La ora 18.00 din ultima zi a anului, pe 31 decembrie 2019/13 ianuarie 2020, a avut loc ceremonia tăierii prăjiturii de Anul Nou (Vasilopita) în Sala de Primire a Patriarhiei.

La ceremonie au fost prezenți Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, arhiepiscopii aghiotafiți și alți părinți aghiotafiți, părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, preoții și administratorii Catedralei Sf. Iacob, membrii locali ai Comunității din Ierusalim, călugări și mulți pelerini, care au umplut Sala.

La începutul ceremoniei, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului S-a adresat celor prezenți după cum urmează:

„Şi Care, la timpul cuvenit, Şi-a făcut cunoscut cuvântul Său, prin propovăduirea încredinţată mie, după porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu” (Tit 1: 3), spune Sfântul Pavel. „La timpul cuvenit, Și-a făcut cunoscut”, însemnând viața veșnică; căci Evanghelia cuprinde toate lucrurile, ceea ce ne este dat în timpul prezent … și cele ale viitorului, care duc la viața veșnică”, spune Sfântul Teofilact, interpretând cuvintele lui Pavel.

Harul Peșterii primitoare de Dumnezeu din Betleem, unde de curând am sărbătorit marea taină a Întrupării lui Dumnezeu Cuvântul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos din trupul curat al Pururea Fecioarei Fecioarei Maria, ne-a adunat pe toți la Scaunul sfânt al Venerabilei noastre Patriarhii a Ierusalimului, pentru a mulțumi încă o dată Sfântului Dumnezeu Trinitar pentru începutul Anului Nou al bunătății Sale.

Spunem „intrarea Anului Nou, a Bunătății Sale”, pentru că, după înțeleptul Pavel, „El ne-a mântuit, nu din faptele cele întru dreptate, săvârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii celei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt, Pe Care L-a vărsat peste noi, din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru”(Tit 3: 5-6).

Aceasta înseamnă că Sfânta Biserică a lui Hristos, care este trupul Său omenesc și dumnezeiesc, înțelege și interpretează sensul Timpului istoric, care este în conformitate cu viața pământească a omului în Hristos și pentru Hristos, așa cum propovăduiește Sfântul Pavel: „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,, Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Gal. 4: 4-5).

Cu alte cuvinte, Timpul nostru istoric ca finalizare, și anume hotărârea înțelepciunii lui Dumnezeu, pe de o parte, și ca recompensă – după Ecumenios – pentru adoptarea noastră de sus și prin promisiune, după cuviință, pe de altă parte, devine pe deplin cuprinzător ca începutul, mijlocul și sfârșitul. Și aceasta se datorează faptului că – potrivit lui Pavel – „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi” (Evrei 13: 8).

Dumnezeu Cuvântul Întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, fiind fără început și prin Întruparea Sa cu început, El este timpul prezent în Biserica Sa, în care se arată trecutul și viitorul timpului actual; „Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi”(2 Cor. 5:17).

Prin aceste cuvinte ale lui Pavel, este clar că Biserica introduce veșnicia în Hristos în realitatea noastră istorică și lumească și este extinsă spre ea. Și în cadrul Bisericii, unde așa cum am menționat anterior, timpul devine anotimp (kairos), și anume cantitatea devine de calitate, potrivit lui Ammonios, amintirea trecutului devine amintire în Hristos. Iar speranța în viitor devine nădejde în Hristos. Din acest motiv, Sfântul Pavel propovăduiește și apelează la cuvintele profetului Isaia (49: 8): „Căci zice: “La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat”; iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii, ”(2 Cor. 6: 2).

Această „vreme potrivită și zi a mântuirii” se referă atât la timpul liturgic al pomenirii și al încuviințării Mântuitorului nostru Iisus Hristos la omenirea noastră, și anume în tăierea Lui împrejur în trup, care se ține la trecerea ciclică a timpului, și la pomenirea Părintelui nostru printre Sfinții Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, în cinstea cui avem tradiția în Biserică de a tăia Prăjitura de Anul Nou, care îi poartă numele în limba greacă (Vasilopita).

Această primire festivă, modestă și plină de bucurie ne cheamă să auzim sfatul Sfântului Pavel: „ Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre, Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului”(Efeseni 4, 23-24).

Iată, dragi frați și surori, modul în care suntem chemați să sărbătorim intrarea Anului Nou, ținând cont „ că pe pământ […] sunt(em) străini şi călători” (Evrei 11:13). „Deci, dar, până când avem vreme, să facem binele către toţi, dar mai ales către cei de o credinţă cu noi” (Gal. 6:10).

Având în vedere noțiunea de rotație a timpului în Hristos, Dumnezeul nostru, să rugăm pe Născătoarea de Dumnezeu și Maica Domnului, Pururea Fecioara Maria, împreună cu Părintele nostru printre Sfinți Vasile, care a înfrumusețat moravurile oamenilor, să mijlocească la Mântuitorul și Dumnezeu nostru Care a fost tăiat împrejur în trup, pentru pacea lumii și mai ales pentru Orientul Mijlociu, care a suferit mult sub amenințarea războiului din regiunea noastră. Și cu imnograful să spunem: „toate lucrurile Domnului, binecuvântați pe Domnul, Dumnezeu Cuvântul, care le-a făcut pe toate, cu înțelepciune le-a făcut …” (Utrenia 1 ianuarie, cântarea a 8-a, irmos).

Anul 2020 să fie bun, fericit, binecuvântat și pașnic.

La mulți ani! ”

Apoi, după ce s-au cântat troparul Tăierii împrejur a lui Hristos „Chip omenesc ai luat neschimbându-Te…” și cel al Sfântului Vasile „În tot pământul a ieșit vestirea ta…” , Preafericirea Sa a tăiat Vasilopita urând „Un An Nou 2020 binecuvântat și pașnic” și a împărțit bucățile celor prezenți.

Pe când Vasilopita a fost împărțită, studenții Școlii Patriarhale de pe Sion au cântat colinde de Crăciun și de Anul Nou.

După ceremonie, elevii au mers în Patriarhie și la Mănăstiri  ca să cânte colinde.

Ceremonia tăierii Vasilopitei a avut loc și la Epitropikon, după Utrenia și Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, marți dimineață, pe 1/14 ianuarie 2020, prima zi a Anului Nou pentru Părinții Aghiotafiți, și o altă prăjitură a fost tăiată în timpul prânzului la trapeza Patriarhiei.

Din partea Secretariatul General

httpv://youtu.be/24AWl_N87BY

În noaptea din Ajunul Crăciunului, pe 24 decembrie 2019/6 ianuarie 2020, soborul arhieresc a coborât în Basilică prin Poarta Baptisteriului, condus de ÎPS Arhiepiscop Metodie al Tabor, pentru începutul Utreniei Crăciunului.

În timpul slujbei Utreniei, în jurul orei 23.00, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a venit la Altarul prin paraclisul Sfântului Nicolae și a început procedura de „luare a binecuvântării”, au urmat preoții și toți și-au îmbrăcat veșmintele liturgice.

Imediat după aceea, în timp ce se catisma „Veniți toți credincioșii să vedeți unde S-a născut Hristos”, a început procesiunea înspre Peșteră de la Ușa principală a Sfântului Altar, Preafericitul fiind însoțit în dreapta de Dr. Mohammad Shtayyeh, Prim-Ministrul Autonomiei Palestiniene și în stânga de Consulul General al Greciei, de domnul Sami Daud, Prim-Ministrul Regatului Hașemit al Iordaniei și reprezentant al Majestății Sale Regele Abdullah II al Iordaniei și de alți reprezentanți ai statului palestinian.

În Peșteră, Evanghelia Nașterii de la Sfântul Luca: „ În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August..” (Luca 2: 1-20) a fost citită de Preafericirea Sa în limba greacă și de ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei în arabă.

Aceasta a fost urmată de o rugăciune și apoi ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei a citit mesajul de Crăciun al Preafericirii Sale în limba greacă, reprodus mai jos în română:

 „Cerul și pământul s-au unit astăzi,

născându-Se Hristos.

Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit,

și omul la Cer s-a suit.

Astăzi este văzut cu trup pentru om,

 Cel din fire nevăzut.”

(Stihira Idiomela 2 – Litia Crăciunului)

Astăzi Biserica din toată lumea sărbătorește Mitropolia Sărbătorilor, sărbătoarea Nașterii întru trup a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostrum Iisus Hristos din Fecioară, în plinătatea bucuriei, a strălucirii, mulțumirii și doxologiei.

La această sărbătoare, Biserica dă mulțumiri lui Dumnezeu, deoarece fiind credincioasă, El a împlinit promisiunile pe care le-a făcut omului prin prooroci. „ Izbăvire a trimis poporului Său;” (Psalmul 111: 9). Fiind milostiv și iubitor de oameni, „Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei,” (Fapte 17:30) și vremurile apostaziei omului, „S-a făcut călător în țara celor care s-au depărtat de harul Său”. Dumnezeu l-a căutat pe omul fugar, pe omul care a fugit de comuniunea Lui, după cuvântul Sfântului Chiril al Alexandriei (P.G. 75 908 C), l-a găsit ca pe o oaie pierdută, pe care a schimbat-o, a regenerat-o, căreia i-a dat viață nouă, „i-a transformat elementele” și pe care a reașezat-o în fosta comuniune cu El din Rai de la momentul Facerii.

Dumnezeu Tatăl a făcut aceasta în mod vădit prin Fiu Său, Unul Născut. „Iar când a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,, Ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea.” (Gal. 4: 4-5). Tatăl a găsit lucru plăcut că „Şi Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1:14). Potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei; „Dumnezeu Cuvântul, Care a fost dintru început în sânul Tatălui, a suferit de bună voie chenoza pentru noi și s-a întrupat, adică s-a făcut om, S-a smerit pentru binele nostru și S-a făcut fiu al omului, pentru ca noi să fim bogați în Dumnezeu Tatăl prin El, a primit un trup de la Duhul Sfânt și de la Fecioara Maria, nu un trup fără suflet, ci un trup cu suflet logic (La întrupare, PG 77, 989D și 1092C), pentru a-l face pe om „părtaș dumnezeieștii firi”(2 Petru 1: 4). Ceea ce a primit prin Întruparea Sa, și anume întreaga umanitate, Domnul a sfințit cu viața Lui, iar prin Cruce, Învierea și Înălțarea Sa El a ridicat-o la cer și a pus-o de-a dreapta lui Dumnezeu. Câtă iubire de oameni! Ce favoare! Ce dar! Dumnezeu a coborât pe pământ prin Hristos și l-a ridicat pe om la cer.

Această taină de dincolo de fire și cuvânt a avut loc într-un timp și loc specific, în timpul domniei lui Cezar Octavius Augustus în Betleemul Iudei, în peștera smerită de acolo, cu conlucrarea și mărturia stihiilor și a cetelor celor fără de trup. Acestea, după cuvântul Sfântului Sofronie Patriarhul Ierusalimului teologul ipostazei unice a lui Hristos, Dumnezeul nostru, în două firi, voințe și acțiuni, au fost: „venirea Magilor, îndrumați de stele, înștiințarea cerească a păstorilor, aducerea darurilor și închinarea” (Scrisoare sinodală PG87, 3176D). Înțelepții regi ai Persiei îndrumați de o stea și păstorii care au privegheat noaptea, chemați de îngeri cu cântarea „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, întru oameni bunăvoire’’(Luca 2:14), s-au întâlnit și au căzut cu fața la pământ, uimiți, si s-au închinat, „pentru că L-au văzut pe Cel făr’ de-nceput stand ca un prunc în peșteră’’.

Acest început al tainelor lui Hristos a fost primit de la martorii care au văzut și au auzit, și a fost păstrat intact de-a lungul secolelor de către Biserică. Prin această taină, Biserica educa, formează, dă pace, viață și își sfințește membrii. Acest început este vestit celor de aproape și de departe, până la marginile lumii. Din acest motiv, Biserica își exercită misiunea de a face pace în toată lumea, „slujirea împăcării” care ne-a fost dată de Dumnezeu (2 Cor. 5:18), „împăcând lumea cu Sine Însuşi” (2 Cor. 5:19), prin întruparea Fiului Său.

Această taină transcendentală și mântuitoare este propovăduită de Biserica din Ierusalim, Prima Biserică a Creștinismului, la locul unde s-a întâmplat, Peștera primitoare de Dumnezeu și Basilica de deasupra ei, care au fost construite de împărații bizantini Constantin și Iustinian, binecuvântându-i pe credincioșii din Țara Sfânta și din toate locurile lumii, primindu-i cu bucurie pe toți pelerinii cuvioși care cinstesc Sfântul Betleem și se închină la ieslea, „unde Cel Necuprins s-a culcat” și se roagă pentru prosperitate, pace și starea bună a întregii lumi.

Si Excelentei Sale, Președintelui statului palestinian, domnul Mahmoud Abas Abu-Mazen, care ne onorează Sărbătoarea, îi dorim sănătate, putere și viață îndelungată, pentru a conduce Statul spre obținerea tuturor scopurilor sale, alocarea tuturor drepturilor Lui în țara sa natală”.

Reprezentantul Mass Media al Patriarhiei, Pr. Issa Mousleh, a citit mesajul de Crăciun în limba araba. Apoi, Preafericirea Sa, Arhiepiscopii, preoții și Consulul General s-au închinat la stea și la iesle.

Toti au urcat pe la Poarta de Nord a Peșterii pentru procesiunea întreită în jurul Basilicii cu cinci culoare, cântând catavasia Crăciunului: „Hristos se naște, măriți-L …”, încheiată în mijlocul Bisericii cu o rugăciune.

Utrenia și Sfânta Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur au urmat la catoliconul Mănăstirii, conduse de Preafericirea Sa, avându-i drept împreună-slujitori pe Arhiepiscopii Patriarhiei: ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ÎPS Metodie al Taborului, ÎPS Dimitrie al Lyddei, ÎPS Aristovul al Madabei și ÎPS Mitropolit Pavel al Dramei din Biserica Greciei, ieromonahi aghiotafiți, preoți și diaconi. Sfânta Liturghie în Peștera primitoare de Dumnezeu a fost condusă de ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei. Otpusul Sfintei Liturghii a fost la 3.30 dimineața, după Status Quo.

A urmat o agapă, în timpul căreia elevii Școlii Patriarhale au cântat colinde de Crăciun, apoi o masă festivă la Egumenie, oferită de renovatorul Mănăstirii, reprezentantul patriarhal, ÎPS Arhiepiscop Teofilact al Iordaniei.

În dimineața zilei de Crăciun, în jurul orei 9.00, conform Status Quo-ului, Părintele dragoman, Arhimandritul Matei, a coborât la Peșteră pentru a se închina.

Din partea Secretariatul General

httpv://youtu.be/_AKYqvedKrU

httpv://youtu.be/uXXl3vtGWOQ

Sărbătoarea Crăciunului, Mitropolia Sărbătorilor după cum spun Părinții Bisericii, a fost prăznuită de Patriarhie conform vechii tradiții în Betleem și în locul Nașterii Domnului Hristos întru trup.

1. În ajunul Crăciunului

În ajunul Crăciunului, luni dimineață, pe 24 decembrie 2019/6 ianuarie 2020, soborul Patriarhal Aghiotafit a mers de la Patriarhie la Poarta Jaffa, în bătaia clopotelor, a urcat în mașini și a ajuns la Sfânta Mănăstire a Proorocului Ilie, care se află la jumătatea distanței dintre Ierusalim și Betleem.

Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a fost întâmpinat de Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Paisie, de oficiali ai statului israelian din Administrația Civilă a districtului Betleem și Hebron, după obicei, de reprezentanții statului palestinian și de reprezentanții comunităților de credincioși ai Patriarhiei din Betleem, Beit Sahour și Beit Jalla.

După închinarea la Biserica Mănăstirii, rugăciunea și primirea la egumenie, soborul patriarhal a plecat, condus, ca de obicei, de cinci polițiști israelieni călare și a ajuns la punctul de control de la Mormântul Rachelei.

Acolo, motocicliștii Poliției Palestiniene au întâmpinat soborul Patriarhal, în timp ce de o parte și de alta a drumului, creștini credincioși, bătrâni și tineri, copii și prunci, așteptau să primească binecuvântarea Preafericitului. Soborul Patriarhal a ajuns în Piața Betleemului, a fost primit de reprezentantul Patriarhiei, ÎPS Arhiepiscop Teofilact al Iordaniei, de reprezentanții Municipalității și ai Prefecturilor, de ieromonahi și de clericii căsătoriți al parohiilor Patriarhiei și de mulți oameni, în timp ce corurile bizantine conduse de dl. Vasilios Gotsopoulos (în greacă) și de domnul Samour Lawrence (în arabă) cântau troparul Crăciunului pe drumul spre ușa smerită a Basilicii.

La intrarea în Basilică, au fost întâmpinați de Consulul General al Greciei în dreapta și de primarul orașului în stânga, și au mers prin mijlocul Basilicii, care este un drept unic al creștinilor greco-ortodocși, și urcând la iconostas, au mers spre dreapta, prin paraclisul Sfântului Nicolae, și au coborât în Peștera primitoare de Dumnezeu pentru a se închina.

Au urcat apoi prin intrarea de nord a Peșterii, și s-au citit Ceasurile Împărătești ale Crăciunului în Catolicon, slujba fiind oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Slujba a fost completată de cădire și urmată de Vecernie și Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, cu otpusul la ora 15.30, după Status Quo.

Soborul a mers apoi la Mănăstirea de la Poarta Baptisteriului, unde a fost oferită o masă festivă.

Seara, în jurul orei 18.00, prin ospitalitatea renovatorului Mănăstirii, reprezentantul patriarhal Arhiepiscopul Teofilact al Iordaniei, Preafericirea Sa a găzduit o recepție pentru Președintele palestinian, Excelența Sa Domnul Mahmoud Abas-Abu-Mazen, Excelența Sa Ministrul Sami Daoud, reprezentantul Majestății Sale Bun Abdullah II în Iordania, custodele hașemit al locurilor sfinte creștine și musulmane, Excelența Sa Prim-Ministrul palestinian, Dl. Ramzi Khouri, ministru palestinian și președintele Comitetului Prezidențial Suprem pentru Afacerile Bisericii, precum și pentru mulți alți oficiali și diplomați.

Pe lângă urările de Crăciun binecuvântat și un An Nou fericit și prosper, Preafericirea Sa a asigurat publicul că „Pe lângă rolul nostru activ local și eforturile de a transmite vocea Ierusalimului către lume, Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim își exercită rolul istoric și la nivel internațional”. Preafericirea Sa a subliniat în plus că trebuie să vedem în puterea Unității Ortodoxe întărirea credinței ortodoxe și, în slăbiciunea ei, o slăbire a credinței noastre.

Textul complet al discursului Preafericirii Sale se găsește mai jos :

„Domnule Președintele Mahmoud Abbas

Domnule Prim-Ministru Mohammad Shtayyeh

Domnule Sami Dawood, Reprezentant al Majestății Sale Regele Abdullah II,

Domnule Ramzi Khoury, Președinte al Comitetului Prezidențial Suprem pentru Afacerile Bisericii,

Doamnelor și domnilor,

Ne adunăm astăzi la locul de naștere al lui Hristos, sursa de lumină care a ajuns în toată lumea, ținutul Mântuitorului, pentru a sărbători nașterea Mesagerului Iubirii și al Păcii, într-un ținut care tânjește după pace și sub o conducere a cărei principală preocupare este realizarea păcii pentru a asigura un viitor luminos pentru oamenii săi. Oameni care s-au sacrificat de mult timp pentru demnitatea, libertatea și îndeplinirea visului lor legitim de independență și autodeterminare.

Credem că suntem capabili să facem pace și să ne ridicăm la înălțimea cerințelor sale, indiferent cât de greu ar fi. Aceasta cere să transcendem deasupra propriilor limite, pentru a-i putea privi pe ceilalți așa cum îi vede Dumnezeu și pentru a-i accepta pe ceilalți așa cum îi acceptă Dumnezeu, astfel încât să realizăm și să obținem dreptatea și adevărul pentru noi și pentru ceilalți.

Vine Crăciunul de anul acesta, iar regiunea Orientului Mijlociu este copleșită de tensiuni și conflicte regionale. În Liban, libanezii protestează împotriva înrăutățirii economiei țării, în Siria de Crăciunul încă se mai speră că țara va vedea o ieșire din impasul actual, și că acest an nou va fi un an de securitate pentru sirienii de toate afilierile politice, etnice și religioase. Yemenul își continuă războiul intern, pe care ne rugăm să îl încheie cât de curând posibil, și ne rugăm Creatorului să le ofere Irakului și Libiei stabilitatea pe care au pierdut-o cu ani în urmă.

Pe de altă parte, pe partea luminoasă a lucrurilor, în Țara Sfântă, sărbătorim victoria legală a Patriarhiei Ortodoxe a Ierusalimului în lupta noastră pentru apărarea proprietăților de la Poarta Jaffa din Orașul Sfânt, ca parte a luptelor consecutive purtate de „Maica tuturor Bisericilor” pentru a-și păstra moștenirea și prezența creștină autentică în Țara Sfântă, mai ales în orașul Ierusalim, pe care Dumnezeu l-a binecuvântat. Aceasta, în plus față de practicarea datoriei noastre de a proteja „drumului pelerinilor” dintre Biserica Sfântului Mormânt și Biserica Nașterii Domnului, dintre locul nașterii lui Hristos și locul răstignirii sale.

De asemenea, sărbătorim astăzi nașterea lui Hristos, deoarece am finalizat proiecte importante de locuințe în Betleem, Beit Sahour și Beit Jala. În 2020, așteptăm cu nerăbdare să executăm un proiect de 400 de apartamente și un centru comercial în Beit Hanina, Ierusalim, pentru care lucrăm de ani buni să obținem licențele necesare. Acest proiect uriaș va reduce imigrația din Orașul Sfânt și va contribui la consolidarea hotărârii oamenilor săi. În același context, ne pregătim în acest an pentru restaurarea clădirii școlii Sf. Dimitrie din Orașul Vechi, pentru a oferi o atmosferă confortabilă elevilor și pentru a conserva această clădire istorică; pe lângă zeci de proiecte caritabile pe care Patriarhia noastră le implementează cu sprijinul credincioșilor săi, în special, și al comunității, în general. Și porțile Patriarhiei vor rămâne întotdeauna deschise pentru credincioșii comunității noastre și pentru toți palestinienii și iordanienii, creștini sau musulmani.

Domnul Președinte,

Doamnelor și domnilor,

Pe lângă rolul nostru activ local și eforturile de a transmite vocea Ierusalimului în lume, Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului își exercită și rolul istoric la nivelul ortodoxiei internaționale. Patriarhia noastră și-a deschis ușile pentru a-i găzdui pe frații noștri, șefii bisericilor ortodoxe din lume, pentru a-l întâlni în a doua noastră casă din Amman, sub Auspiciile Custodiei hașemite a Sfintelor Locuri Islamice și Creștine, pe fratele dumneavoastră, domnule Președinte, pe Majestatea Sa Regele Abdullah II, pentru a discuta probleme legate de unitatea ortodoxă globală; în puterea sa vedem o întărire a credinței noastre, iar în slăbiciunea ei, o slăbire a credinței noastre.

Excelența Voastră, domnule Președinte.

Doamnelor și domnilor

„Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi” (Ioan 1:14), să ne bucurăm și să ne rugăm „taina aceasta mare este” (Efeseni 5:32) care a apărut printre noi. Mesajul Crăciunului este un mesaj de dragoste, smerenie, pace și întâlnire a inimilor. Trăirea iubirii și a consecințelor sale devine permanentă printr-o relație și reconcilierea adevărată dintre om și Dumnezeu, dintre om și semenul său, printr-o relație de reconciliere și deschidere dintre om și el însuși. Această reconciliere în cele trei dimensiuni ale sale umple inima omului de pace, pacea lui Dumnezeu venind de sus, și îi ajută pe oameni să facă față presiunilor și dificultăților din viața de zi cu zi și să întâmpine provocările cu înțelepciune și dragoste. Pacea cerească, pe care o dorim cu toții, le permite credincioșilor, cu sprijinul harului lui Dumnezeu, să facă față în mod corespunzător dificultăților economice, politice și sociale.

Crăciunul este sărbătoarea bucuriei. Bucuria este să găsești puterea prin iertare și iubirea în lacrimi, să culegi succesul din eșec și să obții urcușul prin smerenie și sfințenie. Crăciunul este sărbătoarea bucuriei construite pe stânca credinței.

Excelenta Voastră,

În numele „Maicii tuturor bisericilor” și al comunității sale, vă dorim un Crăciun slăvit, plin de sfințenie și dragoste, și un an nou binecuvântat, plin de bunătate, binecuvântări și pace; și mulțumim Excelenței Vostre pentru mesajul din inimă, cu ocazia Crăciunului.

În cele din urmă, profităm de această ocazie pentru a mulțumi Comitetului Prezidențial Suprem pentru Afacerile Bisericii și președintelui său, Excelenței sale, domnul ministru Dr. Ramzi Khoury. De asemenea, mulțumim șeful Biroului Prezidențial, Excelenței Sale, doamna Intisar Amarah, Departamentului de Protocol Prezidențial și șefilor, generalilor și ofițerilor diferitelor organe de securitate palestiniene pentru eforturile lor neobosite și pentru contribuția la succesul procesiunilor de Crăciun din acest an.

Împreună cu îngerii, ne rugăm lui Dumnezeu: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace …” (Luca 2:14) ”.

Cu cele de mai sus s-a încheiat Sărbătoarea Ajunului Crăciunului în Betleem.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/dMoS0L4X_L0       

httpv://youtu.be/bldZGn8_iLw

Recepția anuală de Anul Nou a șefilor Bisericilor Creștine și a însoțitorilor lor, organizată de Președintele Statului Israel, a avut loc la Reședința Prezidențială luni dimineața, pe 17/30 decembrie 2019.

Președintele, domnul Reuben Rivlin, Ministrul Economiei și Ministrul Dezvoltării din Negev și Galileea, Dl Arye Deri, i-au întâmpinat pe șefii Bisericilor și i-au asigurat de eforturile lor continue de a susține și încuraja coexistența pașnică a adepților tuturor religiilor și a tuturor etniilor din Israel. Ei au scos în evidență eforturile pentru lucrările de restaurare și proiectele din jurul Locului Botezului. S-au făcut cele mai bune urări pentru un Crăciun fericit și un An Nou 2020 pașnic și prosper.

După obiceiurile consacrate, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil III s-a adresat Președintelui în numele tuturor Bisericilor Creștine, după cum urmează :

“Excelența Voastră, Domnule Președinte,

Excelența Voastră, Rabine Machluf Deri,

Preafericirea Voastră,

Preasfințiile Voastre,

Sfințiile Voastre,

Doamnelor și domnilor,

Este o onoare pentru noi, domnule Președinte, să vă oferim felicitări în numele comunităților creștine în acest sezon al sărbătorilor. În această perioadă specială a anului, întreaga lume se uită spre Țara Sfântă cu nădejde și așteptări și suntem total conștienți de responsabilitățile pe care le purtăm cu toții în acest pământ al întâlnirii dintre Dumnezeu și om.

Salutându-vă cu binecuvântările acestui sezon, dorim să profităm de această ocazie pentru a ne exprima recunoștința față de dumneavoastră pentru sprijinul puternic și de neclintit pe care îl acordați integrității caracterului multi-cultural, multi etnic și multi-religios al Ierusalimului și al Țării Sfinte.

Suntem deosebit de recunoscători pentru eforturile dvs. speciale pentru susținerea lucrărilor de renovare la Qasr al-Yahud și în jurul Locului Botezului, pentru protejarea și promovarea restaurării sale și pentru păstrarea sanctității acestui loc sfânt. Locul Botezului continuă să fie un far de pace și o oază spirituală care cuprinde diferitele tradiții de credință și identități naționale care alcătuiesc iubita noastră Țară Sfântă.

Munca noastră împreună este crucială, deoarece permite comunităților noastre creștine să-i întâmpine pe pelerini acolo, fără deosebire, și să le hrănească aspirațiile spirituale. Continuăm să facem progrese incrementale în ceea ce privește restaurarea Locului Botezului și așteptăm cu nerăbdare ziua în care bunătatea păcii (to agathon tis Irinis) poate fi sărbătorită de toți; căci așa cum citim în Psalmi:

Mila şi adevărul s-au întâmpinat,

dreptatea şi pacea s-au sărutat.

Adevărul din pământ a răsărit

şi dreptatea din cer a privit.

(Ps. 84:11-12)

Dinamica Țării Sfinte și a Sfintelor Sale Lăcașuri, care include desigur Orașul Sfânt al Ierusalimului, ne aduce și nouă diferite provocări. De exemplu, binecunoscutul caz de la Poarta Jaffa continuă să fie o sursă de angoasă pentru noi toți, pentru că pune în pericol caracterul unic și sfânt al Cartierului nostru Creștin. Acest caz pune în pericol accesul la sediile Bisericilor noastre, la școli, la serviciile de sănătate și la lăcașurile de cult. În plus, amenință să restricționeze și să diminueze oportunitățile pelerinilor de a merge pe „drumul pelerinului” către locurile sfinte și Biserica Sfântului Mormânt.

Rămânem fermi în hotărârea noastră de a ne menține drepturile istorice și sfinte și recunoaștem tot sprijinul valoros acordat nouă, la nivel local și global, de către acei oameni binevoitori care susțin semnificația duhovnicească a iubitului nostru Ierusalim și a Țării Sfinte.

În recenta noastră întâlnire cu ministrul turismului, am amintit recunoașterea ministrului că angajamentul Bisericilor de încurajare a pelerinajelor a dus la creșterea semnificativă a numărului de pelerini în ultimii ani. Aceasta este o chestiune nu doar de economie; mai important, pelerinajele construiesc stabilitatea și contribuie la asigurarea coexistenței pașnice și a mărturiei reciproce. În acest sens, continuăm să privim către Guvernul Israelului pentru a acorda mai multă atenție solicitării noastre pentru a ne asigura că Locurile Sfinte pot furniza servicii esențiale, cum ar fi alimentarea cu apă pentru Muntele Tabor, care este una dintre destinațiile majore pentru multe mii de pelerinii care vizitează zilnic Sfintele noastre Locuri. Suntem dedicați acestei întreprinderi comune și așteptăm cu nerăbdare implementarea acestui proiect.

D-le Președinte, intervenția voastră recentă de facilitare a deplasării creștinilor care locuiesc în Gaza pentru a vizita Betleemul la sărbătoarea Praznicului Crăciunului este extrem de lăudabilă. Aceasta a fost o chestiune de îngrijorare pastorală pentru noi toți și suntem bucuroși că au fost luate măsuri în acest sens.

Privind spre Anul Nou și spre speranța de pace pe care o aduce, ne amintim cuvintele psalmistului despre Ierusalim:

Vei binecuvânta cununa anului bunătăţii Tale

şi câmpiile Tale se vor umple de roade grase.

 (Ps. 64:12)

Vă rugăm să ne permiteți să ne exprimăm mulțumirile pentru munca în echipă a domnului Yacoub Salameh și a domnului Sezar Mrarjleh din cadrul Biroului pentru Comunitățile Creștine, care au lucrat mai presus și dincolo de îndemnul datoriei pentru a ajuta la facilitarea vieții noastre comune.

Vă dorim, d-le Președinte și familiei voastre, toate binecuvântările acestui anotimp al păcii. Ne rugăm ca Anul Nou să fie un an al progreselor și reconcilierii aprofundate. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în responsabilitățile voastre înalte, în numele nostru, al tuturor.

Hag Sarmeach.

Mulțumesc.”

Din partea Secretariatului-General

1.Sărbătoarea Sfântului Nicolae în Beit Jalla

Joi, 6/19 decembrie 2019, Patriarhia a făcut pomenirea Părintelui nostru printre Sfinți Nicolae, Episcopul Mirei Lichiei, făcătorul de minuni, la frumoasa sa Biserică din comunitatea greco-ortodoxă de limbă arabă din Beit Jalla, lângă Betleem.

Sfântul Nicolae este părintele Bisericii din secolului al IV-lea, episcopul Mirei Lichiei, ocrotitorul săracilor, al celor nedreptățiți, al prizonierilor și al nevoiașilor, „îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării”, ocrotitor al marinarilor, foarte îndrăgit de credincioșii ortodocși, apărător al dreptei învățături referitoare la deoființa Fiului și a Tatălui la primul Sinod ecumenic de la Niceea din 325 d.Hr.

Acest mare Ierarh a fost cinstit de comunitatea greco-ortodoxă de limbă arabă din Beit Jalla și de tot orașul, al cărui Sfânt ocrotitor este, cu Sfânta Liturghie oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ÎPS Arhiepiscop Metodie al Taborului și ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, egumenul, Arhimandritul Ignatie, Arhimandritul Alexie, Preoții slujitori ai Bisericii, Pr. epitrop George Awad, Pr. Paul, Pr. Yusef și Pr. Elias, și Ierodiaconul Evloghie. La Liturghie au participat toți credincioșii ortodocși ai orașului, Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, reprezentanții Autonomiei Palestiniene, președintele Comitetului problemelor ecleziastice, domnul Ramzi Houri, și primarul, dl. Nichola Hamis.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața celor prezenți la slujbă:

„Cu ce cântări de laudă vom lăuda pe Ierarhul? Pre luptătorul împotriva păgânătății, și ajutorul creștinătății, pre folositorul Bisericii, marele sprijinitor și învățătorul; carele pre toți cei rău măritori i-a rușinat; pierzătorul Arianismului, și apărătorul cel cald ; prin carele a surpat a lui mândrie, Hristos, Cel Ce are mare milă” spune imnograful.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cucernici creștini și pelerini

Harul întăritor al Duhului Sfânt ne-a adunat pe toți în această Biserică închinată arhiereului Nicolae din Mira Lichiei, care a fost și pelerin în Țara Sfântă, pentru a-i sărbători pomenirea.

Sfântul nostru Părinte între Sfinți Nicolae a trăit în timpul domniei împăratului Constantin cel Mare. S-a născut în Patara din Asia Mică și a participat la primul Sinod ecumenic de la Niceea împreună cu ceilalți Sfinți Părinți, în anul 325, care l-a condamnat pe ereticul Arius și învățăturile sale. Sfântul Nicolae a fost un susținător asiduu al Sfântului Atanasie cel Mare, care a formulat cu precizie învățătura Sfintei Treimi. Sfântul Nicolae a adormit întru Domnul în jurul anului 330 d.Hr.

Luând aminte la cuvintele Sfântului Pavel: „Cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos, Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale.” (Fil. 3: 20-21), Sfântul Nicolae s-a dovedit a fi un adevărat tămăduitor al lui Hristos și propovăduitor al Evangheliei și pentru neîntrecutele sale virtuți a primit sfânta slujire a Înaltei Preoții și a devenit păstor duhovnicesc, ca arhiepiscop al ținutului Mirei Lichiei.

Descriind personalitatea distinsă a Sfântului Nicolae, imnograful spune: „Să lăudăm acum cu cântări pre Ierarhul, pre pastorul poporului celui din Mira și învățătorul, ca prin rugăciunile lui să ne luminăm; că iată s-a arătat tot curat și nestricat cu Duhul, aducând lui Hristos jertfă fără prihană, curată și lui Dumnezeu bine priimită, ca un Ierarh curățit în suflet și în trup. Pentru aceasta este adevărat folositor și ajutător Bisericii, ca un mare tăinuitor al Darului lui Dumnezeu”.

Într-adevăr, iubiții mei frați și surori, Sfântul Nicolae este un ocrotitor și apărător al Bisericii, precum și al învățăturii ei mântuitoare, de aceea este numit „îndreptător credinței”, pentru care a luptat puternic, atât în cuvinte cât și în fapte, după îndemnul Sfântului Iuda: „Iubiţilor … simţit-am nevoie să vă scriu şi să vă îndemn ca să luptaţi pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna” (Iuda 3) . „Sfinții” în acest caz sunt creștinii care au primit credința sănătoasă prin propovăduirea prin viu grai, o dată pentru totdeauna.

Această credință sănătoasă este cea care ne cheamă să luptăm lupta cea bună pentru mântuirea sufletelor noastre, așa cum scrie Sfântul Pavel ucenicului său Timotei, spunând: „Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună mărturie înaintea multor martori” (1 Tim. 6:12). Părintele nostru printre Sfinții Nicolae a dobândit și „viața veșnică”, numele lui făcându-se cunoscut în întreaga lume, rămânând viu până în prezent, după cuvântul psalmistului: „În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor” (Psalm 19: 4).

Sfânta pomenire a Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni, ne-a adunat în această întâlnire euharistică, pentru a-l cinsti, pe de o parte, și pentru a-I mulțumi „Sfântului nostru Domn Dumnezeu”, pe de altă parte, Care ni l-a dăruit pe sfântul lucrător al viei Sale, și anume al Bisericii lui Hristos. Bunul și credinciosul lucrător al viei lui Hristos a fost proslăvit de Dumnezeu Tatăl în viața cerească, unde mijlocește pentru sufletele noastre cu îndrăzneală.

Sfântul nostru Părinte Nicolae, care s-a vădit a fi om al lui Dumnezeu și vas ales, ne îndeamnă prin gura Căpeteniei Apostolilor, Sfântul Petru, la o viață vrednică de bunătățile lui Dumnezeu, spunând: „Ca fii ascultători, nu vă potriviţi poftelor de mai înainte, din vremea neştiinţei voastre, Ci, după Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii. Că scris este: „Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt”. ” (1 Petru 1: 14-16).

Cu alte cuvinte, dragi frați și surori, Sf. Nicolae este un exemplu vizibil și viu al creștinului autentic, în care a luat chip Hristos. Tocmai la această întruchipare a lui Hristos în noi ne îndeamnă Sfântul Pavel când spune: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi” (Galateni 4:19).

„Mitropolia sărbătorilor,” marea sărbătoare a Crăciunului, este pe cale să ne dăruiască această întruchipare a lui Hristos în noi, și anume renașterea duhovnicească, în orașul vecin Betleem, așa cum spune imnograful Bisericii: „Vitleeme, gătește-te, împodobește-te, iesle, peșteră priimește; adevărul a venit, umbra a trecut, și Dumnezeu oamenilor S-a arătat din Fecioară, Cel Ce a luat chip precum suntem noi, și a îndumnezit luarea. Pentru aceasta Adam se înnoiește, împreună cu Eva strigând: Pre pământ buna voință s-a arătat, să mântuiască neamul nostru”.

Arătarea lui Dumnezeu oamenilor prin Maria, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Care a luat chipul nostru și ne-a îndumnezeit firea omenească, este propovăduită și evanghelizată de Sfânta Biserică a lui Hristos, prin cinstitul său arhiereu Nicolae, făcătorul de minuni. Pe această mare taină a Evangheliei (Efeseni 6:19) suntem chemați să o sărbătorim, nu lumește, social și material, ci spiritual, cu duh de închinare: „Faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. (creștini)”(Efeseni 6:18), așa cum propovăduiește Sfântul Pavel.

Și, împreună cu imnograful, să spunem; „Stând înaintea scaunului lui Dumnezeu, nu înceta a te ruga cu deadinsul înțelepte, pentru noi toți credincioșii robii tăi, minunate Nicolae, ca să ne ferim de focul cel veșnic și de vrăjmași, de limba cea vicleană și de răutate”. Amin! Crăciun binecuvântat!”

Sfânta Liturghie a fost urmată de o masă la ora prânzului, oferită de Arhimandritul egumen Ignatie și de Consiliul Comunității, la Hotelul Orient Palace.

2. Sărbătoarea Sfântului Nicolae în Lavra Sfântului Sava

Sfântul Nicolae a fost cinstit și la Biserica sa din Lavra Sfântului Sava, prima Biserică construită în Lavră, cu Sfânta Liturghie într-o priveghere de toată noaptea, care a fost condusă de ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, la slujbă participând părinții de la Sf. Sava, părinți aghiotafiți și pelerini.

3. Sărbătoarea Sfântului Nicolae în Ierusalim

Sf. Nicolae a fost prăznuit și în Sfânta Sa Mănăstire din Orașul Vechi al Ierusalimului. Vecernia după-amiaza și Sfânta Liturghie în dimineața sărbătorii au fost conduse de secretarul Sfântului Sinod, ÎPS Arhiepiscop Dimitrie al Lyddei, având drept împreună-slujitori pe Arhimandriții Matei și Dimitrie, arhidiaconul Marcu și diaconul Sofronie, cu participarea la rugăciunea a credincioșilor din Ierusalim și a călugărilor și călugărițelor de la Patriarhie.

După Sfânta Liturghie, cel care se îngrijește de Sfânta Mănăstire, Arhidiaconul Marcu, a oferit o agapa bogată soborului arhieresc și tuturor celor prezenți la egumenie și în curtea Mănăstirii.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/dF9OXiKmWvI

httpv://youtu.be/MQlU96ixvgY

Miercuri, 5/18 decembrie 2019, Patriarhia a făcut pomenirea Sfântului nostru Părinte Sava cel Sfințit la Lavra ctitorită de el în pustia Iudeii, dincolo de Betleem și Beit Sahour, pe malul drept al pârâului Kedron, care curge spre Marea Moartă.

Această mănăstire a fost ctitorită de Sfântul Sava, după sosirea sa din orașul natal Moutalaski din Cappadocia în Țara Sfântă în anul 456 d.Hr. și după ce a deprins mai întâi viața monahală de Sfântul Eftimie cel Mare și de la Sfântul Teoctist.

În timpul vieții Sfântului Sava și după adormirea sa, această Lavră a devenit un centru monahal al ortodoxiei și al întregului creștinism, precum și un centru al nevoințelor ascetice ale Sfântului Sava în Țara Sfântă, și al co-patriotului său, Sfântul Teodosie începătorul vieții de obște, contemporan și prieten originar din același loc, pentru biruința Învățăturilor de la cel de-al patrulea Sinod ecumenic de la Calcedon referitoare la ipostaza unică a lui Hristos în două firi.

Din 1965, sfintele moaște ale Sfântului Sava se păstrează în Lavră, ca binecuvântare și încurajare pentru  cei care li se închină.

În această mănăstire istorică, Sfântul Sava a fost cinstit în această zi cu o priveghere de toată noaptea, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe Arhiepiscopul care a slujit Vecernia de la priveghere, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ÎPS Arhiepiscop Isidor al Hierapolei, ieromonahi aghiotafiți, protos fiind egumenul din Beit Jalla, Arhimandritul Ignatie, preoți vorbitori de limba arabă, arhidiaconul Marcu și ierodiaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de corul domnului Balagiorgos, în dreapta, în limba greacă, ajutat de ÎPS Arhiepiscop Aristovul al Madabei și de studenții Școlii Patriarhale de pe Sionului, iar în stânga, în limba arabă, de către corul dirijat de reprezentantul patriarhal în Arce-Ptolemais, Arhimandritul Filoteu. La priveghere au participat pelerini și credincioși locali din Betleem, Beit Jalla și Beit Sahour, împreună cu Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos.

În fața celor prezenți, Preafericitul a dat următoarea predică:

„Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în locaşurile păcătoşilor.” (Psalm 83:11).

Iubiți Sfinți Părinți și Frați,

Cucernici pelerini

Harul Preasfântului Duh ne-a adunat pe toți în acest loc sfânt al pustiei, pentru a cinsti sărbătorește pomenirea Sfântului nostru Părinte Sava cel Sfințit, cel cu mintea la Dumnezeu.

Făcându-se cetățean al pustiei în Palestina, Sfântul nostru Părinte Sava s-a dovedit a fi „întocmai cu îngerii stătător, împreună cu cuvioșii  locuitor, împreună vorbitor cu proorocii, cu apostolii și cu mucenicii împreună moștenitor”, luând mereu seama la sfaturile Sfântului Pavel: „cât despre noi, cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos, Care va schimba la înfăţişare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale” (Fil. 3: 20-21).

 Cel care s-a nevoit în Lavrele de monahi din pustiul Iudeii și al Iordanului și a învățat la picioarele marilor dascăli de Dumnezeu purtători a dobândit viețuirea duhovnicească prin puterea Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos. „Trupul său astfel s-a transformat încât s-a făcut de un chip cu trupul slavei lui Hristos cel răstignit și înviat”.

Martor nemincinos al acestui fapt îl constituie acest trup nestricat care aici se păstrează și cu evlavie este cinstit, adică Moaștele pline de mireasmă ale Părintelui nostru Sava cel Sfințit pe care Domnul l-a arătat „în Împărăția Sa cea cerească” (2 Timotei 4, 18), „locuind întru lumina neapropiată” (1 Timotei 6, 16).

Împărăția cerească a lui Hristos și lumina cea neapropiată le propovăduiește și le bine-vestește Sfânta noastră Biserică Ortodoxă prin Sfinții săi care împodobesc trupul ei teandric, adică trupul Domnului nostru Iisus Hristos. De aceea, potrivit dumnezeiescului Pavel, „El este capul trupului, al Bisericii, El este începutul, întâiul născut din morți, ca să fie El cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit Dumnezeu să sălășluiască toată plinirea și printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” (Coloseni 1, 18-20).

Iată de ce David spune: „Aduceți Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceți Domnului slavă și cinste, aduceți Domnului slavă numelui Său, închinați-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui” (Psalmul 28, 1-2). „Și s-a văzut mulțime de oaste cerească lăudând pe Dumnezeu și zicând: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire»” (Luca 2, 14). Adică, slavă fie adusă lui Dumnezeu, în lăcașurile de sus ale cerului, de către îngerii care acolo locuiesc, iar în lumea toată, care e tulburată de păcat și de patimile ei cumplite, să împărățească dumnezeiasca pace, pentru că Dumnezeu a arătat acum în chip luminat bunăvoința Sa față de oameni prin întruparea Fiului Său.

De această dumnezeiască pace s-a împărtășit Cuviosul Părintele nostru Sava împreună cu toți Sfinții lui Hristos, „căci El este pacea noastră” (Efeseni 2, 14). Această pace a Cuvântului lui Dumnezeu întrupat, adică a lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a născut în peștera din Betleem din curatele sângiuri ale preabinecuvântatei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, o binevestește cel prăznuit astăzi, Părintele nostru Sava, organul Sfântului Duh. 

Să ne rugăm Cuviosului Părintelui nostru Sava cel Sfințit și împreună cu imnograful să zicem: „Roagă-te lui Hristos, pe Hristos îmblânzește-L, Cuvioase, să dăruiască Bisericii unire, pace și mare milă”. Iar pe noi, care te lăudăm, învrednicește-ne a prăznui cu pace și pocăință Sfânta Naștere a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Amin. Crăciun binecuvântat!”

După Sfânta Liturghie a urmat agapa, după care Patriarhul și Sinodia sa au vizitat Mănăstirea Sfântului Teodosie Începătorul vieții de obște și apoi s-au întors în Ierusalim. 

În cinstea Cuviosului Sava cel Sfințit s-a săvârșit Sfânta Liturghie de către Arhimandritul Ștefan și în Paraclisul Sfântului din cadrul Mănăstirii Arhanghelilor din Orașul Vechi al Ierusalimului, prin grija Egumenului și restauratorului ei, Preasfințitul Arhiepiscop Dimitrie al Liddei.

Din partea Secretariatului-General

Duminică, 25 noiembrie / 8 decembrie 2019, Patriarhia a sărbătorit-o pe Sfânta Mare Mucenică Ecaterina, cea prea-înțeleaptă.

La această sărbătoare, Biserica o pomenește pe Sfânta Ecaterina, care a fost o tânără foarte înțeleaptă din Alexandria și, prin credința în Hristos și educație, „cu sabia Duhului Sfânt i-a redus la tăcere în mod strălucit pre cei deștepți dintre cei fără de Dumnezeu” și a suferit moarte mucenicească pentru Hristos, făcând minuni în timpul domniei lui Maxențiu și a lui Maximinus (305 d.Hr.).

Patriarhia a cinstit-o pe Marea Muceniță Ecaterina:

1. Cu Sfânta Liturghie la Sfânta Biserică a Schimbării la Față a Domnului din Ramallah, care a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac din Nazaret și ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Kallistos, egumenul acestei Mănăstiri, Arhimandritul Galaction, preotul slujitor al acestei parohii, Pr. Iacob, Pr. Simeon, Arhimandritul Serafim din Nazaret și Arhidiaconul Marcu. Răspunsurile la strană au fost date de corul parohiei în limba arabă, la slujbă participând numeroși credincioși de rit greco-ortodox, vorbitori de limba arabă, din acest oraș.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața celor prezenți:

„Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi” (Solomon 15:33). [Cinstirea acordată lui Dumnezeu, frica de Dumnezeu, transformă învățătura practică în înțelepciune nobilă pentru cei care primesc educația. Și învățătura dumnezeiască este urmată de răsplată și slavă] spune înțeleptul Solomon.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cucernici creștini

Sfânta pomenire a Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina ne-a adunat pe toți astăzi în acest loc istoric, în Biserica Schimbării la Față a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru a cinsti în Euharistie pe prea-înțeleapta muceniță a iubirii Sale.

Potrivit istoricului Eusebiu din Cezareea, Sf. Ecaterina era din Alexandria, fiica lui Konsta, o minunată fecioară, extrem de înțeleaptă în temperament și slăvită în avere, familie și educație; cu gândirea ei hotărâtă, a învins sufletul pasional și rău al lui Maximus, tiranul din Alexandria. Și cu elocvența ei i-a lăsat fără cuvinte pe oratorii și filosofii care au inițiat o dezbatere cu ea. Și datorită mărturisirii ei despre Hristos, a primit coroana muceniciei de la Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în anul 305 d.Hr. ( Istoria Biser. 8:14).

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina s-a remarcat printre femeile care au mucenicit pentru Hristos prin înțelepciunea și educația ei rare, care au izvorât din „frica dumnezeiască”, și anume credința profundă în adevăratul Dumnezeu și păstrarea poruncilor Sale, așa cum spune psalmistul; „Dar mila Domnului din veac și până în veac, spre cei ce se tem de Dânsul, și dreptatea Lui spre fiii fiilor lui; spre cei ce păzesc legământul său și-și aduc aminte de poruncile Lui, pentru a le face ”(Psalmul 103: 17-18). „În timp ce viața simțitoare nu este veșnică, mila Domnului este veșnică”, spune Origen. Comentând cuvintele: „Frica de Domnul este începutul înțelepciunii” (Proverbe 15:33), Sfântul Hrisostom spune: „Teama de Dumnezeu perfecționează viața atât sub aspectul său practic, cât și teoretic”.

Cu alte cuvinte, iubiți frați și surori, cutremurul față de Dumnezeu, și anume frica de Dumnezeu, este fundamentul modului corect de a trăi și al înțelepciunii umane. Pentru aceasta, spune Sfântul Pavel: „Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1: 23-24).

Tocmai cu această armură a puterii dumnezeiești și a înțelepciunii lui Dumnezeu Cuvântul, Iisus Hristos, s-a îmbrăcat prea-lăudata Caterina, ascultând sfaturile Sfântului Pavel: „Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului” (Efeseni 6:11).

Iată de ce slava lui Dumnezeu vine împreună cu înțelepciunea și educația lui Dumnezeu, așa cum propovăduiește Sfântul Petru: „Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi.” (1 Petru 5: 4). Marea Muceniță Ecaterina a primit, de asemenea, această „cunună a slavei, care nu se veștejește”, cum spune imnograful. „Muceniță de bunăvoie te-ai arătat, Ecaterino prea lăudată, mustrând cu putere pe tiran și ai arătat cumplită nebunia mulțimii dumnezeilor, cu luminarea cunoștinței de Dumnezeu surpând și cu dumnezeiescul har. Pentru aceasta, ca pre o muceniță și ca o fecioară fără prihană,Hristos te-a încununat, Mântuitorul sufletelor noastre”.

Și ne întrebăm, ce fel și de ce formă este coroana slavei cu care a fost încununată Sfânta Ecaterina? Această cunună a slavei lui Dumnezeul, Mântuitorul nostru Hristos, nu este alta decât participarea celor drepți la schimbarea la față a lui Iisus Hristos, în timpul căreia chipul Lui a strălucit ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina (Mat. 17: 2).

Cu alte cuvinte, prea-lăudata Ecaterina, ca ucenică a lui Hristos, a fost  găsit vrednică de vederea slavei lui Dumnezeu, de aceea „veselești acum cu cetele îngerești, cu care strigi neîncetat. Preoți binecuvântați, noroade preaînălțați pre Hristos în veci”, spune imnograful. Iar în rugăciunea Sa, Iisus Hristos se roagă lui Dumnezeu Tatăl pentru Sine, pentru ucenicii Săi Apostolii și pentru toți cei care cred în El spunând: „Părinte, voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii” (Ioan 17:24).

Interpretând cuvintelor Domnului „ ca să vadă slava mea” (Ioan 17:24), Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Nu va fi cu putință nici pentru profani și păcătoși, nici pentru cei care necinstesc Legea să vadă slava lui Hristos, ci [ va fi cu putință] doar celor drepți și celor buni. Și știm acest lucru de la proorocul care spune „Dacă de cel fără de lege ne este milă, el nu mai învaţă ce este dreptatea …Să nu mai fie pe pământ cei fără de lege şi să nu mai vadă slava Celui Preaînalt” (Isaia 26:10 ). Și, de asemenea, în predica din Evanghelie a Mântuitorului nostru Hristos; „Fericiți cei curați cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5: 8)

Această curăție a inimii a făcut din Sfânta Fecioară Maria un vas ales al Duhului Sfânt, prin care ea a devenit Maica lui Dumnezeu Cuvântul și a Mântuitorului nostru Hristos, Care S-a născut din sângele Său curat în peștera din Betleem.

Sfânta noastră Biserică ne pregătește pentru acest eveniment mare și de necuprins cu mintea, taina Purtării de grijă a lui Dumnezeu, a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, pentru a sărbători, luând seama la predica Sfântului Pavel: „Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat”(Galateni 3: 26-27).

Hristos, iubiți frați și surori, este lumina lumii și Soarele neprihănirii, de aceea noi, care purtăm numele Lui, suntem chemați să punem îmbrăcămintea luminii Soarelui dreptății, care este Hristos. Să ne pregătim apoi, pentru ca Soarele neprihănirii și lumina cunoașterii să intre în peștera sufletelor noastre.

La aceasta suntem chemați și de sărbătoarea de astăzi a Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina, și a Sfântului Mare Mucenic Mercurie, pentru a îi urma, trăind o viață în Hristos în curăție în toate chipurile; și ca să spunem împreună cu Sfântul Pavel; „Sunt răstignit cu Hristos: totuși trăiesc; totuși nu eu, ci Hristos trăiește în mine” (Galateni 2:20). Amin! La mulți ani și un Crăciun binecuvântat! ”

Sfânta Liturghie a fost urmată de binecuvântarea apei pentru noile săli ale parohiei, în timp ce Egumenul și Sinodul au oferit o masă Preafericitului, care a oferit, la rândul său, o Cruce pentru Arhimandritul Galaction.

2.La Sfânta Mănăstire închinată Sfintei Ecaterina din Orașul Vechi, la o aruncătură de piatră de la Patriarhie, cu Vecernia după-amiază și Sfânta Liturghie în dimineața sărbătorii, condusă de Preasfințitul Arhiepiscop Dimitrie al Lyddei, având drept împreună-slujitori pe Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei și alți preoți. Răspunsurile la strană au fost date de monahul Rafael, la slujbe participând numeroși credincioși locali și pelerini.

După Sfânta Liturghie, starețul, arhimandritul Ștefan, a oferit o agapă.

3. La Sfânta Mănăstire Sf. Ecaterina din Sinai, unde se păstrează sfintele ei moaște.

Pentru această sărbătoare, o delegație a fost trimisă de la Patriarhie, condusă de ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei. Delegația a sosit în seara de dinainte, a participat la Vecernie și la Sfânta Liturghie în priveghere de toată noaptea, și s-a întors la Ierusalim duminică seara.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/iWoj8iIe2aY

Vineri, 9/22 noiembrie 2019, în jurul orei 10.30, a avut loc Doxologia în Biserica Învierii cu ocazia celei de a 14-a aniversări a alegerii și întronării Preafericitului Patriarh Teofil al Ierusalimului.

Slujba Doxologiei a fost condusă de Preafericirea Sa împreună cu care au slujit Arhierei și Ieromonahi Aghiotafiți, preoți arabi, diaconi și monahi din tot cuprinsul Patriarhiei. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Hristos Sofianopuolos, și au luat parte credincioși din Ierusalim și din alte comunități de credincioși arabi, precum și pelerini.

După Doxologie, în sunetul clopotelor Bisericii Învieri, Sinodia Patriarhală a urcat la Patriarhie.

Aici Preasfințitul Aristarh Arhiepiscopul Constantinei și Secretar General, a adresat un discurs Preafericitului:

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Se bucură cu bucurie mare și se veselește astăzi Maica Bisericilor de acest eveniment foarte însemnat și plin de bucurie al alegerii și întronării Preafericirii Voastre pe slăvitul Tron al Sfântului Iacov Ruda Domnului, primul Ierarh al Ierusalimului.

Acest eveniment a avut loc în urma luptelor pline de devotament ale Frăției Aghiotafite pentru păstrarea status-quo-ului Sfintelor Locuri și, mai ales, al Cetății Vechi a Ierusalimului, status quo care a fost subminat de unele înțelegeri ilegale ce urmăreau ipotecarea și vânzarea averii ei, de o neprețuită valoare. Pentru aceste strădanii, în urmă cu 14 ani, în 2005, Frăția, prin votul comun și unanim al Sfântului Sinod care o reprezintă, „a pus în sfeșnic”, adică V-a ales pe Preafericirea Voastră ca vrednic Arhipăstor și cârmaci al corabiei străvechii Biserici a Ierusalimului. Alegerea și Întronarea Preafericirii Voastre la care au participat toate Bisericile Ortodoxe ale lui Dumnezeu și au fost recunoscute de guvernele locale, a risipit năpasta, care a zguduit, dar nu a scufundat corabia Bisericii Ierusalimului, și a întărit încheieturile trupului tainic al ei întru legătura păcii.

Așadar, potrivit cu vrednicia acestui eveniment, am prăznuit astăzi prin Doxologie de mulțumire, cu participarea a numeroși monahi, clerici și credincioși în Preasfânta Biserică a Învierii. Acum, în această sală istorică a Patriarhiei, adresăm Preafericirii Voastre cuvenita laudă pentru toate cele „cinstite, drepte și cuviincioase” ce le-ați săvârșit pentru Sfintele Locuri de închinare, pentru Obște și pentru cei pe care îi păstoriți.

Mai ales, în ceea ce privește Locurile de închinare, Preafericirea Voastră, cu vreme și fără vreme, prin cuvânt și faptă, cu orice prilej, ați subliniat faptul că acestea constituie deosebita binecuvântare, semnul caracteristic și privilegiul incontestabil al Bisericii Ierusalimului, ca locuri ale arătării lui Hristos Dumnezeu. De aceea misiunea Obștii este a le păstra și a le sluji ca spații liturgice vii spre povățuirea și sfințirea pelerinilor bine-credincioși care în număr mare vin să le viziteze. Aceste Sfinte Locuri, care sunt o moștenire nu numai a Obștii, ci și a neamului nostru, au fost restaurate, precum Edicula Sfântului Mormânt, acoperișul Bisericii din Betleem, și Sfânta Mănăstire a Cinstitului Înaintemergător de la Iordan. De asemenea urmează a se restaura Peștera din Betleem, care L-a primit pe Dumnezeu.

Cu dârzenie au fost apărate de uneltiri drepturile noastre, precum dreptul prezenței unui al doilea paznic al nostru înăuntrul Ediculei Sfântului Mormânt pentru primirea Comunității copte și siriene după Sfânta Liturghie din noaptea Învierii și dreptul nostru de a Înălța Sfânta Cruce în locul unde a fost găsită, în ciuda împotrivirilor armenilor.

Interesul viu al Preafericirii Voastre față de credincioșii greco-ortodocși vorbitori de limba arabă și urmărirea atentă a problemelor care îi privesc s-a arătat și în această perioadă prin însemnata contribuție financiară a Patriarhiei adusă pentru finalizarea Bisericii Nașterii Maicii Domnului a Comunității Sahnin, căreia i-a fost oferit un iconostas pictat și sculptat în lemn, lucrat în Cipru, precum și prin ajutorul acordat Bisericii Sfinților Constantin și Elena a Comunității Kufr Smea din regiunea Akkra, Bisericii de curând sfințite a Cuviosului Sava cel Sfințit din Comunitatea Iafat Nasra de lângă Nazaret și Bisericii Sfântului Moise Etiopianul a Comunității Neapoli din Samaria.

În ceea ce privește relația cu celelalte Biserici Ortodoxe surori, Preafericirea Voastră a depus numeroase eforturi pentru a păstra conlucrarea și unitatea în Hristos, la care îndeamnă tradiția Bisericii noastre Ortodoxe, promovând dialogul cu înțelegere și moderație, ca mijloc de rezolvare a problemelor inter-ortodoxe ce se ivesc în orice vreme. Respectând această poziție, Biserica Ortodoxă soră a Rusiei v-a înmânat distincția „pentru deosebita contribuție la consolidarea unității popoarelor Ortodoxe, întărirea și promovarea valorilor creștine, în comuniune cu Patriarhul Alexie al II-lea în anul 2018”, cu ocazia vizitei în Moscova care a avut loc ieri, în cadrul căreia v-ați întâlnit cu Excelența sa Președintele Rusiei domnul Putin căruia i-ați cerut sprijinul pentru creștinii din Țara Sfântă și Orientul Mijlociu.

Fără îndoială, epicentrul strădaniilor și lucrărilor Preafericirii Voastre a fost, încă de la început, păstrarea, cu orice chip, a status-quo-ului Vechii Cetăți a Ierusalimului, care își are temeliile în Sfânta Scriptură și este recunoscut la nivel internațional. Acest status quo este încălcat și schimbat în cazul în care sunt considerate valide convențiile lipsite de transparență și dreptate și pricinuitoare de pagube economice, cu privire la închirierea pe termen îndelungat a hotelurilor de la poarta lui David care sunt proprietate a Patriarhiei. Pentru anularea acestor convenții Preafericirea Voastră ați lucrat intens spre sensibilizarea și mobilizarea unor persoane și organizații influente atât în străinătate cât și aici. Vrednic de pomenire este evenimentul care a avut loc în luna iulie a acestui an la inițiativa Preafericirii Voastre și anume organizarea de către Patriarhia noastră a unui marș al păcii la care au luat parte toate Bisericile locale. Acest marș s-a oprit la Poarta lui David în fața hotelurilor Imperial și Petra și s-a făcut rugăciune citindu-se mesajul care de acolo s-a răspândit la nivel internațional și prin care se cerea păstrarea Porții lui David, care de-a lungul veacurilor a fost folosită ca acces către sediile Bisericilor aflate în Vechea Cetate, precum și drept cale de trecere a pelerinilor creștini către Sfântul Mormânt.

Încurajați de aceste reușite, Preafericite Patriarh, și sincer bucurându-ne împreună cu Preafericirea Voastră, noi, Părinții Aghiotafiți, vă suntem alături în această luptă pentru izbânda, cu ajutorul lui Dumnezeu, a tuturor inițiativelor pe are le-ați luat și pentru realizarea tuturor proiectelor Voastre spre binele Obștii noastre și al Sfintei Biserici a Sionului.

Ridicând paharul, Preafericite, în numele Sfântului Sinod și a celorlalți Părinți Aghiotafiți, Vă urez ani cât mai mulți, cu sănătate, bucurie, pace și bună stare plini de putere și întărire de la Dumnezeu, pentru ca mereu să sporiți și să îmbogățiți misiunea patriarhală ce Vi s-a încredințat de către dumnezeiasca Pronie spre folosul și lauda neamului binecuvântat al elino-ortodocșilor și spre slava Dumnezeului nostru cel în Treime mărit.

De asemenea, au ținut cuvântări Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sofianopulos, și reprezentanți ai Bisericilor Ortodoxe, ai Patriarhiei Moscovei și ai Patriarhiei României.

Acestora Preafericitul le-a răspuns prin această cuvântare:

Excelența Voastră Domnule Consul General al Greciei,

Cinstiți și Sfințiți Părinți și Frați,

Iubiți credincioși,

Evlavioși pelerini,

„Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domului nostru Iisus Hristos Cel Ce, întru Hristos, ne-a binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească” (Efeseni 1, 3).

Biserica descoperită în locul „odihnei” (cf. Psalmul 131, 14) și „locuinței” (cf. Psalmul 131, 16) lui Dumnezeu Cuvântul Cel Ce S-a întrupat și S-a făcut om, adică Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, se bucură astăzi la plinirea a paisprezece ani de slujire și ocârmuire a Smereniei Noastre de la luarea sorțului acestei slujiri (cf. Fapte 1, 15) a Tronului apostolic și patriarhal al Sfântului Iacov Ruda Domnului și primul Ierarh al Ierusalimului.

Acest eveniment sfânt și bisericesc are o deosebită și esențială însemnătate pentru trupul tainic al lui Hristos care rămâne în veci, adică Biserica, pe de o parte, și poporul care se află în lume, pe de altă parte. Trebuie menționat că mădularele credincioase ale Bisericii, potrivit dumnezeiescului Pavel, sunt numite „împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19) și „pe pământ petrec, dar în cer locuiesc”, potrivit Epistolei lui Diognet (EPE, vol II, p. 253).

De aceea am venit în Preasfânta Biserică a Învierii,  însoțiți de cinstiții membrii ai Obștii noastre Aghiotafite, unde am înălțat Doxologie de mulțumire către Dumnezeu Cel în Sfânta Treime slăvit „prin Iisus Hristos Căruia Îi este slava și stăpânirea în vecii vecilor” (1 Petru 4, 11).

Aniversarea de astăzi a paisprezece ani de la întronare nu se referă la nevrednicia noastră, ci la Biserica întemeiată pe sângele izbăvitor al Mântuitorului nostru Hristos. „Nimeni nu poate pune altă temelie, decât cea pusă, care este Iisus Hristos” (1 Corinteni 3, 11), după cum propovăduiește Sfântul Pavel. Potrivit Sfântului Ignatie al Antiohiei, tronul „apostolic” și „episcopal” al Bisericii constituie un loc al lui Dumnezeu: „Întâi-stătătorii Episcopi în locul lui Dumnezeu și preoții în locul adunării Apostolilor și ai diaconilor… cărora li s-a încredințat slujirea lui Iisus Hristos” (Epistola către Magnezieni 6).

Slujirea noastră patriarhală, monahală și pastorală de până acum pe tronul arhieresc și apostolic al Sfântului Iacov Ruda Domnului, adică al Bisericii Sionului, a avut un singur scop: păstrarea tezaurului credinței sănătoase predate de Apostoli, învățarea dreaptă a cuvântului adevărului și, mai ales, grija pentru turma creștinilor încredințată nouă, potrivit învățăturii înțeleptului Pavel care zice: „Și El a dat pe unii apostoli, pe alții prooroci, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, spre desăvârșirea sfinților, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos” (Efeseni 4, 11-12).

Pe de altă parte, scopul nostru a fost păstrarea Sfintelor Locuri, ca locuri ale slujbei cuvântătoare unde sute de pelerini din toate colțurile lumii vin să se odihnească duhovnicește, ascultând de Psalmistul care spune: „În ce chip dorește cerul izvoarele apelor, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu” (Psalmul 41, 1-2).

Este de prisos a spune că paza Sfintelor Locuri, a privilegiilor imprescriptibile și a drepturilor de stăpânire ale neamului drept credincios și împărătesc al Creștinilor Elino-Ortodocși, constituie o datorie sfântă a misiunii sale ab antiquo în Țara Sfântă. De aceea sunt depuse toate eforturile posibile la nivel politic, diplomatic, local și internațional, ca să fie respectat regimul inter-cultural și inter-religios, stabilit în urma unor convenții internaționale, care privește atât Sfintele Locuri ce țin de Sfânta Scriptură, cât și Sfânta Cetate a Ierusalimului, care constituie în sine un loc de închinare pentru întreaga lume.

De asemenea, ascultând de îndemnul Lui Pavel cel de Dumnezeu insuflat: „Silindu-vă să păziți unitatea Duhului, întru legătura păcii” (Efeseni 4, 3), nu am irosit niciun efort pentru a lucra cu toată smerenia spre a păzi unitatea Bisericii Ortodoxe, Una Sfântă Sobornicească și Apostolească, „păstrând taina credinței în cuget curat” (1 Timotei 3, 9).

Spunem aceasta pentru că Ierusalimul și, prin urmare, Biserica Ierusalimului, fiind cea dintâi născută și izvorul nesecat al sângelui dreptății cel din Răstignire, al păcii și al vieții fără de moarte, adică al lui Hristos, constituie punctul de referință al împăcării noastre a tuturor, după cum propovăduiește Apostolul Pavel: „Căci dacă, pe când eram vrăjmași, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcați fiind, ne vom mântui prin viața Lui” (Romani 5, 10).

Această Aniversare a paisprezece ani de la întronare a Smereniei Noastre ne cheamă „nu spre lauda celor făptuite de noi, ci spre lauda în Hristos”. „Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conștiinței noastre” (2 Corinteni 1, 1). Această mărturie a conștiinței noastre invocând-o, să nu încetăm a făptui lucrarea cea bună în via lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, adică în Biserica Lui, ascultând cuvintele Domnului: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16).

Pentru buna-vestire a acestei mărturii a luminii lui Hristos și a slavei lui Dumnezeu Tatăl, care se revarsă din sângele apostolic și mucenicesc al tronului arhieresc al Sfântului Iacov Ruda Domului, avem împreună-mărturisitori și împreună-lucrători cu noi pe cinstiții și iubiții noștri Părinți și Frați Aghiotafiți, Arhierei, Ieromonahi, Diaconi și Monahi care s-au dedicat cu sufletul și cu trupul acestei sfinte misiuni a noastre.

Să-L rugăm, dar, pe Dumnezeu, Părintele luminilor și al adevărului, „să îndrepte pașii noștri spre lucrarea poruncilor Sale”, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria și ale celui între Sfinți Părintele nostru Nectarie al Pentapolei. Harul Preasfântului și de Viață primitorului Mormânt al Celui înviat din morți, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, să ne întărească pe toți spre slujirea Sfintelor Locuri, precum și spre păstorirea turmei noastre Creștine bine-credincioase.

De asemenea, cerem putere de sus, harul Sfântului Mormânt, răbdare și toată binecuvântarea de la Dumnezeu pentru  toți cei care s-au rugat împreună cu Noi și au cinstit prin prezența lor această Aniversare a Întronării. Adresăm calde mulțumiri celor care ne-au ținut cuvântări: Preasfințitul Aristarh, Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General, care a vorbit în numele membrilor Sfântului Sinod și al Frăției noastre Aghiotafite, Excelența Sa domnul Hristos Sofianopoulos, Consulul Greciei, Preacuviosul Arhimandrit Dometian, reprezentat al Sfintei Biserici surori a Rusiei, care Ne-a transmis urările Preafericitului Patriarh Chiril al Moscovei, Preacuviosul Arhimandrit Teofil, reprezentat al Sfintei Biserici surori a României, care Ne-a transmis urările Preafericitului Patriarh Daniil al României, Preasfințitul Mitropolit al Nazaretului Chiriac, care a vorbit în numele credincioșilor Noștri din Nazaret, Preasfințitul Arhiepiscop Damaschin al Ioppei, care a vorbit în numele credincioșilor Noștri din Ioppe, Preacucernicul părinte Haralambie Badur, care a vorbit în numele Bisericii Sfântului Iacov, Preacuviosul Arhimandrit Artemie și Părinții Alexandru și Igor, care au vorbit în numele comunității ruse din Ber-Șeba de curând înființate, Preasfințitul Arhiepiscop Hristofor al Kiriakupolei, care a vorbit în numele credincioșilor Noștri din Iordania și în numele cinstitului Guvern al Regatului Hasimit al Iordaniei, preastimatul domn Ode Kauas, Director General al Epitropiei pentru Studii din Palestina, Preacucernicul Părinte Bulos, care a vorbit în numele Comunității din Bet Jala, și prea iubitul Părinte Iconom Sava, care a vorbit în numele Comunității din Satul Păstorilor, stimații domni Abu Aeta și Iusef Nasser, și toți cei care au luat parte la această aniversare a Întronării din acest an.

În sănătatea voastră a tuturor !

Din partea Secretariatului General

Sâmbătă, 3/16 noiembrie 2019, Patriarhia a sărbătorit praznicul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință în Sfânta lui Biserică din orașul Lidda.

În această zi Biserica prăznuiește mutarea Moaștelor Sfântului Gheorghe din cetatea Romei, unde a mucenicit în secolul al IV-lea, în orașul lui natal Lidda, precum și sfințirea Bisericii ridicate în cinstea lui de către Sfânta Elena. 

În această Sfântă Biserică, loc de închinare ce aparține Patriarhiei, a fost întâmpinat cu căldură de către cler Preafericirea Sa, Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, care a condus Sfânta Liturghie, avânt drept împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Damaschin Arhiepiscop al Ioppei, Preasfințitul Aristarh, Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General, și Mitropolitul Ilie al Filomiliei, precum și Ieromonahi Aghiotafiți și Arhidiaconul Marcu. A cântat în limba greacă domnul Vasilios Goțopulos în strana dreaptă și corul comunității în limba arabă în strana stângă. Au fost prezenți reprezentanți ai Ambasadei Greciei în Israel, Ambasadori ai Serbiei, Angliei, Rusiei și Georgiei, și au participat numeroși credincioși care s-au închinat la Mormântul Sfântului.   

Către aceștia Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Acestea vi le-am spus ca să nu vă smintiți. Vă vor scoate pe voi din sinagogi, dar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Și acestea le vor face pentru că nu au cunoscut nici pe Tatăl, nici pe Mine” (Ioan 16, 1-3), spune Iisus Hristos celor care cred în El.

Iubiți frați în Hristos,

Cucernici creștini și pelerini,

Sfânta pomenire a Sfințirii Bisericii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință în istorica și biblica cetate Lidda, precum și a aducerii cinstitelor sale Moaște, ne-a adunat pe toți aici pentru ca, euharistic, să Îl slăvim pe Domnul și Dumnezeul nostru, Cel Care l-a slăvit pe Mucenicul care a mărturisit Iubirea, L-a mărturisit pe Soarele adevărat al dreptății, pe Fiul Cel unul Născut, Domnul nostru Iisus Hristos. 

Sfântul Gheorghe s-a arătat unul dintre marii mucenici ai iubirii lui Hristos, făcându-se părtaș sângelui izbăvitor al lui Hristos cel din Răstignire și alăturându-se norului mucenicilor Bisericii (Cf. Evrei 12, 1).

Facem referire la Biserică, pentru că misiunea Bisericii în lume este desăvârșirea omului în Hristos. Această desăvârșire în Hristos este scopul, dar și așteptarea prietenilor lui Hristos și mai ales a Mucenicilor Lui. Și aceasta pentru că Dumnezeu Cuvântul Hristos este „Alfa și Omega, începutul și sfârșitul” (Apocalipsa 21, 6), adică mântuirea oamenilor, Cel Care „voiește să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4). 

Sfântul Gheorghe, fiind născut din părinți bine-credincioși (tatăl său era din Capadocia, iar mama din Palestina) și crescut după rânduiala bunei-credințe, adică în credința în Hristos, dorea să vină la cunoștința adevărului și tânjea după cetatea cerească și veșnică, ascultând de cuvintele dumnezeiescului Pavel: „Nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14). „Cetatea noastră este în ceruri de unde și așteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos, Care va schimba la înfățișare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale, lucrând cu puterea ce are de a-Și supune Sieși toate” (Filipeni 3, 20-21). 

De aceea, fiind luminat în cugetul lui de lumina Evangheliei slavei lui Dumnezeu (Cf. 2 Corinteni 4, 4), Gheorghe, cel mai mare comandant al oștirii romane, cel cunoscut pentru vitejia lui nebiruită, s-a înfățișat înaintea Senatului roman unde era prezent și împăratul Dioclețian, crunt prigonitor al Creștinilor, și cu îndrăzneală a mărturisit că este Creștin și L-a propovăduit pe Hristos ca Dumnezeu și Fiu al lui Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, Sfântul Gheorghe a mustrat atât rătăcirea idolilor mincinoși cât și cultul împăraților romani care se socoteau pe ei înșiși dumnezei și cereau supușilor lor să-i venereze. Gheorghe s-a arătat martor credincios al adevărului în Hristos, dar și al eliberării oamenilor de superstițiile idolești, după cum spune Proorocul și Împăratul David: „Mare este Domnul și lăudat foarte, înfricoșător este mai presus decât toți dumnezeii. Că toți dumnezeii neamurilor sunt idoli, iar Domnul cerurile a făcut” (Psalmul 95, 4-5).

Pomenirea Sfântului Gheorghe pe care o săvârșim astăzi nu se referă numai la spațiul și timpul istoric al activității lui, dar și la situația actuală a umanității și a lumii, despre care Sfântul Ioan Evanghelistul spune: „Știm că suntem din Dumnezeu și lumea întreagă zace sub puterea celui rău. Știm iarăși că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat nouă pricepere, ca să cunoaștem pe Dumnezeul cel adevărat; și noi suntem în Dumnezeul cel adevărat, adică întru Fiul Său Iisus Hristos. Acesta este adevăratul Dumnezeu și viața de veci” (1 Ioan 5, 19-20). Și adaugă: „Fiilor, păziți-vă de idoli” (1 Ioan 5, 21), adică de concepțiile idolatre despre Dumnezeu și de rătăciri.

Credința firească și spontană a Sfântului Gheorghe în Hristos Cel răstignit și înviat, precum și râvna lui cu adevărat dumnezeiască pentru învățătura Evangheliei lui Hristos arată că acesta a fost martor și apărător al dreptății în Hristos, după cum propovăduiește înțeleptul Pavel: „Căci dreptatea lui Dumnezeu se descoperă în ea din credință spre credință, precum este scris: Iar dreptul din credință va fi viu” (Romani 1, 17).

Această dreptate a dobândit-o Purtătorul de biruință Gheorghe care s-a făcut următor al lui Hristos în faptă și cuvânt, ascultând îndemnul Apostolului neamurilor Pavel: „Fiți următori ai mei, precum și eu sunt al lui Hristos” (1 Corinteni 11, 1).

După cum se știe, marele Pavel și-a încheiat propovăduirea și lucrarea sa apostolică în Roma unde mucenicește și-a dat sângele pentru dragostea lui Hristos.

Sfinții Mucenici ai Bisericii lui Hristos constituie ceata aparte și aleasă a Sfinților ei. Și aceasta pentru că, prin mărturisirea numelui lui Hristos ca Dumnezeu adevărat, au schimbat slava lumii acesteia al cărui chip trece (Cf. 1 Corinteni 7, 31) cu slava Domnului nostru Iisus Hristos „Care va schimba la înfățișare trupul smereniei noastre ca să fie asemenea trupului slavei Sale” (Filipeni 3, 21). 

Tâlcuind aceste cuvinte Sfântul Teodorit spune: „A zis să se facă trupul nostru asemenea trupului slavei Sale, nu după măsura (cantitatea) slavei, ci după felul (calitatea) ei. Căci și acesta va fi luminos”. Și, potrivit lui Eftimie Zigavinos: „Schimbarea trupului Sfinților Mucenici înseamnă trecerea de la stricăciune la nestricăciune și de la lipsa de slavă la slavă.”

 Iată deci de ce imnograful Sfântului Mare Mucenic Gheorghe cântă: „Cu șuvoaiele sângiurilor tale focul înșelăciunii ai stins, fericite, și îndrăzneala tiranului cu totul ai nimicit și pe Hristos ai slăvit, Gheorghe purtătorule de biruință; de aceea cununa nestricăciunii și a vieții ai primit din dreapta Celui Preaînalt”.

Toți cei care cinstim pomenirea celui prăznuit astăzi, Gheorghe cel viteaz între mucenici, vestitorul adevărului, apărătorul săracilor și doctorul celor bolnavi, să-l rugăm să se roage Domnului Dumnezeu pentru pacea sufletelor noastre și pentru liniște în această regiune a noastră plină de tulburări. Iar pe Fecioara Maria, Maica Domnului, Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu să o rugăm să mijlocească la Fiul și Dumnezeul ei, Domnul nostru Iisus Hristos, ca să călăuzească pașii noștri la limanul mântuirii și la lumina neînserată care luminează sufletele Sfinților Mucenici și, mai ales, al Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință. Amin.

Întru mulți ani!

După Sfânta Liturghie, Egumenul, Arhimandritul Nicodim, cel care cu pricepere a restaurat catapeteasma Bisericii, a oferit o agapă la Stăreție și a oferit o masă la sediul Comunităţii.

httpv://youtu.be/4lLv3Otg0ZY

Miercuri dimineață, 24 octombrie / 6 noiembrie 2019, Preafericirea Sa și Părintele nostru Patriarhul Teofil al Ierusalimului s-a adresat Întrunirii „Majma” a Bisericii Anglicane din Ierusalim și Orientul Mijlociu, care a avut loc la Hotelul Bristol din Amman, la invitația și primirea călduroasă a Preasfințitului Episcop Suheil Dawani, cu următorul discurs, în limba engleză:

„Preasfințite Arhiepiscope Suheil,

Sfințiile Voastre,

Preasfințiile Voastre,

Dragă Părinte Hosam,

Cuvioși Părinți,

Surori și frații,

Vă salutăm, dragă Părinte Arhiepiscop Suheil, salutăm clerul și poporul vostru, adunați aici la sinodul vostru anual. Suntem alături de voi pentru a-i întâmpina pe oaspeții distinși ai comunității anglicane din întreaga lume.

Am dori să ne folosim de această ocazie în primul rând pentru a sublinia importanța relației care există între Biserica Ortodoxă și Comunitatea Anglicană, în special între Patriarhia Ierusalimului și Dioceza Episcopală a Ierusalimului și a Orientului Mijlociu. Inutil să spun, această relație a dat multe roade de-a lungul anilor, și mai ales recent, întrucât am fost alături în fața provocărilor la adresa libertății și a drepturilor Bisericii din regiunea noastră.

Vă mulțumim, dragă părinte Arhiepiscop Suheil, pentru solidaritatea și tăria scopului vostru și mulțumim Atotputernicului Dumnezeu pentru binecuvântările de care ne bucurăm în strânsa noastră colaborare.

De asemenea, aducem un omagiu astăzi Majestății Sale Regele Abdullah al II-lea al Regatului Hașemit al Iordaniei, unde ne bucurăm de libertatea de a ne aduna din toată regiunea noastră și unde Maiestatea Sa, Custodele Locurilor Sfinte Musulmane și Creștine din Țara Sfântă, asigură libertatea religioasă și susține drepturile istorice ale Bisericii și garanția prezenței creștine.

Ați ales ca temă „Devenirea unei jertfe vii” (Romani 12: 1) și acesta este un subiect oportun pentru toți cei care numim Țara Sfântă și Orientul Mijlociu – leagănul creștinismului – casa noastră.

Nu putem înțelege sensul jertfei fără să ne referim mai întâi la jertfa Domnului nostru de pe Cruce. Vedem în această jertfă dumnezeiască puterea smereniei și înțelegem smerenia prin metanoia. Să ascultăm cuvintele Domnului: „N-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.” (Luca 5:32). Smerenia și metanoia sunt cheia mântuirii și fără ele nimic altceva nu este posibil. Cu cât suntem mai adânci formați în smerenie și metanoia, cu atât suntem mai disponibili pentru Dumnezeu ca aceia care ne putem oferi pe noi înșine în angajament de jertfire și slujire a celorlalți.

După cum ne învață Părinții Bisericii, jertfa are multe expresii. Există jertfa de te dărui în slujire altora. Există jertfa care este mucenicia conștiinței. Există jertfa unui angajament costisitor. Sfântul Ioan Gură de Aur spune; „După cum citim în cuvintele Sfântului Pavel, jertfa noastră este una vie, sfântă și plăcută lui Dumnezeu”. Sfântul Ioan Gură de Aur subliniază că nu trebuie să ne gândim la jertfă ca la sacrificarea trupurilor noastre, ci ca la respectarea poruncilor Domnului, care duc la mântuirea și îndumnezeirea noastră.

Jertfa poate fi personală și poate fi la nivel de grup, dar nu înseamnă niciodată renunțarea la integritatea noastră, căci actele noastre personale și de grup de jertfă trebuie să fie înțelese în și prin Hristos.

Trebuie avut în vedere faptul că scopul Bisericii este tocmai vocația jertfei și, de aceea, Biserica este și ar trebui să fie un semn și o inspirație pentru conducerea politică și civică, întrucât vedem conflicte în întreaga lume, unde dezordinea și confuzia sunt o experiență umană atât de comună. În acest context, considerăm rolul și responsabilitatea noastră ca lideri spirituali și preoți. Căci cheia promovării valorilor amenințate ale Bibliei, valori precum pacea și dreptatea, este tocmai această tendință kenotică și această kenoză trebuie să înceapă cu noi înșine. Știm că nu putem cere jertfa de la altcineva; nu putem trăi decât noi înșine calea jertfitoare a lui Hristos, astfel încât Biserica să fie un adevărat far de lumină și speranță. Noi trebuie să fim noi înșine un exemplu – așa cum spune Sfântul Pavel: „Fiţi următori ai mei, precum şi eu sunt al lui Hristos” (1 Corinteni 11: 1).

A fi următori ai lui Hristos este într-adevăr o lucrare de jertfă, iar creștinii care se confruntă zilnic cu necazuri și persecuții ar trebui să rămână fermi în această vocație, deoarece „cetatea noastră este în ceruri, de unde şi aşteptăm Mântuitor, pe Domnul Iisus Hristos”(Fil. 3:20). După cum spune Domnul nostru, „ Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă” (Mat. 10:28).

Vă mulțumim pentru invitația amabilă de a fi alături de dumneavoastră. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragă Părinte Arhiepiscop Suheil, și pe toți slujitorii buni din via Domnului, adică clerul și oamenii voștri, în timp ce căutați să trăiți mai profund misterul vieții jertfelnice a lui Hristos în viața voastră”.

Din partea Secretariatului General