, fiind mărturia credincioasă și adevărată a acestor locuri sfinte, Îl slăvește pe Dumnezeu în Sfânta Treime pentru că prin Cruce cerurile au proclamat slava lui Dumnezeu oamenilor, așa cum scrie imnograful: „Glasurile Proorocilor au vestit mai înainte lemnul cel sfânt, prin care s-a mântuit Adam de blestemul cel de demult al morții. Crucea astăzi înălțându-se, zidirea înalță glas cerând mila cea bogată de la Dumnezeu.” Cu alte cuvinte, nu numai vechiul Adam, ci întreaga făptură au fost eliberați de stricăciunea morții și creația, în întregime, este chemată să ia parte la libertatea firii slăvite a fiilor lui Dumnezeu, așa cum spune Sf. Pavel: „Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.” (Romani 8:21).

Aflarea Crucii de către Sf. Elena și înălțarea ei de către Macarie, Patriarhul Ierusalimului, sunt fapte ale istoriei universale și aceasta se datorează faptului că ele se referă la firea comună a oamenilor, indiferent dacă sunt creștini sau nu, credincioși sau necredincioși.

Crucea lui Hristos este simbolul desăvârșit al jertfei Celui Drept, și anume a Fiului Omului, și de aceea întruchipează, pe de o parte, smerenia desăvârșită și puterea înălțătoare a pocăinței, pe de altă parte. Fiind răstignit pe Cruce, Hristos a spus: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” (Luca 23:34).

Cu alte cuvinte, taina Crucii confirmă și pecetluiește taina cea mare și inexplicabilă a Proniei Dumnezeiești, darul mântuirii în Hristos pentru întreaga lume. În plus, înălțarea Sfintei Cruci dezvăluie biruința iubirii cu adevărat jertfelnice a lui Hristos și a trupului Său tainic, Biserica.

Iată de ce, având trăirea cuvintelor de negrăit când s-a urcat la al treilea cer, Sf. Pavel le scrie galatenilor: „ Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Gal. 6:14). Și în mod mai detaliat, spune Sf. Pavel, singura lui laudă este moartea Domnului pe cruce și prin credința sa în această cruce s-a făcut mort pentru lume. Fiecare acțiune și minune a lui Hristos este mare, dumnezeiască și minunată, dar cea mai minunată dintre toate este Sfânta Sa Crucea, spune Sfântul Ioan Damaschin. Iar aceasta așa este, pentru că numai prin Cruce și fără alte mijloace, moartea a fost desființată, păcatul strămoșesc s-a eliberat, învierea a fost oferită în dar, iar porțile raiului s-au deschis. „Toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat” spune Sf. Pavel, „întru moartea Lui ne-am botezat” (Romani 6:3). „Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat.” (Gal. 3:27), „Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corint. 1:24). Iată, așadar, moartea lui Hristos, și anume Crucea Sa, ne-a înconjurat cu înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu.

Din acest motiv, dragii mei frați și surori, aducem deosebită cinstire și închinare Crucii lui Hristos și în același timp, Îi slăvim Sfânta Înviere, la locul unde Și-a așezat picioarele, așa cum spune proorocul David: „Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui.” (Psalmul 131:7). Iar faptul că Sfântul Prooroc David se referă la Cruce este arătat de următorul vers: „Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta” (Psalm 131:8), după interpretarea Sfântului Ioan Damaschin.

Cât despre noi, astăzi, „văzând lemnul Crucii înălțându-se, să dăm slavă lui Dumnezeu, Celui Ce a fost răstignit cu trupul, pentru bunătatea Sa”.

Și împreună cu imnograful, să spunem: „Doamne, împlinitu-s-au spusele Proorocului Tău Moise, care a zis: Viaţa ta va fi mereu în primejdie înaintea ochilor tăi. Astăzi Crucea este înălțată și lumea e izbăvită de greșeală. Astăzi se face început Învierii lui Hristos, și marginile pământului se bucură, și ca prin chitara lui David, Îți aduc cântare, zicând: Tu ai adus mântuire în mijlocul pământului, Dumnezeule, ai adus chiar și Crucea și Învierea, prin care ne-ai mântuit pe noi, Tu Cel Ce ești bun și Iubitor de oameni. Preaputernice Doamne, slavă Ție.” Amin.”

După Sf. Liturghie, a urmat slujba Înălțării Sfintei Crucii, și apoi starețul Sfintei Mănăstiri, Arhimandritul Claudiu, a oferit soborului patriarhal o recepție la egumenie.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/za-9PdtAbR0

ngg_shortcode_1_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Miercuri, pe 14/27 septembrie 2017, Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci a fost prăznuită de Patriarhie la Biserica Ortodoxă a Învierii.

La acest praznic, Biserica pomenește faptul că în anul 336 d.Hr, în timpul slujbei de sfințire a Bisericii Învierii, Crucea Domnului a fost „înălțată” astfel încât mulțimea adunată să o poată vedea și toți au strigat „Mântuiește Doamne poporul Tău… și Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește”.

1. În ajun

Sărbătoarea a început prin citirea Ceasului al nouălea la biserica Mănăstirii Sfinții Constantin și Elena, urmată de săvârșirea Vecerniei în catoliconul Bisericii Învierii, slujbă oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori Arhiepiscopi de la Sfântul Altar și Preoți Aghiotafiți, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, și preoți din alte biserici ortodoxe, Arhidiaconul Marcu și Diaconul Anastasie. Răspunsurile la stană au fost date de Protopsaltul de la Preasfânta Biserică a Învierii, Arhimandritul Aristovulos și de lampadarul George Alvanos, la slujbă participând numeroși pelerini din Grecia, Cipru, Rusia, România, Ucraina, localnici ortodocși greci și arabi, monahi și monahii.

2. În ziua sărbătorii

Miercuri, pe 14/27 septembrie 2017, s-a slujit Sfânta Liturghie în catoliconul Preasfintei Biserici a Învierii, slujbă condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu ÎPS Mitropolit Isihie de Kapitolia, ÎPS Mitropolit Pitirim de Siberia, din Patriarhia Moscovei, aflat în vizită, ÎPS Gabriel de Nea Ionia și Filadelfia din Biserica Greciei și ÎPS Episcop Nikolaos de Amathounda din Biserica din Cipru, ÎPS Arhiepiscopi Teofan de Gerassa, Aristarh de Constantina, Metodie al Taborului, Teodosie al Sevastiei, Dimitrie de Lydda și ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis, Ieromonahi aghiotafiți, Protos fiind părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie și ieromonahi aflați în  vizită din alte Biserici Ortodoxe. Răspunsurile la strană au fost date de protopsaltul Bisericii Ortodoxe a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos și de lampadarul George Alvanos. La slujbă a fost prezent Consulul General al Greciei în Ierusalim, Dl. Christos Sophianopoulos, și au participat un număr mare de pelerini, ca la Paște.

După Otpus,  la sfârșitul Sfintei Liturghii, a început Litania cu Sfânta Cruce care cuprinde o parte din Sfânta Cruce a Domnului.

Procesiunea a trecut pe lângă Piatra Mirungerii, Paraclisul lui Adam, Cununa de Spini, și în jos, spre Paraclisul din locul unde a fost aflată Sfânta Cruce. Acolo, Preafericitul Patriarh a înălțat Sfânta Cruce în cele patru părți ale orizontului, în ciuda incidentului nefericit pricinuit de armenii care au încercat să împiedice Litania credincioșilor ortodocși.

Urcând, procesiunea a trecut pe lângă paraclisele celor Șapte Stâlpi și în jurul Sfântului Mormânt  de trei ori, apoi prin paraclisul Sfintei Coborâri de pe Cruce, a urcat pe Înfricoșătoarea Golgota.

Acolo, Patriarhul a înălțat Crucea în cele patru părți ale orizontului, după Status Quo-ul închinării și așezând Sfânta Cruce pe Sfântul Altar de pe Golgota, oamenii s-au închinat la locul unde a stat adevărata Sfântă Cruce pe care Domnul nostru Iisus Hristos a fost bătut în cuie pentru mântuirea noastră.

După ce s-au închinat la Sfânta Cruce și au primit frunze de busuioc binecuvântate, creștinii în procesiune au coborât la Sfântul Altar al catoliconului, unde au primit binecuvântarea finală și de unde au purces spre Patriarhie.

La Patriarhie, Preafericirea Sa a ținut următorul cuvânt de învățătură:

„Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Gal. 6:14) predică Sfântul Pavel.

Onorate domnule Consul General al Greciei, Christos Sophianopoulos,

Cuvioși Părinții și frați,

Creștini și pelerini evlavioși

Puterea Sfintei și de viață dătătoarei Cruci ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt al pătimirii pe Cruce și în același loc unde a fost găsită Crucea, ca să putem să-i sărbătorim cu cinste înălțarea universală.

„Înălțându-Te Tu Stăpâne pe Cruce, împreună ai înălțat toată firea lui Adam cea căzută; pentru aceasta înălțând preacurată Crucea Ta, iubitorule de oameni, tăria Ta cea din înălțime cerem, grăind: Mântuiește, Înalte, ca un Dumnezeu milostiv, pe cei ce cinstesc cinstită și de lumină purtătoare dumnezeiască înălțarea Crucii Tale” spune imnograful.

De aceea, Sf. Pavel se laudă și întreaga Biserică a lui Hristos împreună cu el. Într-adevăr, întreaga natură căzută a omenirii a fost co-înălțată în Crucea lui Hristos, noul Adam, și a fost slobozită de păcatul neascultării prin ștergerea înscrisului rânduielilor împotriva noastră (Col. 2:14).

Cu alte cuvinte, fostul Înger de lumină al slavei lui Dumnezeu, fiind obsedat de boala blestemată a înșelăciunii, a fost transformat într-un înger al întunericului și un șarpe rău, diavolul neascultării. Dimpotrivă, Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos „S-a smerit pe Sine ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce; pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.“(Filipeni 2: 8-10). Crucea lui Hristos a devenit lemnul supunerii binecuvântate și al smereniei desăvârșite, trofeul dumnezeiesc și arma împotriva diavolului și a dușmanilor văzuți și nevăzuți. Iată de ce Sfânta Cruce este frumusețea Bisericii și păzitoarea întregii lumi. În plus, după cuvântul Sfântului Grigorie Palama, Sfânta Cruce Îl slăvește și Îl înalță pe Mântuitorul nostru Hristos, arătându-și biruința în lume.

Cu alte cuvinte, fostul Înger de lumină al slavei lui Dumnezeu, fiind obsedat de boala blestemată a înșelăciunii, a fost transformat într-un înger de întuneric și un șarpe rău, diavolul neascultării. Dimpotrivă, Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Isus Hristos “sa smerit și sa supus până la moarte, chiar și moartea crucii. De aceea Dumnezeu la înălțat foarte mult și ia dat un nume care este deasupra oricărui nume: pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi, de lucruri în ceruri și de pe pământ și de sub pământ “(Filipeni 2: 8-10). Și crucea lui Hristos a devenit lemnul supunerii binecuvântate și a umilinței finale, trofeul divin și arma împotriva diavolului și a dușmanilor vizibili și invizibili. Iată de ce Crucea Sfântă este frumusețea Bisericii și tutorele întregii lumi. În plus, conform Sfântului Grigorie Palama, Crucea Sfântă glorifică și înalță pe Mântuitorul nostru Hristos, manifestându-și victoria în lume.

Prin urmare, împreună cu Sf. Pavel și imnograful Bisericii, să spunem: „Doamne, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care  suferind, a omorât patimile. Pe această Cruce a Domnului noi toți o avem drept laudă, căci mântuirea noastră este acest lemn, armă a păcii, biruință neînvinsă.“Amin. La mulți ani.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/XESlqN-rd6U

ngg_shortcode_2_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Luni, 15/28 august 2017, Patriarhia a prăznuit, cu mare fast, Adormirea Maicii Domnului, după tipicul închinării la Mormântul Maicii Domnului de la Ghețimani.

Acolo, unde Mormântul Maicii Domnului este Sfântul Altar, s-au slujit Utrenia și Sfânta Liturghie, conduse de Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropoliți Isihie de Kapitolia și Timotei de Bozra, pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh de Constantina, Metodie al Taborului, Dimitrie de  Lydda, pe ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis și pe ÎPS Mitropoliți Pantelimon de Maronia și Komotini din Biserica Greciei și Chiril de Erythra din Patriarhia Ecumenică, aflați în vizită, ieromonahi și preoți vizitatori din alte Biserici ortodoxe, arhidiaconul Marcu și ierodiaconii Anastasie și Agapie. Răspunsurile la strană au fost date de protopsaltul corului de la Preasfânta Biserică a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos, în limbile greacă și rusă, și de corul Sfintei Catedrale  Iacob Ruda Domnului, condus de domnul George Kamar, în limba arabă. La slujbă a fost prezent Consulul General al Greciei în Ierusalim, Domnul Christos Sophianopoulos, și au participat numeroși localnici, creștini arabi din Ierusalim și din teritoriile ocupate, și pelerini din Grecia, Cipru, Rusia, Ucraina și România.

Preafericirea Sa a predicat cuvântul lui Dumnezeu în fața creștinilor adunați la slujbă, după cum urmează:

“Adunatu-s-a ceata ucenicilor, cu preaslăvire de la marginile lumii, sa îngroape trupul tău cel dumnezeiesc și nestricat” – spune imnograful Bisericii.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini,

Harul Mormântului Preabinecuvântatei și Pururea Fecioarei Maria ne-a  adunat pe toți, din toate colțurile lumii, în Cetatea Sfântă a Ierusalimului, pentru a face pomenirea Adormirii Maicii Domnului, pe de o parte, și mutarea ei la viață, și anume la Fiul Său și Fiul Dumnezeului nostru, Iisus Hristos, pe de altă parte.

Sărbătoarea de astăzi are o semnificație specială nu doar pentru credința noastră creștină ci și pentru Biserica lui Hristos în ansamblul său, și în special pentru Biserica locală din Ierusalim. Și aceasta este așa întrucât, după cuvântul Sfântului Ioan Damaschin, „Aceasta [Biserica Ierusalimului], mama Bisericilor de pe întreg pământul, a devenit sălașul Maicii Domnului după ce Fiul a înviat din morți. Și cu imnuri îngerești și apostolice, trupul Său primit de Dumnezeu a fost adus și îngropat în Ghețimani, locul în care cântările și imnurile îngerești n-au încetat timp de trei zile”.

Sfânta noastră Biserică și membrii săi credincioși participă astăzi la această experiență îngerească și apostolică, în mod perceptibil și tainic, prin Taina Euharistiei, prin Sfânta Liturghie care se slujește chiar în acest Mormânt al Maicii Domnului, care a găzduit trupul cu adevărat primit de Dumnezeu al Preasfintei Născătoare și Pururea Fecioarei Maria.

Acest mormânt al Maicii Domnului este un semn și o mărturie incontestabilă a minunii paradoxale a Adormirii și Mutării la Cer a preacuratului trup al Născătoarei de Dumnezeu, al  Mariei Celei pline de Dar, după cum spune imnograful: „O prea slăvită minune! Izvorul vieții în mormânt se pune, și scară către Cer mormântul se face. Veselește-te, Ghețimani, a Născătoarei de Dumnezeu sfântă casă. Să strigăm credincioșii, pre Gavriil având începător cetelor: Cea plină de Dar, bucură-Te, cu Tine este Domnul, Cel ce dă lumii prin Tine mare milă.”

Harul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se revarsă neîncetat, deoarece nici puterea dumnezeiască nu este îngrădită în mormânt, nici nu există o restricție a binefacerilor Maicii Domnului, așa că dragii mei, să luăm aminte la cuvintele Sfântului Ioan Damaschin: „Să facem din mintea noastră un cufăr prețios pentru Născătoarea de Dumnezeu. Prin Care Duhul Sfânt ne-a dat nouă, oamenilor, pe Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, căruia se cuvinte cinstea și slava, împreună cu Tatăl Cel fără început și Prea Sfântul și de Viață Dătătorul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. La mulți ani!“

După slujbă, Egumenul Sfântului Locaș, ÎPS Arhiepiscop Dorotei de Avela, a oferit o recepție la Egumenie soborului patriarhal și creștinilor care au participat la slujbă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/dNlVKe6atSU

ngg_shortcode_3_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Sâmbătă, 6/19 august 2017, Patriarhia a prăznuit Schimbarea la Față a Domnului.

La acest praznic împărătesc, Biserica pomenește evenimentul care a avut loc cu puțin timp înainte de Patima Sa pe Cruce, când Domnul S-a urcat pe Muntele Tabor cu ucenicii aleși, Petru, Iacob și Ioan și i-a făcut părtași la și martori ai slavei Sale, ai Luminii necreate celei veșnice dintru începuturi, spre a-i pregăti pentru învierea Lui, prin vederea dumnezeiască în care L-au văzut și au auzit glasul Tatălui mărturisind: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, întru Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L”.

1. Pe Muntele Tabor

Acolo, Preafericitul Teofil, Părinte nostru și Patriarhul Ierusalimului, a oficiat Vecernia seara și privegherea de la miezul nopții în aer liber, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Timotei de Bozra, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina din Patriarhia Ierusalimului, ÎPS Mitropolit Ieronim de Mouanza din Tanzania de la Patriarhia Alexandriei și ÎPS Mitropolit Teodosie din Noua Siberie de la Patriarhia Moscovei, ÎPS Mitropolit Procopie de Tanagra. La rugăciune au participat un număr mare de ieromonahi și preoți din alte Biserici ortodoxe, aflați în pelerinaj, arhidiaconul Marcu și diaconul Dimitrie. Răspunsurile la strană au fost date de Pr. Gheorghe în strana din dreapta și de corul din Acra condus de Arhimandritul Filotei în strana din stânga, la slujbă participând nenumărați credincioși din Grecia, Rusia, Ucraina, România, Cipru și localnici din zona Galileii.

Înainte de Sfânta Împărtășanie și de binecuvântarea strugurilor, Preafericirea Sa a predicat cuvântul lui Dumnezeu acestei cuvioase adunări de credincioși, după cum urmează:

„Suit-a Hristos pe Petru, pe Iacob și pe Ioan în munte înalt deosebi, și S-a schimbat la față înaintea lor; și a strălucit fața Lui ca soarele și hainele Lui s-au făcut albe ca lumina. Și s-au arătat Moise și Ilie grăind cu Dânsul. Și nor luminos i-a umbrit pre ei; și iată glas din nor zicând: acesta este Fiul Meu iubit, întru Care am binevoit. Pe acesta să-l ascultați!”

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini

Cel Care S-a schimbat la față pe acest Sfânt Munte Tabor înaintea Ucenicilor și Apostolilor Săi, Domnul nostru Iisus Hristos, ne-a adunat pe toți pentru a sărbători acest mare eveniment mântuitor al manifestării luminii neapropiate a slavei lui Dumnezeu.

Evenimentul schimbării la față a Domnului nostru Iisus Hristos a avut loc chiar înainte de patima Sa pe cruce și de înviere. Sfinții evangheliști și apostoli descriu cu exactitate experiența pe care au avut-o și ai cărei martori au devenit, prin văz și prin auz. „Pentru că noi v-am adus la cunoştinţă puterea Domnului nostru Iisus Hristos şi venirea Lui, nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri” spune Sf. Petru (2 Petru 1:16).

Iar „slava” Domnului nu este nimic altceva decât slava Fiului Celui Unul Născut și Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit”. Şi acest glas noi l-am auzit, pogorându-se din cer – spune Petru – pe când eram cu Domnul în muntele cel sfânt“(2 Petru 1: 17-18).

Acest glas s-a auzit din cer atât în timpul botezului din râul Iordan cât și al  Schimbării la față de pe Muntele Tabor, și a fost una dintre cele mai puternice mărturii dintre toate cele care au venit vreodată din ceruri pe pământ. Prin acest glas, Dumnezeu Tatăl Și-a exprimat profunda bine-voire întru Mesia Hristos și prin El față de noi, care am fost inoculați în trupul Său mistic, și anume în Biserică. Mai mult decât atât, glasul care a venit prin norul luminos îi îndeamnă pe ucenici să Îl asculte pe El, Fiul Cel iubit al lui Dumnezeu: „pe acesta ascultați-L” (Matei 17: 5).

Acest îndemn dumnezeiesc – „pe acesta ascultați-l!” – iubiții mei frați, ne este și nouă adresat, mai ales la acest mare praznic, după cum spune imnograful: „veniți, iubitorilor de lucruri dincolo de mintea omenească, să ne uităm tainic la Hristos, Cel Ce a strălucit luminos cu lumina dumnezeirii. Și să ascultăm glasul sfânt al Tatălui, zicând că este Fiul Său iubit, Care pe Muntele Tabor Și-a arătat lumina asupra neputințelor omenești și Și-a revărsat în puternice pâraie luminarea pentru sufletele noastre”.

Norul strălucitor care i-a acoperit pe ucenici, precum și glasul care a venit prin el (Matei 17: 5) sunt semnele și modul prin care Dumnezeu se arată, ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur: „Așa apare întotdeauna Dumnezeu. Nori și negură Îl înconjoară” – după cum spune Psalmistul (97: 2), în timp ce, după cuvântul lui Zigavinos: „Dumnezeu este așezat pe un nor”, iar psalmistul spune din nou: „Cel ce întinzi norul ca un cort” (Psalmul 103: 3 ). Și acest lucru se datorează faptului că Dumnezeu este lumină necreată și, prin urmare, de neapropiat. Dacă Dumnezeu nu s-ar fi făcut om ca noi, cine ar fi putut vedea slava de negrăit a lui Dumnezeu, Care locuiește întru lumină neapropiată? – ne învață Sf. Chiril din Alexandria, citându-l pe Sf. Pavel (1 Timotei 6:16).

Cei aleși dintre Apostolii și ucenicii lui Hristos, Petru, Iacob și Ioan, au văzut lumina neapropiată a dumnezeirii doar într-o mică măsură și nu foarte clar, din moment ce au fost  – după cum spune imnograful – „la pământ, cuprinși de bucurie dumnezeiască”: „când Apostolii cei mai aleși au văzut șuvoiul de necuprins al luminii Tale pe Muntele Schimbării la Față, Hristoase fără de început, și Dumnezeirea Ta de care niciun om nu se poate apropia, au căzut la pământ, cuprinși de bucurie dumnezeiască”

Și noi, dragii mei frați, care stăm pe acest Sfânt Munte al Taborului, să-L rugăm pe Dumnezeul și Mântuitorul nostru Hristos, ca împreună cu Proorocul Moise, cel ce L-a văzut pe Dumnezeu și cu Proorocul Ilie cel în carul de foc, și cu Sfinții Apostoli Petru, Iacob și Ioan, să fim aflați vrednici de slava luminii Sale neapropiate, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Stăpâne noastre și Născătoare de Dumnezeu. Amin.”

În dimineața sărbătorii, ÎPS Mitropolit Chiriac de Nazaret a slujit Sfânta Liturghie, la care au participat numeroși credincioși ortodocși aflați sub jurisdicția patriarhiei în Galileea și în Acra.

La amiază, Părintele Stareț, Arhimandritul Ilarion a oferit o masă soborului patriarhal și celui arhieresc.

2. La Mormântul Maicii Domnului

De asemenea, Sfânta Liturghie s-a slujit la mormântul Maicii Domnului, după status quo-ul închinării la Locurile Sfinte. Slujba a fost condusă de ÎPS Arhiepiscop Dimitrie de Lydda, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul corului Bisericii Ortodoxe a Învierii, Arhimandritul Aristovoulos. La slujbă au participat numeroși creștini evlavioși.

Egumenul de la Mormântul Maicii Domnului, ÎPS Arhiepiscop Doroteu de Avela, a oferit o recepție tuturor celor prezenți.

3. Ramalla

Sfânta Liturghie s-a slujit la Sfânta Mănăstire a Schimbării la Față a Domnului din Ramalla, condusă de ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis, cu participarea a numeroși membri ai parohiei comunității ortodoxe din Ramalla.

La amiază, părintele stareț, Arhimandritul Galaction, a oferit prânzul soborului arhieresc la un restaurant din oraș.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/3jPbMa8XrjI

ngg_shortcode_4_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Sâmbătă seara, pe 30 iulie / 12 august 2017, a avut loc o conferință de presă cu reprezentanții mass-media din Iordania și din alte țări la Mitropolia din Amman a Patriarhiei greco-ortodoxe a Ierusalimului.

În cadrul acestei conferințe de presă și în transmisiunea TV în direct, Preafericitul Patriarh Teofil al Ierusalimului a denunțat recenta decizie nedreaptă a Tribunalului israelian care confirmă contractele ilegale de închiriere a hotelurilor de la Poarta Jaffa, deținute de Patriarhia Ierusalimului în 2005, atunci când contractele au fost semnate de către Patriarhul Irineu al Ierusalimului și de asociatul său financiar, domnul Nikolaos Papademas, cu gruparea de coloniști evrei înregistrată off-shore „Ateret Kohanim”.

Textul apelului Preafericitului Patriarh al Ierusalimului este postat în limba engleză pe link-ul de mai jos:

http://www.jp-newsgate.net/en/2017/08/12/34370

Apelul Preafericitului a fost urmat de răspunsurile Sale prin intermediul Arhimandritului Hristofor la întrebările reporterilor referitoare la modul de gestionare a proprietăților Patriarhiei și la protecția drepturilor creștinilor în Țara Sfântă în general și mai ales în Ierusalim, Orașul Sfânt al celor trei religii monoteiste.

Din partea Secretariatului-General

Amman – 12 August 2017

Bună ziua.

Vă mulțumesc tuturor că ați venit la această conferință de presă.

Suntem astăzi aici pentru a transmite acest mesaj din Regatul Hașemit al Iordaniei, aflat sub cârmuirea Majestății Sale Regele Abdullah al II-lea care, în conformitate cu status quo-ul și cu dreptul internațional, este custodele recunoscut al locurilor sfinte islamice și creștine din iubita noastră Țară Sfântă.

În ultimele săptămâni, Orașul nostru Sfânt Ierusalim a trecut prin valuri turbulente de evenimente care au aruncat Patriarhia noastră, împreună cu toate celelalte Biserici și comunități creștine din Țara Sfântă, în apele tulburi ale tensiunilor și intereselor politice. Cea mai recentă evoluție este bine-cunoscuta hotărâre judecătorească în cazul „Poarta Jaffa“, care a depășit atât de mult limitele justiției și ale rezonabilului.

Am păstrat tăcerea, rămânând martorii răbdători ai unei campanii dure împotriva Noastră și împotriva Patriarhiei Noastre, a cărei putere părea să crească în fiecare zi, prin acuzații false și calomnii, direcționate împotriva moștenirii Noastre și a integrității Noastre. Astăzi, sentimentul datoriei și angajamentul Nostru, încredințate Nouă de către Domnul, ne fac să punem capăt tăcerii și să spunem: Gata, destul.

Suntem constrânși să întreprindem această acțiune fără precedent de a convoca această conferință de presă pentru a respinge în mod public și clar hotărârea nedreaptă a Tribunalului Regional israelian în cazul „Poarta Jaffa“. Această bătălie legală care durează de un deceniu a dus la o hotărâre nedreaptă ce a nesocotit toate dovezile legale clare și concrete ale Patriarhiei care au demonstrat reaua credință, luarea de mită și conspirația. O astfel de hotărâre judecătorească în favoarea grupului de coloniști Ateret Cohanim poate fi interpretată doar ca fiind motivată politic.

Această hotărâre părtinitoare care afectează nu doar Patriarhia ci lovește și în inima Cartierului Creștin din Orașul Vechi vine într-un moment extrem de delicat și de sensibil și cu siguranță, va avea un efect negative extrem asupra prezenței creștine în Țara Sfântă. Ea ar putea duce la escaladarea tensiunii în comunitatea noastră, pe care cu toții ne străduim, cu sârguință, să o disipăm.

Vom iniția procedura de recurs la Înalta Curte de Justiție unde avem încredere că se va lua o hotărâre bazată exclusiv pe chestiuni de drept, procedură și justiție. Patriarhia va întreprinde acum tot ce îi stă în putere pentru ca această hotărâre nedreaptă să fie anulată.

Îngrijorarea Noastră cu privire la politizarea cazului „Poarta Jaffa“ devine mai acută datorită acțiunii recente a 40 de membri ai Knessetului care, în urmă cu două săptămâni, au semnat un proiect de lege propus spre dezbatere în Parlamentul israelian și care, dacă va fi aprobat, ar restrânge în mod grav drepturile Bisericilor de a se ocupa în mod liber și independent de terenurile lor și ar amenința cu confiscarea acestora.

Acest proiect de lege este o încercare clară de a priva Patriarhia Noastră, veche de 2.000 de ani, precum și Bisericile prezente de secole în Țara Sfântă, de libertatea Noastră legitimă și istorică și de independența Noastră. Acest proiect de lege intolerabil, în cazul în care va fi aprobat, ar fi o încălcare clară a fiecărui tratat internațional care a guvernat regiunea și ar fi un atac insuportabili la libertatea religioasă.

Solicităm o reuniune de urgență a Întâi Stătătorilor Bisericilor din Țara Sfântă,

pentru a ne coordona opoziția și răspunsul la aceste evoluții alarmante și grave care vor afecta nu doar comunitatea locală creștină din Țara Sfântă ci și fiecare creștin din întreaga lume, pentru care Ierusalimul și Țara Sfântă sunt de o importanță spirituală maximă.

Rămânem pe deplin angajați să ne îndeplinim misiunea pastorală și duhovnicească, așa cum ne-a fost încredințată de Pronia Dumnezeiască. Chiar acum, când ne confruntăm cu aceste evoluții șocante și fără precedent, asigurăm iubita noastră comunitate creștină din Țara noastră Sfântă, din regiunea noastră a Orientului Mijlociu și din străinătate că noi, Patriarhia Ierusalimului și Frăția Sfântului Mormânt, vom rămâne fideli misiunii noastre de a fi păzitorii și slujitorii Sfântului Mormânt al lui Hristos și ai tuturor Locurilor Sfinte. Vom face tot ce Ne stă în putere pentru a susține statutul proprietăților Patriarhiei și al Bisericilor noastre surori și vom fi constanți în protejarea prezenței creștine în regiunea noastră, față de care atât hotărârea judecătorească din cazul „Poarta Jaffa” cât și proiectul de lege propus în Knesset sunt atacuri atât de grave.

Cuvintele nu sunt suficiente pentru a sublinia gravitatea extremă a acestei situații.

Facem apel la Președintele Trump, la Președintele Putin, la Regele Abdullah al II-lea, la Președintele Abbas, la Președintele Rivlin, la Premierul Tsipras, la Președintele Anastasiades, la Secretarul General Guterres, la Președintele Juncker,

Precum și la toți Întâi-Stătătorii Bisericilor Noastre Surori din lume și

la comunitatea internațională,

să intervină pentru a se asigura că dreptatea și libertatea biruiesc în aceste chestiuni.

În acest caz, dreptatea e spre binele nu doar al comunității creștine de aici ci și al tuturor cetățenilor Țării Sfinte, astfel încât toți cei care numesc Cetatea Sfântă a Ierusalimului și Țara Sfântă casa lor să poată trăi în libertate și în pace.

Ne rugăm lui Dumnezeu Celui Atotputernic să ne întărească pe Noi și pe frații Noștri în aceste vremuri grele și tulburi. Fie ca Dumnezeu să ne încununeze eforturile cu reușită, astfel încât să se facă dreptate și să se ajungă la pace.

Mulțumesc.    

Joi 28 iulie / 10 august 2017, Patriarhia a făcut pomenirea Părintelui nostru printre sfinții Ioan cel Nou Hozevitul, din România, la Sfânta Mănăstire a Sfinților Gheorghe și Ioan Hozeviții, unde a trăit în nevoințe și a adormit întru Domnul.

Acest Sfânt a fost canonizat de Patriarhia Ierusalimului în anul mântuirii noastre 2015.

La Sf. Mănăstire a metaniei sale, în cinstea Sfântului s-a slujit privegherea de către  Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, slujbă care a început seara și s-a terminat cu Sfânta Liturghie în zorii zilei de joi.

La începutul privegherii, starețul Mănăstirii, Părintele Constantin, a adresat următoarea cuvântare Preafericirii Sale:

 „Să îl cinstim pe nevoitorul peșterilor din Horat,

 Pe făcătorul de minuni Ioan, steaua cea nouă, strălucitoare, răsărită din Mănăstirea Hozeva”

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Preasfințit Sobor,

În mijlocul arșiței verii, cu temperaturi ridicate, în mijlocul stâncilor arzător de fierbinți și al dunelor înflăcărate, sărbătoarea Sfântului Ioan cel Nou de la Hozeva este o oaza de înrourare! El este prefigurat în scrierile Sfântului Varsanufie, unul din marii nevoitori ai veacului al VI-lea, care spune:

„Așa cum a făcut Domnul cu cei dintâi [Apostolii Săi] … tot astfel poate lucra prin cei prezenți [Sfinții Săi] … pentru că știu de un slujitor al lui Dumnezeu din neamul nostru, din vremurile noastre și în acest loc binecuvântat, care poate învia oamenii din morți în numele Domnului nostru Iisus Hristos și poate scoate demoni, și vindecă boli fără leac și face alte minuni … Căci corabia a trecut peste furtună, și tot astfel ostașul peste războaie, căpitanul a stăpânit stihiile, plugarul, vremea rea, negustorul a scăpat de tâlhari și călugărul s-a desăvârșit în singurătate …” (p.390 Filocalia).

Preafericirea Voastră,

Profităm de această ocazie pentru a vă mulțumi din adâncul inimilor noastre pentru afecțiunea vădită și dragostea părintească față de Lavra istorică de la Hozeva, întrucât – prin grija activă și acțiunile coordonate ale Preafericirii Voastre – Mănăstirea noastră, care a suferit timp de doi ani din lipsa apei, a fost recent conectată la Compania de apa „Mekorot“. Cu sinceritate și fără excepție, mulțumim tuturor celor care au lucrat și au trudit în deșertul Iudeii, pentru furnizarea apei prețioase, care literalmente ne-a împrospătat! După cuvântul Scripturii: „Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă, în numele Meu … nu-şi va pierde plata sa” (Marcu 9:41).

 Ca Fii recunoscători ai Preafericirii Voastre,

Vă urăm bun venit!”

De asemenea, Preafericirea Sa s-a adresat Părintelui Constantin, starețul Mănăstirii:

„Preacuvioase egumene al acestei Sfinte Mănăstiri, Părinte Constantin,

Adierea miresmei duhovnicești a acestui loc sfânt de la Hozeva ne-a adunat în oaza duhovnicească a pârâului Horat pentru a-l cinsti pe cel intrat în rândul sfinților, pe Ioan cel Nou, care provine din România.

Cinstirea sfinților Bisericii lui Hristos este ofranda smerită a nemăsuratei iubiri de oameni și darul Dumnezeului Celui în Treime slăvit dat nouă, slujitorilor Săi umili și nevrednici și întregii obști creștine.

Spunem aceasta întrucât sfinții și oameni sfinți ai Bisericii noastre, slujitori ai lui Hristos, sunt luminătorii care ne îndrumă în mijlocul oceanului aspru și al întunericului spre limanuri sigure, spre porturi de mântuire, porturi pline de lumina desăvârșită și de neatins a Schimbării la Față a Mântuitorului nostru Hristos.

Această lumină desăvârșită și de neatins nu este nici nematerială, nici solară, ci este lumina care strălucește prin moaștele nestricăcioase ale sfinților. Sfinții care, după ce s-au făcut de un trup și sânge cu Hristos, Dumnezeu Cuvântul Cel întrupat din Sfânta Maria Născătoarea de Dumnezeu și Care S-a făcut om, dau mărturie și vestesc slava Dumnezeului Celui adevărat. Mărturisesc și vestesc măreția Facerii; și în același timp, ne învață ce s-a făcut dușmanului omului, și anume că puterea diavolului a fost biruită de învierea din morți a Mântuitorului nostru Hristos. Toți sfinții – printre care se numără și Părintele nostru Ioan – au fost îngropați în moartea lui Hristos, și astfel au și înviat în învierea lui Hristos.

Prin urmare, cu frică de Dumnezeu și cu credință, să venim la Sfântul nostru Părinte Ioan, care ne-a chemat pe noi, nevrednicii, să slujim la această sărbătoare a sa și să-L slăvim pe Cel care i-a slăvit pe sfinții Săi. Amin.”

A urmat slujba de priveghere, la care împreună-slujitori au fost ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis și ieromonahi aghiotafiți. Răspunsurile la strană au fost date de trei psalți din Grecia, la slujbă participând creștini din Grecia, Rusia, România și preoți vorbitori de limba arabă.

În fața celor prezenți, Preafericirea Sa a predicat cuvântul lui Dumnezeu, după cum urmează:

„Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei.” [Domnul i-a făcut pe sfinții Săi vrednici de cinste pe pământ și toate cele plăcute Lui se află întru ei], spune Proorocul David (Psalm 15:3).

Iubiți Frați și părinți,

Cucernici pelerini ai Sfintei Mănăstiri Hozeva,

Minunata comoară a pământului aghiotafit al Palestinei, Sfântul Ioan cel Nou, ne-a adunat în această sihăstrie pentru a-i face pomenirea anuală.

Părintele nostru printre Sfinți Ioan este, într-adevăr, o minunată comoară cu care ne mândrim, căci în mod minunat, omul stricăcios se îmbracă în nestricăciune și omul pământesc devine ceresc. Mărturie de netăgăduit stau sfintele sale moaștele, neatinse de stricăciune, plăcut mirositoare cu „miros cu bună mireasmă, jertfă primită, bineplăcută lui Dumnezeu “ (Filipeni 4: 18), și nouă, celor care le cinstim cu credință, ne dau „darurile vindecărilor” (1 Cor. 12: 9).

Interpretând cuvintele lui David „Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei“ (Psalmul 15: 3), Sfântul Atanasie cel Mare spune: David îi numește sfinți pe cei care au fost sfințiți prin Duhul Sfânt, în timp ce pământul este Biserica lui Hristos. Lor, celor așezați pe pământul lui Dumnezeu, și anume în Biserică, El le-a făcut cunoscută voia lui Dumnezeu Tatăl prin Fiul Său, Domnul nostru Iisus Hristos. Mai mult, avându-și patria în ceruri, sfinții trăiesc pe pământul lui Dumnezeu chiar dacă sunt încă în viață pe acest pământ; „Avându-și sălaș în ceruri, sfinții trăiesc pe pământ[ul Domnului], chiar din viața lor pământească.“

Să îl ascultăm pe Sf. Pavel spunând: „cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos, Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Şi supune Sieşi toate” (Fil. 3: 20-21).

Sfinții se sfințesc prin împărtășire (EPE Împotriva lui Eunomios, 3).

Comentând aceste cuvinte ale Sfântului Pavel: „Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale [a lui Hristos]“ (Filipeni 3:21.), Zigavinos spune; „Transformarea …[înseamnă] trecerea de la stricăciune la nestricăciune și de la necinste la cinstire“. Iar Theodoritos Kyrou spune: „trupul nostru va fi potrivit slavei Sale [a lui Hristos], nu după mulțimea slavei ci după tăria ei. Căci este atât de luminoasă.”

Tocmai această transformare a trupului, și anume trecerea de la stricăciune la nestricăciune, a reușit să o dobândească Părintele nostru printre Sfinți Ioan prin nevoințe ascetice și, desigur, prin puterea și lucrarea lui Hristos. Cu alte cuvinte, Sf. Ioan însuși s-a făcut om desăvârșit întru Iisus Hristos (Col. 1:28), după sfatul și învățătura înțeleptului Pavel care zice: Cei care sunt într-adevăr ai lui Hristos au răpus omul de carne împreună cu patimile și poftele ei. „Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul împreună cu patimile şi cu poftele“ (Gal. 5:24).

La această cauză Sfântul nostru Părinte și purtător de Dumnezeu Ioan ne cheamă pe noi toți, cei care îi cinstim pomenirea „ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui“ (Evrei 12:10). Și pentru aceasta, „Că scris este: : «Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt »”(1 Petru 1:16), zice Domnul.

Ca să răspundem întrebării „cum sfinții se împărtășesc de sfințenia lui Dumnezeu?”, Sfântul Grigorie Palama ne îndeamnă să-l ascultăm pe Sf. Vasile cel Mare, care spune: „Precum fierul care este în foc nu-și pierde proprietățile de fier, ci făcându-se arzător prin puternica legătură cu focul și primind întreaga fire a focului, se preface în mijlocul focului după culoare și energie, tot astfel puterile sfinte, prin comuniunea cu Acela Care este prin firea Sa sfânt dobândesc sfințenia care pătrunde prin toate ipostazele lor și devine aidoma firii lor. Deosebirea dintre sfinți și Duhul Sfânt este aceea că pe când Duhul este Sfânt prin fire, ei [sfinții] devin sfinți prin împărtășire” (G.F.Ch. Împotriva lui Eunomios 3 vol.10).

Pomenirea sărbătorească de astăzi a Părintelui nostru printre Sfinți Ioan cel Nou, care s-a făcut urmaș al sfinților de pe Pământul Sfânt, al Bisericii Ortodoxe în general și al sfinților care au viețuit în peștera Mănăstirii Hozeva de pe pârâu Horat, în particular, aduce mărturie vie și de necontestat că Domnul nostru Iisus Hristos trăiește, Cel Care pentru mântuirea noastră S-a întrupat din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu și S-a botezat de la Sfântul Ioan Înaintemergătorul în râul Iordan, prin puterea Duhului Sfânt. Căruia I se cuvine toată slava, împreună cu Fiul și cu Sfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Sfânta Liturghie a fost urmată de o masa monahală, oferită de restauratorul și egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Constantin și de obștea sa.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/kRIapfOZ1LA

ngg_shortcode_5_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]