Duminică, 11/24 martie 2019, Duminica a doua din Post, când se săvârșește pomenirea Sfântului Grigorie Palama, s-a prăznuit de către Patriarhie Onomastica Preafericirii Sale Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, care, datorită unor pricini ce țin de regimul locurilor de închinare, a fost mutată din ziua de 9 /22 martie, când se prăznuiesc Sfinții Patruzeci de Mucenici, care au mărturisit în Sevastia din Pont, suferind gerul într-un lac înghețat, în timpul împăratului persecutor Liciniu în anul 320 d.Hr.

Cu ocazia acestei sărbători, s-a săvârșit Sfânta Liturghie patriarhală în Biserica Învierii, condusă de Preafericitul Părintele nostru Patriarh, având ca împreună-liturghisitori Preasfințiții Arhierei ai Patriarhiei, Preasfințiții Mitropoliți Chiriac al Nazaretului și Isihie al Capitoliadei, Preasfințiții Arhiepiscopi Damaschin al Ioppei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Dimitrie al Liddei, Macarie al Cattarelor, Nectarie al Anthidonei, Filumen al Pellei, Preasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei și Preasfințitul Arhiepiscop Aristobul al Madavei. De asemenea, au participat Ieromonahi Aghiotafiți, în frunte cu Preacuviosul Arhimandrit Nectarie, Gheron al Camarasei, preoți vorbitori de limbă arabă și preoți membri ai altor Biserici, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. A cântat Protopsaltul Sfintei Biserici a Învierii, domnul Constantin Spiropulos și Corul de muzică bisericească bizantină „Sfântul Ioan Cucuzel”, condus de domnul Emanuil Daskalakis și au participat numeroși credincioși localnici și pelerini.

După Sfânta Liturghie a urmat Doxologia iar apoi s-a urcat la Patriarhie.

Aici au urmat cuvântările:

1. Cuvântarea Preasfințitului Aristarh Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Urcând treptele Sfântului și Marelui Post, ne întărim în lupta noastră duhovnicească prin pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici care, în anul 320, în timpul împăratului Liciniu, cu mult curaj L-au mărturisit pe Hristos, fără a se teme de gerul și gheața lacului din Sevastia Pontului, și, bine luptându-se, s-a încununat.

Astăzi, în ziua prăznuirii  acestor Purtători de chinuri, este cinstită în mod special în Patriarhia Ierusalimului pomenirea Sfântului Mucenic Teofil, deoarece Preafericirea Voastră purtați numele lui.

Spre  o mai înaltă cinstire a Sfântului Mucenic Teofil și a Preafericirii Voastre s-a adus Jertfa cea fără de sânge în Biserica Învierii și a fost înălțată Doxologia de mulțumire, în prezența a numeroși Părinți Aghiotafiți, a membrilor turmei noastre Greco-Ortodoxe și a evlavioșilor închinători.

Plini de bucuria acestei duble sărbători, în această istorică sală a Tronului pomenim cu recunoștință toate binefacerile pe care Fericirea Voastră le-a săvârșit pentru Patriarhie și pentru turma sa.

Trebuie amintită în primul rând deosebita strădanie pe care ați depus-o spre călăuzirea duhovnicească a turmei Voastre în cele trei jurisdicții și mai ales în Iordania, prin sinaxele preoților pentru o mai roditoare lucrare pastorală. Rod al lucrărilor Preafericirii Voastre au fost și manifestările speciale organizate de familia regală a Iordaniei pentru a susține conviețuirea pașnică dintre Creștini și concetățenii lor Musulmani. În Mitropolia Amman a Patriarhiei au fost distinși cu decorația Cavalerilor Sfântului Mormânt membrii ai comunității din Iordania care s-au distins prin donații filantropice și ridicarea de biserici. De asemenea, fericirea Voastră, cu sensibilitatea deosebită ce o aveți față de pelerinii care în ultima vreme inundă Țara Sfântă, ați acordat mult timp pentru a-i primi la Patriarhie, a-i binecuvânta și a-i îndruma subliniind folosul pelerinajului lor.

Întreținând cele mai bune relații cu Bisericile Ortodoxe surori, Preafericirea Voastră, ați răspuns invitației de a conduce slujba de sfințire catedralei atât de frumoase și de mărețe din București, închinată Sfântului Andrei cel întâi chemat, aparținând Patriarhiei României, și ați participat la manifestările legate de sărbătoarea națională la împlinirea a o sută de ani de la eliberarea și constituirea României mari.

Exercitând rolul de conducător al Patriarhiei noastre între Bisericile creștine locale, le-ați mobilizat spre înlăturarea legilor care subminau proprietățile lor și spre a înălța împreună glasul pentru apărarea Creștinilor din Țara Sfântă. În acest scop Preafericirea Voastră ați depus strădanii, vizitând suverani ai diferitelor state și Biserici, precum și președinți ai unor organizații internaționale spre a vă asigura de sprijinul lor în încercările Patriarhiei noastre de a păstra regimul Sfintelor Locuri validat la nivel internațional și pe temeiul Sfintei Scripturi, precum și drepturile Creștinilor de aici.  

Intense au fost lucrările Preafericirii Voastre pentru apărarea drepturilor noastre cu privire la locurile de închinare și mai ales pentru restaurarea Peșterii din Betleem cea de Dumnezeu purtătoare, timp în care a fost refăcut Paraclisul întemnițării din cadrul Bisericii Sfântului Mormânt și străvechea Mănăstire a Sfântului Ioan Botezătorul de la râul Iordan unde în urmă cu trei zile Preafericirea Voastră l-ați primit pe Președintele statului Israel și pe suveranii Bisericilor Creștine.

Trebuie pomenită și lucrarea începută în timpul celui întru fericită pomenire Patriarh Diodor, sub epitropia de atunci a Preafericirii Voastre, cu privire la prezența creștină, firavă la început, în Catar, lucrare definitivată de curând prin sfințirea de către Preafericirea Voastră a preafrumoasei Biserici a Sfântului Isaac Sirul, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și a Sfântului Macarie Arhiepiscopul Ierusalimului, care are și locuință episcopală și un complex de dependințe spre mângâierea, sprijinirea și sfințirea Creștinilor Ortodocși care trăiesc acolo și nu numai.

Pentru toate acestea, Preafericite, noi, Aghiotafiții, vă avem pildă și imbold spre a lucra împreună cu Preafericirea Voastră, precum mădularele trupului cu capul, și colaborăm între noi în mod armonios ca să dăm mărturia concordiei și a unității în lume și spre a se lăuda, prin viețuirea noastră, numele slăvitei noastre Obști și al Bisericii Sfântului Sion, precum și spre slava numele Celui Preaînalt.

În final, înalț paharul și vă urez, Preafericite, în numele Sfântului Sinod și al întregii Obști sănătate, putere și ocrotire de sus pentru ca statornic și drept să ocârmuiți corabia Bisericii Sionului spre plinirea misiunii ei de pacificare, împăcare și mântuire în Țara Sfântă și în trupul Bisericii Ortodoxe de pretutindeni. Amin”.

2. Cuvântarea Consulului General al Greciei la Ierusalim domnul Hristos Sofianopulos :

Preafericite,

Preasfințiților,

Sfințiți Părinți,

Doamnelor și Domnilor,

Ziua de astăzi, în care se cinstește pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici are o deosebită însemnătate, de vreme ce Obștea Aghiotafită și evlavioșii credincioși, pelerinii și Comunitatea Ortodoxă cinstesc cu fastul cuvenit Onomastica Întâi-stătătorului Bisericii Sionului, Maica Bisericilor, a Preafericirii Voastre, Patriarhul Ierusalimului Teofil III.

Aflându-mă la această sărbătoare cu sentimente de sinceră bucurie și deosebită cinstire, aș vrea, Preafericite, să exprim sprijinul neclintit și susținerea Greciei față de străvechea Patriarhie a Ierusalimului și să Vă adresez din inimă urările noastre de sănătate, putere și lungime de zile, pentru a continua înalta Voastră misiune atât națională, cât și religioasă, care dobândește tot mai multă importanță și însemnătate în această epocă dificilă.

De-a lungul drumului său de veacuri, Patriarhia Greco-Ortodoxă a Ierusalimului a jucat un rol istoric deosebit de important și, în calitate de centru religios al Sfintelor Locuri, continuă să fie un izvor nesecat de nădejde și să transmită, la toate marginile lumii, dinspre Sfânta Cetate, mesajul mântuirii oamenilor, de vreme ce păzește în fiecare zi, datorită devotamentului și abnegației Părinților Aghiotafiți, cele mai importante Locuri de închinare ale Creștinătății.

Această Sfântă Instituție este un punct de referință pentru grecii de pretutindeni și un simbol al prezenței de veacuri a Elenismului la Locurile Sfinte, de vreme ce constituie o legătură strânsă de prietenie și colaborare cu alte popoare și este purtătorul de cuvânt al Creștinilor Ortodocși din această regiune, păstrând prețioase tradiții și transmițând în toată lumea mesajul ecumenic al Ortodoxiei.

Preafericite,

Într-o epocă a instabilității, a fluctuației și a necontenitelor neorânduieli care par să încurajeze intoleranța, îndârjirea și adversitatea, lucrarea Voastră atât de importantă care este condusă de o sinceră intenție de înțelegere și împăcare, nu numai în relațiile cu alte dogme și cu alte religii, dar și în aria mai vastă a strădaniei de pacificare în această regiune mult încercată, conferă înălțime etică Patriarhiei Ierusalimului, care apără prezența creștină în Orientul Mijlociu, ca factor de moderație și stabilitate. Prin mulțimea inițiativelor Voastre, favorizați reînnoirea și promovarea Locurilor Sfintelor ale Creștinătății, de vreme ce vă îngrijiți de păstrarea Status Quo-ului din Țara Sfântă și de călăuzirea duhovnicească și bunăstarea unei turme care trece prin mari încercări, pentru că provocările epocii și primejdiile care pândesc sunt multe. Este însă cert faptul că toți cei care uneltesc împotriva Patriarhiei, în zadar se ostenesc. Strădaniile lor se lovesc și se vor lovi mereu de puterea pe care această Sfântă Instituție o absoarbe din îndelungata sa istorie și tradiție, din unitate, din adânca credință, din devotamentul Obștii Aghiotafite și din ocârmuirea ei, Preafericite, care, având deplină percepție și conștientizare a împrejurărilor, cu tărie și hotărâre, se îngrijește de prezentul și viitorul ei.

Preafericite,

Povara pe care v-ați asumat-o este mare și lupta pe care o presupune este îndelungată și ostenitoare. Sunt deplin încredințat că, prin ajutorul lui Dumnezeu și prin contribuția activă a noastră a tuturor, veți continua lucrarea Voastră și veți duce la bun sfârșit înalta Voastră misiune. 

La mulți ani!”

3. Cuvântările reprezentanților credincioșilor din regiunile ce țin de jurisdicția Patriarhiei, a reprezentanților Bisericilor Ortodoxe și ale altora, cărora Preafericitul le-a mulțumit prin această cuvântare a Sa:

„Iezerul ca un rai și gerul ca un zăduf Mucenicii au socotit, Hristoase Dumnezeule. Înfricoșările tiranilor nu au îngrozit cugetele lor. Nu s-au temut vitejii de adaosurile muncilor, câștigând Crucea dumnezeiască armă prin care pe vrăjmașul ca niște tari l-au biruit. De unde și cununile darului au luat”, cântă imnograful Bisericii.

Excelența voastră domnule Consul General al Greciei, domnule Hristos Sofianopulos,

Cinstiți Părinți și Frați,

Evlavioși Creștini și pelerini,

„Strigați lui Dumnezeu tot pământul, cântați numele Lui, dați slavă laudei Lui” (Psalmul 65, 1) strigă Biserica lui Hristos prin gura Proorocului și Împăratului David la pomenirea Sfinților lui Hristos purtători de chinuri, a marilor Mucenici cei patruzeci care au mărturisit în cetatea Sevastiei.

Acești Sfinți, care erau cu obârșia din diferite țări, dar slujeau în aceeași oaste, nu s-au temut de adaosurile muncilor, câștigând Crucea dumnezeiască armă prin care pe vrăjmașul l-au biruit. De unde și cununile darului au luat, adică numele de Creștin prin care acum petrec între cei de sus, potrivit imnografului lor.

Astăzi, când Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, cinstește pomenirea Sfinților  Patruzeci de Mucenici și, în mod special, a Sfântului Teofil care a mărturisit împreună cu ei, al cărui cinstit nume îl poartă Smerenia noastră, am coborât în locul martiriului și a îngropării de trei zile a Mântuitorului Hristos, adică în Sfânta Biserică a Învierii unde am săvârșit marea și dumnezeiasca Taină a Euharistiei. În plus, am înălțat doxologie de mulțumire lui Dumnezeu cel în Sfânta Treime slăvit cu ocazia cinstitei Onomasticii a noastre, ce purtăm numele Mucenicului Teofil, fiind înconjurați de cuvioși membri ai Obștii Aghiotafite și rugându-se împreună cu noi evlavioși creștini ai turmei noastre purtătoare a numelui lui Hristos și pelerini veniți din alte locuri.

Aceasta am făcut cugetând la cuvintele dumnezeiescului Pavel: „Mulțumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu Tatăl” (Efeseni 5, 20).

Acest praznic de fiecare an al Sfinților Patruzeci de Mucenici și, mai ales, a Sfântului Teofil care a mărturisit împreună cu ei, pe care strălucit îl sărbătorește Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, nu se referă la smerenia Noastră, ci, mai ales și în primul rând, la treapta patriarhală prin care se arată faptul că Biserica lui Hristos are drept temelie sângele izbăvitor vărsat prin Răstignire de Hristos, precum și sângele Sfinților care s-au făcut mărturisitori ai cinstitului Său Sânge. De aceea și preaînțeleptul Pavel spune: „Având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta ce ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței Care pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit Crucea, n-a ținut seama de ocara ei și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12, 1-2).

Sfinții Mucenici ai dragostei lui Hristos sunt cei care au mărturisit prin sângele lor pentru adevărul și credința în Hristos Cel răstignit și înviat. De aceea și dumnezeiescul Pavel îl îndeamnă pe ucenicul lui Timotei: „Nu te rușina a mărturisi pe Domnul nostru, căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii și al dragostei și al înțelepciunii” (2 Timotei 1, 7-8).

Sfinții Patruzeci de Mucenici prăznuiți astăzi se arată pilde de urmat, pentru lupta pe care au dus-o în viața pământească spre a deveni moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu. „Prin multe suferințe trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22) spune Scriptura. „Căci viața de acum este luptă. Este luptă împotriva păcatelor și a poftelor și a celor ce cugetător ne războiesc. Deci la această luptă să alergăm și să biruim”, spune Icumenie.

La această luptă a mărturisirii dragostei Evangheliei lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos suntem chemați și noi, iubiții mei frați, mai ales în această binecuvântată perioadă a Sfântului și Marelui Post, având ca ajutători și ocrotitori pe Sfinții Patruzeci de Mucenici, pe cel care a mărturisit împreună cu ei, Mucenicul Teofil al cărui nume îl purtăm, și pe Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului și pururea Fecioara Maria. Pe aceștia să-i rugăm a ne învrednici să ajungem cu pace la Învierea cea de a treia zi a lui Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre.

În plus, cerem pentru toți cei care se roagă împreună cu Noi și care cinstesc acest praznic  putere de sus, harul Sfântului Mormânt, răbdare și toată binecuvântarea de la Dumnezeu. De asemenea, aducem calde mulțumiri celor care ne-au adresat cuvântări, Preasfințitului Aristarh, Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General, care a vorbit în numele membrilor Sfântului Sinod și al Obștii noastre Aghiotafite, Excelenței Sale, Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sofianopulos, Preacuviosului Arhimandrit Atanasie, reprezentant al Sfintei Biserici surori a Rusiei, care ne-a transmis urările Preafericitului Patriarh al Moscovei Chiril, Preacuviosului Arhimandrit Teofil, reprezentant al Sfintei Biserici surori a României, care ne-a transmis urările Preafericitului Patriarh al României Daniil, Preasfințitului Mitropolit al Nazaretului Chiriac, care a vorbit în numele credincioșilor noștri din Nazaret, Preasfințitului Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, care a vorbit în numele credincioșilor noștri din Ioppe, Preacuviosului Arhimandrit Rafail, care a vorbit în numele credincioșilor din Iordania de Nord, Directorului Școlii noastre Patriarhale, Preacuviosul Arhimandrit Matei, Preasfințitului Arhiepiscop al Catarelor Macarie, care a vorbit în numele credincioșilor din Sfânta Arhiepiscopie a Catarelor, Preasfințitului Arhiepiscop al Madavei Aristobul, care a vorbit în numele Comunității de curând constituite din Beersheba, Preacucernicului Părinte Farah Badur, care a vorbit în numele Bisericii Sfântului Iacov Fratele Domnului, Preacuviosului Arhimandrit Ignatie, care a vorbit în numele Comunității din Betjala, Părintelui Iconom Sava, care a vorbit în numele Comunității din Beit-Sahur, stimatului domn Abu-Aeta din Satul Păstorilor, domnului Misiel Fretz, care a vorbit în numele asociației din Betleem și tuturor celor care au participat la această sărbătoare.

În sănătatea voastră a tuturor!

A urmat masa de post la care a luat parte Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sofianopulos, și în cadrul căreia Preafericitul a conferit rangul de Arhimandrit Ieromonahului Aghiotafit Martirie care a slujit în Madiva.

Din partea Secretariatului General     

httpv://youtu.be/scDdCKsovyE

Duminică, 4/17 martie 2019, Patriarhia a prăznuit Duminica Ortodoxiei în Sfânta Biserică a Învierii.

În această duminică, prima din Sfântul și Marele Post, Biserica prăznuiește triumful reprezentat de restabilirea cultului Sfintelor Icoane, după un veac și jumătate de prigonire și distrugere a acestora de către iconoclaști, în timpul Împăratului Mihail și a mamei sale, Sfânta Teodora, pe când era Patriarh Sfântul Metodie Mărturisitorul.

Biserica face în această zi pomenirea apărătorilor Sfintelor Icoane, bine-credincioși Patriarhi, Ierarhi, Împărați și simpli credincioși, ca mărturisitori ai venirii în trup pe pământ a Domnului nostru Iisus Hristos.

1. Vecernia

Acest eveniment, care se identifică cu Ortodoxia, validat de al VII-lea Sinod Ecumenic din anul 787 d.Hr., a fost prăznuit de Biserica Ierusalimului prin Vecernia săvârșită seara în Biserica Învierii. A fost tămâiată Piatra Ungerii, Sfântul Mormânt, Golgota, iar apoi a urmat Vohodul Mare și Litia. Slujba a fost condusă de Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, însoțit de Arhierei, membrii ai Sfântului Sinod, Preoți și Diaconi Aghiotafiți. A cântat Protopsaltul Constantin Spiropulos și au participat numeroși credincioși.   

1. Ziua Praznicului

În ziua Praznicului s-a săvârșit Sfânta Liturghie în Biserica Învierii, sub conducerea Preafericitului Părintelui nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Isihie, Mitropolitul Capitoliadei, Preasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei, Dimitrie al Lidei, Macarie al Catarelor, Preasfințitul Ioachim, Mitropolitul Elenupolei și preoți Aghiotafiți, în frunte cu Arhimandritul Nectarie, Gheron al Camarasei. A cântat Protopsaltul Constantin Spiropulos, a fost prezent Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sofianopulos și au participat numeroși credincioși localnici și pelerini.

Sfânta Liturghie a fost urmată de procesiunea cu Sfintele Icoane. A fost înconjurat Sfântul Mormânt de trei ori și fiecare altar o dată, iar apoi a fost citit Actul Sinodal al Ortodoxiei cuprins în Triod.

După aceasta, în sunetul clopotelor, s-a mers la Patriarhie unde s-au adresat omagii Preafericitului care a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Arătatu-s-a cu adevărat lumii dumnezeiescul har, slavă și cinste se arată acum, saltă Biserica primind podoaba goliciunii sale”, spune Sfântul Părintele nostru Teodor Studitul.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși creștini și închinători,

Astăzi Sfânta Biserică a noastră, a Ortodocșilor, face pomenirea înălțării Sfintelor și cinstitelor Icoane, săvârșită de evlavioșii și pururea-pomeniții Împărați ai Constantinopolului Mihail și mama sa Teodora în timpul Sfântului Patriarh Metodie Mărturisitorul.

Erezia iconoclasmului, adică necinstirea Sfintelor Icoane, a reînviat erezia arianismului, condamnată de Sfintele Sinoade Ecumenice, și a nestorianismului, care nega desăvârșita dumnezeire a lui Dumnezeu Cuvântul, a Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a făcut om, întrupându-Se din Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria.

Iată de ce Sfântul Teodor Studitul spune: „Saltă Biserica primind podoaba goliciunii sale”. Podoaba pe care a primit-o Biserica este, potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei, unirea după ipostas a lui Dumnezeu Cuvântul cu firea noastră omenească pe care în Duhul Sfânt a luat-o asupra Sa.

Marea și nepătrunsa taină a dumnezeieștii Iconomii, adică întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, constituie temelia nesurpată a învățăturii creștine și în special a credinței noastre Ortodoxe, așa cum este mărturisită de Sfinții Apostoli și Evangheliști și mai cu seamă de Sfântul Ioan Teologul care spune: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). Și în alt loc spune: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții” (1 Ioan 1, 1).

Cu adevărat, iubiții mei frați, astăzi s-a arătat lumii dumnezeiescul har pentru că Hristos Cuvântul, Noul Adam, a redat Bisericii Sale podoaba ei. „Sărbătorea, prăznuia poporul Domnului cel cu numele lui Hristos, văzând Biserica iarăși strălucind de frumusețea chipului dumnezeiesc pe care Dumnezeu ca om l-a purtat ca să ne mântuiască pe noi”, cântă imnograful.

Cu alte cuvinte, închipuirea în icoană și redarea lui Dumnezeu Cuvântul întrupat se referă la firea Lui omenească, iar nu la firea Lui dumnezeiască. „A sărăcit, a flămânzit și a însetat cu trupul Cuvântul, acestea fiind însușiri ale firii umane prin care este cuprins. Dar, după dumnezeire, Acesta este simplu și nu poate fi cuprins”, spune Sfântul Teodor Studitul. „Cine poate întocmi o asemuire a lui Dumnezeu Care este nevăzut, netrupesc, necuprins și fără formă? Este așadar culmea nebuniei și a necuviinței a da formă dumnezeirii”, învață Sfântul Ioan Damaschin.

Noi, frații mei, ascultând de Sfânta tradiție și de învățătura Bisericii lăsate de Sfinții Apostoli și Părinți, nu ne închinăm și nu venerăm materia, adică icoana în sine, ci prototipul, adică pe cel redat în icoană, după cum spune Marele Vasile: „Cinstea adusă icoanei se transmite prototipului”. Ne închinăm și sărutăm Sfintele Icoane prin raportare, nu ca venerare, nu ca niște pe dumnezei, ci ca pe icoane ale arhetipurilor.

În plus, prin Sfintele Icoane se sfințesc ochii celor care le privesc și tot prin icoane mintea se ridică spre cunoașterea lui Dumnezeu.

Această credință mărturisind-o euharistic în Sfânta Biserică a Învierii rugăm pe Dumnezeu Mântuitorul nostru să ne învrednicească a ajunge și la Învierea Sa cea de a treia zi. Împreună cu imnograful să spunem: „Cuvântul Tatălui cel necuprins din tine, Născătoare de Dumnezeu, S-a cuprins, întrupându-Se; și chipul cel întinat la chipul cel dintâi întorcându-l cu dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea îl închipuim cu fapta și cuvântul”. Amin.   

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/-vl1id7cBUE

În seara zilei de vineri, 2/15 martie 2019 a avut loc slujba Imnului Acatist (Starea I) în Sfânta Biserică a Învierii.

Această slujbă, ce a cuprins Canonul „Deschide-voi gura mea”, și icoasele Stării I a Imnului Acatist „Îngerul cel mai-întâi stătător”, săvârșită în cadrul Pavecerniței Mici, a fost condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului. Au cântat Protopsaltul Sfintei Biserici a Învierii, domnul Constantin Spiropulos, și Arhimandritul Dimitrie. Au luat parte localnici din Ierusalim și pelerini, fiind prezent și Consulul General al Greciei la Ierusalim domnul Hristos Sfianopulos. Către aceștia Preafericitul a ținut această cuvântare:

„Îngerul cel mai întâi stătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te. Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat și a stat strigând către dânsa unele ca acestea: Bucură-te, cea prin care răsare bucuria; bucură-te, cea prin care piere blestemul”, spune autorul acestui imn teologic care se referă la Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, precum și la taina negrăită care s-a săvârșit într-însa prin Duhul Sfânt, taina Întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși creștini și închinători,

Sfânta Slujbă a Imnului Acatist al Maicii Domnului constituie un element distinctiv al Sfântului și Marelui Post al Paștilor, adică al Praznicului îngropării de trei zile și al strălucitei Învieri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar Învierea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos se referă în esență la firea noastră omenească pe care Și-a asumat-o Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după cum mărturisește Sfântul Ioan Evanghelistul zicând: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).

Marea și negrăita taină a Întrupării lui Dumnezeu Cuvântul nu constituie o teorie filozofică sau o născocire, ci un fapt concret și neîndoielnic din istorie care a avut loc în timp și în spațiu prin persoana Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, după cum mărturisește Evanghelistul Luca atunci când zice: „Și intrând îngerul la ea a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Și iată, vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele Lui Iisus” (Luca 1, 28, 31). „Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 34-35).   

Cuvintele: „Bucură-te, cea plină de har” rostite de îngerul Gavriil către Fecioara Maria se referă la două aspecte. Primul este faptul că prin acest glas netrupesc al Îngerului, adică prin glasul Duhului Sfânt, Fecioara Maria s-a făcut vas al dumnezeiescului har, iar dumnezeiescul har a slobozit-o de orice păcat omenesc și astfel S-a întrupat din ea în chip ipostatic Dumnezeu Cuvântul Hristos. În al doilea rând, cuvintele: „Bucură-te” ale îngerului se referă la faptul că a strălucit în lume bucuria mânuirii. Și aceasta pentru că a pierit blestemul care îi ținea legat cu lanțul stricăciunii și al morții pe cei întâi-zidiți, pe Adam și pe Eva, după cum formulează Iosif Imnograful zicând: „Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, vasul bucuriei prin care blestemul strămoașei s-a dezlegat” și: „Ridicarea lui Adam, bucură-te, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, omorârea Iadului”.

Sfântul Ioan Damaschin cheamă toate neamurile și toată seminția omenească să cinstească nașterea Maicii lui Dumnezeu Maria, pentru că aceasta a născut lumii vistierie de bunătăți nejefuită. Prin ea Ziditorul întreaga fire spre mai bine a mutat-o, prin umanitate. Dacă omul, și minte și materie fiind, este legătură între întreaga Zidire văzută și nevăzută, atunci Creatorul, Cuvântul lui Dumnezeu, unindu-Se cu firea oamenilor, prin aceasta S-a unit cu întreaga Zidire”.

Cu alte cuvinte, datorită Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, Ziditorul, adică Dumnezeu Tatăl și Creatorul lumii, a mutat spre mai bine întreaga fire prin intermediul firii omenești a lui Hristos pe care a luat-o din curatele sângiuri ale Maicii Sale. Deci, dacă omul, care este între minte și materie, constituie o legătură între întreaga zidire văzută și nevăzută, atunci Cuvântul lui Dumnezeu, de vreme ce S-a unit cu firea omenească, prin aceasta S-a unit cu toată Zidirea.

Iată deci de ce Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria este recunoscută drept cea mai slăvită creație a lui Dumnezeu atât pe pământ cât și în cer. Și iată de ce preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu este considerată „mai cinstită decât oștile îngerești ale Heruvimilor și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii”.

Acest imn al Maicii Domnului, de slavă și de cerere în același timp, a fost rânduit de Sfinții Părinți ai Bisericii să fie cântat pe tot parcursul Sfântului și Marelui Post al Paștilor, pentru că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este prin excelență mijlocitoarea noastră către Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, Maica Domnului este cea care mijlocește pentru noi, toți oamenii care o chemăm. Aceasta se datorează faptului că Născătoarea de Dumnezeu s-a împărtășit de dumnezeiasca slavă a Fiului și Dumnezeului ei și Domnul nostru Iisus Hristos prin nepătrunsa taină a dumnezeieștii Iconomii, adică a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul. „Cât sunt de necercetate judecățile lui Dumnezeu și cât de nepătrunse căile Lui!” (Romani 11, 33), spune Apostolul Pavel.

Dragostea lui Dumnezeu, mila lui nemăsurată și iubirea Lui de oameni negrăită ne cheamă prin propovăduirea Sfântului Apostol Pavel, mai ales acum în timpul Marelui Post, „la cunoașterea tainei lui Dumnezeu Tatăl și a lui Hristos în care sunt ascunse toate vistieriile înțelepciunii și ale cunoștinței” (Coloseni 2, 2-3). Iar vistieriile ascunse ale înțelepciunii și cunoștinței Mântuitorului nostru Dumnezeu nu sunt altele decât lumina necreată a adevărului lui Dumnezeu, „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4), potrivit înțeleptului Pavel.

Să-L rugăm și noi, iubiții mei frați, pe Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, să ne învrednicim a străbate calea sfântului Post în pocăință și să ajungem la Învierea Mântuitorului nostru Hristos cea purtătoare de lumină, ascultând cuvintele imnografului Bisericii care spune: „Venit-a Postul, maica curăției, cea care învinovățește păcatul și este vestitoarea pocăinței, purtarea îngerilor și mântuirea oamenilor. Să strigăm credincioșii: Dumnezeule, miluiește-ne pe noi!”. Amin. 

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/1dU0OLHjpFw                     

Vineri, 9/22 februarie 2019 s-a săvârșit slujba de sfințire a Bisericii Cuviosului Părintelui nostru Isaac Sirul, a Sfântului slăvitului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință și a Sfântului Macarie Patriarhul Ierusalimului.

Mai înainte de a oferi detalii cu privire la slujbă, se cuvine să dăm câteva date istorice referitoare la întemeierea acestei sfinte Biserici.

În jurul anului 1990 cel întru fericită pomenire Patriarhul Diodor I al Ierusalimului a vizitat prima oară Qatarul, care aparţine jurisdicţiei Patriarhiei Ierusalimului din Peninsula arabică. A fost primit de Emirul de atunci Hamed Bin Khalifa Al Thani, suveranul Qatarului.

Acestei vizite i-a urmat o delegație trimisă de Patriarhul Diodor, condusă de actualul Patriarh al Ierusalimului, atunci Arhimandritul Teofil, spre a cere ambasadorului de atunci al Statelor Unite ale Americii, domnul Patrick Theros, să îngăduie săvârșirea slujbei de Paști în sala Ambasadei Americii, pentru comunitatea mică de greci de acolo, căci până atunci nu exista o Biserică pentru creștinii din Qatar.

Făcându-se deci acest început, au urmat acțiuni de cerere către guvernul din Qatar pentru eliberarea unei autorizați de construcție a unei Biserici de către Patriarhie în capitala Qatarului, Doha.

Guvernul Qatarului a răspuns la această cerere și a dat Patriarhiei un teren în Doha, nu ca proprietate, ci doar pentru uz. Pe acest teren a început construcția Bisericii care tocmai s-a sfințit.  Acest pas făcut de Patriarhie a constituit un exemplu și pentru alte confesiuni creștine cărora, în urma cererii lor, li s-au dat terenuri în aceeași zonă, unde au ridicat biserici. Astfel, Patriarhia a devenit ocazia revenirii Creștinismului în Qatar. În anul 2010 Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului a vizitat Qatarul, fiind primit de Emirul Hamed Bin Khalifa Al Thani, suveranul Qatarului, și a așezat piatra de temelie pentru ridicarea Bisericii.

Lucrările de construcție a Bisericii, precum și a Stăreției / Casei episcopale, aflată de cealaltă parte a ei, au fost continuate prin multele osteneli și strădaniile neobosite ale Epitropului Patriarhal din Qatar, Arhimandritul Macarie Aghiotafitul care, în anul 2014, a devenit Arhiepiscop al Qatarului. Prin contribuția economică a Patriarhiei și a evlavioșilor donatori, construcția a ajuns astăzi la final, fiind necesară sfințirea ei prin săvârșirea slujbei de inaugurare și consolidare în veac spre slujirea și sfințirea credincioșilor greco-ortodocși din diferite țări, în număr de zece mii în prezent.

Slujba s-a săvârșit în ziua fixată, potrivit Tipicului Bisericii Ortodoxe referitor la slujbele de sfințire, prin înconjurarea Bisericii de trei ori cu Sfintele Moaște ale Cuvioșilor Mucenici din Lavra Sfântului Sava cel Sfințit, așezarea lor în piciorul Sfintei Mese, ungerea acesteia, a antimiselor și a pereților Bisericii cu Sfântul Mir și prin săvârșirea Sfintei Liturghii condusă de Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Macarie al Qatarului, Filumen al Pellei, Aristovul al Madavei și Ioan din Biserica Serbiei, Arhimandritul Evdochim, duhovnicul Sfintei Lavre a Cuviosului Sava cel Sfințit, preotul Gheorghe din Madiva și Arhidiaconul Marcu. Au cântat corul din Tesalonic sub conducerea domnului Ioan Hasanidis în greacă și corul parohiei în arabă. Au fost prezenți Ambasadorul Greciei în Qatar, Excelența Sa domnul Constantin Orfanidu și Ambasadorul Republicii Cipru în Qatar, Excelența Sa domnul Mihail Zaharioglu, reprezentanți diplomatici ai altor state, clerici invitați din Mitropoliile Bisericii Greciei și Bisericii Cretei, Egumena monahia Teoxeni și monahii din Mănăstirea stavropigie Hrisopighi din Mitropolia de Kidonia și Apokoronou. Au participat credincioși de pretutindeni care s-au rugat și au slăvit pe Dumnezeu pentru această Biserică aflată în centrul Peninsulei Arabice, care a fost sfințită spre a se putea săvârși în ea Sfintele Taine. 

Către aceștia Preafericitul a ținut această cuvântare:

„Pe toate le-a luminat Hristos cu venirea Sa. Lumea a înnoit-o prin dumnezeiescul Său Duh, sufletele se înnoiesc. Căci casă s-a ridicat acum spre slava Domnului, unde și înnoieşte inimile credincioșilor Hristos Dumnezeul nostru spre mântuirea oamenilor”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini,

Bucură-te, cerule, și să se veselească pământul, căci, prin harul lui Dumnezeu, ne-am adunat astăzi, sfântul cler și poporul bine-credincios, în Emiratul statului Qatar, aflat sub jurisdicția canonică duhovnicească a Patriarhiei Ierusalimului pentru ca, prin Euharistie și doxologie, să săvârșim sfințirea acestei preafrumoase Biserici ridicate spre cinstirea Sfântului local Cuviosul Părintele nostru Isaac Sirul, precum și a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

În Istoria sfântă, adică în Sfânta Scriptură, se menționează că Domnul Dumnezeu a arătat Cortul mărturiei pe care l-a înfipt în pământ Sfântul Moise. Acest Cort al mărturiei „avea rânduieli pentru slujba dumnezeiască” (Evrei 9, 1). „Iar Solomon I-a zidit Lui casă” (Fapte 7, 47), adică Biserică în se care aduceau jertfe de animale „al căror sânge era adus pentru păcate în Sfânta Sfinților” (Evrei 13, 11).

Noi însă, după cum mărturisește Sfântul Ioan Evanghelistul, am văzut slava strălucitoare a lui Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos, Care a venit în trup, slavă pe care o avea de la Tatăl în harul adevărului. „Și celor câți L-au primit prin credință, le-a dat tuturor putere să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească s-au născut, ci de la Duhul Sfânt s-au înmulțit; casă de rugăciune am întemeiat și strigăm: Această casă întărește-o, Doamne”.

Casa lui Dumnezeu, adică Biserica sfințită, este inseparabil legată de slujirea în Duh și adevăr și închinarea către Dumnezeu. „Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4, 24). „Iar rugăciunea este suirea minții către Dumnezeu sau cerere de la Dumnezeu a celor cuvenite” spune Sfântul Ioan Damaschin. Potrivit Sfânului Ioan Sinaitul, „rugăciunea este, prin calitatea ei, împreunare și unire a omului cu Dumnezeu, iar prin lucrare, hrană a sufletului și luminare a minții”.

De aceea, împreună cu Sfântul Patriarh Sofronie al Ierusalimului, predecesorul nostru, spunem: „Astăzi cele de jos împreună cu cele de sus prăznuiesc și cele de jos cu cele de sus împreună petrec; astăzi sfânta adunare a Ortodocșilor cu mare glas se bucură: Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”.

În înfricoșătorul loc al Golgotei din Ierusalim fiind înălțat pe Cruce de bunăvoie Domnul a lucrat mântuirea noastră a oamenilor, înnoind toată făptura, iar în această Biserică sfințită prin puterea Duhului Sfânt și cu mijlocirea Preabinecuvântatei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu Maria și rugăciunile Cuviosului Părintelui nostru Isaac și ale Sfântului Gheorghe, Biserică aflată în comuniune firească și duhovnicească cu Preasfântul și de Viață primitorul Mormânt al Mântuitorului Hristos, dăruiește luminarea și înnoirea Învierii Lui din morți tuturor celor care cu credință, în Duh și în adevăr slujesc și cu pocăință se roagă într-însa.

„Al Domnului este pământul și plinirea lui, lumea și toți cei ce locuiesc în ea” (Psalmul 23, 1) cântă David. Acest lăcaș al lui Dumnezeu, acum sfințit, din această oază ospitalieră a Emiratului arab al Qatarului cel atât de îmbelșugat, s-a ridicat și și-a deschis astăzi porțile, prin lucrarea Sfântului Duh, ca să intrăm în el toți, localnici și străini, cei care căutăm odihnă sufletească, ascultând chemarea Împăratului slavei, a Mântuitorului nostru Hristos Care spune: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 28-29).

Această odihnă a sufletului a căutat-o și Cuviosul părintele nostru Isaac în pustiul cel secetos unde s-a arătat ca un pom al dreptății „care rodul său va da la vremea sa” (Psalmul 1, 3). Această dreptate dumnezeiască o bine-vestește Sfânta Biserică Greco-Ortodoxă a Ierusalimului propovăduind și mărturisind dragostea sinceră și iubirea de oameni, precum și pacea Mântuitorului nostru Hristos în orice vreme și în orice loc. „Drepții, răsădiți fiind în casa Domnului, în curțile Dumnezeului nostru vor înflori” (Psalmul 91, 13), spune Psalmistul.

Drepții răsădiți în casa Domnului nu sunt alții decât Sfinții Bisericii care, urmând iubirii smerite și jertfitoare a lui Hristos, dau roadele lor de care ne bucurăm noi astăzi.

Spunem aceasta, iubiți frați în Hristos, pentru că mila lui Dumnezeu a dăruit smereniei noastre această binecuvântare de a săvârși sfințirea acestei frumoase lucrări, a acestui sfânt lăcaș ridicat din temelii de către iubitul nostru frate aghiotafit, Preasfințitul Arhiepiscop al Qatarului Macarie, lăcaş acum desăvârșit și împodobit. De aceea, împreună cu Psalmistul, spunem: „Doamne, sfințește pe cei ce iubesc bunăcuviința casei Tale și locul locașului slavei Tale” (Psalmul 25, 8).

În final, considerăm că se cuvine și este o datorie nu numai pentru Biserica Ierusalimului, ci și pentru toate Bisericile Ortodoxe surori, să mulțumim din adâncul inimii Excelenței Sale Ambasadorul Statelor Unite ale Americii, domnul Patrick Theros, și în mod special Maiestății Sale, Emirului statului Qatar, Hamed Bin Khalifa Al Thani și urmașului său, Maiestatea Sa Emirul Tamim Bin Hamed Al Thani, cărora le urăm ca Domnul Dumnezeu să le dăruiască sănătate, lungime de zile și putere spre a ocârmui bine statul și pe toți cetățenii lui. Împreună cu imnograful să zicem: „Cer plin de lumină s-a arătat Biserica, pe toți credincioșii luminându-i, întru care stând strigăm: Această Casă întărește-o, Doamne”. Amin.

După apolisul Sfintei Liturghii, Preafericitul a oferit celui care s-a ostenit pentru a aduce la desăvârșire această Sfântă Biserică, Preasfințitul Arhiepiscop Macarie al Qatarului, un set de encolpioane arhierești, urându-i să continue lucrarea de mărturisire a iubirii lui Iisus Hristos cel Care S-a întrupat, S-a răstignit și a înviat, precum și de transmitere a predicii Evangheliei care a început în Betleem și a continuat în Nazaret, pe Înfricoșătoarea Golgotă și în Sfântul Mormânt Purtător de Viață. Arhiepiscopul Macarie I-a oferit Preafericitului icoana complexului Bisericii și a Arhiepiscopiei Qatarului, realizată de monahiile Sfintei Mănăstiri Hrisopighi.

După Sfânta Liturghie a urmat masa îmbelșugată oferită în sala aflată la demisolul Bisericii sfințite.

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, 3/16 februarie 2019, s-a prăznuit pomenirea Sfântului Simeon Purtătorul de Dumnezeu, cel care L-a primit pe Domnul în brațele sale când Acesta a fost adus de părinții Lui la Templul lui Solomon la patruzeci de zile de la nașterea Sa după trup. Acest praznic a avut loc în Mănăstirea ce poartă numele Sfântului Simeon, aflată în partea de vest a Ierusalimului. Aici se află și mormântul Sfântului și o parte din moaștele lui, dăruite de Biserica romano-catolică din Croația.

Pentru pomenirea Sfântului Simeon, care a participat la Întâmpinarea Domnului, s-a săvârșit Sfânta Liturghie dimineața, condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Chiriac Mitropolitul Nazaretului, Preasfințitul Isihie Mitropolitul Capitoliadei, Preasfințitul Aristarh Arhiepiscopul Constantinei, Preasfințitul Metodie Arhiepiscopul Taborului și Preasfințitul Ioachim Mitropolitul Elenupolei, Părinți Aghiotafiți, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. A cântat Protopsaltul Sfintei Biserici a Învierii, domnul Constantin Spiropulos, ajutat de Arhimandritul Eusebie. Au fost prezenți Consulul General al Greciei la Ierusalim domnul Hristos Sofianopulos și numeroși credincioși, localnici și pelerini, din Rusia, România, Grecia și Cipru.

Acestora Preafericitul le-a adresat această cuvântare:

„Să se deschidă ușa cerului astăzi, căci Cuvântul Tatălui cel fără de început, luând început sub ani, nedespărțindu-Se de a Sa dumnezeire, de Fecioara Maică ca un prunc de patruzeci de zile de bunăvoie s-a dus în Biserica legii. Și pe Acesta în brațe L-a primit Bătrânul Strigând: Slobozește-mă, că ochii mei au văzut mântuirea Ta. Cel Ce ai venit în lume să mântuiești neamul omenesc, Doamne, slavă Ție!” cântă imnograful Bisericii Sfântul Ioan Damaschin.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini și pelerini,

Cuvântul lui Dumnezeu cel necuprins și mai presus de ființă Care S-a născut în Biserica din Betleem și în iesle a fost culcat, ne-a adunat pe toți astăzi în acest loc sfânt, lăcaș al Sfântului Simeon, ca să prăznuim Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos, primit în brațele sale Dreptul Simeon.

Acest mare eveniment al intrării Pruncului Iisus în Templul lui Solomon, fiind adus de părinții Lui la patruzeci de zile de la nașterea Sa, potrivit Legii mozaice, îl povestește în amănunt Sfântul Evanghelist Luca zicând: „Și, din îndemnul Duhului, [Simeon] a venit la templu. Și, când părinții au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, el L-a primit în brațele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor, lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău Israel.” (Luca 2, 27-32)

Sfântul Simeon deține un loc aparte între personalitățile Istoriei sfinte, adică ale Sfintei Scripturi. Aceasta deoarece s-a învrednicit să primească în brațele sale pe Pruncul Iisus Dumnezeu din mâinile Născătoarei de Dumnezeu, Preasfânta Fecioară Maria.

Cu alte cuvinte, Simeon se arată martor nemincinos al întrupării și înomenirii lui Dumnezeu, Mânuitorul nostru Iisus Hristos. Acest Simeon, mișcat de Harul și lucrarea Sfântului Duh, nu numai că a primit în brațele sale pe Fiul lui Dumnezeu, Hristos, dar L-a și recunoscut ca „mântuirea lui Dumnezeu”. „Căci au văzut”, zice, „ochii mei mântuirea Ta pe care ai gătit-o înaintea feței tuturor popoarelor” (Luca 2, 30-31).

Această trăire a bătrânului Simeon o mărturisește și psalmistul zicând: „lumină a răsărit celui drept”. Legea lui Dumnezeu nu este numai ură față de păcat, ci și lumină pentru cei drepți. „Spune «a răsărit» în loc de «răsare», pentru că întotdeauna celui care este bun și drept îi răsare în minte și în inimă lumina înțelegătoare și dumnezeiască”, spune Sfântul Chiril al Alexandriei.

„Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa (Psalmul 97, 2)”, spune Psalmistul. Domnul a făcut cunoscută această mântuire înaintea tuturor neamurilor, a dat la iveală dreptatea Sa tuturor oamenilor fără deosebire. „Tuturor oamenilor le-a adus apele mântuitoare și Împărăția Lui cea dreaptă a arătat-o neamurilor”, tâlcuiește Sfântul Teodorit al Cirului.

Cu adevărat, Bătrânul Simeon a intrat în templu cu lucrarea, adică luminarea, Sfântului Duh, după cum mărturisește Evanghelistul Luca: „Și Duhul Sfânt era asupra lui” (Luca 2, 25). Duhul Sfânt i-a descoperit lui Simeon că nu va muri mai înainte de a-L vedea pe Acela pe Care Domnul Dumnezeu L-a uns împărat și Mântuitor al lumii. „Și lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului” (Luca 2, 26).

Aceasta înseamnă că fără Sfântul Duh nimeni nu poate să înțeleagă taina dumnezeieștii iconomii, cu atât mai puțin lucrarea mântuitoare a Trupului tainic al lui Hristos, adică a Sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Duhul Sfânt însă nu descoperă tainele negrăite ale lui Dumnezeu oamenilor care nu sunt curați cu inima și care sunt căldicei în credință (Cf. Apocalipsa 3, 16). „Apropiați-vă de Dumnezeu și Se va apropia și El de voi. Curățați-vă mâinile, păcătoșilor, și sfințiți-vă inimile, voi cei îndoielnici” (Iacov 4, 8), învață Sfântul Iacov Fratele Domnului.

„Și i-a binecuvântat Simeon și a zis către Maria, mama Lui: Iată Acesta este pus spre căderea și spre ridicarea multora din Israel și ca un semn care va stârni împotriviri” (Luca 2, 34). Aceste cuvinte proorocești ale Sfântului Simeon s-au împlinit prin lucrarea lui Hristos de pe pământ și mai ales prin pătimirea Sa pe Cruce și Învierea Sa din morți.

Cel ce este Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit, Domnul nostru Iisus Hristos constituie pe de o parte căderea pentru cei necredincioși și îndoielnici și, pe de altă parte, Învierea pentru cei credincioși care nu se îndoiesc.

Învățătura Sfinților, a teologilor recunoscuți și a marilor Părinți ai Sfintei noastre Biserici a arătat limpede că, deși Hristos are două firi – dumnezeiască și omenească –, este totuși Unul ca ipostas și persoană. „Eu și Tatăl una suntem” (Ioan 10, 30), spune Domnul.

Potrivit Sfântului Chiril al Alexandrei, Bătrânul Simeon „numește semn care va stârni împotriviri Sfânta Cruce”. Aceasta o propovăduiește și dumnezeiescul Pavel, referindu-se la cinstita Cruce a Domnului nostru Iisus Hristos: „Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei sminteală, pentru neamuri nebunie. Dar pentru cei chemați, și iudei și elini: pe Hristos puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1, 23-24).

Sfânta noastră Biserică ne cheamă prin gura Marelui Atanasie să ne asemănăm cu Dreptul Simeon și cu Proorocița Ana care s-au distins prin curăție, nerăutate, ținere de minte și întreagă-înțelepciune.

Să ne rugăm Sfântului Simeon, iubiții mei, și să zicem împreună cu imnograful: „Strălucește în sufletul meu, Doamne, lumina cea simțită, ca să Te văd limpede și să Te propovăduiesc Dumnezeu”. Amin.

După Sfânta Liturghie venerabilul și primitorul Egumen și restaurator al Mănăstirii, Arhimandritul Teodorit, a oferit o agapă sinodiei patriarhale și credincioșilor la stăreție și în curtea Mănăstirii.

httpv://youtu.be/Lmlsqxv9jVY

Din partea Secretariatului General

Joi, 11/24 ianuarie 2019, Patriarhia a făcut pomenirea Părintelui nostru Dreptul Teodosie Chinoviarhul la Sfânta sa Mănăstire din deșertul Iudeii, între Beit Sahour și Mănăstirea Sf. Sava cel Sfințit.

Sf. Teodosie a întemeiat această mănăstire chinovială la mijlocul secolului al V-lea. După ce a ajuns în Țara Sfântă din orașul său natal Capadocia, Sf. Teodosie s-a nevoit la Mănăstirile din Palestina, ducând o viață cenobitică, anahorită și isihastă.

În această mănăstire, călugării urmau să se pregătească pentru a se alătura Mănăstirii Lavrei, ducând cu strictețe o viață singuratică, isihastă și câștigându-și traiul muncind din greu, cu mâna, pentru întreținerea celor săraci și păstrarea formelor de miluire a celor nevoiași. Sloganul lor era că „nici un leneș nu ar trebui să intre aici”.

Sf. Teodosie, împreună cu co-naționalul și tovarășul său întru nevoințe Sava cel Sfințit și cu călugării lor, au jucat un rol semnificativ în lupta împotriva monofizitismului și a hotărârii predominante a Sinodului al IV-lea Ecumenic din 451 d.Hr. cu privire la ipostaza Domnului nostru Iisus Hristos în două firi, dumnezeiască și omenească.

Această mănăstire a fost grav deteriorată de diferite raiduri și a fost renovată în jurul anului 1905 de călugării cretani Galaction și Leontie, în jurul anului 1950, de către vrednicul de pomenire arhiepiscop Bartolomeu al Madabei, iar în ultimii patruzeci de ani a fost păstrată și renovată de egumenul Cretan, Arhimandritul Ieroteu.

Pomenirea Sf. Teodosie s-a făcut cu Vecernia seara în această mănăstire, slujbă condusă de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei și cu Sfânta Liturghie dimineața, condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Timotei al Bostrei, ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Teofilact al Iordaniei, Ieromonahi aghiotafiți, preoți vorbitori de limba arabă, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul corului Bisericii Sfântului Mormânt, Constantinos Spyropoulos, și de călugării de la Lavra Sf. Sava, la slujbe participând mulți credincioși, în principal din orașul învecinat Beit Sahour, și alți pelerini. 

Credincioșilor prezenți, Preafericitul le-a ținut această cuvântare în limba greacă:

„Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminător lumii strălucind cu minunile, Cuvioase Părintele nostru Teodosie; roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.”

Iubiți frați întru Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Părintele nostru Teodosie care a strălucit cu minunile, care a lucrat pustiul neroditor duhovnicește și trupește, ne-a adunat pe toți astăzi în Sfânta Mănăstire ce îi poartă numele, ca să cinstim pomenirea sa.

„Mari și minunate sunt lucrurile Tale, Doamne Dumnezeule Atotțiitorule, drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor” (Apocalipsa 15, 3).

Pe această cale dreaptă și adevărată a Domnului a mers Părintele nostru Teodosie care s-a arătat Chinoviarh, adică începător al vieții de obște a monahilor, dar și dascăl al pustiei, adică învățător al viețuirii duhovnicești în Hristos pentru cei ce se nevoiau sub îndrumarea lui, așa cum cântă și imnograful său: „Cuvioase Părinte Teodosie, în tot pământul a ieșit vestirea isprăvilor tale, pentru care în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale. Taberile drăcești ai pierdut, cetele îngerești ai ajuns, a cărora viață fără prihană ai urmat. Îndrăznire având către Hristos Dumnezeu, cere pace sufletelor noastre.”

Cu adevărat, iubiți mei frați, Cuviosul Teodosie „cetele îngerești a ajuns, a cărora viață fără prihană a urmat”. De aceasta ne încredințează, de altfel, și sinaxarul său care  înregistrează mulțime de minuni pe care le-a săvârșit de-a lungul vieții sale pământești monahale.

Părintele nostru Teodosie a avut ca pildă de urmat pe Sfântul Ioan Botezătorul precum și pe marii sihaștrii ai pustiei din preajma Iordanului și, în general, din Palestina: Eftimie cel Mare, Sava cel Sfințit și, firește, pe Marele Simeon Stâlpnicul care s-a nevoit în Antiohia „de la care a învățat dăruirea către virtute”. Biograful său, Chiril Schitupolitul, îl numește pe Teodosie cel provenit din Capadocia cetățean al cerului, lauda cea mare a Palestinei, fala pustiei, întărirea schimei monahale, apărător al dogmelor celor drepte, călăuzitor și apărător al canoanelor vieții de obște.

Mai înainte de a veni Cuviosul în acest loc unde a întemeiat Sfânta sa Mănăstire, Părintele Longhin, care era membru al Tagmei Monahilor „Râvnitori”, adică al Obștii Aghiotafite de astăzi, „luându-l, l-a dus la fericita și cea între Sfinți Ikelia cea care a construit Biserica „Locului de popas al Născătoarei de Dumnezeu”. Când fericita Ikelia s-a săvârșit, acesta a luat asupra sa chivernisirea locului.” Cu alte cuvinte, toți monahii de la Locul de popas al Născătoarei de Dumnezeu l-au ales egumen al acestei Mănăstiri.

Părintele nostru Teodosie s-a distins ca mare cetățean al pustiului Palestinei, pentru că asculta cuvintele Psalmistului: „Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul și dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui și își aduc aminte de poruncile Lui ca să le facă pe ele” (Psalmul 102, 17-18).

Poruncile Domnului pe care și noi suntem îndemnați să le păzim, iubiții mei frați, nu sunt grele și împovărătoare, după cum spune Domnul nostru Iisus Hristos: „Jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară” (Matei 11, 30). Viața omului este trecătoare, dar mila Domnului este veșnică: „Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; așa va înflori” spune Psalmistul (Psalmul 102, 15). Frica de Domnul este o condiție necesară ca să dobândim mila Lui nemăsurată. Nu este însă de ajuns simplul gând și amintirea poruncilor lui Dumnezeu. Trebuie să urmeze și faptele. „Căci câți în Hristos v-ați îmbrăcat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni 3, 27), spune Apostolul Pavel.

Iar Hristos în Care suntem chemați să ne îmbrăcăm nu este altul decât noul Adam Cel strălucit de lumina dumnezeiască și nezidită a Tatălui, adică de Duhul Sfânt Care în chip de porumbel a coborât peste El în apele Iordanului, când a fost botezat de Ioan Înaintemergătorul. În Hristos, noul Adam, despre Care „glas s-a făcut din ceruri: Tu ești Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Marcu 1, 11), s-a îmbrăcat, ca și cu o haină a luminii nezidite, Cuviosul Părintele nostru Teodosie.

Domnul nostru Iisus Hristos este „Cel Ce singur are nemurire și locuiește întru lumină neapropiată, pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă” (1 Timotei 6, 16). Este cu neputință ca ochii muritori să suporte  strălucirea luminii slavei dumnezeiești. „Nu va vedea vreun om fața lui Dumnezeu și va trăi”. Dar în viața viitoare cei desăvârșiți Îl vor vedea. „Fericiți cei curați cu inima căci aceștia Îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8), spune Domnul.

Această curățire a inimii sale a izbândit-o și Părintele nostru Teodosie cel prăznuit astăzi. De aceea și imnograful lui spune: „Om cu firea ai fost, Părinte, dar te-ai arătat împreună cetățean cu îngerii. Că, viețuind ca un fără de trup pe pământ, înțelepte, toată purtarea de grijă de trup o ai lepădat. De aceea te-ai făcut părtaș vederii slavei dumnezeiești și Împărăției cerurilor”.

Să ne rugăm Cuviosului Părintelui nostru Teodosie să se roage pentru noi către Dumnezeu și Mântuitorul nostru Hristos Care din curatele sângiuri ale pururea Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu S-a întrupat, în Betleem S-a născut și în râul Iordan S-a botezat. Și împreună cu imnograful să spunem: „Venit-a lumina, Darul s-a arătat, mântuirea a sosit, lumea s-a luminat, noroade, umpleți-vă de bucurie”. Amin. 

La prânz, restauratorul și egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Ieroteu, a oferit o masă soborului patriarhal și celor prezenți la slujbă.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/3BkB0Fdy0FQ                                                                                                    

Luni, 8/21 ianuarie 2019, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Cuvioșilor Ioan și Gheorghe Hozeviții în Sfânta Mănăstire închinată lor, aflată pe malul râului Horat, în scobitura unei stânci abrupte, înspre Ierihon.

Primul dintre acești Sfinți pe care Biserica îi prăznuiește în această zi, Sfântul Ioan, a trăit în secolul V, a fost Episcop al Cezareei și a venit și s-a stabilit în această Mănăstire, spre liniștire, devenind îndrumător al călugărilor.

Sfântul Gheorghe, cu originea din Cipru, este cel care a refăcut Mănăstirea după distrugerea suferită odată cu năvala perșilor din anul 614 d.Hr.

În cinstea acestor Sfinți, ctitori și întemeietori ai Mănăstirii, s-a săvârșit priveghere de toată noaptea la începutul căreia Egumenul și restauratorul Mănăstirii Arhimandritul Constantin Peramatzis l-a primit pe Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, rostind această cuvântare în limba greacă:

„Preafericite Părinte și Stăpâne și cinstita Voastră Sinodie,

Astăzi Lavra Hozeva îi prăznuiește pe ctitorii ei: Sfinții Ioan și Gheorghe.

Petrecerea lor, având ca ax principal viața liturgică, a fost o continuă jertfă, o jertfă a iubirii și a deplinei afierosiri către Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, și o jertfă a dragostei dumnezeiești către aproapele. În viața Sfântului Gheorghe citim: „Într-o zi, Cuviosul Părintele nostru Gheorghe stătea pe o piatră, încălzindu-se la soare (căci era slăbit din pricina înfrânării peste măsură), arzând tot de dragoste duhovnicească, având drept scop doar a împlini voia lui Dumnezeu. Cu lacrimi neîncetate Îl ruga pe Dumnezeu Iubitorul de oameni să aibă milă de poporul Lui.”

Aceeași dragoste către Dumnezeu și aproapele o trăim și noi din belșug prin cinstita persoană a Preafericirii Voastre.

Și, într-adevăr, ne identificăm și noi cu biograful Cuviosului Părintelui nostru Gheorghe, care atât de definitoriu vorbește despre Starețul său: „Credeți-mă, cinstiți Părinți și Frați, (…) că, atunci când mă cuprindea ispită sau supărare, fie și numai dacă îl vedeam, deîndată toate [relele] se ștergeau de la mine ca și cu un burete și din clipa aceea aveam multă pace și liniște. (…) Apoi ne venim iar în sine, când ne amintim de aleasa viață a Sfântului Părinte, adică de statornicia în postire, de privegherile cu stare în picioare de toată noaptea, de izvoarele de lacrimi nesecate, de răbdarea în ispite. Și, ca să spun pe scurt, amintindu-ne de statornicia și răbdarea viețuirii lui pline de virtuți îngerești, ne umplem de bune și folositoare nădejdi.”

Așa și noi avem parte de întărire sufletească prin rugăciunea și ocrotirea Voastră patriarhală și părintească.

Părinte și Stăpâne iubitor de Sfinți,

Bine ați venit!”

Privegherea, care a cuprins Pavecernița, Acatistul, Utrenia și Sfânta Liturghie, a fost condusă de Preafericitul Patriarh, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Ieromonahi Aghiotafiți, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. Au cântat, împreună cu monahii, Protopsaltul Bisericii mitropolitane „Bunavestire” din Mitropolia de Ilios, domnul Leonida Duka, Protopsaltul Bisericii „Sfântul Pavel” din Atena, domnul Evstathios  Kasteliotou, Protopsaltul Bisericii „Sfânta Parascheva” din Attika, domnul Hristos Stavrou, și Protopsaltul Bisericii „Sfânta Chiriachi” din Mitropolia de Ilia, domnul Nikolaos Papadimitriou. Au participat monahi, monahii, preoți și închinători.

Către aceștia Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre; căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară” (Matei 19, 29-30)”, spune Domnul.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși închinători,

Aducem slavă Fiului lui Dumnezeu cel Unul-Născut, cel fără tată din Mamă și fără mamă din Tată, Care la praznicul Nașterii Sale ce tocmai a trecut S-a arătat prunc, Cel desăvârșit din Cel desăvârșit, Dumnezeul nostru. Astăzi Îl vedem în lăcașurile din Mănăstirea Hozeva și din împrejurimile râului Iordan. Astăzi Îl vedem minunat întru Sfinții și Cuvioșii Lui, Ioan, Ioan cel Nou și Gheorghe, care s-au izbăvit de întuneric și strălucesc prin lumina cunoașterii lui Dumnezeu împreună cu Puterile cerești, lăudându-L și binecuvântându-L. Îl slăvim pe Dumnezeu în Treime Cel Care ne-a chemat pe toți la această sfântă și euharistică adunare, ca să îl cinstim sărbătorește pe Cuviosul Gheorghe, cel mare între pustnicii din pustiul Iordanului și din preajma râului Horrat, cel din Levkara Ciprului, în aceste locuri sfinte unde s-a auzit predica pocăinței rostită de Sfântul Ioan Botezătorul: „Vine în urma mea cel Care este mai tare decât mine Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălțămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu 1, 7-8).

Părintele nostru Gheorghe, luminat de Duhul Sfânt, a venit în acest loc pustiu pășind pe urmele Sfinților bărbați, mai ales ale Proorocului Ilie, și auzind cuvintele Domnului: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). „Fiind cuprins, preafericite, de dumnezeiască dragoste pentru locurile sfinte ale Sionului, către acelea ai purces și acolo ai petrecut până la moarte, înțelepte, chinuindu-ți trupul cu osteneli, și nicicum nu te-ai lenevit a ajunge prin nevoință și osteneli și la Sionul cel ceresc”, cântă imnograful său. Biserica cinstește și prăznuiește pomenirea Sfinților ei, căci Proorocii și Sfinții de sub Lege ne-au vestit de mai înainte nouă, oamenilor, Împărăția cerurilor. „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 3, 2), a propovăduit în pustia Iudeei Ioan Botezătorul. „Căci, câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni 3, 27), vestește dumnezeiescul Pavel. Iar Hristos în Care suntem chemați să ne îmbrăcăm nu este altul decât noul Adam Care a strălucit de lumina dumnezeiască și neapropiată a Tatălui, adică de Duhul Sfânt, Care în chip de porumbel a coborât peste El în apele Iordanului, când a fost botezat de Ioan.

În acest nou Adam, despre Care „glas s-a făcut din ceruri: Tu ești Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Marcu 1, 11), s-a îmbrăcat, ca și cu o haină a luminii neînserate și nezidite, Sfântul Gheorghe. Spunem aceasta pentru că Hristos este lumina cea adevărată. „Eu sunt Lumina lumii; cel care Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12). Iar înțeleptul Pavel ne îndeamnă: „Să vă îmbrăcați în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate și în sfințenia adevărului”(Efeseni 4, 24). Să vă îmbrăcați în omul cel nou, care este făptură nouă ce a fost zidită potrivit cu voia lui Dumnezeu, ca să trăiți în dreptate față de oameni și în dăruire și sfințenie față de Dumnezeu, adică în virtuți, care sunt rodul adevărului evanghelic.

Cu adevărat, iubiții mei frați, jugul Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este bun și povara Sa este ușoară. Cu alte cuvinte, jugul ascultării față de Hristos și față de învățătura Lui este lesne și folositor pentru cel care îl poartă. Dar și povara îndatoririlor și obligațiilor pe care le cere Domnul de la noi este ușoară.

Aceasta a dovedit-o și cel prăznuit astăzi, Cuviosul Părintele nostru Gheorghe, care s-a arătat dreptar și pildă aleasă pentru cei care i-au urmat, Sfinții și Cuvioșii Părinți care au strălucit în Lavra Hozeva, Sfântul Ioan și Sfântul Ioan cel Nou din România.

Să ne rugăm Mântuitorului nostru Hristos Care „S-a îmbrăcat cu hainele omorârii vechiului Adam, prin dumnezeiască nașterea ta, Născătoare de Dumnezeu, și S-a înveșmântat cu podoaba pe care o a țesut Însuși Cuvântul în pântecele tău întrupându-Se”, pentru ca, pentru rugăciunile Sfântului Părintelui nostru Gheorghe Hozevitul și ale Cuvioșilor hozeviți cei împreună cu el, să ne împărtășim și noi, cei care îi cinstim, de luminarea dumnezeieștii Arătări de la Iordan. Amin”.

După slujba plină de cucernicie a urmat masa oferită Sinodiei patriarhale și tuturor credincioșilor.

Împreună cu cei doi Sfinți prăznuiți în această zi, Mănăstirea îi cinstește întotdeauna și pe cei dintâi cinci Pustnici ai Mănăstirii, din secolul IV, Promos, Ilie, Ean, Ganeos și Zinon, precum și pe Sfântul Ioan cel Nou din România, cel de curând înscris în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe de către Patriarhia Ierusalimului.

Din partea Secretariatului General  

Joi, pe 9/22 noiembrie 2018, Patriarhia Ierusalimului a sărbătorit 13 ani de la  Întronarea Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, în Scaunul slăvit al Maicii Bisericilor. În cinstea acestui eveniment extrem de important pentru întărirea și unitatea Bisericii din Ierusalim, s-a slujit Doxologia în Preasfânta Biserică a Învierii.

Doxologia a fost oficiată de Preafericirea Sa, având drept împreună-slujitori arhiepiscopi aghiotafiți, ieromonahi și diaconi și preoți arabi, la rugăciune participând călugări, călugărițe și mulți laici. La slujbă au fost prezenți, de asemenea, Consulul General al Greciei în Ierusalim, Christos Sophianopoulos și ambasadorul Georgiei în Israel.

După Doxologie, Preafericitul Patriarh și Frăția Agiotafită, împreună cu toți credincioșii care au participat la slujbă, s-au întors la sediul Patriarhiei.

Acolo, primul care l-a felicitat pe Preafericitul Patriarh a fost Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, care a rostit discursul redat mai jos:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Astăzi Sion Sfânt, Mama tuturor Bisericilor, Biserica din Țara Sfântă, țara unde s-a arătat descoperirea dumnezeiască, se bucură și se veselește împreună cu venerabila Frăție a Sfântului Mormânt, la sărbătorirea a treisprezece ani de la Întronare, eveniment care s-a dovedit a fi extrem de important pentru viața și misiunea ei în lume.

În anul 2005, după o perioadă de criză și turbulențe, care însă nu a dus la scufundarea corabiei Bisericii din Ierusalim, prin documentele semnate ilegal, fără acordul Sfântului Sinod, prin care s-au ipotecat proprietăți neprețuite ale Patriarhiei, Frăția aghiotafită, care este apărătorul și depozitarul prezenței și a proprietăților creștine în Țara Sfântă, a îndeplinit cauza misiunii sale, și prin votul legal și omofon al Sfântului Sinod, V-a ales pe Preafericirea Voastră ca al 141-lea Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și a toată Palestina, și ca Egumen al său.

Acest eveniment este celebrat festiv astăzi, prin Doxologie la Preasfânta Biserică a Învierii, în prezența tuturor călugărilor, a clericilor și a laicilor din eparhia noastră, datorită semnificației sale ca mijloc de solidaritate pentru trupul Bisericii, ca legătură a unității sale și pentru asigurarea continuării succesiunii sale episcopale, încă de la întemeierea sa de către Domnul și de către primul său Ierarh, Iacov, Ruda Domnului.

Continuarea misiunii pastorale a Bisericii Ierusalimului în întreaga sa jurisdicție în cele trei Palestine, până în Arabia Saudită și Qatar, a fost apoi pusă în mâinile Preafericirii Voastre de către Frăția Aghiotafită și de atunci V-ați dovedit vrednic de încrederea Frăției, atât în cuvintele cât și în acțiunile pe care le-ați întreprins în ultimii treisprezece ani.

Dintre acestea, merită menționat: „Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile” (2 Corinteni 11:28): parohiile din orașele și satele arabe din turma de credincioși greco-ortodocși și, în special, grija pentru comunitățile arabe din Iordania, prin recentele numiri și promovări episcopale, în scopul unei mai bune îngrijiri pastorale a turmei din Iordania, cu regele căreia Patriarhia păstrează relații bune în favoarea tuturor creștinilor și cetățenilor Regatului; în același timp, trebuie menționată și grija față de turma vorbitoare de limbă rusă din Iordania și din Israel.

 În timpul slujirii Voastre Patriarhale, Preafericirea Voastră a arătat o sensibilitate specială și generozitate petrecând timp la Patriarhie primind mulțimile de pelerini sosiți din toate celelalte Biserici Ortodoxe, binecuvântându-I și dându-le cuvânt de învățătură spre folosul lor duhovnicesc în pelerinaj, cultivând relații bune de comunicare și cooperare ecleziastică cu episcopi și preoții care conducea grupurile  și prezentând, chiar și în momente de criză, punctele de vedere ale Patriarhiei noastre, care vizează întotdeauna să mențină unitatea Bisericii Ortodoxe sub legătura păcii.

Dincolo de vizitele pelerinilor, Preafericirea Voastră a primit în mod repetat vizite ale  delegațiilor și reprezentanților politici și diplomatici ale statelor, cărora le-ați prezentat lucrarea culturale și de asigurare a păcii a Patriarhiei, în mediul politic turbulent și inflamabil în care I s-a rânduit să slujească ecleziastic. Preafericirea Voastră a dus această lucrare mai departe, dincolo de limitele sale locale, prin călătoriile de peste hotare, căutând susținători pentru anularea acordurilor ilegale de ipotecare a proprietăților Patriarhiei și pentru împiedicarea aplicării legilor care impun măsuri fiscale grele și neagă dreptul Patriarhiei de a-și gestiona liberă proprietățile.

Interesul Preafericirii Voastre pentru mănăstirile istorice ale Patriarhiei s-a văzut în acțiunile Voastre relevante, astfel încât, prin cooperarea palestinienilor cu armata israeliană, a fost posibilă conectarea Sfintei Mănăstiri de la Hozeva la rețeaua de apă potabila și, cu permisiunea Armatei israeliene, Sfânta Mănăstire a Sf. Ioan Botezătorul de la Iordan a fost renovată și deschisă din nou pentru vizitele pelerinilor.

 Prin acțiunile și îndrumarea Preafericirii Voastre s-au sprijinit, revendicat și confirmat drepturile noastre asupra altarelor, puse la îndoială de armeni, cum ar fi prezența celui de-al doilea paznic de-al nostru la Piatra Îngerului în Sfântul Mormânt pentru primirea comunităților siriace și copte imediat după Privegherea noastră pascală de toată noaptea, și dreptul nostru la curățenia Peșterii care l-a primit pe Dumnezeu, din Betleem.

Interesul acordat întotdeauna Greciei Mame în favoarea păstrării drepturilor indefinibile ale poporului nostru la Preasfintele altare a fost recent activat de Preafericirea Voastră prin Invitația adresată Ministrului Adjunct al Afacerilor Externe, Dl. Markos Bolaris care, răspunzând cu bunăvoință, a vizitat Patriarhia, Biserica Sfântului Mormânt, Ghetsimani, Basilica Nașterii din Betleem, Sfănta Mănăstire Sf. Sava și Mănăstirea Sfintei Cruci, și care intenționează să sprijine Patriarhia ori de câte ori este nevoie.

Ridicând paharul în numele Frăției și al Sfântul Sinod, pentru sănătatea Voastră, solidaritate și longevitate, în deplinătatea binecuvântărilor dumnezeiești, Vă asigur că fiind încurajați de toate menționate mai sus, noi, Părinții aghiotafiți, Preafericirea Voastră, suntem întăriți și ne unim forțele și mergem împreună cu Voi, ca Kyrinaioi, în misiunea Voastră Patriarhală a Crucii, crescând roadele noastre aghiotafite spre folosul sufletelor, lăudând poporul nostru binecuvântat și pe Dumnezeu cel slăvind în Sfânta Treime. Amin!

Consulul General al Greciei din Ierusalim s-a adresat Preafericirii Sale cu următoarele cuvinte:

„Preafericirea Voastră,

Preasfințite Arhiepiscope Bridge,

Cuvioși Părinți,

Doamnelor și domnilor,

Sărbătoarea de astăzi are o importanță deosebită pentru noi toți, căci Frăția Sfântului Mormânt și Sfânta Biserică, pelerinii și obștea ortodoxă, cinstesc cu măreția cuvenită a 13-a aniversare a întronării Preafericitului Patriarh al Ierusalimului Teofil al III-lea ca Întâi Stătător al Bisericii Sionului, Maica Bisericilor.

Este o onoare și o plăcere deosebită să particip la această sărbătoare și aș dori să transmit urările noastre cordiale de sănătate, tărie și longevitate pentru a Vă continua misiunea înaltă, care devine din ce în ce mai importantă și mai semnificativă în aceste vremuri grele.

Cu această ocazie, aș dori să exprim sprijinul necondiționat al Greciei acordat Instituției Sfinte a Patriarhiei Ierusalimului, care a jucat un rol istoric excepțional de important pe parcursul secolelor și, în calitate de centru al Ortodoxiei în Țara Sfântă, continuă să fie o sursă nesfârșită de speranță, proiectând valorile creștinismului și mesajul mântuirii omului din Orașul Sfânt în toate direcțiile.

Patriarhia Ierusalimului este, desigur, un punct statornic de referință pentru toți grecii, oriunde ar fi; ea simbolizează prezența pe termen lung a elenismului în Țara Sfântă, și nu este altceva decât o legătură inexorabilă de prietenie și cooperare cu alte popoare, fiind și expresia creștinilor ortodocși din regiune, păstrând tradiții valoroase și transmițând mesajul ecumenic al Ortodoxiei în toate direcțiile. Pentru noi toți, Venerabila Patriarhie este, cu siguranță, depozitarul celor mai importante Sfinte Altare ale Creștinismului, pe care Părinții Aghiotafiți le apără zi cu zi, cu devotament și abnegație, și care întotdeauna inspiră și încurajează credința și cuvioșenia credincioșilor din întreaga lume, precum și legăturile cu Biserica Sionului.

Preafericirea voastra,

Cu munca voastră grea și eforturile neobosite, promovați înălțarea statutului Patriarhiei, apărarea Status Quo-ului existent în Țara Sfântă și protejarea prezenței creștine în ea. Cu starea psihică sinceră de înțelegere și reconciliere pe care o arătați, cultivați sistematic relațiile cu alte denominațiuni și religii, precum și efortul mai larg de reconciliere și de realizare a păcii în această regiune mult încercată. Printr-o serie de inițiative, promovați restaurarea și punerea în valoare a celor mai sfinte altare ale creștinismului, îngrijindu-Vă în același timp de buna înțelegere și unitatea spirituală a Frăției Aghiotafite și de îndrumarea spirituală și prosperitatea turmei care se confruntă cu provocări și încercări importante .

Preafericirea voastră,

Povara pe care o purtați pe umeri este grea și lupta pe care o implică este de asemenea lungă și greoaie. Cu toate acestea, este convingerea mea profundă că, prin ajutorul lui Dumnezeu și sprijinul activ al tuturor, Vă veți duce la îndeplinire sarcina și Vă veți îndeplini misiunea.

Tot personalul Consulatului și eu, ne rugăm să aveți sănătate, putere și longevitate pentru binele Patriarhiei, al Frăției, al turmei dumneavoastră greco-ortodoxe, al Ortodoxiei și al păcii în Țara Sfântă.

La Mulți Ani! “

Discursuri similare către Preafericirea Sa au fost rostite de reprezentanții Bisericilor Frățești și de unii Părinți Aghiotafiți.

Ca răspuns la aceste cuvântări, Preafericirea Sa a rostit următoarele :

 „Excelența voastră Domnule Consul General al Greciei,

Sfințiți Părinți și Frați,

Dragi creștini,

Cuvioși Pelerini,

„Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea” (Psalm 34:1).

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, care a fost întemeiată de sângele răscumpărător al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sărbătorește astăzi cu bucurie încheierea celor treisprezece ani de slujire a Smereniei Noastre de când am preluat tronul apostolic și patriarhal al Sfântului Iacov, Ruda Domnului și primul Ierarh al Ierusalimului. Din acest motiv, alături de Frăția Venerabilă a Sfântului Mormânt, am mers la Sfânta Biserică a Învierii, unde am slujit Doxologia de mulțumire către Dumnezeu Cel în Treime Slăvit, unde dragostea Fiului Său și a Domnului nostru Iisus Hristos ne stăpânește (2 Cor. 5:14).

 Această aniversare de treisprezece ani nu se referă la nevrednicia Noastră, ci la instituția spirituală sfântă a Bisericii, și anume la trupul mistic al lui Hristos. „Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea; Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” (Col. 1: 18-20), după cuvântul Sfântului Pavel.

Lucrarea noastră de până acum ierarhică, monahală și pastorală pe „tronul harului”  (Evrei 4:. 16) Marelui Arhiereu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și anume pe tronul  Maicii biblice a Bisericilor, și Sălaș al Dumnezeului Sfintului Sion, a avut unul singur scop, păstrarea a ceea ce ni S-a încredințat, apostolic, credința sănătoasă și împărțirea dreaptă a cuvântului adevărului, după cum spunea Sf. Pavel: „Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15). Mai mult decât atât, ea a inclus păstrarea preasfintelor altare ca locuri logice de închinare și surse de energie dumnezeiască și terapeutică, dar și păstrarea privilegiilor lor nedefinibile și a drepturilor suverane ale cuviosului popor împărătesc al creștinilor ortodocși.

Cu toate acestea, ascultând cuvintele Sfântului Pavel: „să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei ” (Evr.12: 1-2), pe de o parte, nu am încetat campania internațională de trezire a conștiinței celor care iubesc Orașul Împăratului împăraților, Ierusalimul pământesc, care este simbolul vizibil al coexistenței și reconcilierii pașnice a națiunilor, popoarelor și religiilor; pe de altă parte, ne străduim să garantăm prezența creștină și a bisericilor în Orientul Mijlociu și în Țara Sfântă.

Și am lucrat pentru această cauză prin misiunea spirituală și religioasă a Maicii Bisericilor, și anume instituția primară a Patriarhiei Ierusalimului, care păstrează de veacuri Status-Quo-ul existent, atât în pelerinaj cât și în zonele demografice ale Orașului Sfânt al Ierusalimului, și care a fost amenințat de cei care îl doresc distorsionat.

Spunem acest lucru întrucât Ierusalimul a fost sursa primordială și inepuizabilă a sângelui neprihănirii, rămânând întotdeauna adăpostul celor care Îl doresc pe Dumnezeu, Părintele iubirii și al păcii, după cuvântul psalmistului: „În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu“(Psalmul 41: 1-2).

Această a treisprezecea aniversare de la întronarea Smereniei Noastre ne cheamă nu în lauda lucrurilor pe care le-am făcut, ci ca „în Hristos Iisus [să] am laudă, în cele către Dumnezeu ” (Romani 15: 17). „Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre” (2 Corinteni 1:12).

Tocmai pentru această mărturie a conștiinței noastre suntem chemați să ne continuăm misiunea ecleziastică și ierarhică în mijlocul unei lumi care suferă de confuzie,mai ales în regiunea noastră din Orientul Mijlociu. „Nu stingeți duhul”, poruncește Sf. Pavel (1 Tesaloniceni 5:19).

 În această slujire sfântă a tronului apostolilor și martirilor Sfântului Iacov, Ruda Domnului, ca și prin slujirea Proniei dumnezeiești, îi avem drept colaboratori și comunicatori pe Părinții noștri dragi întru Hristos și Frații, Arhiepiscopii, Ieromonahii, diaconii și Călugări aghiotafiți, împreună cu care, după cuvântul Sfântul Ingatie cel Purtător de Dumnezeu, „în înțelegere priveghem asupra tuturor lucrurilor care ar trebui făcute, cu episcopul care este Căpetenie prin asemănarea cu Dumnezeu, și cu Prezbiterii, prin asemănarea cu Apostolilor, și cu diaconii cărora li s-a încredințat slujirea lui Iisus, așa cum a fost de-a lungul veacurilor cu Tatăl și în cele din urmă, s-a arătat” (vol. 2, p. 269).

Spunem cu sinceritate că lupta noastră este o luptă împotriva „uneltirii rătăcirii“ (Efes. 4:14). Din acest motiv, Sf. Pavel ne sfătuiește spunând: „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului (Efes. 6: 14,16), „căci este mincinos și tatăl minciunii“ (Ioan 8: 44), după cuvântul Sfântului Ioan Evanghelistul. Aceste metode de înșelăciune și minciuni ale diavolului sunt înregistrate în istoria sfântă a trecutului și, de asemenea, în timpurile prezente ale Bisericii Ierusalimului, și anume ale Patriarhiei Greco-Ortodoxe, care a fost contestată, dar nu slăbită, de fiii întunericului acestei generații (Luca 16: 8).

Să ne rugăm lui Dumnezeu, Părintele luminilor și al adevărului „că să ne îndrume pașii spre lucrarea poruncilor Lui“ prin mijlocirea Preasfintei și Pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, și cele ale Părintelui nostru printre Sfinții Nectarie al Pentapolei. Iar Harul Preasfântului și de Viață Dătătorului Mormântul al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne întărească pe toți în slujirea Preasfintelor altare, martorii de necontestat ai credinței noastre, precum și în păstorirea turmei noastre de creștini cuvioși.

Pentru toate acestea, facem apel la toți cei care au participat la rugăciunea cu noi și ne-au onorat cu prezența la această sărbătoare a întronării, și ne rugăm pentru putere de sus, harul Preasfântului Mormânt, răbdare și toate binecuvântările lui Dumnezeu, exprimând cele mai calde mulțumiri celor care ni s-au adresat, Părintelui Secretar General, Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, care a vorbit în numele membrilor Sfântului Sinod și al Frăției Aghiotafite, Excelenței Sale, Consulul General al Greciei, Domnul Christos Sophianopoulos, Excelenței Sale, Ambasadorul Georgiei, Cuviosului Arhimandrit Alexander, reprezentant al Sfintei Biserici frățești a Rusiei, care a transmis urările Preafericitului Părinte Patriarh al Moscovei Chiril, Cuviosului Arhimandrit Teofil, reprezentant al Sfintei Biserici frățești a României, care a transmis urările Preafericitului Patriarh al România Daniel, Înalt Preasfințitului Mitropolit Chiriac al Nazaretului, care a vorbit în numele turmei noastre din Nazaret, Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Damaschin al Joppei, care a vorbit în numele turmei noastre din Joppa, Cuviosului Părinte  Halalambie Bandour, care a vorbit în numele Catedralei Sfântul Iacov, Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Aristovul al Madabei, care a vorbit în numele comunității din Madaba, din Iordania și al comunității vorbitoare de limba rusă din Ber-Seba, cuviosului Arhimandrit Filotei, care a vorbit în numele comunităților din Accra, Cuviosului Părinte Protopop Sava, care a vorbit în numele comunității din Beit Sahour, Cuviosului Părinte Protopop Yusef Hodali, care a vorbit în numele comunității din Beit Jalla, Școlii Sf. Dimitrie, domnului Abu Aeta și tuturor celor care au participat la sărbătorirea acestei aniversări a Întronării.

Sănătatea tuturor! “

La prânz a fost o masă de sărbătoare.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/haJQhtkhW8E

În dimineața zilei de marți, 24 octombrie / 6 noiembrie 2018, Preafericitul Părinte al nostru, Patriarhul Teofil al Ierusalimului, a fost invitat să se adreseze Sinodului Diocezan (Majma) al Bisericii Anglicane din Ierusalim, în Amman, Iordania. Preafericirea Sa a fost însoțit de ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei. Reproducem mai jos discursul Preafericirii Sale la Sinodul cu tema „Slujirea Reconcilierii”:

Înălțimea Voastră, dragă Arhiepiscope Suheil,

Dragă Părinte Hosam,

Eminențele voastre,

Clerici preaiubiți ai Bisericilor noastre,

Surori și frații,

Este întotdeauna o bucurie profundă pentru noi să fim cu voi, dragă Arhiepiscope Suheil, alături de clerici și de oamenii din Dioceza voastră, și vă primim cu căldură acum când veniți pentru sinodul dumneavoastră anual, în această dioceză. Ați ales o temă actuală – Slujirea Reconcilierii – pentru că aceasta este marea misiune a Bisericii, mai ales în Țara Sfântă și în Orientul Mijlociu, și amintim cuvintele Sfântului Pavel, care a scris:

„Şi toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a împăcat cu Sine prin Hristos şi Care ne-a dat nouă slujirea împăcării. Pentru că Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine însuşi, nesocotindu-le greşelile lor şi punând în noi cuvântul împăcării” (2 Cor. 5:18-19).

Abordând tema reconcilierii în contextul acestui sinod, gândul nostru se îndreaptă în mod firesc spre lucrarea de reconciliere dintre comunitatea anglicană și Biserica Ortodoxă în dialogul nostru teologic internațional comun. Anglicanii și ortodocșii s-au bucurat de relații bune de secole, relații care au fost construite pe încredere reciprocă și respect. Dialogul nostru oficial durează de aproape jumătate de secol și ne bucurăm de fructele unei înțelegeri mai bune. La întrunirea recentă a dialogului internațional, am fost mulțumiți că Pr. Dr. George Dragas și respectiv Pr. Hosam au fost reprezentanții noștri. Ei au contribuit semnificativ la acest dialog.

Această lucrare a dialogului rămâne crucială pentru bunăstarea Bisericilor noastre, precum și pentru relația noastră mai strânsă aici în Orientul Mijlociu. Credem că relația noastră locală contribuie pozitiv la acest efort internațional. Ne amintim ultima întâlnire a dialogului, care a avut loc la Catedrala Sfântului Gheorghe din Ierusalim, și acesta a fost un semn real al relației noastre. Într-o lume tot mai mult definită de divizare, suspiciune și dușmănie, creștinii trebuie să lucreze mai mult pentru o reconciliere mai profundă între noi înșine.

Nu există nicio îndoială că dialogul adevărat are puterea de a elimina barierele și de a eradica prejudecățile, ceea ce este atât de necesar în situația noastră contemporană. Misiunea Bisericii Ierusalimului este tocmai porunca Domnului nostru de a căuta reconcilierea, așa cum citim în Epistola Sfântului Paul adresată Romanilor:

„Şi nu numai atât, ci şi ne lăudăm în Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum împăcarea” (Romani 5:11).

În Țara Sfântă, în tot Orientul Mijlociu și bineînțeles, în iubitul nostru Regat Hasemit al Iordaniei, stăm neclintiți în hotărârea noastră de a ne opune extremismului de orice fel, sub conducerea înțeleaptă a Majestății Sale Regele Abdullah al II-lea, și facem adevărata lucrarea de reconciliere, respect reciproc și independență reală înaintea regiunii noastre și a lumii.

Mesajul final al Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos este dragostea lui Dumnezeu, iar misiunea finală a Bisericii este transformarea întregii creații, care are rădăcini și temeiuri în dragoste, pentru a ne putea trăi vocația adevărată ca fiind fii și fiice ale Tatălui nostru Ceresc. După cum spune Sfântul Paul în Epistola către Romani:

„Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum. Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru.” (Romani 8:22-23).

Recunoaștem, din propria noastră experiență în această regiune, că aceasta nu este o misiune ușoară. E nevoie de o convingere unică și o unitate de scop la care sunt chemate toate Bisericile și comunitățile creștine din Țara Sfântă.

În acest sens, ne exprimăm mulțumirea față de Bisericile locale și, mai precis, față de Înălțimea Voastră, că v-ați alăturat forțelor noastre în fața recentelor provocări la adresa Bisericii din Cetatea Sfântă a Ierusalimului. Bisericile noastre din Țara Sfântă au privilegiul unic de a fi păzitorii și slujitorii Locurilor Sfinte, care sunt locuri de învigorare spirituală pentru toți oamenii, fără deosebire. De aceea, această misiune este un far de speranță în lume, unde există atât de multă incertitudine, confuzie și nedreptate.

Oameni din întreaga lume continuă să vină la Ierusalim. În calitate de ortodocși și anglicani din această regiune, cunoaștem importanța pelerinajului pentru mii de pelerini din comunitățile noastre, care vin anual, din întreaga lume, la Sfântul Mormânt și la Catedrala Sfântului Gheorghe. Bogăția liturgică a Bisericii Ierusalimului și energia spirituală care izvorăște din Locurile Sfinte este, fără îndoială, o sursă de revigorare și reînnoire profundă pentru cei care vin în Țara Sfântă, și suntem martori ai acestor lucruri.

Pe măsură ce ne reflectăm pe tema reconcilierii în numele Domnului nostru Iisus Hristos, avem exemplul Majestății Sale Regele Abdullah al II-lea și al Regatului Hașemit al Iordaniei. Aici vedem reconcilierea în acțiune într-o societate în care există libertatea de cult și angajamentul de a construi o societate multi-etnică, multi-religioasă și multi-culturală. Faptul că ne putem întâlni aici, noi și a cei care trăiesc în țările învecinate, este o mărturie elocventă a acestei realități.

Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragă Arhiepiscope Suheil, în slujirea voastră pastorală din Dioceza voastră, și fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze tot clerul și poporul spre a fi martori adevărați ai dragostei răstignite a Domnului nostru Iisus Hristos, care este vocația reconcilierii. Vă dorim succes în deliberările voastre.

Și fie ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți oamenii din Orientul nostru Mijlociu iubit.

Mulțumesc.

În aceeași zi la prânz, Reprezentantul Patriarhiei în Amman, Iordania, ÎPS Arhiepiscop Christophoros al Kyriakoupolei, a oferit o masă Preafericirii Sale și multor preoții din Iordania, care au purtat o discuție despre problemele clerului și ale turmei lor, și au cerut sfaturi pentru a le rezolva.

Din partea Secretariatului General

Luni, 23 octombrie / 5 noiembrie 2018, Patriarhia a prăznuit pomenirea Sfântului Iacov Fratele Domnului în Biserica ce îi poartă numele, care este situată între sediul Obștii Aghiotafite și Biserica Învierii și face legătura dintre ele prin interior.
Acest slăvit Sfânt este prăznuit de Biserică drept Frate al Domnului după trup, deoarece el a fost fiu după trup al lui Iosif logodnicul care, potrivit Legii, era considerat de către oameni tată al Domnului nostru Iisus Hristos și logodnic al Născătoarei de Dumnezeu.
Este prăznuit de asemenea și ca primul Episcop al Bisericii Ierusalimului și autor al unei epistole din Noul Testament, ca întâi-stătător al Sinodului din 49 d.Hr. și ca Drept ucis de către iudei deoarece Îl propovăduia pe Iisus ca Mesia.
Vecernia praznicului, seara, și Sfânta Liturghie, dimineața, au fost conduse de Preafericitul Părinte al nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Preasfințitul Arhiepiscop Filumen al Pellei și Preasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi, Parohul Bisericii – Părintele Farah Badur, Arhidiaconul Marcu și Diaconul Hader. Au fost de față Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Hristos Sofianopoulos, a cântat Protopsaltul Constantin Spiropoulos, și au participat numeroși credincioși.
După Sfânta Liturghie, Preafericitul, îmbrăcat cu toate veșmintele arhierești, a urcat pe terasa Bisericii Sfântului Iacov și, însoțit de Părinții Aghiotafiți, a mers la Patriarhie trecând pe la poarta Mănăstirii și primind tradiționalul artos de binecuvântare din partea Monahiei Serafima, responsabilă de brutăria Patriarhiei.
La Patriarhie a fost rostită o ectenie și Patriarhul a primit urările de „La mulți ani”. După ce a înmânat epitropilor cheia Bisericii, a rostit această predică în limba greacă:

„Drepții vor moșteni pământul și vor locui în veacul veacului pe el” (Psalmul 36, 29), vestește Psalmistul.
Iubiți frați în Hristos,
Evlavioși creștini și pelerini,
Cu bucurie ne-am adunat astăzi în această Sfântă Biserică, ca să cinstim pomenirea Sfântului Sfințit Mucenic și Apostol Iacov Fratele Domnului și primul Ierarh al Bisericii Ierusalimului.
Sfântul Iacov, drept fiind, a fost numit moștenitor al sfântului pământ al Palestinei și veșnic locuitor al lui în veacul veacului, prin intermediul urmașilor lui, adică al Ierarhilor Bisericii Ierusalimului (Episcopi și Patriarhi).
Slujirea sa apostolică, ca prim Ierarh al Bisericii Ierusalimului, dar și ca locuitor al Pământului Sfânt în veci, au fost pecetluite de sângele său mucenicesc vărsat pentru dragostea lui Hristos. Propovăduirea mântuitoare a credinței în Întruparea lui Dumnezeu Cuvântul Iisus Hristos o mărturisește epistola sobornicească de Dumnezeu insuflată scrisă de Sfântul Iacov însuși. Învățătura cuprinsă în ea are drept izvor și punct central credința, ispitele și răbdarea.
„Mare bucurie să socotiți, frații mei, când cădeți în felurite ispite, știind că încercarea credinței voastre lucrează răbdarea” (Iacov 1, 2-3) spune Sfântul Iacov. Mai lămurit: „Vă veți bucura de aceste necazuri și ispite, când cunoașteți că a fi încercată credința voastră prin necazuri este ceva ce duce negreșit la răbdare statornică”.
Explicând aceste cuvinte, Sfântul Icumenie spune: „Nu este cu putință a ne învrednici de cununi, atât de cele lumești, cât și de cele de la Dumnezeu, fără încercări”. La aceasta îndeamnă și Înțelepciunea lui Sirah: „Fiule, când vrei să te apropii să slujești Domnului Dumnezeu, gătește-ți sufletul spre ispită” (Înțelepciunea lui Sirah 2, 1) și cuvintele Domnului: „În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33) și: „Strâmtă și îngustă este calea care duce la viață” (Matei 7, 14).
Potrivit Sfântului Iacov, credința nu trebuie să se limiteze la „încercarea” acesteia, adică la necazuri și la răbdare, ci presupune și lucrarea faptelor bune, plăcute lui Dumnezeu: „Ce folos, frații mei, dacă zice cineva că are credință, iar fapte nu are? Oare credința poate să-l mântuiască?” (Iacov 2, 14)
Comentând aceste cuvinte ale Sfântului Iacov, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Credința a numit-o faptă. Așadar, odată ce ai crezut, te-ai împodobit cu fapte. Nu este credința lipsită de fapte, ci în ea însăși este plină de fapte bune. Faptele sunt către oameni și de la oameni, dar credința este de la oameni către Dumnezeu. Credința trebuie să fie hrănită de fapte, dar mai înainte de fapte trebuie să ne îmbrăcăm în credință”.
Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, faptele sunt cele care dau viață credinței. Și aceasta pentru că, așa cum trupul fără suflet este mort, așa și credința fără faptele virtuții nu este credință vie, ci moartă, așa cum învață Sfântul Iacov: „Precum trupul fără de suflet mort este, astfel și credința fără de fapte moartă este” (Iacov 2, 26).
Sfântul Iacov, care în întreaga sa epistolă sobornicească vorbește cu tărie și autoritate, era considerat stâlpul Bisericii, potrivit mărturiei Apostolului Pavel din Epistola sa către Galateni (Cf. Galateni 2, 9).
Fără îndoială, Iacov Fratele Domnului, rămâne „stâlpul” și „temelia” Bisericii, mai ales al celei a Ierusalimului, pentru că s-a făcut părtaș răstignirii lui Hristos, adică sângelui Său izbăvitor pe care a fost așezată temelia Bisericii.
Cu alte cuvinte, Sfântul Iacov constituie piatra de temelie a Continuității Apostolice întemeiate de Domnul Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, așa cum mărturisește și dumnezeiescul Pavel zicând: „A pus Dumnezeu în Biserică întâi Apostoli” (1 Corinteni 12, 28). Iar urmașii direcți ai acestor Apostoli sunt întâi-stătătorii Bisericilor noastre Ortodoxe din tot locul.
Aceasta înseamnă că „Continuitatea Apostolică” constituie garantul păstrării hotarelor naturale și duhovnicești înăuntrul cărora trăiește și există trupul tainic al lui Hristos, adică al Bisericii Lui. „Căci El este capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1, 18) propovăduiește Sfântul Pavel. „Suntem creștini adevărați”, spune Sfântul contemporan Porfirie, „când simțim adânc că suntem mădulare ale trupului tainic al lui Hristos, al Bisericii, într-o continuă relație de iubire. Când trăim uniți în Hristos, adică atunci când trăim unitatea în Biserica Sa, cu sentimentul că suntem unul. De aceea Hristos Se roagă Tatălui zicând: „ca să fie una” (Ioan 17, 11-12). Aceasta este cea mai mare profunzime, cel mai mare înțeles pe care îl are Biserica. Acolo se află taina: să se unească toți ca un singur om în Dumnezeu”.
Continuitatea Apostolică este vie prin Sfântul Duh care lucrează în jertfa cuvântătoare a Bisericii, adică în taina Sfintei Euharistii. De aceea Sfântul Iacov îi îndeamnă pe credincioși să se roage. „Rugați-vă unul pentru altul ca să vă vindecați, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5, 16). Ca o dovadă a puterii rugăciunii spune: „Ilie era om cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă și nu a plouat pe pământ trei ani și șase luni” (Iacov 5, 17).
Noi care cinstim astăzi pomenirea Sfântului Iacov și ascultăm cuvintele lui: „Mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului” (Iacov 5, 16), să ne rugăm lui și, împreună cu imnograful, să zicem: „Legea vieții Bisericii lui Hristos tu ai pus, cu Duh de viață făcător, legea așezând și vestind. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de păcate să ne dăruiască și Bisericilor să trimită pacea Sa”. Amin.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/ckOw4fm47DY