Joi, pe 20 iulie / 2 august 2018, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Proorocului Ilie Tesviteanul la Sfânta sa Mănăstire, la jumătatea distanței dintre Ierusalim și Betleem, lângă vechea mănăstire a Locului unde a șezut Maica Domnului.

Această mănăstire veche a fost construită în zona în care profetul Ilie a dormit sub un ienupăr când un înger al Domnului l-a trezit și i-a spus: „Scoală de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este calea! Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a bătut şi întărindu-se cu acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi” (3 Regi 19: 7-8).

În această mănăstire sfântă, cu ocazia sărbătorii, s-a slujit Vecernia în ajun, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gerassei. Sfânta Liturghie în dimineața zilei de sărbătoare a fost oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-I drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Ieromonahi Aghiotafiți, preoți vorbitori de limba arabă, Arhidiaconul Marcu, Ierodiaconul Evloghie și Diaconul Sofronie.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața celor adunați la slujbă:

„Cel arătat văzător de Dumnezeu, Tesviteanul, a văzut în Tabor împreună cu Moise cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pe Domnul Atotstăpânitorul întrupat”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși credincioși și închinători,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat astăzi în această preacinstită Biserică a Proorocului Ilie, vorbitorul cu Dumnezeu, pentru ca euharistic să slăvim pe Cel ce l-a slăvit pe el, pe Hristos Dumnezeul nostru, și cu bucurie și veselie să strigăm: Bucură-te, înger pământesc și omule ceresc, Ilie, cel cu nume mare!

Proorocul Ilie se distinge între prooroci, pentru că acesta nu numai că a proorocit întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, dar a și văzut, împreună cu Moise, pe Muntele Tabor, în ziua Schimbării la Față a Mântuitorului nostru Hristos, „cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și inima oamenilor pământeni nu le-a gândit”.

De altfel, Evanghelistul Luca îl pomenește pe Proorocul Ilie, când vorbește de Îngerul Domnului ce s-a arătat lui Zaharia, vestindu-i nașterea fiului lui, Ioan Botezătorul, care „va merge înaintea lui [Hristos] cu duhul și puterea lui Ilie” (Luca 1, 17), adică având darul duhovnicesc și lucrarea Proorocului Ilie.

Iar Apostolul Iacov, Fratele Domnului, pentru a sublinia puterea rugăciunii, îl dă exemplu pe Proorocul Ilie, zicând: „Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat să nu plouă și nu a plouat trei ani și șase luni. Și iarăși s-a rugat și cerul a dat ploaie și pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5, 17-18).  

Personalitatea cea plină de har a lui Ilie se arată lucrând cu tărie și cu râvnă dumnezeiască, atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, propovăduind pocăința și luptând împotriva idolatriei în care căzuse poporul lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, contribuția lui Ilie la păstrarea dumnezeieștii istorii descoperite Proorocului Moise în Muntele Sinai, adică a monoteismului moral, a fost hotărâtoare.

Grăitoare este în acest sens discuția dintre împăratul Ahab și Ilie: „…A zis Ahab către Ilie: Tu ești oare cel ce aduci nenorociri peste Israel? Iar Ilie a zis: Nu eu sunt cel ce aduce nenorocire peste Israel, ci tu și casa tatălui tău, pentru că ați părăsit poruncile Domnului și mergeți după Baal” (3 Regi 18, 17-18) și „după proorocii rușinii”.

Trebuie subliniat că acești prooroci ai rușinii erau preoții lui Baal și, pe de o parte, făceau proorocii vrăjitorești, iar pe de altă parte, slujeau zeiței Astarta-Afrodita prin desfrânare, orgii și alte fapte de rușine. De aceea se numeau prooroci ai rușinii.

Misiunea profetică a lui Ilie și îndemnul său spre pocăință au o însemnătate diacronică și referire directă la această vreme de acum a apostaziei și a fărădelegii. „Să nu vă amăgească nimeni cu niciun chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării” (2 Tesaloniceni 2, 3), spune dumnezeiescul Pavel, adăugând: „Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte” (2 Tesaloniceni 2, 7).

Aici, iubiții mei, se pune întrebarea: Ce sunt apostazia și fărădelegea? Sunt înșelăciunea „fiului diavolului, a vrăjmașului a toată dreptatea, care nu încetează a strâmba căile Domnului cele drepte” (Fapte 13, 10), potrivit înțeleptului Pavel.

Iar căile Domnului cele drepte sunt poruncile lui Dumnezeu, adică luminarea Duhului Sfânt care se dă oamenilor, pentru ca aceștia să ajungă la adevărul lui Hristos prin pocăință, după cum spune Proorocul Iezechiel: „Dacă nelegiuitul s-a întors de la nelegiuirea lui și a început să facă judecată și dreptate, pentru aceasta el va trăi” (Iezechiel 33, 19). Aceasta înseamnă că este drept ca, atunci când păcătosul, pocăindu-se, lasă păcatul și face dreptate, să trăiască foarte fericit datorită viețuirii lui celei noi în virtute.

Cu alte cuvinte, omul este chemat la pocăință în virtutea alegerii sale libere și a propriei răspunderi înaintea lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu este cel care lucrează în cel care se pocăiește. Acolo unde s-a înmulțit păcatul s-a dat din belșug harul, după cum spune dumnezeiescul Pavel. „Unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul” (Romani 5, 20). Și în alt loc spune: „Iar când bunătatea și iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat, El ne-a mântuit nu din faptele cele întru dreptate săvârșite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt” (Tit 3, 4-5).

Râvna lui Ilie era peste măsură: „Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Atotputernic, că fiii lui Israel au părăsit legământul Tău și numai eu singur a rămas” (3 Regi 19, 14). Dumnezeu, prin arătările Sale lui Ilie ca „vijelie năprasnică”, „cutremur”, „foc” și „adiere de vânt lin” (3 Regi 19, 11-12), îl învață pe proorocul Său – care era cuprins de deznădejde și descurajare, la vederea biruinței răului – că trebuia să se gândească la dragostea și îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, Care nu vrea moartea păcătosului, până ce acela se pocăiește. „Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință” (Luca 5, 32).

Așadar, iubiții mei frați, să-l rugăm pe de Dumnezeu insuflatul și de Dumnezeu purtătorul Ilie ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Maria, să se roage pentru noi Unuia iubitorului de oameni Dumnezeu. Și, împreună cu imnograful, să zicem: „Multă fărădelegea omenească și iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea nemăsurată văzând Proorocul Ilie s-a mâhnit mâniindu-se, și cuvinte de nemilostivire către Cel milostiv a întărâtat: Mânie-te strigând asupra celor ce s-au lepădat de Tine, Judecătorule prea drepte. Însă milostivirile Celui bun nicicum nu le-a pornit ca să muncească pe cei ce se lepădau de El; căci pururea așteaptă pocăința tuturor Unul iubitorul de oameni”. Amin.

După Sf. Liturghie, Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Paisie, a oferit o masă monahală celor prezenți.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/EbrAzU9AIeE

Sâmbătă, 15/28 iulie 2018 a avut loc instalarea celui desemnat prin hotărâre sinodală Epitrop Patriarhal al Iordaniei de nord, cu sediul în orașul Irbet, Arhimandritul Rafail.

Instalarea a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii săvârșită în Biserica Sfântului Gheorghe din Irbet, condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei – Secretar General, Hristofor al Kiriakoupolei, Aristobul al Madabei, Arhimandritul Rafail cel instalat Epitrop Patriarhal al Iordaniei de nord, Preoții Abdalla și Ioan din orașul Irbet și Ierodiaconul Evloghie. A cântat corul parohiei în arabă și greacă și au participat numeroși credincioși care s-au rugat pentru noul lor păstor.

Către această adunare Ortodoxă Preafericitul a ținut această cuvântare în limba greacă:

„Pe preoții cei dintre voi îi rog ca unul ce sunt împreună-preot și martor al patimilor lui Hristos și părtaș al slavei celei ce va să se descopere: Păstoriți turma lui Dumnezeu dată în paza voastră cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câștig urât, ci din dragoste, nu ca și când ați fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei” (1 Petru 5, 1-3), îi îndeamnă pe preoți Apostolul Petru.

Preacuvioase Arhimandrite Rafail,

Sfântul nostru Sinod, luând în vedere buna slujire cea de-a lungul anilor la Sfântul Lăcaș al Peșterii de Dumnezeu primitoare din Betleem, precum și activitatea pastorală cea plină de dumnezeiască râvnă, v-a desemnat, prin a Noastră Patriarhală și Părintească decizie, Epitrop Patriarhal în Regatul Hașemit al Iordaniei de Nord, cu sediul în orașul Irbet.

Această nouă slujire pastorală în vița Sfintei noastre Maici, Biserica Ierusalimului, sunteți chemat să o primiți, ascultând de cuvintele Corifeului Apostolilor, Petru, care zice: „Și cine vă va face vouă rău, dacă sunteți plini de râvnă pentru bine?” (1 Petru 3, 13).

Spunem aceasta pentru că „secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini” (Matei 9, 37) pe de o parte, „și grija veacului acestuia și înșelăciunea avuției înăbușă cuvântul [Evangheliei Domnului] și îl face neroditor” (Matei 13, 22) pe de altă parte, după cum o arată și semnele vremurilor.

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului având ca prim Ierarh pe cel hirotonit de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, pe Sfântul Apostol Iacov Fratele Domnului și, revenindu-i acest rol duhovnicesc în Pământul Făgăduinței de cele două părți ale râului Iordan, nu a încetat să bine-vestească dragostea lui Hristos cea arătată prin răstignirea, chenoza și jertfa Sa, ascultând iar cuvintele Apostolului Petru care zice: „Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să pășiți pe urmele Lui, Care n-a săvârșit nici un păcat, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui și Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind nu amenința, ci Se lăsa în știrea Celui Ce judecă cu dreptate. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn pentru ca noi, murind față de păcate, să viețuim dreptății, cu a Cărui rană v-ați vindecat” (1 Petru 2, 21-24).

Mărturii nemincinoase ale bunei-vestiri a dragostei lui Hristos constituie monumentele elino-ortodoxe din sânul binecuvântatului pământ al Regatului Hașemit al Iordaniei, păzite de-a lungul veacurilor și acum descoperite, precum Comunitățile creștine elino-ortodoxe vii care se bucură de respectul identității lor religioase, dar și de deplina libertate de a-și exercita îndatoririle liturgice. Acest adevăr îl dovedesc cei care locuiesc în acest oraș (Irbet) și în împrejurimile lui, creștini aflați în bună-înțelegere cu concetățenii lor de alte religii.

Cinstita noastră Obște Aghiotafită, arătată de către dumnezeiasca pronie ca paznic și slujitor ar Sfintelor Lăcașuri și sprijinitor al turmei noastre Creștine, continuă această misiune, urmând îndemnul dat de Sfântul Pavel ucenicului său Timotei: „Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin” (2 Timotei 4, 5).

Așadar, tu, părinte Rafail, adevărat fiu al Obștii Aghiotafite, plinește, adică du la bun sfârșit, slujba care ți-a fost încredințată în Biserică. Înmulțește talantul, dat ție de către Sfântul Duh, de iconom al casei lui Dumnezeu, continuând lucrarea pastorală plăcută lui Dumnezeu pe care a săvârșit-o predecesorul tău, Preasfințitul Arhiepiscop al Pellei Filumen „pildă făcându-te turmei” (1 Petru 5, 3).

Iar pe cei împreună-preoți cu tine cinstește-i „ca pe o adunare a lui Dumnezeu și legătură a Apostolilor”, „căci preoția este cea care aduce oamenilor toate cele bune. Cel care se pornește împotriva ei nu un om necinstește, ci pe Dumnezeu și Iisus Hristos cel Întâi-născut și Singurul după fire Arhiereu al Tatălui. Deci toate între voi să se săvârșească cu bună rânduială în Hristos. Laicii diaconilor să se supună, diaconii preoților, preoții Episcopului, Episcopul lui Hristos, după cum El Însuși Tatălui”, îndeamnă Sfântul Ignatie (BEP, vol. 2, p. 315).

 Iar această bună rânduială în Hristos constă în grija Păstorului duhovnicesc și a preoților întâi-stătători, față de cei despre care dumnezeiescul Pavel spune: „Să nu încetăm de a face binele căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi. Deci, până când avem vreme, să facem binele către toți, dar mai ales către cei de o credință cu noi” (Galateni 6, 9-10).

Într-adevăr, prin aceasta s-au distins toți Sfinții și martorii iubirii lui Hristos, precum Sfânta Muceniță Iulita și fiul ei Chiric, prăznuiți astăzi, care s-au arătat „stele strălucitoare pe tăria Bisericii, luminând pământul cu minunile lor”, potrivit imnografului.

Pe aceștia să îi rugăm și noi ca, împreună cu Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, să se roage Domnului Dumnezeu ca să vă dăruiască, părinte Rafail, Duh stăpânitor și păstoresc, iar nouă, milă și pace sufletelor noastre, iar cinstitului Rege Abdullah, împreună cu casa sa regală, și Regatului Hașemit al preaiubitei noastre Iordanii, putere, sănătate sufletească și trupească și lungime de zile, spre binele tuturor cetățenilor acestei țări și spre păzirea Sfintelor Locuri, mai ales a Sfintei Cetăți a Ierusalimului, aflate sub protecția Sa regală.

Și acum, Preacuvioase Arhimandrite Rafail, primește cinstita Cruce a Domnului, arma împotriva diavolului pentru ca prin ea și cu ea să îndreptezi pașii turmei tale spre lucrarea poruncilor Domnului. Amin”.

Iar Epitropul Patriarhal, Arhimandritul Rafail, a răspuns cu această cuvântare în limba greacă:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Din partea sfințitului cler și a poporului bine-credincios, cu sentimente de adâncă cinste, cu respectul cuvenit și cu duhovnicească bucurie, Vă primim astăzi în Irbet, sediul circumscripției patriarhale a Iordaniei de Nord, cu întâmpinarea evanghelică: „Binecuvântat cel ce vine întru numele Domnului” și cu cuvintele ale marelui Prooroc Ilie: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce bine-vestesc pacea, ale celor ce bine-vestesc cele bune”.

Prezența Voastră reprezintă pentru noi o mare binecuvântare, pentru că veniți din Sfânta Cetate a Ierusalimului, aducându-ne harul și binecuvântarea Preasfântului și de viață Purtătorului Mormânt și a tuturor Sfintelor Lăcașuri din Țara Sfântă. Prezența Voastră binecuvântată ne întărește, ne sprijină și totodată arată unitatea Bisericii noastre locale.        

Preafericite, ca o mărturisire vă spun că, ascultând de cinstita voastră poruncă, în urma hotărârii Voastre și a Sfântului Sinod, am venit în acest loc binecuvântat repetând în sinea mea cuvintele lui Hristos: „Am venit să slujesc”. Am venit să slujesc tainei mântuirii turmei și să împart cu dărnicie binecuvântarea lui Dumnezeu. Am venit să trăiesc bucuriile și tristețile oamenilor.

Din prima clipă, când am venit în acest binecuvântat loc m-am simțit ca acasă. Am găsit uși și inimi deschise. Am găsit preoți binecuvântați care în tăcere se străduiesc pentru binele Bisericii și al turmei și care din prima clipă m-au îmbrățișat și m-au înconjurat cu dragoste. Am găsit oameni evlavioși care respectă și cinstesc sfințitul cler. Dar mai ales am găsit copii, tineri și tinere care Îl iubesc pe Hristos și Biserica Lui. Acestui sfințit cler și alesului popor al lui Dumnezeu, Preafericite, am venit să le slujesc și voi fi alături de ei și mă voi ruga ca Dumnezeu să le dăruiască sănătate, putere și tot binele.

În acest moment sfânt, aflându-mă înaintea Voastră, vă chem pe toți să lucrăm împreună pentru slava lui Dumnezeu și a Sfintei Sale Biserici. Îi chem pe preoți, membrii Consiliilor noastre Bisericești, psalții noștri, colaboratori laici ai Bisericii, bărbați și femei, cei responsabili de Tineret și de Școlile catehetice, organizatorii de ceremonii și toți cei care lucrează în Biserică, și îi rog să-și continue lucrarea cu aceeași râvnă.

Toți, în Trupul Bisericii, trebuie să participe și să valorifice harismele pe care li le-a dat Dumnezeu. Împreună cu ei punem astăzi un nou început în slujba Circumscripției noastre. Singur nu voi putea să fac nimic. Toți împreună vom face ce putem. De aceea îi vreau lucrători împreună cu mine în Biserică pe clerici și pe laici, și le cer rugăciunile, sprijinul, ajutorul și cooperarea.

Mă simt adânc îndatorat să adresez calde mulțumiri tuturor celor care se află astăzi în acest sfințit loc al Sfântului Gheorghe, sfințiților Arhierei care s-au ostenit peste măsură să vină să participe la începerea noii mele slujiri. Preoților, corurilor de psalți, tinerilor și tinerelor, organizatorilor de ceremonii, și vouă tuturor vă mulțumesc și vă rog să vă rugați pentru nevrednicia mea.

De asemenea, doresc să mulțumesc tuturor agenților de pază care se află alături de noi încă de dimineață din zori. Și dăm slavă lui Dumnezeu pentru binecuvântarea de a fi în siguranță în patria noastră, datorită înțeleptei ocârmuiri a Maiestății Sale Regele Abdullah Bin Al Husein.

Preafericite,

În mod special vă mulțumesc din adâncul inimii pentru încrederea Voastră față de mine, pentru sfaturile Voastre părintești, pentru dragostea Voastră, și Vă rog mult să Vă rugați să împlinesc îndatoririle mele cu frică de Dumnezeu.

Cer binecuvântarea Voastră patriarhală și ca un fiu Vă doresc din inimă ca Dumnezeu cel în Treime să Vă dăruiască mulți ani, sănătate neclintită, credință fierbinte, gândul Răstignirii și al Învierii, astfel încât, călăuzit de Duhul Sfânt, să-i îndrumați pe credincioșii purtători ai numelui lui Hristos din străvechea Patriarhie Elino-Ortodoxă a Ierusalimului spre neîncetată rodire duhovnicească și să faceți să strălucească în vremurile de acum Lumina Crucii și a Învierii.”

După Apolis, credincioșii au primit anaforă și au sărutat dreapta Preafericitului.

Apoi s-au adunat în salon pentru agapă.

În continuare a avut loc masa de prânz la restaurantul din oraș în cinstea Patriarhului. În timpul acestei mese Preafericitul a ținut această cuvântare în limba greacă:

„Dragostea să fie nefățarnică. Urâți răul, alipiți-vă de bine. În iubire frățească, unii pe alții iubiți-vă; în cinste, unii altora dați-vă întâietate” (Romani 12, 9-10). „Nu răsplătiți răul cu rău, purtați grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii” (Romani 12, 17-18), îndeamnă marele Apostol Pavel.

Iubiți și cinstiți Părinți și Frați,

Stimate doamne și domni,

Mulțumim Sfântului și atotmilostivului Dumnezeu Care ne-a învrednicit să săvârșim dumnezeiasca Liturghie în Biserica Sfântului Gheorghe cu acest binecuvântat prilej al instalării noului nostru Epitrop Patriarhal în marele oraș Irbet al Regatului Hașemit al Iordaniei și în împrejurimile lui, a Preacuviosului Arhimandrit Rafail.

Ne bucurăm în mod special pentru că grija pastorală a Patriarhiei Elino-Ortodoxe a Ierusalimului în jurisdicțiile sale din cele două părți ale Iordanului continuă să se exercite fără incidente. Aceasta se datorează libertății manifestărilor religioase de care se bucură toate comunitățile creștine din Regatul Hașemit al Iordaniei.

Misiunea Patriarhiei Elino-Ortodoxe, adică a Bisericii Ierusalimului, are ca temelie poruncile Domnului, Care spune: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău” și „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22, 37-39).

Cel care Îl iubește pe Dumnezeu „cu toată inima lui” nu poate să nu îl iubească și pe aproapele lui, adică pe semenul lui, după cum propovăduiește și dumnezeiescul Pavel: „Purtați grijă de cele bune înaintea tuturor oamenilor. Dacă se poate, pe cât stă în puterea voastră, trăiți în bună pace cu toți oamenii” (Romani 12, 18).

Pacea cu toți oamenii o bine-vestesc și o propovăduiesc Sfintele Lăcașuri cărora cu jertfă de sine și lepădare de sine le slujește de-a lungul veacurilor tagma monahală a Frăției Aghiotafite.

Contribuția Patriarhiei Elino-Ortodoxe, împreună cu Frăția sa Aghiotafită, atât în ceea ce privește paza Sfintelor Locuri, ca locuri de închinare și rugăciune, cât și conviețuirea pașnică a creștinilor cu musulmanii și în general cu credincioșii religiilor avraamice, este recunoscută de către toți, și mai ales de cinstitul Rege al Regatului Hașemit al Iordaniei Abdullah Ibn Husein II, sub a cărui protecție se săvârșesc sfintele pelerinaje la locurile islamice și creștine din Ierusalim.

Noi, ascultând cuvintele înțeleptului Pavel: „Să urmărim cele ale păcii și cele ale zidirii unuia de către altul” (Romani 14, 19), am purces împreună cu Sfântul nostru Sinod la desemnarea de Epitropi Patriarhali în Amman, Madiva, Irbet și în alte părți, pentru ca în acest fel să răspundem la nevoile duhovnicești și sociale ale evlavioasei noastre turme creștine, dar și ca să întărim dificila, dar de Dumnezeu plăcuta, lucrare pastorală a iubiților și bine-credincioșilor noștri Preoți.

Pentru aceasta, considerăm că se cuvine să vă aducem calde mulțumiri vouă tuturor care, prin prezența voastră, cinstiți acest sfințit eveniment și, mai ales, autorităților locale – cele politice, cele ale armatei și cele ale poliției – și, desigur, Maiestății Sale Regele Regatului Hașemit al Iordaniei Abdullah Ibn Husein II, cel cinstit și iubit de Noi, a cărui ocârmuire constituie o garanție de stabilitate și pașnică conviețuire a comunităților naționale și religioase din această țară și, în general, din Orientul Mijlociu. Să aibă parte de mulți ani!

În fine, nu trebuie să omitem a aduce laude lucrării pastorale și sociale săvârșite de Preasfințitul Arhiepiscop al Pellei Filumen, câtă vreme a fost Epitrop al Nostru Patriarhal în Irbet. Atât Preacuviosului Arhimandrit Rafail, cât și Preasfințitului Arhiepiscop al Pellei Filumen, le dorim izbândă în noua lor misiune și slujire. Amin.”

Apoi, Arhimandritul Rafail, cel de curând instalat ca Epitrop Patriarhal, a răspuns prin această cuvântare în limba greacă:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Ziua de azi este una istorică pentru Iordania de Nord și noi toți primim vizita Voastră ca pe o mană din cer și ca pe roua din Ermon. Vizita Voastră este mereu pentru noi o deosebită cinste și binecuvântare. 

Ne-am învrednicit azi să Vă vedem în Biserica Sfântului Gheorghe în fața Sfintei Mese, conducând Sfânta Liturghie „binecuvântându-ne și sfințindu-ne”, iar acum, cu bucurie și veselie, Vă vedem în capul mesei pe Preafericirea Voastră, Cel Ce faceți cinste Preacinstitului Tron Patriarhal al cetății Marelui Împărat, Tronul Sfântului Iacov Fratele Domnului. De aceea, plini de bucurie și sfântă emoție, rostim cuvintele lui David: „Văzând pe fiii tăi ca niște vlăstare împrejurul mesei tale, bucură-te, veselește-te, aducându-i pe ei lui Hristos Mai Marele păstorilor”. Primiți mulțumirile noastre cele din adâncul inimii!

Mulțumesc autorităților locale care au luat parte la masa de astăzi dată în cinstea Voastră, exprimând în acest fel prețuirea lor față de străvechea Patriarhie a Ierusalimului și față de cinstita Persoană a ocârmuitorului ei, Patriarhul Ierusalimului. Cu ocazia recentei mele vizite la birourile lor, Preafericite, am fost primit cu entuziasm și respect din partea tuturor față de umila mea persoană. Aceste manifestări au fost atât de calde încât mi-au creat sentimentul că mă cunoșteau dinainte. Aceasta a născut înăuntrul meu un simțământ de recunoștință față de dragostea lor, care m-a făcut încă și mai mult răspunzător față de îndatoririle mele.

De asemenea, în această binecuvântată zi, doresc din adâncul inimii Maiestății Sale, Regele Abdullah Ibn Al Husein al Regatului Hașemit, sănătate și putere în dificila sa lucrare, în această binecuvântată țară, patria păcii, a siguranței și a conviețuirii pașnice între toți oamenii.

În încheierea cuvântării mele, înalț ochii sufletului și ai inimii către Dumnezeul a toate, Stăpânul și Domnul, zicând:

„Lui Teofil, Preafericitul, Preasfințitul Părintele nostru și Patriarhul Sfintei Cetăți a Ierusalimului și al întregii Palestine, al Siriei, al Arabiei, al împrejurimilor Iordanului, al Canei Galileei și al Sfântul Sion, mulți ani!”.

Din partea Secretariatului General

Vineri, 30 iunie / 13 iulie 2018, Patriarhia a prăznuit Soborul celor Doisprezece Apostoli la Sfânta Mănăstire închinată lor, situată pe malul vestic al Mării Tiberias, în cadrul orașului Tiberias.

La Biserica acestei Sfinte Mănăstiri, Sfânta Liturghie în cinstea Soborului, adică a adunării credincioșilor spre cinstirea Sfinților Apostoli, a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și Secretar General, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoții vorbitori de limba arabă din împrejurimile Patriarhiei și Arhidiaconul Marcu. Arhimandritul Filoteu și corul său au dat răspunsurile la strană, la slujbă participând numeroși credincioși. Acestora, Preafericirea Sa le-a ținut următoarea Predică:

„Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă” (Mat. 10:1).

Preaiubiți frați și surori întru Hristos,

Cucernici creștini și pelerini,

Căpeteniile Apostolilor, Sfinții Petru și Pavel, care au primit chemarea de sus, de la Hristos, ne-au invitat pe toți pe malul lacului Tiberias ca să le facem pomenirea.

Ieri, Sfânții Petru și Pavel au fost cinstiți prin Euharistie în orașul natal al lui Petru, Capernaum; astăzi, Soborul celor Doisprezece Sfinți Apostoli este cinstit în acest sfânt loc unde pentru a treia oară, „Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morţi” (Ioan 21:14).

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă îi cinstește în mod special pe apostolii aleși de Hristos Însuși – „v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece” (Ioan 6:70) – pentru că ei s-au făcut  binefăcători ai oamenilor, după cuvântul imnografului: „Cu un glas pe dumnezeeștii ucenici și apostolii lui Hristos, care ne-au tunat nouă cereștile învățături, grădinile credinței, pre făcătorii de bine cei de obște ai omenirii, și mântuitorii și slujitorii Cuvântului, să-i slujim”.

Mai mult decât atât, Sfinții Apostoli sunt cinstiți în mod deosebit, pentru că trăsătura caracteristică a Bisericii lui Hristos este firea sa Apostolică, așa cum au spus Părinții purtători de Dumnezeu în Crez: „Cred într-una Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică”.

Fiind chemați de Domnul și lăsându-le în urmă pe toate, cei care au fost pescari, peștele și plasa, Sfinții Apostoli L-au urmat pe Hristos în timpul lor în toate faptele Sale de pe pământ până la Înălțarea Sa ; după Rusalii, odată ce Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, s-au făcut propovăduitori ai credinței în Hristos și martori, prin vedere și auz, al Pătimirii de pe cruce, ai înmormântării celei de trei zile și ai Învierii Sale din morți.

Propovăduirea Sfinților Apostoli despre Hristos, Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a răstignit și a înviat din morți, s-a bazat pe experiența lor personală, așa cum spune Sf. Apostol și Evanghelist Ioan: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii – Şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă – Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos” (1 Ioan 1-3).

Tocmai la această propovăduire, adică la continuarea misiunii mântuitoare a Domnului, a răscumpărării omenirii din păcat și stricăciunea morții, au fost chemați Apostolii. Și Domnul nostru Iisus Hristos Însuși le-a poruncit: „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28:19).

Biserica este continuatoarea acestei porunci a Domnului, deoarece este trupul tainic al lui Hristos prin succesorii Apostolilor, episcopii hirotoniți și păstorii duhovnicești, prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt, Duhul lui Hristos. Apostolii au fost aceia care, în misiunea evanghelizării numelui lui Hristos și a păstoririi Bisericilor nou-înființate, au hirotonit preoți și episcopi în jurul diferitelor orașe „ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu Însuşi sângele Său” (Fapte 20:28).

Marele Sfânt Pavel, referindu-se la unirea neamurilor și a evreilor de către Dumnezeu Tatăl în Iisus Hristos, spune: „Deci, dar, nu mai sunteţi străini şi locuitori vremelnici, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu,  Zidiţi fiind pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind însuşi Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul” (Efes. 2:19-21).

Pe aceste pietre de temelie, și anume pe Sfinții Apostoli împreună cu căpeteniile lor, Sfinții Petru și Pavel, îi cinstește astăzi Biserica lui Hristos și li se închină, slăvindu-Și piatra de temelie, Dumnezeul nostru și Domnul și Mântuitorul Iisus Hristos, Care S-a golit pe Sine pentru noi, pentru a ne face părtași ai plinătății Sale, după cuvântul imnografului: „Cel deplin S-a deșertat pentru noi, ca plinirii Lui să ne împărtășim; că în prea curat pântecele tău intrând cel necuprins, și de părinteștile sânuri nedepărtându-Se, S-a întrupat. Pentru aceasta pe tine toți bine te cuvântăm, Marie Dumnezeiască Mireasă”.

Să cerem acestui sobor purtător de Dumnezeu al Sfinților Apostoli, împreună cu Sfinții Petru și Pavel, care au fost trimiși celor ce stau în întuneric și în umbră, să se roage lui Hristos, Dumnezeul nostru, pentru mântuirea și luminarea sufletelor noastre și pentru pacea regiunii noastre încercate. Amin. “

Sfânta Liturghie a fost urmată de o gustare monahală și o masă de pește, care au fost asigurate de bunul îngrijitor al mănăstirii, părintele Stareț, Arhimandritul Sofronie.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/kyvm5kSfCQM

Joi, 29 iunie/12 iulie 2018, s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfinților slăviților și corifeilor Apostoli Petru și Pavel în Sfânta Mănăstire ce le poartă numele, zidită pe malul de sud-est al Mării Tiberiade, de cel întru veșnică pomenire, Patriarhul Damaschin al Ierusalimului.

Cu ocazia acestui praznic s-a săvârșit Sfânta Liturghie, condusă de Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei – Secretar General, și Macarie al Catarei, precum și pe Preasfințitul Ioachim, Mitropolit de Elenupolis, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți vorbitori de limba arabă din parohiile comunităţilor ce țin de Patriarhie și Arhidiaconul Marcu. Au cântat Arhimandritul Filotei și membrii corului său și au participat pelerini și localnici din împrejurimile Galileei. Înaintea acestora Preafericitul a ținut această cuvântare:

„Praznic de veselie a strălucit marginilor astăzi, întru tot cinstita pomenire a preaînțelepților și mai marilor Apostoli Petru și Pavel. Să prăznuim și noi, fraților, cu bucurie această preacinstită zi în cântări și laude, zicând: Bucură-te, Petre Apostole și de aproape prietene al Învățătorului tău, Hristos Dumnezeul nostru. Bucură-te, Pavele, al tuturor prietene și al credinței propovăduitorule și al lumii învățătorule. Însoțire sfântă aleasă, ca cei ce aveți îndrăzneală, pe Hristos Dumnezeul nostru rugați-L să mântuiască sufletele noastre”, cântă imnograful Bisericii, Efrem, Episcopul Cariei.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși creștini și pelerini,

Cetățenii Ierusalimului de sus, piatra credinței – Petru și ritorul Bisericii lui Hristos – Pavel, doimea Treimii, organele Sfântului Duh, ne-au adunat pe toți în acest sfânt loc de închinare din Capernaum, pentru ca euharistic să cinstim sfânta lor pomenire.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel se disting între ceilalți Sfinți Apostoli pentru că ei au fost arătați de Însuși Domnul nostru Iisus Hristos ca vase alese, iconomi ai tainelor lui Dumnezeu și învățători ai întregii lumi. Sfintele lor scrieri epistolare de Dumnezeu insuflate constituie tezaurul incontestabil și de neprădat pe care ni l-au lăsat nouă oamenilor „spre mântuirea sufletelor noastre, gata să se dea pe față în vremea de apoi. Întru aceasta vă bucurați, măcar că acum ar trebui să fiți triști, încercați fiind de multe feluri de ispite pentru puțină vreme. Pentru ca credința voastră încercată, mult mai de preț decât aurul cel pieritor, dar lămurit prin foc, să fie găsită spre laudă și spre slavă și spre cinste, la arătarea lui Iisus Hristos (…) dobândind răsplata credinței voastre, mântuirea sufletelor” (1 Petru 1, 5-9), învață Apostolul Petru.

Cu alte cuvinte, slava de la urmă, adică mântuirea noastră, este dobândită prin necazurile vieții acesteia. În aceste necazuri și încercări avem ajutor pe Duhul Sfânt, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel zicând: „Căci știm că toată făptura împreună suspină și împreună are dureri până acum. Și nu numai atât, ci și noi care avem pârga Duhului, și noi înșine suspinăm în noi, așteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru” (Romani 8, 22-23). „De asemenea și Duhul [Sfânt] vie în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru oi cu suspine negrăite” (Romani 8, 26).

Iubiții mei frați, Domnul nostru Iisus Hristos a venit în lume ca să-l elibereze pe om din legăturile păcatului, adică din întunericul necunoștinței și al rătăcirii, pe de o parte, și ca să-l călăuzească pe om la adevărul libertății, pe de altă parte. „Eu – spune Domnul – pentru aceasta am venit în lume ca să dau mărturie pentru adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan 18, 37). (Și oricine are dorință să învețe adevărul, ascultă cu pricepere și acceptare glasul și învățătura Mea și, supunându-se ei, devine cetățean al Împărăției Mele duhovnicești și veșnice).

Acest glas al Domnului și mărturia adevărului Lui l-au ascultat Sfinții Apostoli, în general, și Petru și Pavel în special. De aceea lui Petru i-a zis Domnul: „Fericit ești, Simone, fiul lui Iona, că nu trup și sânge ți-au descoperit ție acestea, ci Tatăl Meu Cel din ceruri. Și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu  vor birui” (Matei 16, 17-18), iar lui Pavel, care „a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (2 Corinteni 12, 4), i-a zis: „Îți este de ajuns Harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” (2 Corintei 12, 9).

Taina mântuitoare a dumnezeieștii iconomii a lui Hristos, iubiții mei, se întinde în toată lumea și în toate veacurile prin Biserică, adică prin Trupul tainic al lui Hristos și prin „cei ce au fost de la început martori și slujitori ai Cuvântului” (Luca 1, 2). Acești martori și slujitori ai cuvântului dumnezeiesc, adică ai propovăduirii evanghelice, sunt Apostolii și urmașii lor, păstorii duhovnicești și învățătorii Bisericii, lucrătorii din via Domnului. Aceștia sunt continuatorii, în Duhul Sfânt, ai lucrării de pe pământ, între oameni, a lui Iisus Hristos și ai Apostolilor Lui, cărora le-a poruncit: „Mergând în toată lumea, propovăduiți Evanghelia la toată făptura” (Marcu 16, 15).

Această propovăduire evanghelică a lui Hristos se referă la caracterul desăvârșit al credinței noastre Creștine al cărei principal imbold este și trebuie să fie mântuirea sufletelor noastre. „Căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea e pe sfârșite, ziua este aproape. Să lepădăm, dar, lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13, 11-12), vestește înțeleptul Pavel.

Iar Corifeul Apostolilor Petru îi invită pe credincioși să-L aibă pe Hristos, Începătorul vieții lor, pildă de urmat: „Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să pășiți pe urmele Lui, Care nu a săvârșit nici un păcat, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui” (1 Petru 2, 21-22). 

Pe Petru și pe Pavel, însoțirea sfântă și aleasă a lui Hristos cea prăznuită astăzi, să-i rugăm ca, pentru rugăciunile lor și ale Preabinecuvântatei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, să avem parte de mila și milostivirea lui Hristos Dumnezeul și Mântuitorul nostru. Amin”.

După Sfânta Liturghie a urmat agapa din partea Mănăstirii și masa de prânz cu pește, în aer liber, oferită de Egumenul și restauratorul Mănăstirii, Monahul Irinarh.

Din partea Secretariatului General 

httpv://youtu.be/FG0FXyUKfrk     

Duminică, 25 iunie/8 iulie 2018, a avut loc instalarea Peasfințitului Aristobul, Arhiepiscopul Madabei, de curând ales și hirotonit Arhiereu.

Această instalare a avut loc în timpul Sfintei Liturghii, săvârșită în Sfânta Biserică a Adormirii Maicii Domnului de curând ridicată în Madaba de către Arhimandritul Inochentie. În Madaba, în Biserica Patriarhiei, se află renumita hartă în mozaic, datând din secolul al VI-lea, care  înfățișează Palestina în vremea Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfânta Liturghie săvârșită pentru instalarea Peasfințitului Aristobul, Arhiepiscopul Madabei, ca Epitrop patriarhal în Madaba a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Benedict, Mitropolitul Filadelfiei, Preasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei și Hristofor al Kiriakoupolei, precum și Ieromonahi Aghiotafiți, printre care Arhimandritul Ieronim, Egumen în Fhes, Preoți din Madaba, Părinții Nicolae și Iosif și Diaconul Gheorghe. Au participat, cu bucurie și aclamații, credincioși creștini din Madaba.

Acestora, Preafericitul le-a adresat această cuvântarea în limba greacă:

            „Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să pășiți pe urmele Lui” (1 Petru 2, 21) îi îndeamnă pe creștini Apostolul Petru.

Preasfințite Arhiepiscop al Madabei Aristobul,

Sfântul Sinod, prin hotărâre Patriarhală și decizie sinodală, dar și prin vot canonic, v-a ales Episcop al Preasfintei Arhiepiscopii a Madabei din Regatul Hașemit al Iordaniei, iar atotputernicul Har al Sfântului Duh, care vindecă cele bolnave și plinește cele ce lipsesc, v-a desemnat, prin mâinile smereniei Noastre și ale Arhiereilor ce au liturghisit împreună cu Noi, în treapta Arhieriei, în Preasfânta Biserică a Învierii din Ierusalim, Sfânta Cetate a Împăratului cel Mare.

Încă din copilărie v-ați alăturat alesei noastre Obști Aghiotafite, făcându-vă părtaș la rădăcina viței Mântuitorului nostru Iisus Hristos Care spune: „Eu sunt vița, iar voi mlădițele. Cel care rămâne în Mine și Eu în el, acesta aduce roadă multă, pentru că fără Mine nu puteți face nimic”(Ioan 15,5). Potrivit Părinților Apostolici ai Bisericii, fără Episcop, nimeni nu poate face nimic. „Unde se arată Episcopul, acolo să fie și mulțimea [credincioșilor], așa cum unde este Hristos Iisus, acolo este și Biserica Sobornicească”, învață Sfântul Ignatie Teoforul (BEP, vol. 2, p.281). „Întâistătătorului îi este încredințat locul lui Hristos” spune Sfântul Clement al Romei. Cu alte cuvinte, Episcopul constituie garantul continuității apostolice, ca urmaș al Sfântului slăvitului Iacov Fratele Domnului, primul Ierarh al Bisericii.

Iubite frate în Hristos, Ierarhe al Madabei,

Slujirea voastră plină de lepădare de sine la Sfintele Locuri, grija față de turma purtătoare a numelui lui Hristos, grijă arătată în Bet Jala, restaurarea Bisericii turmei vorbitoare de limbă rusă din Ber Șeba, vizitele necontenite la cei întemnițați și alte activități pastorale, cuvintele de învățătură întru Hristos și, mai ales, activitatea de psalt, potrivit lui David: „Cânta-voi Domnului în viața mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi” (Psalmul 103, 34), precum și pregătirea teologică, v-au arătat Episcop al acestei eparhii istorice și biblice a Madabei, de Dumnezeu ocrotite.

„Jertfa de laudă Mă va slăvi și acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea” (Psalmul 49, 24), cântă psalmistul. Tocmai în această sfântă lucrare de oferire a „jertfei de laudă”, adică în evlavia sinceră, se află unicul drum al mântuirii. „Trebuie nu numai a-L lăuda pe Dumnezeu și a-I aduce jertfă de laudă, ci și a urma calea cu rânduială și a potrivi după această laudă propria viață” spune Teodorit din Cir.

La această misiune, ce presupune purtare de grijă pentru mântuirea sufletelor oilor turmei cuvântătoare, ați fost chemat, Preasfințite Episcope al Madabei. De aceea, bine, cu dragoste de Dumnezeu, păstoriți turma încredințată vouă și prin cuvinte pline de blândețe învațăți-i pe credincioșii Bisericii; mărturisiți mărturisirea cea bună a lui Hristos, adică Evanghelia iubirii lui Hristos arătată prin răstignirea și chenoza Sa.

Se bucură tagma monahală a Obștii noastră Aghiotafite „cu laudă în Iisus Hristos în cele către Dumnezeu” (Romani 15, 17). Și aceasta pentru că Obștea noastră, fiind lucrătoare a Evangheliei lui Dumnezeu, a rodit fapte plăcute Lui, prin înnoirea și întreținerea Bisericii Sfântului Gheorghe, cunoscută ca Biserica unde se află harta în mozaic, prin ridicarea din temelii a casei episcopale și a stăreției, a casei de oaspeți a Bisericii de mir, a complexului de clădiri și a școlii din Hanina, a paraclisului și blocului din Main și, mai cu seamă, prin înființarea Școlii „Patriarhul Diodor” în Madaba, la inițiativa și prin activitatea neobosită a iubitului Nostru frate, Preacuviosul Arhimandrit Inochentie, care s-a ostenit în lucrarea sa pastorală și neiubitoare de câștig spre slujirea Comunității noastre greco-ortodoxe și a poporului din Madaba, pe de o parte, și a cultivat tradiția apostolică și patristică a credinței noastre Ortodoxe, pe de altă parte.   

„Comoara cea bună ce ți s-a încredințat păzește-o cu ajutorul Sfântului Duh Care sălășluiește întru noi” (2 Timotei 1, 14). „Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii și al dragostei și al înțelepciunii” (2 Timotei 1, 7), vestește dumnezeiescul Pavel. Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne-a dat duhul dragostei și al înțelepciunii ca să ne ocârmuim cu înțelegere și chibzuință pe noi înșine și pe ceilalți, adică preoții și diaconii lucrători împreună cu noi și poporul credincios.

Iar jugul ascultării și povara îndatoririlor pastorale și a obligațiilor față de Locurile de închinare pe care le-ați luat asupra voastră țin de Iisus, începătorul și plinitorul credinței (Cf. Evrei 12, 2) și Biserica Lui. De aceea și spune Domnul: „căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară” (Matei 11, 30).

Poporul ospitalier din Madaba, bine-credincioșii creștini ai Bisericii, și cinstiții membri ai Epitropiei bisericești, vă primesc astăzi cu prețuire și dragoste fiască, dar și conducătorii locali ai poliției și ai armatei aflate sub înțeleapta ocârmuire a celui prețuit de noi, Regele Regatului Hașemit al Iordaniei și custode al Sfintelor Locuri islamice și creștine din Sfânta Cetate Ierusalim, Maiestatea sa Abdullah Ibn Hussein al doilea, căruia cu adâncă recunoștință îi mulțumim, rugându-ne totodată Domnului Dumnezeu să-l păzească, să-l întărească și să-i dăruiască lui și Casei sale regale sănătate, lungime de zile și conviețuire bună, pașnică și armonioasă cu toți cetățenii țării.

Iar vouă, Sfințite Frate și Ierarh al acestui oraș ocrotit de Dumnezeu, vă dorim ca Harul Sfântului Duh Cel arătat la râul Iordan în chip de porumbel peste Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul iubit al lui Dumnezeu Tatăl, să lumineze cugetul vostru și să vă călăuzească pașii spre lucrarea poruncilor Lui, pentru mijlocirea Preacuratei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria și pentru rugăciunile Sfântului vostru ocrotitor al cărui nume îl purtați, Sfântul Apostol Aristobul dintre cei șaptezeci, precum și ale Sfintei Cuvioase Mucenițe Fevronia cea prăznuită astăzi. Amin.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/yxyIoS9do2k

Sâmbătă, 17/30 iunie 2018, a avut loc instalarea ca Epitrop Patriarhal în Aman a Înaltpreasfințitului Hristofor, Arhiepiscop de Kiriakupolis, de curând ales și hirotonit, prin hotărâre sinodală.

Aceasta a avut loc în cadrul Sfintei Liturghii, condusă de Preafericitul Părinte al nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului în Sfânta Biserică a Întâmpinării Domnului din Amman, aproape de Mitropolie. Această Biserică a înălțat-o cel întru fericită pomenire Patriarhul Diodor. Împreună-liturghisitori au fost Înaltpreasfințitul Mitropolit al Filadelfiei Benedict, Înaltpreasfințitul Mitropolit de Kirinia, Hrisostom, din Biserica Ciprului, Înaltpreasfințitul Aristarh, Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General, și Înaltpreasfințitul Aristobul, Arhiepiscop al Madavei, de asemenea de curând ales și hirotonit, precum și Ieromonahi Aghiotafiți, toți preoții vorbitori de limba arabă ai Patriarhiei, din Iordania, fostul Arhidiacon Evloghie și alți diaconi. Au fost prezenți Ministrul de afaceri publice, domnul Sami Halasa, și alți membrii ai guvernului. Psalții, părinții Alexandru și Fadi, au cântat în limba arabă și greacă. A participat o mulțime numeroasă de credincioși care au aclamat cu multă bucurie. 

Acestora Preafericitul le-a adresat această cuvântare:

„Îmbrăcați-vă, dar, ca aleși ai lui Dumnezeu, sfinți și preaiubiți, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții și iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum și Hristos v-a iertat vouă, așa să iertați și voi. Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă întru dragoste, care este legătura desăvârșirii” (Coloseni 3, 12-14), propovăduiește dumnezeiescul Pavel.     

Înaltpreasfințite Arhiepiscop de Kiriakupolis Hristofor,

Sfântul Sinod cel împreună cu noi, prin dumnezeiască insuflare și vot canonic, v-a înălțat la marea treaptă a arhieriei. Dumnezeiescul har, care întotdeauna tămăduiește cele neputincioase și plinește cele ce lipsesc, v-a ales, prin a mea smerenie, Arhiepiscop al Preasfintei Arhiepiscopii a Kiriakupolei și v-a așezat Epitrop patriarhal în Amman și în împrejurimi, în urma demisiei de bună-voie a prea iubitului nostru frate Înaltpreasfințitul Mitropolit al Filadelfiei Benedict.

„Duhul Sfânt Care ține și păstrează legea Bisericii, v-a pus pe voi episcopi ca să păstoriți Biserica Domnului Dumnezeu pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său” (Fapte 20, 28), învață înțeleptul Pavel.

În această slujire de păstorire a turmei bine-credincioase ce poartă numele lui Hristos, în Regatul Haşemit al Iordaniei biblice, aflat sub jurisdicția duhovnicească a străvechii Patriarhii Greco-Ortodoxe a Ierusalimului, ați fost ales, Înaltpreasfințite Hristofor, Arhiepiscop de Kiriakupolis.

Și aceasta ca să păstrați tradiția de Dumnezeu predată Sfinților Apostoli, pe de o parte, și ca să propovăduiți cuvântul lui Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pe de altă parte. Desigur, în vremea de acum, se aud războaie și neorânduieli în lume în general, și în regiunea noastră mult încercată în special.

Integrarea încă din copilărie în trupul tagmei monahale a alesei Obști Aghiotafite, care a păzit de-a lungul veacurilor locurile de închinare ce țin de Istoria Țării Sfinte și mai ales a Sfintei Cetăți a Ierusalimului, v-a hrănit și v-a învățat „prin cuvintele credinței sănătoase și ale bunei învățături” (1 Timotei 4, 6), adică prin dogmele curatei noastre credințe și tradiții Ortodoxe. Grija pentru Biserică și pentru mădularele ei credincioase, prin lăudabila împreună-lucrare a predecesorului vostru, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Filadelfiei, promovarea Mănăstirii de maici din Dibin și ascultarea, arătată în fapt, față de chemarea Bisericii, adică a Ocârmuirii duhovnicești, și față de hotărârile Sfântului nostru Sinod, v-au așezat, Sfinte al Kiriakupolei, păstor al turmei cuvântătoare celui întru Hristos, în binecuvântatul Regat Haşemit al Iordaniei.

Misiunea Episcopului, ca urmaș al Sfinților Apostoli, ascultă în primul rând și cu precădere de voia lui Dumnezeu și Mântuitorul nostru „care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4). De aceea răspunderea duhovnicească și morală a Episcopului, ca Păstor, este într-adevăr mare mai ales în această perioadă a globalizării, când domnesc apostasia și fărădelegea.

Pentru aceasta corifeul Apostolilor Petru le poruncește păstorilor: „Păstoriți turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câștig urât, ci din dragoste, nu ca și cum ați fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei. Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veți lua cununa cea neveștejită a măririi” (1 Petru 5, 2, 4). Și adaugă: „Tot așa și voi, fiilor duhovnicești, supuneți-vă preoților, și toți unii față de alții supunându-vă, îmbrăcați-vă întru smerenie, pentru că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har” (1 Petru 5, 5).

Înaltpreasfințite Arhiepiscop de Kiriakupolis Hristofor,

„Cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5, 17), „Iată acum vreme potrivită, iată ziua mântuirii” (2 Corinteni 6, 2) și „secerișul este mult, dar lucrătorii sunt puțini” (Matei 9, 37). Pe acești puțini lucrători să-L rugăm pe Domnul să-i scoată la secerișul Lui. Primiți această slujire a lucrătorului în via Domnului și fiți purtător de Hristos (Hristofor) prin faptă și cuvânt, având drept unealtă a secerișului dragostea lui Hristos care „nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr” (1 Corinteni 13, 5-6).  

Puterea unificatoare a iubirii lui Dumnezeu, dar și pacea, împăcarea și armonia între toți semenii și concetățenii noștri fără vreo discriminare, să fie – potrivit Sfântului Pavel – „toate armele lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotrivă în ziua cea rea” (Efeseni 6, 13), adică în ziua în care ispita vă atacă cu putere.

Atât poporul credincios al lui Dumnezeu cât și cinstitele autorități regale și politice ale țării privesc cu bucurie și nădejde spre această nouă slujire a voastră, sfinte frate, slujirea de Epitrop al Patriarhului Ierusalimului, adică de urmaș al Sfântului Iacob Fratele Domnului și al Patriarhului Sofronie, al celui care a cultivat trainice legături frățești între Regatul Dinastiei Haşemite și Patriarhia Greco-Ortodoxă a Ierusalimului.

Noi, împreună cu cinstiții membrii ai Sfântului Sinod, cu toată Obștea noastră Aghiotafită și cu cinstitul Cler, părintește ne rugăm lui Dumnezeu celui în Sfânta Treime, ca dumnezeirea Sfântului Dumnezeu, ce s-a arătat în râul Iordan asupra Mântuitorului nostru Iisus Hristos, să vă îndrepte pașii spre lucrarea poruncilor Lui, cu mijlocirea Preacuratei Sale Maici, Preabinecuvântata Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, și cu rugăciunile Sfântului Mucenic Hristofor și ale Sfinților Mucenici prăznuiți astăzi Isavru și cei împreună cu dânsul.

Pe lângă toate acestea, înălțăm rugăciuni către Atotputernicul nostru Dumnezeu pentru sănătatea, întărirea și apărarea Regelui Regatului Haşemit al Iordaniei și custode al sfintelor locuri de închinare islamice și creștine din Sfânta Cetate Ierusalim, Majestatea Sa împăratul Abdallah Ibn Hussein al II-lea și casa sa regală. Amin.”

Sâmbătă seară au avut loc recepția și cina în cinstea noului Epitrop, oferite de Comunitatea din Amman la Clubul Greco-Ortodox. În acest cadru Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Căci noi împreună-lucrători cu Dumnezeu suntem; voi sunteți ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu. După harul lui Dumnezeu cel dat mie, eu, ca un înțelept meșter, am pus temelia, iar altul zidește. Dar fiecare să ia seama cum zidește. Căci nimeni nu poate pune altă temelie decât cea pusă, care este Iisus Hristos (1 Corinteni 3, 9-11), îndeamnă Apostolul Pavel pe propovăduitorii Evangheliei și pe păstorii Bisericii.

Iubiți prieteni și frați,

Sfinți Părinți,

Preacinstiți domni și doamne,

Mulțumim lui Dumnezeu Tatăl Care ne-a împuternicit pe noi cei smeriți care purtăm trup, să fim împreună-lucrători la zidirea Lui, adică Biserica, care constituie trupul Lui tainic în lume.

Noi, care am luat partea acestei slujiri și misiuni, nu am încetat a ne ocupa de turma noastră bine-credincioasă ce poartă numele lui Hristos, care trăiește de o parte și de alta a Iordanului.

O dovadă a acestui fapt o constituie prezența vie și necurmată, de-a lungul secolelor, a creștinilor în Țara Sfântă, incluzând, firește, și Regatul Haşemit al Iordaniei cel prețuit de noi, aflat sub înțeleapta și puternica ocârmuire a Majestății Sale, Regele Abdallah Ibn Hussein al II-lea.

Misiunea Bisericii se întemeiază mai ales pe cuvintele Domnului: „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Dar, mergând, învățați ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință” (Matei 9, 12-13). Misiunea acestei mărturisiri, adică a luminii adevărului și a iubirii lui Hristos, o binevestește și maica tuturor Bisericilor, Patriarhia Greco-Ortodoxă a Ierusalimului care este unanim recunoscută nu numai ca garant al prezenței creștinilor în Orientul Mijlociu, ci și ca asigurarea și pecetluirea identității lor comunitare.

Și aceasta, deoarece semnul prezenței creștinilor în regiunea noastră sunt Sfintele Locuri de închinare, în frunte cu Sfântul și de Viață purtătorul Mormânt al Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos aflat în mijlocul Sfintei Cetăți a Ierusalimului. „Noi”, spune Evanghelistul Ioan, „știm că suntem din Dumnezeu și lumea întreagă zace sub puterea celui rău” (1 Ioan 5,19). Cu alte cuvinte, noi gândim cele ale lui Dumnezeu și lumea gândește cele ale lumii. „Iar gândul cărnii, adică al lumii, este moarte, dar gândul Duhului este viață și pace. Fiindcă gândul cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu” (Romani 8, 6-7). Acest gând dumnezeiesc al Bisericii ne-a călăuzit pe noi și Sfântul Sinod cel împreună cu noi la alegerea Epitropului nostru Patriarhal în Amman, Arhiepiscopul de Kiriakupolis Hristofor, precum și la alegerea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Aristobul ca Păstor în Madaba, și, de asemenea, la numirea sa ca Epitrop Patriarhal în Iordania de Nord, având drept sediu orașul Irbet. 

Îngăduiți-mi, iubiții mei, să subliniez faptul că dialogul dragostei și al păcii constituie gândul lui Dumnezeu, iar nu controversele și confruntările, care constituie gândul lumii. 

În final, folosim acest binecuvântat prilej pentru a adresa mulțumirile noastre, din adâncul inimii, distinsului Rege al Regatului Haşemit, Majestății Sale Abdallah Ibn Hussein al II-lea și celui dintâi Consul al său pentru probleme religioase și creștine, prieten foarte iubit nouă,  Înălțimea Sa regală Principele Gazi Bin Muhammad, al cărui interes manifestat în fapte față de prezența creștinilor aici este cunoscut tuturor.

Iar iubitului nostru frate și împreună-liturghisitor Preasfințitul Arhiepiscop de Kiriakupolis și Epitrop Patriarhal al nostru în Amman și în împrejurimi, îi dorim să aibă parte de toată izbânda din partea lui Dumnezeu. Vă mulțumesc.”

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/L748As9MjoA

Luni, 12/25 iunie 2018, Patriarhia a prăznuit pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Onufrie Egipteanul în Mănăstirea ce îi poartă numele, în regiunea „Siluan” din partea de est a Ierusalimului, la mică distanță de Scăldătoarea Siloam, cea pomenită în Biblie.

Această regiune se mai numește și „Țarina Olarului”, deoarece aici se află țarina pe care au cumpărat-o conducătorii iudeilor „pentru îngroparea străinilor” cu cei treizeci de arginți pe care trădătorul Iuda, căindu-se, i-a dat înapoi. De aceea Mănăstirea este zidită pe morminte în formă de peșteri, săpate în stâncă. Unul dintre aceste morminte este al Patriarhului Iuvenalie al Ierusalimului (451 d.Hr).

În Biserica acestei Mănăstiri s-a săvârșit Vecernia seara în ajun și Sfânta Liturghie în ziua praznicului, sub conducerea Preasfințitului Isihie, Mitropolit al Capitoliadei, împreună cu care au slujit Ieromonahi Aghiotafiți, între care cel dintâi în ordine ierarhică Arhimandritul Nectarie – Gheron al Camarasiei, precum și Arhimandriții Ignatie și Calist, Arhidiaconul Marcu, Ieromonahi și diaconi din Sfânta Mitropolie a Patrei ce ține de Biserica Greciei. Au cântat Preacuvioșii Arhimandriți Evsevie, protopsalt al Bisericii Patriarhiei, și Dimitrie. Au participat monahi, monahii și credincioși pelerini.    

În fața acestora Preasfințitul a dat glas cuvântării Preafericitului:

            „Părinte, cugetătorule de Dumnezeu Onufrie, făcându-te râvnitor lui Ilie întru Duhul, te-ai mutat de la tulburarea lumii, lepădându-te de poftele trupului, și viețuind în pustiu cu bucurie, ți-ai întraripat sufletul către Cer unde-ți este viețuirea ta, fericite.”

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși creștini și pelerini,

Harul Duhului Sfânt care s-a sălășluit în Cuviosul Părintele nostru Onufrie ne-a adunat pe toți în acest loc de închinare al Țarinii Olarului (unde se află și Sfânta Mănăstire ce poartă numele Cuviosului Părintelui nostru pe care îl prăznuim), pentru a săvârși marea Taină a Euharistiei, adică Jertfa cea fără de sânge adusă Dumnezeul nostru celui în Treime.

Cuviosul Părintele nostru Onufrie cel venit din Egipt a fost primit ca cetățean al Împărăției Cerurilor și împreună-petrecător cu sfinții Îngeri. Aceasta a izbândit-o ascultând viața râvnitorului Proroc Ilie și a Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul. Cuviosul Părintele nostru Onufrie s-a făcut următor al acestor doi Sfinți prooroci și pustnici, retrăgându-se în pustia cea mai adâncă unde s-a sălășluit șaizeci de ani, fără să vadă deloc vreun om, după cum spune Sinaxarul. 

 Prin retragerea sa în pustia cea mai adâncă, Cuviosul Părinte pe de o parte „s-a mutat de la tulburarea lumii” și, pe de altă parte, „s-a lepădat de poftele trupului”, ascultând cuvintele dumnezeiescului Pavel care zice: „Dorința cărnii este moarte, dar dorința Duhului este viață și pace, fiindcă dorința cărnii este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu” (Romani 8, 6).

Atât de mare și de ostenitoare a fost nevoința Cuviosului în pustia cea uscată încât „și-a întraripat sufletul către Cer unde este viețuirea sa”, potrivit cuvintelor imnografului. Aceasta a izbândit-o Cuviosul Onufrie fiind insuflat de cuvintele lui David și ale lui Pavel. Căci dumnezeiescul Pavel spune: „Socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi” (Romani 8, 18). Mai lămurit: „Să nu vă tulbure faptul că îndurăm prigoane și necazuri. Căci dacă mă gândesc bine, sunt convins că cele pe care le pătimim și le îndurăm în vremea de acum nu sunt vrednice în comparație cu slava care se va descoperi ca să ne fie dată nouă”.

 Iar Proorocul și Împăratul David cântă: „Omul ca iarba, zilele lui ca iarba câmpului; așa va înflori. Că vânt a trecut peste el și nu va mai fi și nu se va mai cunoaște încă locul său” (Psalmul 102, 15-16). Zilele omului, spune David, sunt precum roua și iarba trecătoare. Precum iarba câmpului, așa înflorește și omul pentru scurt timp. Dar, când vântul fierbinte trece peste flori, le distruge. Atunci floarea dispare și nu lasă nicio urmă în locul în care a fost. Așa și omul pleacă și nu se mai întoarce, este dat uitării.

 Iubiții mei frați, Sfânta noastră Biserică, adică mădularele credincioase ale trupului ei, se bucură de praznicul de azi al Cuviosului Părintelui nostru Onufrie. Și aceasta deoarece Cuviosul Părinte „Primind de la Cer darurile cel mai presus de gând, cu bună credință le-ai împărțit celor ce poftesc cunoștințele sihăstriei lui”, potrivit imnografului.

Ne întrebăm care sunt cunoștințele sihăstriei Sfântului Onufrie. Este faptul că s-a făcut vas al harului Sfântului Duh, s-a făcut fiu al lui Dumnezeu, după cum vestește preaînțeleptul Pavel zicând: „Fraților, câți sunt mânați de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu” (Romani 8, 14), adică toți cei care sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.

 Cu alte cuvinte, Duhul lui Dumnezeu este Cel Care trebuie să călăuzească toate faptele și lucrările vieții noastre, după cum arată Sfântul Icumenie zicând: „Acesta (Duhul lui Dumnezeu) va fi pus ocârmuitor și stăpân al oricărei vieți”. Iar potrivit Părintelui Bisericii, Teodorit al Cirului, „Duh stăpânitor” înseamnă duhul, mintea care stăpânește și, în acest fel, îl călăuzește și îl ajută pe om să depășească patimile și neputințele lui. Acolo unde suflă Duhul lui Dumnezeu, adică Duhul Domnului, acolo este și libertatea, după cum învață și Marele Pavel: „Domnul este Duh, și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate” (2 Corinteni 3, 17). Cu această libertate a Duhului Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos s-a unit și s-a făcut părtaș și Părintele nostru Onufrie.

 Acest reprezentant de seamă al Sfinților Cuvioși ai Bisericii noastre și nevoitor al pustiei, Onufrie Egipteanul, nu este numai exemplu de urmat, ci și îndemn pentru toți credincioșii și pentru toți cei care îl cinstesc, spre a se păzi de „duhul rătăcirii” (1 Ioan 4, 6) care, din păcate, stăpânește cugetele și inimile multora dintre frații noștri creștini, după cum spune Sfântul Apostol Iuda: „Că ei vă spuneau: În vremea de pe urmă vor fi batjocoritori, umblând potrivit cu poftele lor nelegiuite. Aceștia sunt cei ce fac dezbinări, oameni firești care nu au Duhul. Dar voi, iubiților zidiți-vă pe voi înșivă, întru a voastră prea sfântă credință, rugându-vă în Duhul Sfânt. Păziți-vă întru dragostea lui Dumnezeu și așteptați mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viață veșnică” (Iuda 1, 18-21).

 Să-l rugăm, dar, pe Părintele nostru Onufrie și pe cel prăznuit împreună cu el, Cuviosul Părintele nostru Petru Atonitul, precum și pe Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu Maria, Maica lui Dumnezeu Cuvântul și pururea Fecioara, ca, pentru ale lor rugăciuni cele către Domnul Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, să ne vindecăm de patimile sufletelor noastre. Amin.

 După Sfânta Liturghie s-a citit rugăciunea de binecuvântare a roadelor și a urmat slujba de pomenire la mormântul ctitorului Mănăstirii și la mormântul monahiei Serafima.   

După aceasta, Maica Stareță Paisia a oferit o agapă sinodiei arhierești la stăreție și tuturor credincioșilor în curtea Sfintei Mănăstiri.

Din partea Secretariatului General

Prăjitura tradițională de Anul Nou la pomenirea Sfântului Vasile și a Anului Nou civil 2018 au avut loc în Sala de Recepţie a Patriarhiei sâmbătă seara, pe 31 decembrie 2017/13 ianuarie 2018.

La ceremonie au participat Părinții aghiotafiți, clerul Patriarhiei, Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, pelerini din Grecia și credincioși din eparhia Patriarhiei din diferite regiuni.

În această ceremonie, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil a ţinut următoarea cuvântare în faţa oaspeților:

„El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa” (Fapte 1.7)

Astăzi, Sfânta noastră Biserică ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt al străvechii Patriarhii a Ierusalimului pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu Cel în Treime slăvit pentru înnoirea anului bunătății Domnului nostru Iisus Hristos, ,,Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om” (Filip. 2: 6-7).

Înoirea anului bunătăţii Domnului Hristos, şi anume a Timpului nostru Ecleziastic, este strâns legată de timpul istoric al vieții omului pe pământ căci, după cuvântul Psalmistului: ,,Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său” (Ps. 102:15-16).

Și noi spunem acest lucru deoarece percepția sensului timpului ca trecut, prezent și viitor nu este înțeleasă,, după basme meşteşugite” (2 Petru 1:16), ci „potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri veşnice” (Romani 16:25), a Dumnezeului și a Logosului întrupat și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care S-a născut din sângele curat al Fecioarei Maria și este de o fiinţă cu Duhul Sfânt, după mărturia cuvintelor din Biblie: ,,Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns … Să dau de ştire un an de milostivire al Domnului” (Isaia 61:1-2/Luca 4:18-19).

Tocmai acest „Duh al Domnului,” Duhul Sfânt al lui Hristos, reunește și alcătuiește instituția corpului mistic al Bisericii în lume, pentru care trebuie să ne rugăm la începutul Noului An și să spunem, cu înțeleptul Pavel ,,Iar când bunătatea şi iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-au arătat, El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt, Pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru” (Titus 3:4-6). Şi acest Hristos este ,,Cel ce este şi Cel ce era şi Cel ce vine” (Rev. 1:4).

Este evident prin aceste cuvinte revelatoare că Biserica introduce veșnicia lui Hristos în realitatea noastră istorică și este extinsă la această eternitate. Și în interiorul Bisericii, unde anul devine timp, adică unde cantitatea devine calitate, așa cum spune Ammonios, pomenirea trecutului devine pomenire întru Hristos. Și nădejdea în viitor devine nădejde întru Hristos. Din acest motiv, Sfântul Pavel îl citează pe Profetul Isaia (49: 8) când spune „Căci zice: „La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat”; iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (2 Cor. 6:2).

Acestă vreme anticipată și această zi a mântuirii se referă la sărbătoarea Tăierii împrejur a Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului Hristos, și la pomenirea anuală a Părintelui nostru printre sfinții, Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei; în cinstea lui, păstrăm obiceiul ecleziastic de a tăia prăjitura de Anul Nou care îi poartă numele (Vasilopita).

Acest eveniment festiv, ecleziastic și patriarhal, ne cheamă să luăm în considerare cuvintele din înțelepciunea lui Solomon: „Pentru că iubeşti toate cele ce sunt şi nimic nu urgiseşti din cele ce ai făcut, că dacă ai fi urât un lucru, nu l-ai fi plăsmuit.” (Înțelepciunea lui Solomon 11:23-24).

Iată, dragi mei, se deschide înaintea noastră arena pocăinței. Acesta este ceea ce ne oferă noul an al Bisericii. Acesta este modul de a sărbători începutul noului an. După cuvântul Înțelepciunii lui Solomon: „El mi-a dat cunoştinţa cea adevărată despre cele ce sunt, ca să ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor. Începutul şi sfârşitul şi mijlocul vremurilor, întoarcerile anotimpurilor şi prefacerile văzduhului, Cursurile anilor şi rânduiala stelelor” (Înțelepciunea lui Solomon 7:17-19). 

Luând în considerare sensul Timpului după Dumnezeul nostru Iisus Hristos, să-l rugăm pe Marele Ierarh Vasile al Capadociei, care a îmbogățit moralul poporului, să mijlocească la Mântuitorul nostru, care a fost tăiat împrejur în trup, pentru sufletele noastre și pentru pacea întregii lumi, precum și pentru pacea din regiunea mult-suferindă a Orientului Mijlociu. Să spunem cu imnograful: „A toată făptura Ziditorule, Cel Ce timpurile și anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anului bunătății Tale, Doamne, păzind în pace poporul și țara aceasta, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu” și ale Pururea Fecioarei Maria; păzește-ne în pace Frăția Sfântului Mormânt, eparhia creștină din Orașul Sfânt al Ierusalimului și poporul nostru evlavios.  Amin.

Să aveţi un An Nou 2018 cu auspicii bune, fericit şi binecuvântat !

La mulți ani!

După discursul Preafericirii Sale s-au cântat imnuri sărbătorești și Preafericirea Sa a tăiat prăjitura de Anul Nou urându-le un An Nou Fericit tuturor. În timp ce Preafericirea Sa a împărțit bucățile de prăjitură, elevii Școlii de pe Sion au cântat colinde. De asemenea, elevii au cântat colinde la reședința Preafericirii Sale și la casele multor Părinți aghiotafiți.

În numele tinerilor din eparhia noastră, unii tineri s-au adresat Preafericirii Sale în arabă, cuvântarea lor fiind disponibilă pe link-ul de mai jos:

https://ar.jerusalem-patriarchate.info/2018/01/13/35456

Din partea Secretariatului General

ngg_shortcode_0_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

httpv://youtu.be/EatTFw6TLE8

1. Biserica Franciscană

Frăția franciscană a vizitat Patriarhia cu ocazia Crăciunului sub conducerea egumenului său, Pr. Francesco Patton la ora 9.15 marți dimineața, pe 27 decembrie 2017/9 ianuarie 2018.

 Egumenul s-a adresat Preafericitului Părinte al nostrum și Patriarh al Ierusalimului Teofil din partea Frăției, subliniind cuvintele Sfântului Maxim Mărturisitorul, că Fiul lui Dumnezeu „S-a întrupat o dată, pentru ca noi să putem să ne întrupăm duhovnicește în sufletele noastre”. Pr. Francesco i-a mulțumit Preafericirii Sale pentru cooperarea la Preasfintele Altare și pentru sprijinirea drepturilor creștinilor și și-a exprimat sprijinul pentru misiunea Preafericirii Sale, care și-a ridicat vocea cu îndrăzneală pentru menținerea Status Quo-ului Ierusalimului și condamnarea oricărei acțiuni împotriva Preafericirii Sale și a Patriarhiei.

Ca răspuns la egumenul franciscan, Preafericirea Sa S-a adresat Frăției așa cum se poate vedea pe link-ul de mai jos:

 http://www.jp-newsgate.net/en/2018/01/09/37064

2. Toate Bisericile

La ora 10:00 dimineața, Patriarhia noastră a fost vizitată de: Patriarhia Latină din Ierusalim, sub conducerea Patriarhului Latin, Dl. Pierre Battista Pizzaballa, Biserica Siriană din Ierusalim, sub conducerea arhiepiscopului său Mourad Swerios, Biserica Coptă, sub conducerea Arhiepiscopul său Antonios, Biserica Anglicană sub conducerea Preasfințitului  Suheil Dawani, Biserica Luterană, sub conducerea episcopului său Munib Younan și a Propastului, Pr. Worfgang Smidt și însoțitorii lor.

Patriarhul Latin s-a adresat Preafericirii Sale și Frăției Sfântului Mormânt în numele Bisericilor, subliniind smerenia și kenoza întrupării lui Hristos, ca exemplu al umilinței și îngrijirii noastre pentru semeni.

De asemenea, episcopii sirieni și anglicani din Ierusalim s-au adresat Preafericirii Sale, condamnând orice atac împotriva Preafericirii Sale. Episcopul luteran și reprezentantul Bisericii etiopiene și-au exprimat de asemenea sprijinul.

La rândul său, Preafericirea Sa s-a adresat conducătorilor Bisericilor, așa cum se poate vede pe următorul link:

 http://www.jp-newsgate.net/en/2018/01/09/37062 

3. Patriarhia Armeană din Ierusalim

La ora 11:00, Frăția armeană a vizitat Patriarhia Greacă Ortodoxă sub conducerea Patriarhului său din Ierusalim, Preafericitul Nourhan Manukian. În cuvântarea către Preafericirea Sa, Patriarhul Armenian a subliniat necesitatea cooperării și unității Bisericilor în lumina recentelor condiții nefavorabile din Țara Sfântă.

Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofilul i s-a adresat, la rândul său, printr-un discurs care este disponibil pe link-ul de mai jos în limba engleză:

http://www.jp-newsgate.net/en/2018/01/09/37066

4. Delegatul Apostolic

În aceeași zi, delegatul apostolic a vizitat Patriarhia cu ocazia Crăciunului. Delegatul Apostolic este reprezentantul Vaticanului în Țara Sfântă, Excelența Sa Leopoldo Girelli, care a venit împreună cu asociatul său, Pr. Marco Fromica. Ei au fost primiți de către Preafericirea Sa și de Părinții aghiotafiți. Dl. Girelli a transmis Preafericirii Sale mesajul Papei Frances cu ocazia Crăciunului și a Anului Nou.

Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_1_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

httpv://youtu.be/HnsrAWUFg6A

Întâlnirea conducătorilor Bisericilor locale din Țara Sfântă a avut loc duminică după-amiaza, pe 4/17 decembrie 2017, la locul Botezului Domnului pe malul de est al râului Iordan, în Centrul de Pelerinaj al Iordaniei, în prezența Majestății Sale, regele Iordaniei Abdullah Ibn Hussein al II-lea.

Reuniunea a avut loc cu scopul de a întări cooperarea pentru a cultiva un climat de calm și toleranță în contextul tulburărilor politice recente. În numele Patriarhiei Ierusalimului, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil S-a adresat Majestății Sale în arabă, textul fiind disponibil pe linkul de mai jos:
https://ar.jerusalem-patriarchate.info/2017/12/17/34735

Din partea Secretariatului General

ngg_shortcode_2_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]