Doxologia la Catoliconul Bisericii Sfântului Mormânt pentru aniversarea națională din 28 octombrie 1940 a avut loc luni, 15/28 octombrie 2019.

Această Doxologie a fost o mulțumire către Dumnezeu pentru ajutorul Său pentru eliberarea poporului grec de amenințarea italiană și jugul german al ocupației din anii 1940-1944 și ca o rugăciune pentru odihna sufletelor strămoșilor noștri care au luptat, s-au jertfit și au căzut glorios pe câmpurile de luptă.

Doxologia a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, la rugăciune participând Arhiepiscopii și Părinții aghiotafiți, răspunsurile la strană fiind date de monahul începător Constantinos Spyropoulos, în prezența Consulului General al Greciei la Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos și a membrilor Consulatului Greciei, precum și a membrilor Comunității elene și a credincioșilor vorbitori de limbă arabă ai Patriarhiei.

După Doxologie, în sunetul clopotelor, soborul patriarhal s-a întors la sediul Patriarhiei, unde a avut loc o scurtă recepție cu recitarea de poezii de către studenții Școlii Sf. Dimitrie a Patriarhiei și intonarea Imnului Național, urmată de discursul Preafericitului, redat mai jos:

„Excelența voastră, domnule Christos Sophianopoulos, Consul General al Greciei,

Cuvioși părinții și frații,

Iubiți frați și surori în Hristos,

Aniversarea de astăzi a zilei de 28 octombrie 1940 este amintirea unei acțiuni mărețe și minunate pentru omenire și mai ales pentru națiunea greacă, deoarece epicul „Nu” a fost crucial pentru rezultatul, și anume înfrângerea, instigatorilor morali și fizici ai celui de-al doilea război mondial, devastator.

Rezistența eroică a războinicilor greci împotriva marșului forțelor inamice ale Axei, recunoscută de toți, a dovedit că națiunea grecilor este guvernată de principii morale și spirituale native, atât de moștenirea culturală, cât și de credința creștină ortodoxă cu tradiția Sfinților Părinți.

Credința în dreptate, dragostea de țară, sacrificiu de sine și, mai ales, demnitatea omului pentru principiile ne-negociabile ale libertății, dreptății și independenței naționale au prevalat asupra nebuniei și agresivității mânioase a atrocității naziste în lupta sacră a salvgardării granițelor naționale și apărarea integrității teritoriale a țării.

„Nu-ul” din 28 octombrie 1940 nu a fost doar răspunsul negativ la cosmocrații trădători aroganți și insultatori, ci mai ales la ideologia lor morbidă, și anume la totalitarism, fascism și nazism.

Venerabila Frăție a Sfântului Mormânt, onorând așa cum ar trebui epopeea din 1940 și participând din toată inima la această biruitoare comemorare a libertății, după zdrobirea neobositei ocupații a nazismului, a coborât la Biserica Sfântului Mormânt, pentru Doxologia de mulțumire a noastră adusă Domnului și Mântuitorului Iisus Hristos, Cel Răstignit și Înviat.

Mai mult, ne-am rugat pentru veșnica odihnă a sufletelor și pentru veșnica pomenire a părinților și fraților noștri care au luptat și au căzut glorios în lupta pentru credința, țara și libertatea noastră.

Aceeași credință în lumina lui Dumnezeu Cuvântul, Hristos, a stat la baza  epopeii din 1940 și suntem chemați să o păstrăm ca încredințare sfântă pentru generațiile următoare.

Pentru toate acestea, permiteți-ne să ridicăm paharul și să toastăm spunând:

Trăiască 28 octombrie 1940!

Trăiască „NU”!

Trăiască Grecia!

Trăiască națiunea nobilă a grecilor ortodocși!

Trăiască Frăția Aghiotafită! ”

Domnul Consulul General a rostit următorul discurs:

„Preafericirea Voastră,

ÎPS Arhiepiscopi,

Cuvioși Părinți,

Doamnelor și domnilor,

Sărbătorim astăzi un eveniment de frunte al istoriei grecești moderne: respingerea unanimă de către elini pe 28 octombrie 1940 a ultimatumului pentru predarea necondiționată a patriei și concesionarea suveranității naționale. Celebrăm lupta eroică și inegală pentru apărarea libertății și integrității teritoriale a Greciei în timpul celui de-al doilea război mondial, care a început cu epopeea de la Pindos. Astăzi este o zi de cinste și de pomenire pentru toți grecii.

Acest NU istoric a demonstrat statura morală, dragostea pentru libertate și sentimentul puternic de dreptate al grecilor. Datorită acestui cod de principii, s-au opus forțelor copleșitor de superioare: forțele întunecate ale fascismului și nazismului care au căutat să impună legătura totalitarismului și a rasismului asupra popoarelor Europei și nu numai. Simțul dreptății i-a apărat ca un scut pe grecii care, știind că au dus lupte cinstite pentru libertatea lor, au obținut prima victorie împotriva Axei, trimițând un mesaj de speranță celorlalte popoare ale Europei și întârzierea punerii în aplicare a planului lor strategic mai general, contribuind astfel la victoria finală a Aliaților.

Acest NU a arătat în modul cel mai clar conștiința istorică comună, adâncă, a Grecilor, care a alimentat și a consolidat patriotismul, vigoarea, respectul de sine și marele simț al responsabilității cu care au fost apărate cele sfinte. „Nu” a fost tocmai refuzul poporului grec de a-și uita istoria și de a trăi o viață josnică și supusă. Astăzi, toți grecii, oriunde ne-am afla, aducem un omagiu celor căzuți și luptătorilor pe câmpurile de luptă din 1940-41 de la Pindos, în forturile macedonene, în mările noastre, în Creta și în alte părți. Îi cinstim pe cei care au participat la Rezistența Națională și pe cei care au continuat să lupte, de partea Aliaților, pe câmpurile de luptă din Al Doilea Război Mondial, din Orientul Mijlociu și Europa. Astăzi nu uităm de sutele de mii de victime nevinovate ale Ocupației.

În efortul eroic național care a început la 28 octombrie 1940, ca în orice alt efort național, participarea dinamică și contribuția valoroasă a elenismului din diaspora au fost cruciale. Grecia este foarte mândră și recunoscătoare pentru marea contribuție a comunității elene din Orientul Mijlociu și în special a elenismului din Ierusalim, care este consemnată în documente istorice.

Răspunzând nevoii de a uni toate forțele Neamului, Patriarhia Ierusalimului, Maica Bisericilor, a fost și rămâne mereu un punct cheie de referință, păzitor al autorității morale și al meritului spiritual al credinței și al dovezii noastre ortodoxe. a potențialului de supraviețuire neschimbat al tradiției ortodoxe grecești, care este o sursă de forță, inspirație și speranță pentru viitor pentru noi toți.

Aniversarea zilei de 28 octombrie 1940 a fost mereu și este și mai prezentă astăzi, în special pentru noua generație care trebuie să înțeleagă și să-și însușească lecțiile istoriei. Într-un mediu internațional caracterizat prin extinderi teritoriale, dispute și conflicte, alimentate adesea din ideologii întunecate și atitudini distorsionate, ca în perioada de dinainte de război, noi, ca greci, avem responsabilitatea păstrării unității noastre naționale și a unanimității sufletului, a angajamentului nostru la idealurile libertății și democrației, a inspirației noastre din valorile morale și spirituale ale credinței noastre ortodoxe și a vigilenței și hotărârii noastre de a face față tuturor tipurilor de provocări.

Trăiască 28 octombrie 1940!

Trăiască Grecia! ”

A urmat o agapă sărbătorească.

Din partea Secretariatului-General

Sâmbătă, 13/26 octombrie 2019, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea aducerii Moaștelor Cuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfințit.

Evenimentul aducerii Moaștelor a avut loc pe 13/26 octombrie în anul 1965. Atunci, în anul ce a urmat întâlnirii dintre Preafericitul Patriarh Atenagora și papa Ioan Paul VI, după ridicarea anatemelor și începerea dialogului teologic dintre Biserica Ortodoxă și biserica romano-catolică, Patriarhia Ierusalimului a cerut Sfintele Moaște ale Cuviosului Sava pe care cruciații le mutaseră la Veneția.

Fiind înapoiate de către biserica romano-catolică, Moaștele au fost întâmpinate de mulțime de popor la Poarta lui David, iar apoi credincioșii s-au închinat lor timp de o săptămână în Biserica Învierii. De acolo au fost duse în Lavra întemeiată de către Sfântul Sava,spre a rămâne acolo pentru totdeauna, spre ocrotirea Părinților Savaiți și a închinătorilor și spre întărire duhovnicească și sfințire.

Cu ocazia acestui praznic, s-a săvârșit Priveghere de toată noaptea (Pavecernița și Acatistul, Utrenia și Sfânta Liturghie) condusă de Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit ÎPS Ioachim, Mitropolitul Elenupolei și ÎPS Aristarh, Arhiepiscopul Constatinei, Ieromonahi Aghiotafiți și Ieromonahi din alte țări Ortodoxe, Preoți arabi, Ierodiaconii Marcu și Evloghie. Au cântat fratele Constantin Spiropulos și Lampadarul Bisericii Învierii, domnul Vasile Goțopulos în strana dreaptă în limba greacă, și Arhimandritul Filotei în stânga în limba arabă. Au participat Duhovnicul Lavrei, Arhimandritul Evdochim, localnici din Ierusalim, Betleem, Bet-Jalla, Satul Păstorilor, și pelerini din Grecia, România și Rusia.

Către aceștia Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă în timpul Chinonicului Sfintei Liturghii:

 „Vă îndemn,  deci, fraților, pentru îndurările lui Dumnezeu, să înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, ca închinarea cea duhovnicească, și să nu vă potriviți cu acest veac, ci să vă schimbați prin înnoirea minții, ca să deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 1-2), propovăduiește dumnezeiescul Pavel. 

Sfințiți Părinți și iubiți frați întru Hristos,

Credincioși creștini și pelerini,

Cel ce s-a făcut locuitor al Cetății cerești, Sava cel Sfințit, ne-a adunat pe toți în sfânta lui Lavră ca să prăznuim cinstita pomenire a aducerii, din orașul italian Veneția, a  Sfintelor sale Moaște, adică a trupului său înmiresmat. 

Pomenirea aducerii Moaștelor Cuviosului Părintelui nostru Sava este un fapt bine-plăcut lui Dumnezeu, dar și o binefacere adusă de către Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu, nouă care suntem supuși stricăciunii morții.

Ascultând îndemnul Apostolului Pavel, dumnezeiescul Sava a oferit trupul său jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui Dumnezeu, aducând astfel închinare duhovnicească, adică cea care nu are nimic trupesc, nimic gros, nimic simțit”, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur. De aceasta ne încredințează și biograful său, Sfântul Chiril Skitopolitul care spune: „Sava, fiind ales de Dumnezeu din pântecele maicii sale și cunoscut mai dinainte de zămislire, potrivit marelui Prooroc Ieremia, disprețuind toate cele ale lumii, s-a închinat Mănăstirii unde a învățat întocmai viețuirea monahală și în scurtă vreme a deprins Psaltirea și toate celelalte rânduieli ale viețuirii de obște”.

Dragostea față de cucernicie, adică față de viața după Hristos, l-a dus pe Sava din satul Mutalaki din Capadocia în locurile Palestinei unde a trăit Domnul. Aici a deprins viețuirea monahală la picioarele marilor dascăli ai pustiei: Teodosie Chinoviarhul și Eftimie, al căror adevărat următor s-a făcut.

Locuitorul pustiului, Sava, având în minte îndemnul înțeleptului Pavel: „deosebiți care este voia lui Dumnezeu, ce este bun și plăcut și desăvârșit” (Romani 12, 2), a disprețuit cele ale veacului acestuia, precum bogăția, slava și toate cele trecătoare și stricăcioase, și în locul lor, a râvnit după voia lui Dumnezeu cea desăvârșită. De aceea și imnograful Bisericii spune: „Afară din trup și de lume prin fapte ajungând și prin ele preaslăvind pe pământ prin viață pe Domul slavei, Părinte înțelepte, după vrednicie te-ai preamărit și de la Dânsul te-ai arătat dumnezeiesc izvor de tămăduiri, Sava, de Dumnezeu insuflate”.

Cu adevărat, iubiții mei frați, dumnezeiescul Sava s-a arătat dumnezeiesc izvor de tămăduiri, adică doctor al celor bolnavi și tămăduitor al bolilor sufletești și trupești fără de leac. Mărturie nemincinoasă este trupul său nestricat aflat înaintea ochilor noștri, care răspândește sfântă mireasmă și daruri de tămăduiri, după cum spune și Sfântul Grigorie Palama: „Ce cuvânt ar putea spune după vrednicie slava dată de Dumnezeu trupurilor Sfinților, Moaștelor Cuvioșilor, slavă care rămâne în toată vremea, care răspândește sfântă mireasmă, care izvorăște mir, daruri de tămăduiri, facere de minuni, felurite și mântuitoare semne pentru noi?”.

Este de prisos să spunem că Moaștele Sfinților constituie mărturia vizibilă a Învierii din morți și că „pomenirea dreptului este cu laude” (Pilde 10, 7) și „sufletele drepților sunt în mâna lui Dumnezeu” (Înțelepciunea lui Solomon 3, 1), după cum spune Sfânta Scriptură. Iar Mântuitorul nostru Iisus Hristos spune: „Deci Dumnezeu nu este al celor morți, ci al celor vii, căci toți în El trăiesc” (Matei 22, 32).

Această mărturie adevărată a Dumnezeului celui viu și a Învierii din morți o propovăduiește și ne-o bine vestește Cuviosul Părinte al nostru Sava cel Sfințit care L-a iubit pe Domnul Dumnezeu cu toată inima, cu tot sufletul și cu tot cugetul lui (Matei 22, 7), potrivit poruncii Domnului.

La aceasta suntem chemați astăzi și noi, cei care cinstim pomenirea Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părinte al nostru Sava: să păzim poruncile Mântuitorului nostru Hristos și să iubim Biserica Lui pentru că, după cum spune Evanghelistul Ioan, „știm că suntem din Dumnezeu și lumea întreagă zace sub puterea celui rău. Știm iarăși că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat nouă pricepere ca să cunoaștem pe Dumnezeul cel adevărat” (1 Ioan 5, 19-20).

Spunem aceasta pentru că, potrivit Psalmistului, mulți „L-au înșelat pe El cu gura lor și cu limba lor L-au mințit” (Psalmul 77,36).

Îl rugăm pe marele locuitor al pustiei, Sava cel Sfințit, care are îndrăzneală la Hristos Dumnezeu ca, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, să ceară lumină cugetelor noastre și pace sufletelor noastre. Și, împreună cu imnograful, să zicem: „Cântări de mulțumire îți aduce ție Lavra ta cea mare și preacinstită, arătându-te pe tine locuitor, ziditor și cetățean al ei, înțelepte; și, bucurându-se, strigă către Domnul: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri”. Amin. 

După Apolis și binecuvântarea colivei în pronaos, Preafericitul a luat parte la masa oferită de Mănăstire iar apoi, pe drumul de întoarcere, a trecut, după cum este obiceiul, pe la Mănăstirea Cuviosului Teodosie Chinoviarhul.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/s4Zj8t4Ymow

Vineri, 12/25 octombrie 2019, hirotonia întru preot a diaconului George Baramki a avut loc în timpul Sfintei Liturghii de pe Înfricoșătoarea Golgota, oficiată de către Preasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei.

Pr. George Baramki a slujit la Catedrala Sfântul Iacov, Ruda Domnului, ca diacon al Comunității Ortodoxe de limbă arabă din Ierusalim, lucrând și ca profesor la Școala Bisericii Ortodoxe Ruse de pe Muntele Măslinilor și Ghetsimani din Betania.

Înainte de hirotonire, ÎPS Arhiepiscop i-a oferit sfaturile de mai jos celui hirotonit, în timp ce și acesta din urmă a citit un discurs, exprimându-și teama în fața tainei, dar și nădejdea că Mângâietorul îl va întări în actuala sa înaltă slujire.

Discursul Părintelui Secretar General, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, la hirotonia întru preot a diaconului Hader / George Baramki

 „Cucernice Părinte Diacon George,

A trecut doar puțin timp de la hirotonia voastră întru diacon la Mormântul Dătător de Viață al Domnului. Încă de la hirotonia întru diacon, ați slujit cu devotament, cucernicie și frică de Dumnezeu la parohia Catedralei Sf. Iacov, Ruda Domnului, și în toate celelalte slujiri la care ați fost numit de Patriarhie.

Patriarhia, Maica tuturor Bisericilor și Biserica voastră mamă, a apreciat slujirea voastră ecleziastică și slujirea educațională, în paralel, la Școala Bisericii Ruse din Betania și astăzi, cu binecuvântările Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și ale Sfântului și Sfințitului Sinod, sunteți chemați să primiți slujirea preoției, să oficiați ca preot Sfintele Taine ale Bisericii și, mai ales, ale Botezului și ale Sfintei Euharistii, pentru a oferi jertfa fără de sânge Domnului și să dați trupul și sângele Său neprihănit poporului lui Dumnezeu, spre iertarea păcatelor lor și dobândirea vieții veșnice.

Această slujire o veți începe astăzi și veți fi întotdeauna călăuzit de Duhul Sfânt, care va coborî prin invocarea și atingerea mâinilor Arhiepiscopului, în acest loc al Golgotei, locul înfricoșător al jertfei Celor fără de păcat, locul în care Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul nostru, s-a jertfit spre iertarea păcatelor noastre.

Este o mare binecuvântare, o mare cinste, dar și o mare responsabilitate. Apropiați-vă și nu ezitați, Hristos și Biserica vă chemă și rămâneți credincios până la moarte, având ca exemplu pe cei care v-au precedat în această lucrare, Apostoli, Mărturisitori, Părinți Cuvioși și Învățători ai Bisericii.

Fiți siguri că de acum înainte veți fi însoțiți de rugăciunile Părinților Aghiotafiți, ale preoților împreună-slujitori, ale vicarilor și ale credincioșilor de la Catedrala Sf. Iacov, ale părinților, soției și ale tuturor celor care vă cinstesc cu prezența, pentru ca să deveniți vrednici de această slujire.” Discursul este reprodus mai jos, așa cum a fost citit în arabă :

السيامة الكهنوتية المقدسة لشماس رعية القدس
كاتدرائية القديس يعقوب أخو الرب
الأب الشماس جاورجيوس (خضر) برامكي
“وما من أحد يتولى بنفسه هذا المقام، بل من دعاه الله كما دعا هارون”
(بولس الرسول الإناء المختار في رسالة إلى العبرانيين 5: 4)
الجمعة 12/10/2019 شرقي 25/10/2019 غربي، تذكار القديسين الشّهداء بروبس وطراخوس وأندرونيكوس (مظفّر)
المجد لك يا رب المجد لك
بإسم الآب والإبن والروح القدس الإله الواحد آمين
وَاحِدَةً سَأَلْتُ مِنَ الرَّبِّ وَإِيَّاهَا أَلْتَمِسُ: أَنْ أَسْكُنَ فِي بَيْتِ الرَّبِّ كُلَّ أَيَّامِ حَيَاتِي، لِكَيْ أَعاين بهاء الرَّبِّ، وَأَتَبصر هَيْكَلِهِ.” (مز 26: 4)
قال الرب: اطلُبوا أَوَّلاً مَلَكوتَ الله وبِرَّه وكلُّ تلكَ الأشياءِ تُزادُ لَكُم” (لوقا ١٢: ٣١)
في مستهل كلمتي أود أن أتقدم بالشكر والتقدير لصاحب الغبطة بطريرك المدينة المقدسة أورشليم كيريوس كيريوس ثيوفيلوس الثالث وأعضاء المجمع المقدَّس الموقَّرين على الثقة التي اوكلوها لي للعمل في حقل الرب، ولك يا سيادة الوكيل البطريركي والسكرتير العام رئيس أساقفة قسطنطيني أرسيترخوس الجزيل الإحترام, السَّادة المطارنة الحاضرين، الآباء الكهنة الأجلاء والشمامسة المحبيّ المسيح، رعية القديس يعقوب أخو الرب، الشعب الواقف، إخوتي في الرب يسوع المسيح، جميعكم وجميعكنَّ.
اليوم يا ابي ومرشدي الحكيم والأمين أرسيترخوس على يدكَ سوف تحل نعمة الالهية التي في كل حين تشفي المرضى وتكمل الناقصين.
“أَنَا أَشْكُرُ الْمَسِيحَ يَسُوعَ رَبَّنَا الَّذِي قَوَّانِي، أَنَّهُ حَسِبَنِي أَمِينًا، إِذْ جَعَلَنِي لِلْخِدْمَةِ” (رسالة بولس الرسول الأولى إلى تيموثاوس 1: 12). وأخترني لكي أنال نصيب هذه الخدمة والرسالة المقدسة لأن الله وحده يعرف القلوب. فطلبت الرب فأعطني سؤال قلبي. (مزمور 36: 4) طلبت الرب بإجتهاد فاستجاب لي ومن جميع مخاوفي نجاني. عظموا الرب معي ولنرفع اسمه جميعنا.
أشتهيت أن أصبح خادماً للرب وكاهناً منذ الصغر كنت ارتل كلمات الكاهن في خدمة القداس الإلهي بالبيت وأفكر كيف علي أن انذر نفسي للرب حيث يقول الكاهن في طلبة السلامية لنودع أنفسنا وكل حياتنا للمسيح الاله. لكن فهمت ان الأمر ليس سهلاً أن استودع حياتي للرب للذلك نطلب معونة سيدتنا والدة الإله الدائمة البتولية مريم وجميع القديسين. وأيضاً كانت كلمات الكاهن تدخل الى اعماق قلبي عندما يقول القدسات للقديسين اي جسد المسيح المقدس ودمه الكريم هما القدسات التي ينبغي منحها لمناولة القديسين. أي جميعنا مدعون إلى القداسة لأنه مكتوبٌ «كُونُوا قِدِّيسِينَ لأَنِّي أَنَا قُدُّوسٌ».” (1 بط 1: 16) وعلي أن اجاهد في سبيل بلوغ الكمال. وتعلمتُ أن مَلَكُوتُ السَّمَاوَاتِ يُغْصَبُ، وَالْغَاصِبُونَ يَخْتَطِفُونَهُ.” (مت 11: 12) أي علينا ان نجاهد غير متهاونين مع انفسنا ونغصب ذواتنا على ترك الخطيئة والالتصاق بالله حتى يكون لنا ملكوت السموات.
بهذا اليوم المبارك واقفٌ امامكم إنطلاقاَ من دعوة الرب يسوع المسيح لتلاميذه بقوله “فَاذْهَبُوا وَتَلْمِذُوا جَمِيعَ الأُمَمِ معمدين إياهم بِاسْمِ الآب وَالابْنِ وَالرُّوحِ الْقُدُسِ, وَعَلِّمُوهُمْ أَنْ يَحْفَظُوا جَمِيعَ مَا أَوْصَيْتُكُمْ بِهِ. (متى 28: 19-20 )
من أجل حفظ الوصية وتكملة العمل الرسولي ومحبة الله اقدم نفسي للخدمة. هذه هي وصية الرب أن أُحِب الرَّبَّ إِلهَي مِنْ كُلِّ قَلْبِي، وَمِنْ كُلِّ نَفْسِي، وَمِنْ كُلِّ فِكْري (متى 22: 37) وقال الرب يسوع المسيح لسمعان بطرس: يا سمعان بن يونا، أتحبني أكثر من هؤلاء؟ قال له: نعم يا رب، أنت تعلم أني أحبك. قال له: إرع خرافي (يوحنا 21: 15) وايضاً قال إذهبوا إلى العالم أجمع وبَشِّروا بالإنجيل للخليقة كلِّها” (مرقس 16: 15). فَوَيْلٌ لِي إِنْ كُنْتُ لاَ أُبَشِّرُ.” (1 كو 9: 16)
أَنت يا رب الطَّرِيقُ وَالْحَقُّ وَالْحَيَاةُ. لَيْسَ أَحَدٌ يَأْتِي إِلَى الآبِ إِلاَّ بِكَ (يوحنا 14: 6) يا رب إلى من نذهب؟ وكلام الحياة الأبدية هو عندك” (يوحنا 68:6) أنت يا رب تنير سراجي أنت يا إلهي تضيء ظلمتي (مزمور 17: 28)
امام هذا الفرح الكبير بقبول سر الكهنوت أقف ملتمساً صلواتكم الحارة يا شعب المسيح، لكي أكون عبداً مستحقاً لسماع صوت الرب القائل “نِعِمَّا أَيُّهَا الْعَبْدُ الصَّالِحُ وَالأَمِينُ! كُنْتَ أَمِينًا فِي الْقَلِيلِ فَأُقِيمُكَ عَلَى الْكَثِيرِ. اُدْخُلْ إِلَى فَرَحِ سَيِّدِكَ”(متى21:25) قد حفظت الوديعة أيها الوكيل الأمين التي أوكلتها إليك, فصلوا معي ولأجلي.
ذوقوا وأنظروا ما أطيب الرب. فطوبى للرجل المتوكل عليه ( مزمور 33: 8) الأغنياء افتقروا وجاعوا أما الذين يتقون الرب فلا يعوزهم أي شيء من الخير.
(إنجيل متى 5: 19) ,وتعلمت منذ الضغر انه مَنْ عَمِلَ وَعَلَّمَ، فَهذَا يُدْعَى عَظِيمًا فِي مَلَكُوتِ السَّمَاوَاتِ. ومن أراد أن يكون عظيماً فيكم فليكن لكم خادماً (متى 26:20)
كهنتك يا رب يلبسون البر وأبرارك  يتهللون. رحم الله جميع الكهنة الأرثوذكسين ونخص بالذكر من عائلتي الأب ميخالاكي برامكي الذي تمت سيامته عام 1826 والاب يعقوب برامكي الذي قام بالخدمة 50 عاماً والاب قسطندي برامكي الذي انتقل الى السماوات عام 1918 وايضا الاب الياس يغنم الذي ادخلني الى الهيكل في عمر 40 يوماً والاب جبرا بدور والاب عيسى توما.
قال الرب مَنْ أَرَادَ أَنْ يَتْبَعَنِي، فَلْيَكْفُرْ بِنَفْسِهِ ويَحْمِلْ صَلِيْبَهُ ويَتْبَعْنِي وفي سيامتي للشموسية كان عيد زياح الصليب 14/8/2018 واليوم إرادة الرب ان تكون السيامة الكهنوتية في مكان صلب يسوع المسيح (الجلجثة المقدسة). فَإِنَّ كَلِمَةَ الصَّلِيبِ عِنْدَ الْهَالِكِينَ جَهَالَةٌ، وَأَمَّا عِنْدَنَا نَحْنُ الْمُخَلَّصِينَ فَهِيَ قُوَّةُ اللهِ”( الرسالة الاولى الى أهل كورنتس 1/18)
واشكر الله على محبته وأشكرك يا سيادة المطران على النعمة التي ستنسكب بواسطتك على هامتي أنا الخاطئ، ولكم أيها الآباء مشاركيي في الخدمة،ولكل من حضر ليشاركني هذه الفرحة من قريب ومن بعيد كل منكم باسمه. كما واتوجه بشكري الجزيل الى جمعية حاملات الطيب الأرثوذكسية والملجأ الارثوذكسي ونادي الإتحاد الأرثوذكسي العربي ووكلاء كاتدرائية القديس يعقوب اخو الرب وجميع اللجان وافراد الطائفة الكرام بالقدس والى زوجتي الحبيبة الخورية الجديدة (ماتوشكا ماريا)، أي “الأم الصغيرة“ على وقوفها بجانبي ولن أنسى أبني نيقولاوس سامي المشارك معنا بصلاة وأبني الثاني سابا الذي هو حاضرٌ داخل أحشاء امه هذه السيامة المقدسة. وأمي وأبي لهم مني أسمى آيات العرفان بالجميل.
اشكر كافةَ الآباء الكهنة الذين كابدوا مشقة الطريق لكي يفرحوا معي بهذا اليوم المباركِ، كما اخص بالذكر ابي قدس الأرشمندريت ميلاتيوس الذي كان لي السند القويم، والأب قدس الايكونومس فرح بدور, وابي قدس الأب ميخائيل من دير القديس سابا المتقدس الذي يصلي لعائلتي دائماً، والمرشد الحكيم لعائلتي الأرشمندريت رومان كروسوفكي رئيس البعثة الأرثوذكسية الروسية في أورشليم واشكرالأم اليزابيث رئيسة دير القديسة مريم المجدلية الروسي في القدس والام ماريا وال المديره الأعلى للمدرسة الأرثوذكسية الروسية في العيزرية على ثقتهم ومحبتهم.
فأعدك أيها الرب يسوع المسيح على الجلجثة في مكان صلبك المقدس ستفرح بإبنك لأنني سوف احمل الصليب واشهد لك في حياتي ومستعدٌ للإستشهاد حتى شهادة الدم من اجل كلمة الحق والإيمان المستقيم الأرثوذكسي وفي سبيل محبة يسوع المسيح. “لأَنَّ لِيَ الْحَيَاةَ هِيَ الْمَسِيحُ وَالْمَوْتُ هُوَ رِبْحٌ.” (فيلبي 1: 21). هذا هو اكليل الشهداء .
أيها الشهداء القديسون الذين جاهدتم حسناً وتكللتم تشفعوا الى الرب ان ترحم نفوسنا.
المجد لك أيها المسيح الاله فخر الرسل وبهجة الشهداء.
“اذكرني يا رب متى أتيت في ملكوتك”
قال الرب ولن يندم «أَنْتَ كَاهِنٌ إِلَى الأَبَدِ عَلَى رُتْبَةِ مَلْكِي صَادَقَ».

Cel hirotonit a fost cinstit de prezența părinților împreuna-slujitori aghiotafiți și vorbitori de limba arabă, prieteni ai lui și ai soției sale și a membrilor parohiei Sf. Iacov, Ruda Domnului, unde este chemat să slujească ca preot; toți cei prezenți s-au rugat pentru el și au strigat „Axios” împreună cu arhiepiscopul când nou-hirotonitul a fost îmbrăcat cu veșmintele preoțești.

După încheierea sărbătorii acestei Sfinte Liturghii, hirotonitul, împreună cu soborul episcopal, s-au dus la Sala de recepție a Patriarhiei și și-au arătat respectul și mulțumirea față de Preafericitul, în timp ce acesta din urmă l-a binecuvântat cu următoarele cuvinte și i-a oferit o icoană a Maicii Domnului și a Sf. Filumen:

„Dragă părinte Hader / George,

Harul Duhului Sfânt te-a făcut azi preot și slujitor al sfintelor taine dumnezeiești și nespuse ale Bisericii, și anume trupul mistic al Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Slujirea voastră ca preot la Sfânta Catedrală a Sfântului Iacov, Ruda Domnului, este destul de onorabilă, dar și destul de responsabilă. Și acest lucru se întâmplă pentru că preoții de la Sf. Iacov se ocupă de îngrijirea pastorală a prețioasei Comunități din Ierusalim, în special într-o perioadă în care prezența creștină este încercată atât în Țara Sfântă, cât și în Ierusalim.

Sfânta Biserică a Ierusalimului v-a chemat să lucrați în via ei spirituală și geografică. Recolta este mare, iar muncitorii sunt doar câțiva, dar ceea ce este imposibil pentru oameni este făcut posibil de Dumnezeu. Harul și puterea luminatoare a Duhului Sfânt i-au făcut pe pescarii neinstruiți mari iluminatori ai lumii, făcându-i apostoli și învățători.

Ascultarea voastră față de Autoritatea spirituală, și anume Patriarhia, și smerenia voastră, ar trebui să devină armura noii slujiri preoțești. Iar dragostea voastră cu tot sufletul, inima și mintea față de Dumnezeu și Biserica Sa ar trebui să fie modul și calea comunicării voastre cu turma de credincioși.

Studiul Sfintei Biblii și al învățăturilor Sfinților Apostoli și Evangheliști ar trebui să vă fie sursă de inspirație în predicarea Cuvântului dumnezeiesc al Evangheliei lui Hristos. Și studiul scrierilor Sfinților și purtătorilor de Dumnezeu Părinți ai Bisericii ar trebui să fie cheia sigură pentru interpretarea și explicarea Sfintelor Scripturi.

Cu aceste cuvinte părintești și patriarhale, dorim ca Harul întăritor al Duhului Sfânt să vă facă vrednic lucrător în via Domnului și a Bisericii Sale, prin mijlocirea Preasfintei și Pururea Fecioarei Maria. Să fiți vrednic și în siguranță în orice clipă! ”

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Jnn5p3pPJRM

Duminică, 7/20 octombrie 2019, Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a condus Sfânta Liturghie în vechea Biserică a Sfântului Moise Etiopianul a Comunității Rafidia din Neapoli Samaria, nu departe de Fântâna lui Iacov unde Domnul a vorbit cu femeia samarineancă.

Sinaxarul Bisericii mărturisește despre Sfântul Moise Etiopianul că a trăit în Etiopia în secolul al IV-lea, a fost mai înainte căpetenie de tâlhari și, mișcat de o întâmplare, a venit la pocăință, s-a botezat, a primit schima monahală, a înființat o Mănăstire și i-a călăuzit pe mulți –dintre care unii i-au fost tovarăși tâlhari – spre viața în Hristos și spre mântuire, săvârșindu-se la vârsta de șaptezeci de ani.

Sfânta Liturghie s-a slujit cu ocazia restaurării Bisericii subvenționate de către Statul palestinian. din cadrul căruia unii reprezentanți au fost prezenți: domnul Ramzi Huri, Președinte Epitropiei bisericești palestiniene pentru probleme creștine, Secretarul lui, domnul Hananie Amire, reprezentanți ai prefectului regiunii, Ambasadorul Palestinei la Vatican, domnul Issa Kasisie, și alți reprezentanți ai primăriei și ai statului.   

Împreună cu Preafericitul au slujit ÎPS Mitropolit al Nazaretului, Chiriac, ÎPS Aristarh, Arhiepiscop al Costantinei și Secretar General, Egumenul Rafidiei, Arhimandritul Leontie, Egumenul Mănăstirii Fântânii lui Iacov Arhimandritul Iustin, Arhimandritul Porfirie, reprezentantul Patriarhiei în Emiratele Arabe, părintele Issa Musleh, alți preoți și Arhidiaconul Marcu. A cântat Lampadarul Bisericii Învierii domnul Vasilios Goțopulos în limba greacă și corul Comunității Rafidiei în limba arabă. Au luat parte la rugăciune membrii Comunității Rafidiei. Preafericitul a oferit Bisericii o icoană a Maicii Domnului și Arhimandritului Leontie o cruce.   

Către această mulțime a credincioșilor Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Domnul nu întârzie cu făgăduința Sa, după cum socotesc unii că e întârziere, ci îndelung rabdă pentru noi, nevrând să piară cineva, ci toți să vină la pocăință” (2 Petru 3, 9), propovăduiește Apostolul Petru.

 Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Binecuvântat este Domnul Dumnezeul nostru Care ne-a adus în frumosul nostru oraș Rafidia ca să prăznuim pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Moise Etiopianul în această veche Biserică închinată lui și de curând restaurată. 

Acest fericit Moise se trăgea din Etiopia și a trăit în secolul al IV-lea. Rob fiind, a fost izgonit de stăpânul său pentru faptele lui și pentru purtarea rea. De atunci s-a dedat unei vieți desfrânate și nelegiuite. A devenit căpetenia unei cete de tâlhari și era renumit pentru tâlhăriile lui.

Într-o zi, pe neașteptate, a venit la pocăință și s-a retras la o Mănăstire aflată într-un loc pustiu al Arabiei, după cum menționează Sfântul Paladie Episcopul Elenupolei în istoria lui: „O astfel de căpetenie de tâlhari, umilindu-se de oarecare întâmplare, s-a dus la Mănăstire și astfel a purces la lucrarea pocăinței”. În Mănăstire a fost încercat de cumplite ispite, drept pentru care, pentru a le birui, a înmulțit postul, rugăciunile, privegherile și celelalte chipuri ale pocăinței. Mulți ucenici ai săi, cândva tovarăși ai lui la lucrarea păcatelor, l-au urmat în această viață de nevoință în pustie. Cuviosul Moise a adormit la vârsta de 75 de ani la sfârșitul secolului al IV-lea, în anul 400 d.Hr., ucis de barbari. Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească cuvântul Stăpânului Hristos: „Toți cei care scot sabia de sabie vor pieri” (Matei 26, 52).    

Sfânta noastră Biserică cinstește în mod special pomenirea lui pentru că el a ascultat de cuvintele lui Hristos Care spune: „Pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afară” (Ioan 6,37) și: „Nu am venit să chem pe cei drepți, ci pe păcătoși la pocăință” (Matei 9, 13). Aceste cuvinte ale Domnului din Evanghelie arată că puterea pocăinței este atât de mare încât îl călăuzește pe omul care se pocăiește la lumina și adevărul Domnului și Dumnezeului nostru, după cum grăiește și Psalmistul: „Trimite lumina Ta și adevărul Tău; acestea m-au povățuit și m-au condus la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale. Și voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu” (Psalmul 42, 3-4). Tâlcuind aceste cuvinte din Psaltire, Teodorit din Cir spune: „A numit locașuri ale lui Dumnezeu Biserica, munte sfânt Ierusalimul, lumină și adevăr arătarea dreaptă și mântuitoare [a Mântuitorului nostru Iisus Hristos]”. 

Cu adevărat, iubiții mei frați, Cuviosul Părintele nostru Moise nu numai că s-a pocăit, călăuzit fiind la lumina și adevărul lui Hristos, dar a devenit și preot, slujind sfântului Jertfelnic al lui Dumnezeu. Aceasta arată adâncul și lărgimea pocăinței care izvorăște din nespusa iubire de oameni a lui Dumnezeu „Care voiește ca toți oameni să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4). Iată deci de ce dumnezeiescul Pavel spune: „Dumnezeu a dat pocăința spre viață” (Fapte 11, 18).

Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu primește doar, din negrăita Sa iubire de oameni, pocăința păcătosului, ci, prin puterea harului Său, lucrează pocăința în cel ce se pocăiește. Acest Dumnezeu transformă inimile de piatră în inimi de carne. Acesta scoală conștiințele adormite, strigând: „Deșteaptă-te, cel ce dormi și te scoală din morți și te va lumina Hristos” (Efeseni 5, 14). Acest Dumnezeu scoală voința omului ca să ceară milă Lui. Pocăința este un dar al lui Dumnezeu pe care omul trebuie să-l primească potrivit cu libera sa voie și alegere, așa cum o subliniază Sfântul Ioan Scărarul: „Pocăința este înțelegere cu Dumnezeu în vederea unei noi vieți”. 

Aceasta a făcut întocmai și Sfântul Moise, după cum spune în scrierea sa Cuviosul Zosima: „Oare nu a fost Avva Moise cea mai mare căpetenie de tâlhari, oare nu a făcut mii de fărădelegi? Încât a fost izgonit datorită purtării sale rele. Și totuși, pentru că a avut hotărâre puternică și fierbinte, vedem toți la ce măsură a ajuns, încât s-a numărat între robii aleși ai lui Dumnezeu”. 

Cu adevărat, inima Cuviosului Părintelui nostru Moise s-a arătat lăcaș curat al Sfântului Duh, după cum spune și imnograful: „Fiind inima ta strălucită cu vedeniile și cu faptele, Părinte preafericite, lăcaș curat al Duhului te-ai arătat”. Toate acestea le-a izbândit pe de o parte cu ajutorul harului dumnezeiesc, pe de altă parte prin buna sa intenție, adică prin libera sa alegere și hotărâre.

Să ascultăm ce spune marele Părinte al Bisericii Grigorie al Nissei despre înțelesul „intenției”: „Intenția este ceva nesubjugat și de sine stătător, care ține de libertatea cugetului”. Aceasta înseamnă că Dumnezeu niciodată nu poate fi considerat pricină a răului și, prin urmare, a păcatului personal al omului. Nu ne ispitește Dumnezeu, ci, dimpotrivă, este izvorul a tot binele și al darurilor desăvârșite, după cum învață Sfântul Apostol Iacov Fratele Domnului: „Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele și El însuși nu ispitește pe nimeni. Fiecare este ispitit când este tras și momit de însăți pofta sa” (Iacov, 1, 13-14).

Cuviosul Părintele nostru Moise ne este dat de către Sfânta noastră Biserică nu numai ca pildă de pocăință, ci și ca pildă de putere a voinței, adică a dorinței de a birui păcatele și a înfrâna patimile, prin armele postului și rugăciunii, dar și prin mutarea cugetului nostru la cele mai presus de minte și de cuvânt.

Pe cel ce s-a numărat în rândul Sfinților să-l rugăm ca, împreună cu Preabinecuvântata Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria să mijlocească la Hristos Dumnezeul și Mântuitorul nostru ca să ne dăruiască mare milă și înnoirea sufletelor și a trupurilor noastre. Amin.

Din fața acestui sfânt Altar, vrem să exprimăm caldele noastre mulțumiri cele din inimă către toți cei care au lucrat la restaurarea acestei străvechi biserici a Cuviosului Moise Etiopianul, mai ales domnului președinte al Epitropiei pentru probleme religioase, domnul Ramzi Khouri, reprezentant al Președintelui Statului palestinian, cel stimat de noi, excelența sa domnul Mahmoud Abbas, urându-i sănătate, ani îndelungați și toată puterea de la Dumnezeu spre a cârmui. Întru mulți ani!

La masa de la amiază, oferită de Egumen și de Consiliul Comunității, Preafericitul a rostit această cuvântare:

 „Spune-voi fraților mei numele Tău, în mijlocul Bisericii Te voi lăuda” (Evrei 2, 12; Psalmul 21, 23).

Preastimate domnule Ramzi Khouri, reprezentant al Excelenței sale Președintele Statului palestinian domnul Mahmoud Abbas,

Stimați membri ai Consiliului bisericesc al Comunității Rafidia,

Iubiți Părinți și Frați,

Credincioși Creștini,

Să-L lăudăm pe Domnul Dumnezeul nostru Care ne-a învrednicit ca, euharistic, să binecuvântăm această Biserică mică, dar străveche, de curând restaurată, a Cuviosului Părintelui nostru Moise Etiopianul.

Restaurarea acestei smerite Biserici nu se referă atât la valoarea ei arhitecturală, cât la mărturia nemincinoasă a moștenirii creștine și apostolice de veacuri și, mai ales, a prezenței ab antiquo a Bisericii lui Hristos celei întâi născute, adică a Patriarhiei Elino-Ortodoxe a Ierusalimului.

Orașul vostru Rafidia, cel atât de frumos și aflat în dezvoltare, are o deosebită însemnătate deoarece se află în cadrul istoric și cultural al regiunii biblice Neapoli, având ca punct de referință Fântâna lui Iacov și locul de obârșie al Sfintei Fotini, femeia samarineancă. 

Interesul arătat de guvernul palestinian față de restaurarea și întreținerea monumentelor de artă și, mai ales, a lăcașurilor de rugăciune, fără a face vreo discriminare între comunitățile religioase și confesiunile creștine, constituie o dovadă clară a conviețuirii pașnice dintre comunitățile religioase și a egalității drepturilor lor.

Patriarhia Elino-Ortodoxă a Ierusalimului, rămânând statornică și credincioasă în misiunea ei de Dumnezeu încredințată, continuă lucrarea ei, adică slujirea și paza Sfintelor Locuri, grija pentru credincioșii săi și, mai ales, apărarea regimului religios și cultural al Cetății Vechi a Ierusalimului.

Profităm de acest bun prilej spre a exprima din nou calde mulțumiri din inimă Președintelui Epitropiei Bisericești și stimaților ei membri, Egumenului Mănăstirii Fântânii lui Iacov, Preacuviosului Arhimandrit Iustin, Întâi-stătătorului Bisericii Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu din Rafidia, Arhimandritul Leontie și, mai ales, reprezentantului Președintelui Mahmud-Abbas, domnul Ramzi Khouri, a cărui contribuție este recunoscută fără tăgadă de către toți.   

Urăm sănătate și izbândă de la Dumnezeu în lucrarea plăcută Domului pe care o desfășurați în comunitatea dumneavoastră. Întru mulți ani!

Preafericitul a oferit domnului Ramzi Huri o icoană a Maicii Domnului, iar celorlalți reprezentanți palestinieni un tablou al Ierusalimului. În final, Președintele Comunității, domnul Psiara Huri a ținut o cuvântare de mulțumire.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/a98gOYtw68Q

Sâmbătă, 29 septembrie / 12 octombrie 2019, a avut loc sfințirea Sfintei Biserici a Sfântului Sava cel sfințit, în comunitatea greco-ortodoxă arabă de oraș Yafaan Nasirah, în apropiere de orașul Nazaret, unde a locuit Domnul nostru Iisus Hristos, fapt pentru care a fost numit Nazarinean.

Această Sfântă Biserică, construită inițial în secolul al XII-lea și acum renovată și închinată Sfântului Sava, ne amintește prin prezență și nume faptului că activitatea pastorală a Sfântului Sava, care a început în secolul al V-lea la marea sa Mănăstire- Lavră din Iudeea, a ajuns și în Galileea, unde a construit biserici și mănăstiri, potrivit biografului său, Chiril din Skythopolis.

După tipicul Bisericii noastre Ortodoxe, slujba sfințirii a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, monahi aghitafiți, printre care Arhimandritul Artemios, îndrumătorul comunității, Pr. Gabriel Nadaf și, de departe, părintele duhovnic din Lavra Sf. Sava, Arhimandritul Evdochim, care a adus moaștele părinților martirizați în Mănăstirea Sf. Sava pentru Sfântul Altar, Părintele Teletarh, Arhimandritul Bartolomeu, arhidiaconului Marcu și Diaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de monahul începător Constantin în greacă și de corul comunității din Nazaret în limba arabă, cu participarea la rugăciune a membrilor comunității și a credincioșilor din multe parohii din Nazaret și Galileea.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică înainte de Sfânta Împărtășanie:

„Pe toate le-a luminat cu darul Său Hristos și lumea a înnoit; cu Duhul Său cel Preasfânt sufletele se înnoiesc, că a Domnului casă s-a deschis întru mărire unde și înnoiește inimile credincioșilor Hristos Dumnezeul nostru spre mântuirea oamenilor”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși Creștini și pelerini,

Astăzi Harul Sfântului Duh ne-a chemat pe toți în cetatea învecinată cu Nazaretul, Iafea, ca să săvârșim sfințirea noii Biserici ridicate întru slava lui Dumnezeu în Treime, dar și în cinstea Sfântului Sava cel Sfințit.

Domnul Dumnezeul nostru Însuși i-a arătat Proorocului Moise în Sinai o icoană nefăcută de mână, închipuind astfel Biserica lui Hristos care, potrivit dumnezeiescului Pavel, este muntele Sionului duhovnicesc și cetatea Dumnezeului celui viu (Cf. Evrei 12, 22). Potrivit mărturiei Evanghelistului Matei, Iisus Hristos i-a zis ucenicului Său, Petru: „Și Eu îți zic ție că tu ești Petru și pe această piatră voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Și aceasta deoarece Biserica este trupul tainic al lui Hristos, iar Hristos Însuși este capul Bisericii, după cum propovăduiește înțeleptul Pavel: „Dumnezeu Tatăl, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui Ce plinește toate întru toți” (Efeseni 1, 22-23).

Imnograful slujbei Înnoirii Bisericii redă cu toată exactitatea însemnătatea acestui eveniment, invocând cuvintele evanghelice ale Sfântului Ioan Teologul: „Venind la noi Cuvântul după trup, scriind, grăiește fiul tunetului: Văzut-am luminat mărirea pe care o avea Fiul de la Tatăl întru darul adevărului; și celor ce cu credință L-am primit pe Dânsul ne-a dat tuturor stăpânire să ne facem fiii lui Dumnezeu, care nu din sângiuri, nici din voie trupească, ci de la Duhul Sfânt ne-am născut și casă de rugăciune am alcătuit grăind: Această casă întărește-o, Doamne.”

Cu alte cuvinte, astăzi, noi, cei născuți din nou din Duhul Sfânt prin Sfântul Botez și în Hristos îmbrăcați, am alcătuit casă, adică lăcaș de rugăciune, unde se veselesc cele cerești și se bucură cele părintești, se binecuvântează zidirea și se închină Ziditorul, și unde se află slava Domnului nostru Iisus Hristos „căci întru El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2, 9).

De asemenea, „Duh este Dumnezeu și cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh și în adevăr” (Ioan 4, 24). Acest Duh, adică Sfântul Duh al lui Hristos, este Cel Care ține laolaltă întreaga Biserică, după cum cântă Imnograful: „Pe toate le dă Duhul Sfânt: izvorăște proorocii, sfințește pe preoți, pe cei necărturari i-a învățat înțelepciune, pe pescari teologi i-a arătat; toată rânduiala Bisericii o plinește”. Aceasta de altfel o mărturisește și Domnul, prin gura Proorocului Iezechiel: „Vă voi da inimă nouă și duh nou vă voi da și voi lua din trupul vostru inima cea de piatră și vă voi da inimă de carne. Pune-voi înăuntrul vostru duhul Meu și voi face ca să umblați după legile Mele și să păziți și să urmați rânduielile Mele” (Iezechiel 36, 26-27).

Aceste cuvinte ale Proorocului arată că slujba Înnoirii se referă în esență la înnoirea sufletelor și trupurilor noastre în Duhul Sfânt. Spunem aceasta ascultând predica dumnezeiescului Pavel care spune: „Nu știți oare că voi sunteți templu al lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu, îl va strica Dumnezeu pe el, pentru că sfânt este templul lui Dumnezeu, care sunteți voi” (1 Corinteni 3, 16). Și în alt loc: „Noi suntem templu al Dumnezeului celui viu” (2 Corinteni 6, 16).  

Înnoirea în Duhul Sfânt, adică inima nouă și duhul nou al lui Hristos, a dobândit-o și Părintele nostru, Cuviosul Sava cel Sfințit, devenind astfel cetățean al Ierusalimului ceresc, al Bisericii celor întâi-născuți înscriși în ceruri. Iată de ce Bisericile sfințite se cinstesc în numele Sfinților și Drepților lui Dumnezeu, mai ales al Preabinecuvântatei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, Maica lui Dumnezeu. „Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalmul 67, 36), spune Psalmistul. Cu adevărat Dumnezeu minunat este întru Sfântul Lui Sava cel Sfințit, pe care l-a arătat „Biserică a Dumnezeului celui viu” ale cărui Sfinte Moaște nestricate răspândesc mireasma „sfințeniei Duhului” (Romani 1, 4), a Învierii din morți a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos.

Biserica Sfântului Sava care astăzi se sfințește, cea din împrejurimile Nazaretului, cetatea Bunei Vestiri a Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, constituie o mărturie nemincinoasă a tainei celei din veac arătate a dragostei și iubirii de oameni a lui Dumnezeu, în persoana lui Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvântul întrupat din curatele sângiuri ale Fecioarei Maria cea plină de har.

De aceea strigăm: „Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”. Și, împreună cu Sfântul Sofronie Patriarhul Ierusalimului, zicem: „Astăzi Raiul s-a deschis oamenilor și Soarele dreptății ne luminează nouă. Astăzi cele de sus cu cele de jos împreună prăznuiesc, și cele de jos cu cele de sus împreună vorbesc. Astăzi prăznuirea cea sfințită și mult vestită a Ortodocșilor se bucură”. Și, împreună cu Sfântul Ioan Damaschin, să aducem laudă, zicând: „Bucură-te, Sioane sfinte, Maică a Bisericilor, lăcașul lui Dumnezeu, căci tu ai primit cea dintâi iertarea păcatelor prin Înviere”.

În această casă, lăcaș al lui Dumnezeu, și noi, iubiții mei frați, suntem chemați să intrăm de către Însuși Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos Care zice:

„Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11, 28).

Pe Tine Te rugăm și Ție Îți cerem, Doamne, așa cum Ucenicilor Tăi văzători de Dumnezeu le-ai trimis slava Ta după Învierea Ta din mormânt și dumnezeiasca Înălțare în înaltul cerului, Duh drept înnoiește întru cele dinăuntru ale noastre și cu duh stăpânitor ne întărește și primește rugăciunile noastre cele întru pocăință. Încă, primește și jertfele fără de sânge și de mulțumire, întru credință aduse, ale tuturor celor ce iubesc buna-cuviință a casei Tale. Amin”.

În timpul mesei, Preafericitul a  adresat următorul discurs celor prezenți:

“Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri.” (Mat. 5:16).

Excelența dumneavoastră, Domnule Președinte al Comunității,

Excelențele Voastre, Reprezentanți ai Guvernului,

Iubiți frați și surori în Hristos

Dăm slavă și mulțumire Dumnezeului nostru Cel în Treime slăvit Care ne-a aflat vrednici să sfințim astăzi Biserica nou construită, cu hramul Sfântului Sava cel Sfințit, în orașul vostru.

Bucuria noastră în Hristos în această zi vrednică de laudă este, într-adevăr, mare. Și aceasta pentru că o lucrare bună se oferă orașului și comunității creștine de aici, și anume un locaș de închinare și rugăciune. Se oferă o casă a lui Dumnezeu, unde toți cei care se chinuie și sunt încărcați de greutăți pot găsi odihnă, așa cum spune Domnul: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Mat. 11:28).

Iar bucuria noastră în Hristos este mai mare, deoarece Biserica Dumnezeului Celui Viu (2 Cor. 6:16), și anume a credincioșilor cucernici ai Patriarhiei Ierusalimului, mărturisește activ, atât prin participarea la viața liturgică și practica Bisericii, cât și prin slujirea socială și pastorală sub îndrumarea spirituală a cucernicului părinte Gabriel (Nadaf) și a colegilor săi, și mai ales prin slujirea ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, care vă păstorește comunitatea.

Buna cooperare dintre păstorul spiritual și turma lui nu numai că a dat roade bune, dar a adus la bun sfârșit construcția și deschiderea spre închinare a Sfintei Biserici a Sfântului Sava cel Sfințit.

Inutil să spunem că, în calitate de sălaș de închinare și rugăciune către Dumnezeul iubirii și al milosteniei, Biserica este o garanție a identității membrilor Comunității, în special a tinerilor.

Și spunem acest lucru deoarece epoca contemporană a dezvoltării rapide a tehnologiei electronice creează o confuzie pentru întreaga lume și mai ales pentru tineret și pune la îndoială valorile spirituale și morale ale Sfintelor Scripturi, care reprezintă sursa inepuizabilă a credinței sănătoase în Dumnezeul iubirii și al filantropiei, precum și al milei fără sfârșit: „Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” (Mat. 16 : 26).

Cu această ocazie binecuvântată, am dori să vă asigurăm, iubiți frați și surori, că Străvechea Patriarhie a Ierusalimului rămâne credincioasă și dedicată sfintei sale misiuni de păstrare a Preasfintelor Altare, precum și de îngrijire pastorală acordată credincioșilor creștini.

În cele din urmă, exprimăm cele mai calde mulțumiri tuturor celor prezenți la această mare sărbătoare a sfințirii bisericii și, în special asociațiilor de femei, tineret și cercetașilor, care au depus toate eforturile pentru acest eveniment.

Fie ca Domnul Dumnezeu să îi întărească și să le călăuzească acțiunile spre lucrarea poruncilor Sale, prin mijlocirea Preasfintei noastre Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria și a Sfântului nostru Părinte printre Sfinți Sava cel Sfințit. Amin. La mulți ani! ”

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Vk6-5oRoMXk

Vineri, 14/27 septembrie 2019 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Înălțării Cinstitei Cruci, pentru a fi văzută de toată lumea.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica pomenește evenimentul ce a avut loc în anul 336 când, după ridicarea Bisericii Învierii de către Sfânta Elena, în ziua sfințirii, Cinstita Cruce a lui Hristos, care fusese găsită pe Golgota, a fost înălțată pentru a o vedea de departe mulțimea credincioșilor ce se adunase acolo.

Această sărbătoare a fost celebrată ca un mare Praznic, cu Vecernie în ajun și Sfânta Liturghie în dimineața zilei respective, în Sfânta Biserică a Învierii. 

Slujbele Vecerniei și ale Sfintei Liturghii au fost conduse de Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului.

Vecernia a cuprins și întâmpinarea Patriarhului și închinarea la Piatra Ungerii și la Sfântul Mormânt. S-a bătut toaca, s-a tămâiat și s-a săvârșit Slujba Litiei în Biserica Învierii.

Sfânta Liturghie s-a săvârșit în Biserica Învierii unde, împreună cu Preafericitul, au slujit Arhierei ai Patriarhiei: Preasfințiții Mitropoliți Isihie al Capitoliadei și Timotei al Vostrelor, Preasfințiții Arhiepiscopi Teofan al Gherasei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Teodosie al Sevastiei, Dimitrie al Lidei, Filumen al Pelei și Preasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei, precum și Arhieriei din Mitropolia Moscovei, din Patriarhia Serbiei și din Biserica Greciei. De asemenea, au slujit Ieromonahi Aghiotafiți în frunte cu Arhimandritul Nectarie, Gheron al Kamarasei, Arhidiaconul Marcu și alți cinci Diaconi, precum și numeroși preoți din Grecia, Cipru, România, Rusia, Ucraina și Serbia. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Hristos Sofianopulos, și au luat parte numeroși pelerini, în ciuda piedicilor neașteptate venite din partea armenilor.    

După Sfânta Liturghie a avut loc Litania până la locul Peșterii în care s-a aflat Cinstita Cruce și Înălțarea acesteia aici, după cum rânduiește Tipicul. 

A urmat Litania cu înconjurarea de trei ori a Sfântului Mormânt și urcarea pe Golgota unde a avut loc iar Înălțarea Sfintei Cruci de către Preafericitul Patriarh în fața Sfintei Mese a Golgotei. Apoi, Crucea a fost ridicată și întoarsă către cele patru puncte cardinale, cu ectenie la fiecare înălțare. Aici mulți pelerini s-au închinat cu multă bucurie și evlavie la Cinstita Cruce ce conține o părticică din Sfântul Lemn și au luat drept binecuvântare crenguțe de busuioc dintre cele așezate pe discul pe care era ținută Cinstita Cruce.

După Sfânta Liturghie, Sinodia patriarhală, în sunetul clopotelor și într-o atmosferă de mare bucurie, a urcat la Patriarhie.

Aici, pelerinii și-au arătat cinstirea față de Preafericitul Patriarh și au primit binecuvântarea Sa, ascultând totodată această predică în limba greacă:

 „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume”, propovăduiește dumnezeiescul Pavel (Galateni 6, 14).

Excelența voastră domnule Consul General al Greciei Hristos Sofianopulos,

Cinstiți Părinți și Frați,

Credincioși Creștini și pelerini,

Sfânta noastră Biserică Ortodoxă prăznuiește astăzi Înălțarea Universală a Cinstitei și de Viață făcătoarei Cruci, care s-a făcut de către Sfântul Macarie Arhiepiscopul Ierusalimului în prezența Sfintei Elena, mama Sfântului Mare Împărat Constantin.

Am sărbătorit astăzi acest mare eveniment al mântuirii noastre în Sfânta Biserică a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, unde se află înfricoșătoarea Golgotă, adică locul unde a fost înfiptă Cinstita Cruce, precum și locul aflării ei de către Fericita Elena cea întocmai cu Apostolii.

Cel care „a fost răpit în rai și a auzit cuvinte de nespus pe care nu se cuvine omului să le grăiască” (2 Corintei 12, 4) spune: „Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos” (Galateni 6, 14).

Comentând cuvintele Apostolului Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Și care este lauda Crucii? Faptul că Hristos a luat pentru mine chip de rob și a pătimit cele ce a pătimit. Pe mine, robul, vrăjmașul, nerecunoscătorul, atâta m-a iubit încât s-a dat pe Sine Însuși.

Cu alte cuvinte, în Cinstita Cruce ne punem toată nădejdea noastră. Crucea ne întărește și ne dă curaj, pentru că Mântuitorul nostru Hristos a luat asupra Sa neputințele noastre și prin sângele Răstignirii Sale a înnoit firea noastră omenească stricată prin păcat. Prin Cruce s-a înnoit întreaga Zidire și a renăscut neamul omenesc. „Căci acest Lemn este mântuirea noastră, armă de pace, nebiruită biruință”, după cum cântă imnograful.

Cu adevărat Crucea pe care cu multă fală o înalță astăzi Sfânta noastră Biserică constituie armă purtătoare de putere și biruință, dar și simbol al slavei și surpare a laudei celor trufași, după cum spune Sfântul Iacov Ruda Domnului: „Acum vă lăudați în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea” (Iacov 4, 16).

Domnul nostru Iisus Hristos S-a făcut pildă a lepădării de sine și a celei mai înalte smerenii pe Cruce și prin Cruce, căci „S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și încă moarte de cruce” (Filipeni 2, 8). La aceasta ne cheamă astăzi cinstitul Praznic al Înălțării Sfintei Cruci: la ridicarea de la cele pământești la faptele duhovnicești și mântuitoare de suflet, la ridicarea de la cele stricăcioase la cele nestricăcioase și veșnice.

La aceasta ne îndeamnă Crucea lui Hristos cea purtătoare de viață, prin cuvintele Domnului: „Cine se va înălța pe sine se va smeri și cine se va smeri pe sine se va înălța” (Matei 23, 12).

Iar noi, împreună cu Imnograful, să zicem: „Doamne, Cel Ce Te-ai înălțat pe Cruce și împreună ne-ai înălțat pe noi, învrednicește-ne de bucuria Ta cea cerească și ne miluiește, ca un bun și de oameni iubitor”

Amin. Întru mulți ani!

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/KtEysjy0TDA

Duminică, 9/22 septembrie 2019 s-a prăznuit (cu amânare de o zi) sărbătoarea Nașterii Născătoarei de Dumnezeu în frumoasa și măreața Biserică a Nașterii Maicii Domnului a Comunității elino-ortodoxe arabe din Bet-Jala.

Cu ocazia acestui praznic, Comunitatea elino-ortodoxă din Bet-Jala, cinstind-o cu toată evlavia pe Născătoarea de Dumnezeu, a mulțumit lui Dumnezeu pentru darul făcut oamenilor, anume pentru Maria, pe care a dat-o părinților ei dumnezeiești Ioachim și Ana, ca să devină Născătoare de Dumnezeu, adică să nască de la Duhul Sfânt, cu trup, pe Domnul nostru Iisus Hristos, Izbăvitorul lumii. 

Liturghia acestui praznic a fost condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Preasfințitul Aristarh Arhiepiscopul Constantinei și Secretar General, Preasfințitul Teofilact Epitrop patriarhal în Betleem și Arhiepiscop al Iordanului, Părintele Egumen Arhimandritul Ignatie, Arhimandritul Ieronim, preoții slujitori ai Bisericii – Gheorghe, Iosif, Pavel și Ilie, Arhidiaconul Marcu și diaconul Evloghie. A cântat corul din Bet-Jala în arabă și greacă, a fost prezentă doamna  Consul Ecaterina Jima și au luat parte la rugăciune mulțime de credincioși care au umplut întreaga Biserică.

Către această mulțime de creștini bine-credincioși, Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă, reprodusă aici în limba română:

„Astăzi Adam a fost dezlegat și Eva dănțuiește și strigă cu Duhul către tine, Născătoare de Dumnezeu: Prin tine ne-am mântuit de blestemul cel de demult, căci Hristos S-a arătat din tine”, spune imnograful, Sfântul Andrei Criteanul.

Iubiți frați întru Hristos,

Cuvioși Creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh și puterea Celui Preaînalt care a umbrit-o pe binecuvântata Fecioară Maria ne-a adunat pe toți astăzi în această Sfântă Biserică ca să prăznuim și cu credință să ne închinăm sfintei sale nașteri cea din făgăduință. Prin ea ne-am izbăvit de blestemul strămoșesc, căci din ea a răsărit Hristos, noul Adam.

Nașterea pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, au vestit-o mai înainte Sfinții Prooroci și, mai ales, Proorocul Isaia care cu mare glas a strigat: „Pentru aceasta Domnul vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuel” (Isaia 7, 14).

Acest Fiu al Fecioarei nu este altul decât „Soarele Dreptății”, adică noul Adam, Hristos, Mântuitorul lumii, Cel Ce ne-a izbăvit de moarte și stricăciune, după cum lămurit spune imnograful:

 „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică”.

Din blestemul stricăciunii și al morții, adică al Legii Vechiului Testament, ne-a răscumpărat Hristos, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel, zicând: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem, pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn” (Galateni 3, 13). Explicând aceste cuvinte, Marele Părinte al Bisericii, Sfântul Atanasie, spune: „Hristos S-a făcut blestem (…) primind moartea ce a venit prin blestem”. De aceea, potrivit imnografului, nașterea Născătoarei de Dumnezeu bucurie a vestit la toată lumea. Și ne întrebăm: Ce este această bucurie? Este evenimentul istoric ce privește întreaga lume, faptul că Nașterea Maicii Domnului din Drepții Părinți Ioachim și Ana a vestit trei lucruri: mai întâi faptul că Hristos este plinirea Legii lui Moise și a Proorocilor, al doilea este unirea firii omenești cu cea dumnezeiască prin Persoana lui Hristos, ce s-a făcut prin Duhul Sfânt și din curatele sângiuri ale Fecioarei Maria, iar al treilea este arătarea adevărului celui întru Hristos.

Să ascultăm cele spuse în prochimenul Sfântului Serghie Aghiopolitul: „Se naște Maica Dumnezeului nostru și lumea în ea se înnoiește; se naște și Biserica cu a sa cuviință se împodobește. Biserica cea sfântă, lăcașul lui Dumnezeu, organul fecioriei, cămara cea împărătească, întru care taina cea preamărită a unirii celei negrăite a firilor ce s-au adunat împreună în Hristos s-a săvârșit.” 

Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria este singura persoană din lume care e fericită de toți oamenii, potrivit propriei sale mărturisiri redate de Evanghelistul Luca: „Și a zis Maria: Mărește sufletul meu pe Domnul (…) că a căutat spre smerenia roabei Sale; că iată de acum mă vor ferici toate neamurile” (Luca 1, 46, 48).

Și aceasta deoarece Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Maria s-a arătat, pe de o parte, „mai presus de zidire, născând cu trup pe Ziditorul, adică pe Dumnezeu Creatorul” și, pe de altă parte, s-a arătat comoară a vieții noastre, a oamenilor, și ușă a luminii neapropiate, potrivit imnografului Bisericii.

Cu adevărat, iubiții mei frați, Mireasa dumnezeiască și pururea Fecioara Maria s-a arătat ușă a luminii neapropiate pentru că a primit în pântece focul dumnezeirii așa cum teologic subliniază imnograful zicând: „Rugul cel nears cu foc în munte și cuptorul caldeilor cel dătător de rouă lămurit mai înainte te-au însemnat pe tine, dumnezeiască Mireasă. Că Focul dumnezeiesc cel fără de materie în pântece materialnic fără de ardere L-ai primit. Pentru aceasta Celui Ce S-a născut din tine cântăm: Bine ești cuvântat, Dumnezeul Părinților noștri”. 

Sărbătoarea de astăzi a Nașterii Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria nu este numai sărbătoare a bucuriei, ci și a izbăvirii neamului omenesc din „vina greșelilor lui”, după cum se spune în condacul praznicului: „Ioachim și Ana din defăimarea nenașterii de fii, iar Adam și Eva din stricăciunea morții au scăpat, Preacurată, prin sfântă nașterea ta. Aceasta o prăznuiește și poporul tău, de vina greșelilor mântuindu-se când striga către tine: Cea stearpă naște pe Născătoarea de Dumnezeu și hrănitoarea Vieții noastre”.

În predica Sa de pe munte, Domnul nostru Iisus Hristos face referire aparte la vina de care se ține seama la Judecata finală: „Ați auzit că s-a zis celor de demult: Să nu ucizi. Iar cine va ucide vrednic va fi de osândă” (Matei 5, 21). Iar dumnezeiescul Pavel, referindu-se la urmările Patimilor și morții lui Hristos spune: „Și El (Hristos) S-a împărtășit de patimile oamenilor „ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, și să izbăvească pe aceia pe care frica morții îi ținea în robie toată viața” (Evrei 2, 14-15).

Cu alte cuvinte, Satana este cel care i-a îndemnat pe strămoșii cei întâi zidiți la păcatul care a adus moartea. Deci, de vreme ce diavolul îi trage pe oameni în păcat, se spune despre el că are stăpânirea morții. Dar, prin moartea lui Hristos, s-a surpat stăpânirea morții și a păcatului, precum și cel care are stăpânirea morții, adică diavolul.

Când vorbim despre moarte, ne referim la moartea duhovnicească, adică lepădarea omului de Dumnezeu, dar și la moartea trupească care îi urmează. Aceste două feluri de moarte aduc teamă și pricinuiesc vina care îl paralizează pe om psihic, căci se vede amenințat de crunta și de necruțătoarea moarte.

Întruparea lui Hristos Dumnezeu Cuvântul care a avut loc prin luarea firii omenești din curatele sângiuri ale Născătoarei de Dumnezeu a surpat vina și frica robiei morții. Omul nu se mai simte vinovat, pentru că Dumnezeu ne arată dragostea față de noi cea din adâncul Lui, căci, atunci când noi eram încă plini de păcat, Hristos a murit pentru noi, după cum spune marele Pavel: „Dar Dumnezeu Își arată dragostea Lui față de noi prin aceea că, pe când eram încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5, 8).

Iată deci de ce astăzi se bucură și se veselește Biserica lui Hristos și iată de ce neîncetat o fericim pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Domnului. Veniți dar, iubiții mei frați, să strigăm și noi împreună cu imnograful: „Străin lucru este maicilor fecioria, străină este și fecioarelor nașterea de fii. Iar întru tine, Născătoare de Dumnezeu, amândouă s-au rânduit. Pentru aceasta toate semințiile pământului pe tine neîncetat te mărim”.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiului și Dumnezeului tău pentru noi toți. Amin. Întru mulți ani!

Mulțime de popor a venit spre a se sfinți prin Taina Sfintei Euharistii, iar credincioșii au cântat, ajutându-i pe psalți.

După Sfânta Liturghie a avut loc agapa, iar la amiază a fost oferită o masă de către Părintele Egumen Arhimandritul Ignatie, preoții și Consiliul orașului, unde Preafericitul a rostit din nou o cuvântare:

Preastimate domnule Președinte și cinstiți membri ai Consiliului Bisericesc,

Cinstiți Părinți și Frați,

Iubiți frați în Hristos,

 „Iată, acum ce este bun și ce este frumos decât numai a locui frații împreună” (Psalmul 132, 1).

Harul preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și Maicii Domnului ne-a învrednicit pe toți, cler și popor să prăznuim împreună, prin Sfânta Euharistie, în această zi însemnată, „înnoirea lumii” pe de o parte și „cuviința Bisericii” pe de altă parte, adică Nașterea Maicii Domnului.

Se bucură și se veselește Sfânta noastră Biserică astăzi pentru că, așa cum cântă imnograful, „Maica Vieții astăzi se naște, stricând întunericul; ceea ce este înnoirea lui Adam și chemarea Evei și izvorul nestricăciunii prin care noi ne-am îndumnezeit și din moarte ne-am mântuit”.

În aceste cuvinte de laudă insuflate de Dumnezeu ale Sfântului Serghie Aghiopolitul se înfățișează, potrivit Apostolului Pavel, „care este lărgimea și lungimea și înălțimea și adâncimea” (Efeseni 3, 18) tainei Iconomiei lui Dumnezeu, adică a Sfintei noastre Biserici, trupul tainic al lui Hristos. „Suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui și din oasele Lui” (Efeseni 5, 30), potrivit dumnezeiescului Pavel.

Aceasta înseamnă că Biserica Ierusalimului, Patriarhia, cunoscută ca Rum Ortodoxă, împreună cu Obștea Aghiotafită, constituie garantul prezenței de veacuri a credincioșilor Creștini, dar și al provenienței și originii ei.

Spunem aceasta pentru că astăzi tineretul Creștin se confruntă cu numeroase și felurite greutăți, între care criza de identitate și origine. Acest fenomen  este cunoscut tuturor comunităților creștine și de aceea a fost inițiată o campanie de deșteptare.

Patriarhia noastră Rum Ortodoxă nu a încetat niciodată să poarte grijă de turma sa și, mai ales, de educația tineretului. Dialogul dragostei lui Hristos, iar nu confruntările politice publice, rezolvă toate problemele ce se ivesc. Oamenii, indiferent de statutul lor, apar și dispar, pentru că se supun legilor stricăciunii și morții. Patriarhia și Biserica, însă, nu se supun legilor stricăciunii pentru că sunt întemeiate pe sângele izbăvitor și pătimitor al Celui Drept, adică al lui Hristos.  

Tocmai acest eveniment al întregii lumii îl sărbătorește Biserica noastră Ortodoxă prin persoana preabinecuvântată a pururea Fecioarei Maria Născătoarea de Dumnezeu și Maica Domnului. Prăznuiește Biserica noastră Nașterea Maicii Domnului, adică surparea morții și a stricăciunii, precum și darul dumnezeiesc al vieții veșnice în Hristos, după cum lămurit grăiește imnograful:

 „Nașterea ta, de Dumnezeu Născătoare, bucurie a vestit la toată lumea, că din tine a răsărit Soarele dreptății, Hristos Dumnezeul nostru. Și, dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; și, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viață veșnică”.

Întru mulți și pașnici ani!

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/1nziyKhi2Y8

Miercuri, 15/28 august 2019, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Adormirii Maicii Domnului cu toată cinstea și strălucirea la Mormântul Maicii Domnului din Ghețimani.

După tipicul și Status Quo-ul Patriarhiei Ierusalimului, la Biserica Adormirii Maicii Domnului, construită deasupra și în jurul Mormântului ei, seara s-a slujit Vecernia, condusă de ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, iar Sfânta Liturghie s-a slujit dimineața, condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropoliți: Timotei al Boszrei, Pantelimon al Veroiei și Timotei al Tesalotidei și Fanariofersalei din Biserica Greciei, ÎPS Arhiepiscopi: Aristarh al Constantinei, Dimitrie al Lyddei, Filumen al Pellei și ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, ieromonahi aghiotafiți, preoții aflați în vizită din Bisericile creștine ortodoxe surori, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. Răspunsurile la stană au fost date de dl. Emanuel Daskalakis, protopsalt din Salonic, la slujbă participând Consulul General al Greciei în Ierusalim, Christos Sophianopoulos, credincioși locali și pelerini din Palestina, Grecia, Rusia, România, Cipru și alte țări, care s-au rugat cu cucernicie.

Înainte de Sfânta Împărtășire, Preafericirea Sa a citit următoarea Predică;

„Ceea ce este mai înaltă decât cerurile și mai slăvită decât Heruvimii, și mai cinstită  decât toată făptura, care pentru prea multa curăție, a fost lăcaș ființei cele pururea veșnice, astăzi în mâinile Fiului său și-a dat preasfântul suflet; și cu aceasta se umple toate de bucurie și nouă ne dăruiește mare milă,” proclamă imnograful Bisericii.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini,

Maica Domnului și Născătoarea de Dumnezeu, Preasfânta și Pururea Fecioara Maria, ne-a adunat pe toți de la marginile lumii în acest preasfânt loc, la Mormântul ei, pentru a sărbători trecerea sufletului și a trupului ei curat de pe pământ la ceruri, și anume Adormirea Sa.

Maica Domnului este în mod special cinstită și binecuvântată, „că întru tine Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeul nostru, a încăpea bine a voit”; cu alte cuvinte, Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos și Mântuitorul lumii s-au întrupat și s-a născut prin sângele ei curat.

Pururea Fecioară Maria din Nazaret, care a devenit Maica Domnului, este singura dintre femei care este mărită și binecuvântată de toate neamurile, după propria-i mărturie adevărată: „Că iată de acum, mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic și sfânt este numele Lui” (Luca 1: 48-49). Și aceasta – potrivit exegeților consacrați – se datorează smereniei desăvârșite a Mariei „Cuvântul acesta nu i-a fost rostit Mariei nici într-un mod simplu, nici fără judecată, ci datorită smereniei sale fără margini, pe care Dumnezeu o iubește și ridică pe cel care se smerește și se face rob, urmându-L pe Dumnezeu …” și în Isaia El spune: „Spre unii ca aceştia Îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la cuvântul Meu !” (Isaia 66, 2). Moartea fără stricăciune în trup a „izvorului vieții,” și anume a Maicii Domnului și Pururea Fecioarei Maria, a devenit o trecere de la viața pământească și stricăcioasă la cea dumnezeiască și într-adevăr fără de schimbare, după cum spune imnograful : „La viața cea pururea veșnică și mai bună, moartea ta a fost trecere, Curată ; din cea vremelnică, la cea dumnezeiască cu adevărat, și netrecătoare mutându-te Preacurată, să vezi întru veselie pre Fiul tău și Domnul”.

Marea taină a întrupării într-o ipostază a lui Dumnezeu Cuvântul Domnul nostru Iisus Hristos din sângele curat al Născătoarei de Dumnezeu Maria în Duhul Sfânt, pe de o parte, și taina adormirii sau, mai degrabă, a sfintei mutări a Stăpânei noastre, Cea mai slăvită Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, pe de altă parte, constituie esența și scopul trupului tainic și dumnezeiesc-uman al Bisericii noastre, Una Sfântă, Sobornicească și Apostolească, ai cărei membri ne considerăm.

Înalta sărbătoare de astăzi a Maicii Domnului, fraților și surorilor, ne cheamă și ne îndeamnă să îi auzim cuvintele, spunând; „Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El”(Luca 1: 49-50). Acum, curata Fecioara Maria vorbește despre compasiunea și mila lui Dumnezeu față de toți oamenii evlavioși care se tem de Dumnezeu. „Mila Lui (a lui Dumnezeu) nu este numai asupra mea, ci asupra tuturor celor care se tem de El,” comentează Sf. Teofilact.

Și rugându-se pentru desăvârșirea creștinilor întru Hristos, Sf. Pavel spune: „Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos, Din Care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pământ, Să vă dăruiască … Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă, în inimile voastre, înrădăcinaţi şi întemeiaţi fiind în iubire, Ca să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea şi lungimea şi înălţimea şi adâncimea, Şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunoştinţă, ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu” (Efeseni 3: 14-19).

Această plinătate a cunoașterii și iubirii lui Hristos a fost cunoscută doar de Pururea Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu Maria, care a devenit Maica Domnului, a Cuvântului Hristos și așadar, spunem cu imnograful: „Bucură-te ceea ce ești plină de har, Fecioară Maică a lui Dumnezeu, Mireasa nenuntită, Domnul este cu Tine. Roagă-te Fiului tău și Dumnezeului nostru pentru mântuirea sufletelor noastre și pacea regiunii noastre încercate. Amin. La multi ani!”

Imediat după Predică, majoritatea credincioșilor prezenți au primit Sfânta Împărtășanie.

După otpus, soborul patriarhal a urcat la Egumenie unde ÎPS Arhiepiscop Doroteu al  Avelei a oferit o agapă, și a primit urările și laudele Preafericirii Sale pentru ordinea și cuvioșenie cu care a fost organizată Sărbătoarea.

2. În orașul Abud

În această zi, în orașul Abud, lângă Ramallah și la Biserica Bizantină a Adormirii Maicii Domnului, Sărbătoarea Adormirii a fost prăznuită cu fast, slujba fiind condusă de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/n_0nVDVBNwA

Luni, 6/19 august 2019, Patriarhia a sărbătorit Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos.

1. Pe Muntele Tabor

La această sărbătoare, potrivit pericopelor Evanghelice, Biserica pomenește faptul că Domnul nostru a urcat pe Muntele Tabor înainte de Patima Sa; muntele este în Galileea și acolo, înaintea ochilor ucenicilor Săi Petru, Iacov și Ioan, S-a transfigurat, aspectul Lui s-a schimbat, natura Sa umană a fost ascunsă și natura Sa divină a fost descoperită în slavă. Un nor luminos L-a înconjurat și Moise și Elisei au apărut lângă El, conversând cu El despre Patimile Sale care avea să se întâmple în Ierusalim, în timp ce vocea Tatălui a fost auzită din cer spunând: „Acesta este Fiul meu preaiubit întru Care am bine-voit; de El să ascultați.” Înmărmuriți, ucenicii au căzut la pământ și Petru i-a cerut Domnului să facă trei corturi, astfel încât să rămână pe munte. După această viziune care a fost conformă standardului Învierii, Domnul a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui înainte de Învierea Sa.

Acest eveniment a fost sărbătorit în primul rând pe locul unde s-a întâmplat, pe Muntele Tabor, cu o priveghere de toată noaptea, care a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Miropolit Isihie al Kapitoliei, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Ieromonahi aghiotafiti și clerici în vizită din diferite țări ortodoxe. Răspunsurile la strană au fost date de Preotul George în strana din dreapta și de corul reprezentantului patriarhal din Acra, Arhimandritul Filoteu în strana din stânga în limba arabă, în prezența unei mulțimi mari de credincioși care s-au rugat cu smerenie în atmosfera nopții, în aer liber.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a citit următoarea predică:

„Suit-a Hristos pre Petru, pre Iacov și pre Ioan în munte înalt deosebi, și S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele și hainele Lui s-au făcut albe c alumina, și S-au arătat Moisi și Ilie grăind cu Dânsul și nor luminos i-a umbrit pre ei; și iată glas din nor zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, întru  care am binevoit, pre Acesta să ascultați.” 

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cucernici creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți în acest sfânt Munte Tabor, unde au stat picioarele Domnului, pentru a sărbători pomenirea anuală a Sfintei Schimbări la Față a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

 „Mai înainte de cinstită crucea Ta și de Patimă,  luând pre cei mai’nainte i-ai ales din sfințiții ucenici, în Muntele Tavorului Te-ai suit Stăpâne, vrând să le arăți lor slava Ta; carii și văzându-Te pre Tine schimbându-Te la față, și mai mult decât soarele strălucind, cu fața în jos căzând, de puterea Ta s-au mirat strigând: tu ești Hristoase și  Lumină fără de ani, și  raza Tatălui, măcar că Te-ai și arătat cu trup de bună voie, cela ce ești neschimbat.”

Evenimentul Schimbării la Față a lui Iisus Hristos joacă un loc special în marea taină a Providenței dumnezeiești, și anume a nemărginitei iubiri față de oameni a lui Dumnezeu Tatăl, pentru mântuirea omenirii. Aceasta pentru că, pe de o parte, pe Muntele Tabor, Hristos le-a arătat slava Sa ucenicilor Săi înaintea Pătimirii Sale pe Cruce; pe de altă parte, le-a arătat-o celor care Îl urmează și cred în El, în Împărăția Cerurilor și, în plus, că Iisus Hristos Însuși este Fiul lui Dumnezeu, așa cum spune imnograful  Bisericii cu precizie și claritate

Slava pe care Hristos a arătat-o ​​și a dezvăluit-o ucenicilor Săi nu este alta decât lumina și strălucirea atemporală a lui Dumnezeu Tatăl, și anume Dumnezeirea Sa unită într-o ipostază cu firea Sa umană. „Eu sunt lumina lumii” (Ioan 8: 12) spune Domnul. Și Sfântul Pavel ne învață; „ După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit,… În zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile; Care, fiind strălucirea slavei şi chipul fiinţei Lui”(Evrei 1: 1-3). Mai mult, de aceasta dă mărturie Evanghelistul care spune:  „orbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L” (Mat. 7: 5)

Iar „lumina atemporală”, cea care este dincolo de timp și pre-eternă, sau, altfel spus, lumina necreată, este potrivit Sfântului Pavel „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor; Cel ce singur are nemurire şi locuieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă”(1 Tim. 6: 15-16). Aceasta înseamnă că Dumnezeu singur are în Sine viața veșnică, nemuritoare și neîntreruptă și locuiește într-o lumină de care niciun om nu se poate apropia vreodată, o lumină pe care niciun om nu a văzut-o, nici nu o va vedea vreodată. „Că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască” spune Domnul (Ieșirea 33:20). Iar imnograful Bisericii adaugă: ,,Cuvinte cela ce ești lumină neschimbată, a Tatălui luminei celui nenăscut, întru arătată lumina Ta, astăzi în Tavor am văzut lumină pre Tatăl, lumină și pre Duhul, carele aduce la lumină toată făptura”. 

Dumnezeu Cuvântul, Hristos, după cum spune imnograful, este o „lumină fără schimbare”. Aceasta înseamnă că Hristos nu a primit ceva ce nu poseda deja, și nici că El S-a transformat în ceva ce nu era, ci că le-a arătat ucenicilor Săi exact ceea ce a fost, după cum spune Sfântul Ioan Damaschin: „Nu că El a primit ceva ce El nu avea și nici că S-a transformat în ceva ce nu era, ci S-a arătat ucenicilor Săi exact așa cum era” (Vol. 9, p. 38).

Cu alte cuvinte, ucenicii lui Hristos care au fost prezenți la Schimbarea la Față pe Muntele Tabor au fost găsiți vrednici de experiența vederii slavei, și anume a Luminii dumnezeiești a Schimbării la Față. Și potrivit Sfântului Hrisostom, ucenicii nu numai că au văzut lumina Lui necreată, de neapropiat, dar au trăit și energia ei, după cum spune imnograful …„Astăzi Hristos în muntele Tavorului, strălucind luminus cu dumnezeiasca rază, precum S-a făgăduit ucenicilor.” Și iarăși …„Firea neschimbătoare, amestecându-se cu firea pieritoare, a strălucit dincolo de ce se poate spune, și în parte le-a arătat Apostolilor Lumina Dumnezeiri sale fără materie.  Aceasta înseamnă că ucenicii, oameni „asemenea nouă” (Iacov 5:17), nu au văzut firea de necuprins cu mintea a lui Dumnezeu, ci energia Lui necreată în natura umană a lui Dumnezeu Cuvântul, Iisus Hristos.

În acest punct, iubiți frați și surori, ar trebui să subliniem că ucenicii lui Hristos au văzut Schimbarea Sa la Față, cu condiția ca ei înșiși să fi fost schimbați duhovnicește, ceea ce înseamnă că și-au făcut „catharsis”-ul (curățirea) de păcat și, prin urmare, au putut să accepte Lumina, sau mai bine spus, energia puterii luminatoare a Duhului Sfânt, după cuvintele lui Iisus: „voi sunteţi curaţi” (Ioan 13: 10).

Însuși Domnul nostru Iisus Hristos a spus în predica de pe munte: „Fericiți cei cu curați cu duhul, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5: 8). Interpretând aceste cuvinte, Sfântul Chiril al Alexandriei spune că oamenii curați sunt cei „care au renunțat la orice fel de iubire a cărnii, s-au unit cu Dumnezeu în Duhul Fiului și s-au depărtat de plăcerile lumești și, lepădându-se de propriile vieți, s-au legat să facă numai voia Duhului, ducând o viață întru totul curată în Hristos”.

Aceasta înseamnă, iubiților, că lumina dumnezeiască și necreată care a strălucit pe muntele Tabor este Hristos iar norul care i-a umbrit pe ucenici este prezența Duhului Sfânt. Nu toți au fost părtași și participanți la această vedere a luminii necreate și a norului umbritor din care „s-a auzit un glas”, ci doar ucenicii și proorocii prezenți.

Să ne rugăm, cei care sărbătorim împreună această taină neinterpretată a Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos, ca lumina Schimbării la Față a lui Hristos să strălucească în mințile noastre, așa cum spune și Sfântul Pavel: „Iar noi toţi, privind ca în oglindă, cu faţa descoperită, slava Domnului, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în slavă, ca de la Duhul Domnului” (2 Cor. 3: 18). Amin! La mulți ani!”

Imediat după aceea, credincioșii au primit Sfânta Împărtășanie.

Înainte de binecuvântarea finală, Preafericirea Sa a citit rugăciunea pentru binecuvântarea strugurilor.

La sfârșitul Privegherii, egumenul și renovatorul Sfintei Mănăstiri, Arhimandritul Ilarion, a oferit o agapă.

În dimineața zilei de sărbătoare, în lumina bogată a Taborului, Sfânta Liturghie din interiorul Bisericii a fost condusă de Preasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului, împreună-slujitori Ieromonahi și Preoți din districtul Galileii, la slujbă participând mulțime mare de credincioși, pelerinii din Grecia, Rusia, România și palestinienii locali de la granița dintre Galileea și Acre-Ptolemais.

2. La Ghețimani

Pomenirea Sfintei Schimbări la Față a fost sărbătorită la sfântul altar al Mormântului Maicii Domnului din Ghețimani,  în conformitate cu Status Quo-ul. Sfânta Liturghie a fost condusă de ÎPS Arhiepiscop Dimitrie al Lyddei, având drept împreună-slujitori cu ieromonahi aghiotafiți, preoți slujitori la Altarul din Ghețimani, Arhimandriții Meletie și Dionisie, răspunsurile la strană fiind date de ieromonahul Eufrosin, la slujbă participând creștini evlavioși.

După Sfânta Liturghie, egumenul de la Ghețimani, Arhiepiscopul Doroteu al Avelei, a oferit o agapă la egumenie.

3. În Ramallah

Schimbarea la Față a Domnului fost, de asemenea, sărbătorită la Sfânta Mănăstire a Schimbării la Față din Ramallah, care aparține de Patriarhiei, condusă de ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, în prezența unui mare număr de credincioși ortodocși din oraș, care s-au rugat cu smerenie.

După Sfânta Liturghie, egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Galaction a oferit soborului arhieresc o masă festivă cu pește.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/qqXXFkewsA4

Duminică, 30 iulie / 11 august 2019, Preafericitul nostru Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie la Basilica Nașterii din Betleem, deasupra Peșterii care L-a primit pe Dumnezeu, unde Domnul nostru Iisus Hristos S-a născut în trup.

Această Sfântă Liturghie a fost sărbătorită la împlinirea centenarului de la fondarea comunității greco-ortodoxe din Betleem, şi anume Jamaeye, a cărei biserică parohială este Basilica.

Împreuna-liturghisitori ai Preafericirii Sale au fost IPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, IPS Arhiepiscop Teofilact al Iordaniei, IPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, ieromonahi aghiotafiti, egumenul de la Beit Sahour și Beit Jala, Arhimandritul Ignatios, şi Dragomanul, Arhimandritul Matei, preoții Basilicii, Pr. Spiridon, Pr. Gheorghe și Pr. Issa, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. Raspunsurile la strană au fost date de domnul Yakub în limba greacă în dreapta și de domnul Samih în arabă în stânga, împreună cu corul comunitatii condus de domnul Lawrence Samour, la slujba participând credinciosi ortodocsi greci din Betleem.

Înainte de Sfânta Împărtășanie Preafericirea Sa a predicat astfel Cuvântul dumnezeiesc:

,,Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere” (1 Cor. 1: 10)” ne îndeamnă Sf. Pavel.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuviosi creștini și pelerini

Harul Peșterii primitoare de Dumnezeu, a întruparii lui Dumnezeu Cuvântul, Domnul nostru Iisus Hristos, care S-a născut prin sângele curat al Preasfintei noastre Doamne Născatoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria, ne-a adunat pe toți în acest preasfant altar universal al orașului biblic din Betleem, pentru a sluji Sfânta Liturghie, și anume marea taină a Euharistiei dumnezeiești, taina în sângele și trupul lui Hristos, al comuniunii și iubirii noastre, precum și mărturia greco-creștină ortodoxă în Palestina, de-a lungul vreacurilor.

Iar această mărturie nu este alta decât cea a Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan, potrivit căruia ,,La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1: 1) ,,Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1: 14).

Tocmai această mărturie a dragostei lui Dumnezeu este Cuvântul pe care îl vesteşte Biserica Biblică a Ierusalimului, Biserica despre care Sfântul Ioan Damaschin spune: ,,Bucură-te Sfinte Sioane, Maică a Bisericilor, sălaş al lui Dumnezeu”. Această mărturie este proclamată în cuvinte şi fapte şi de primul ordin monahal al Fraţiei Sfintului Mormant şi de turma sa crestină, care a fost încercată de puterile întunericului acestui veac (Efes. 1:16), unde puterile întunericului, şi anume ,,Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (1 Petru 5: 8), după cuvantul Sfantului Apostol Petru. Aceasta înseamnă că persecutorii şi acuzatorii crestinilor au fost inspiraţi şi mânaţi de Satana, al cărui scop este dezordinea (1 Cor. 14: 33), care se opune păcii în Hristos şi unităţii Bisericii.

Cât despre Hristos, ,,capul trupului, al Bisericii” (Col. 1:18), Lui Dumnezeu Tatăl I-a placut să pună în acord şi să împace totul în El. ,,Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ (oamenii de pe pamânt cu Dumnezeu şi unul cu altul), fie cele din ceruri (îngerii), făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” ne învaţă Sf. Pavel (Col. 1: 20).

Cu alte cuvinte, Hristos a venit în lume ca să unească totul. A suferit moarte pe Cruce şi a înviat din morţi ,,ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi” (Ioan 11:52). La urma urmei, acesta este continutul rugăciunii fierbinţi a lui Hristos, cu puţin înainte de pătimirea Sa pe Cruce, ca ucenicii Săi să rămană uniţi prin Duhul Sfânt în legatura dragostei, unităţii şi a păcii. ,,Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine, prin cuvântul lor, Ca toţi să fie una” (Ioan 17:20-21).

Instituția Bisericii care nu este și nu trebuie considerată nici o organizație socială, nici politico-financiară – este trupul mistic al Dumnezeului nostru și al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cât despre Duhul Sfânt, Duhul lui Hristos, acesta este Cel Care reunește și constituie unitatea instituției Bisericii.

Cei care poartă Numele lui Hristos, membrii Bisericii, care poartă pecetea darului Duhului Sfânt, ar trebui să se deosebească prin unitatea de cuget şi de gând, după cum ne sfătuiește Sfântul Pavel, zicând: ,,Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere” (1 Cor. 1: 10).

Cu referire la întelesul cel mai înalt al unitătii Bisericii, spune: ,,Numele Bisericii este un nume de  acord și unitate”. Dimpotrivă, diviziunile dintre membrii Bisericii în diferite împrejurări, precum și schismele Bisericilor care dezintegrează unitatea trupului Bisericii lui Hristos, sunt un păcat grav, astfel încât ,,nici măcar sangele muceniciei nu poate spăla un astfel de păcat”, ne învaţă Sf. Hrisostom.

Noi crestinii, dragi fraţi și surori, nu ar trebui să fim mulțumiți doar cu o credință uscată și intelectuală, ci ar trebui să încercăm să o dovedim în practică, așa cum propovăduiește Proorocul Isaia (Isaia 29:13).

Marele Apostol al neamurilor, Pavel, grijuliu ca un parinte duhovicesc pentru starea duhovniceasca întru Hristos a crestinilor, spune pe un ton încurajator: ,,Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu… să nu vă potriviţi cu acest veac: ci să vă schimbaţi prin înnoirea minţii, ca să deosebiţi care este voia lui Dumnezeu, ce este bun şi plăcut şi desăvârşit” (Romani 12:1-2).

Cuvântul Sfantului Pavel: ,,să nu vă potriviţi cu acest veac” se referă la modul de vieţuire al acelor oameni care nu s-au născut din nou prin Hristos. Se referă la firea cazută şi coruptă a oamenilor care trec prin lumea aceasta trecătoare, asa cum ne învaţă Sf. Ioan Evanghelistul cand spune: ,,Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:17).

Noi, iubiţi fraţi şi surori, care avem arca mântuirii, şi anume Biserica, trupul tainic al lui Hristos ,,Întru care sunt ascunse toate vistieriile înţelepciunii şi ale cunoştinţei” (Col. 2:3), suntem chemaţi să fim vrednici de darurile lui Dumnezeu. ,,Pentru că de la El şi prin El şi întru El sunt toate. A Lui să fie mărirea în veci. Amin” (Romani 11: 36). La mulţi ani!”

După încheierea Sfintei Liturghii, Preasfințitul Arhiepiscop Teoflact al Iordaniei, care este reprezentantul patriarhal și renovator al lăcașului, și care lucrează în prezent la restaurarea iconostasului din lemn cu echipa „Artis”, a oferit o agapă la egumenie.

La sfârșit, Comunitatea, condusă de președintele său, domnul Fretz, a oferit soborului patriarhal și celorlalţi o masă la Hotelul „Casa Nova”, care se află lângă Basilică.

Din partea Secretariatului-General