În seara de vineri a primei săptămâni a Postului, s-a citit Starea Întâi a Acatistului Buneivestiri la Biserica Sfântului Mormânt, ca parte a Slujbei Pavecerniței Mici și a Canonului Acatistului.

Această slujbă smerită a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, care a intrat în Biserica Sfântului Mormânt însoțit de Părinții Aghiotafiți. După Condacul Acatistului și tămâierea, după ordinea din Tipic, Preafericitul a citit Starea Întâi a Acatistului Buneivestiri și înainte de sfârșitul slujbei a ținut următoarea predică:

„Porunca cea tainică cunoscându-o, cel fără de trup îndată a venit  în cortul lui Iosif, zicând celei neispitite de nuntă: Cel ce a plecat cerurile prin pogorârea Sa, fără schimbare în tine se face încăput, pe Care și văzându-L în pântecele  tău, chip de rob luând, de uimire mă cuprind, strig ție: Bucură-te, Mireasă nenuntită!” povestește Sfânta Biserică în cântare.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cucernici creștini și pelerini

Iată, „venit-a postul, maică curăției, cea care învinovățește păcatul și este vestitoarea pocăinței, purtarea îngerilor și mântuirea oamenilor”, spune Sfântul Teodor Studitul (Triodul, luni din săptămâna întâi, stihira de la Stihoavnă).

Într-adevăr, mântuirea noastră, a oamenilor, este nedespărțită de postul trupesc și spiritual. Și postul este inseparabil de marea taină a Purtării de grijă a lui Dumnezeu, și anume a lui Dumnezeu Cuvântul și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care a primit forma unui slujitor în pântecele Pururea Fecioarei Maria, Maica Domnului.

De aceea, Sfânta noastră Biserică ține Slujba Acatistului Buneivestiri în mod festiv în timpul Postului Mare. Conținutul Acatistului se referă la taina de necuprins în cuvinte a  bunăvoirii lui Dumnezeu și a împăcării Sale dumnezeiești (Romani 5:10), ceea ce înseamnă că se referă la întruparea lui Hristos, Dumnezeu Cuvântul, din trupul curat al Pururea Fecioarei Maria, după cum afirmă foarte clar Sfântul Andrei Criteanul: „Sărbătorim unirea lui Dumnezeu cu oamenii, îndumnezeirea firii omenești, reforma omenirii noastre, schimbarea noastră în bine, ridicarea noastră și înălțarea la cer”.

Acesta este scopul rugăciunii și al pocăinței din timpul Postului Mare, pentru „îndumnezeirea chipului pe care l-am primit”, pentru care Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: „Căci ceea ce nu s-a primit este nevindecabil; dar cel care este unit cu Dumnezeu, acela poate fi mântuit ”.

Și ne întrebăm: ce înseamnă „pe care l-am fost primit”? Nu este altceva, dragii mei, decât firea noastră omenească, prin păcat căzută și rănită, natura umană pe care „Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos, a transformat-o în Sine, și anume, a vindecat-o în Sine, redându-i [firii noastre omenești] primul dar de a fi „după chipul”, care a fost prima cinste pe care omul a pierdut-o prin nepăsarea strămoșilor noștri, după cum spune Sfântul Andrei Criteanul.

Taina mântuirii omului este datorată contribuției de nedescris și de necuprins în cuvinte  a Preasfintei Născătoare Maria și recunoștința Sfintei noastre Biserici i se adresează ei.

Prin urmare, să ascultăm, în legătură cu acest eveniment, interpretarea Sfântului Ioan Gură de Aur, despre relatarea Sfântului Luca Evanghelistul despre Fecioara Maria:

 „Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret… iar numele fecioarei era Maria” (Luca 1:26-27), și a primit o astfel de poruncă de la Dumnezeu: „Du-te la Fecioara Maria. Du-te la orașul viu despre care proorocul a spus: „Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu” (Ps. 86:2). Du-te la raiul logic, du-te la poarta care este la răsărit (Iezekiel 40:6, 22:40), du-te la sălașul vrednic al Cuvântului meu (Ps. 32:14)…., du-te și salut-o pe Maria cu aceste cuvinte „Bucură-te, ceea ce ești plină de har” (Luca 1:28), ca să pot avea mila asupra Evei care a căzut”. Iată, prin urmare, de ce imnograful Bisericii exclamă: „Bucură-te, cea prin care răsare bucuria; bucură-te, cea prin care piere blestemul” și „Bucură-te, scara cerului, prin care S-a pogorât Dumnezeu. Bucură-te, pod, care treci la cer pe cei de pe pământ”.

Sfânta Biserică, dragii mei frați și surori, este Corabia mântuirii noastre, și anume a vindecării și libertății în Hristos. Crucea lui Hristos și Patimile Sale pe Cruce sunt scara cerească prin care Dumnezeu S-a smerit în Iisus Hristos, „ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Fil. 2:8). Mai mult, Crucea lui Hristos este puntea prin care suntem duși de la moartea patimilor, a stricăciunii și a păcatului acestei lumi, la viața nemuritoare și veșnică, și anume la învierea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Prin urmare, să o rugăm pe Maica Domnului ca, prin mijlocirea ei, să putem fi socotiți vrednici de a ajunge la sfârșitul perioadei Postului Mare și de a ajunge la Învierea în slavă a lui Hristos, în Care și prin Care vom fi înviați și noi. Amin.”

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/s6_sgGB-UZI

Duminică, 3/16 februarie 2020, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului Simeon primitorul de Dumnezeul la Sfânta Mănăstire închinată lui, care se află în Noul Ierusalim, lângă Sfânta Mânăstire a Sfintei Cruci și lângă Knessetul evreiesc.

În această veche Mănăstire, unde se află Mormântul Sfântului Simeon, s-a slujit Vecernia sărbătorii după-amiaza, în ajun, de către Arhimandritii Matei și Ieronim și Sfânta Liturghie în dimineața sărbătorii, condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Metodie al Taborului, ÎPS Mitropolit Pantelimon de Xanthi din Biserica Greciei și ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, Ieromonahi aghiotafiți și preoții vorbitori de limba arabă. Răspunsurile la strană au fost date de domnul Vasilios Gotsopoulos, la slujbă participând creștini ortodocși și pelerini din Grecia, Rusia și România, precum și membri ai consulatului grec din Ierusalim.

Preafericitea Sa a citit următoarea predică în fața celor prezenți la slujbă:

„Bătrânul, văzând cu ochii mântuirea care avea să vină neamurilor, a strigat Ție: Hristoase Care vii de la Dumnezeu, Tu ești Dumnezeul meu”. (Doamne, când Bătrânul Simeon L-a văzut cu ochii lui pe Mântuitorul care venise pentru toți oamenii, a strigat: Hristoase, Tu ești Dumnezeul meu, Cel Unul născut din Dumnezeu Tatăl, spune Sf Cosma Melodul, Episcopul Maiumei).

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cucernici creștini și pelerini,

Harul Duhului Sfânt care l-a umbrit pe Sfântul Simeon, primitorul de Dumnezeu, ne-a adunat pe toți în acest loc Sfânt, unde se află Mormântul și Sfântul cinstit astăzi, pentru a sărbători în Euharistie Aducerea Domnului nostru Iisus Hristos la Templu, când Dreptul Simeon L-a primit în brațe.

Această sărbătoare a Întâmpinării Domnului este o proiecție a Crăciunului, întrucât Dumnezeu Cuvântul Care S-a întrupat din Pururea Fecioara și Născătoarea de Dumnezeu Maria, și S-a făcut om desăvârșit, urma întocmai și Legea Vechiului Testament, conform obiceiului vremii.

După Legea lui Moise, Domnul a spus: „Să-Mi sfinţeşti pe tot întâiul născut, pe tot cel ce se naşte întâi la fiii lui Israel, de la om până la dobitoc” (Ieșirea 13:2, 12-13). Și odată cu intrarea lor la Templu după împlinirea celor patruzeci de zile de la naștere, femeile care au adus pe lume copii trebuia să aducă jertfă „la ușa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat” (Levitic 12:6); iar dacă erau sărace, „două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot şi altul jertfă pentru păcat” (Levitic 12:8).

Iosif și Maica lui Iisus, „ Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc (Hristos) la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului” în Templul lui Solomon, unde dreptul Simeon L-a primit pe pruncul Iisus în brațe, după mărturia Sfântului Luca Evanghelistul (Luca 2:22-35).

Astăzi, Sfânta Biserică Ortodoxă și în special Biserica Ierusalimului cinstește și se închină soborului Sfântului și Dreptului Simeon, primitorul lui Dumnezeu și Sfintei Prorocițe Ana, pentru că dreptul și cuviosul Simeon L-a recunoscut Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu întrupat, prin puterea Duhului Sfânt. „Omul acesta (Simeon) era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului” relatează Sfântul Evanghelist Luca (Luca 2:25-26).

După cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, Bătrânul Simeon și Sf. Prorociță Ana au văzut puterea dumnezeiască în Hristos „ca lumina care luminează prin corpul uman”. Cu alte cuvinte, așa cum vedem lumina din felinar, tot astfel și cei cu inima curată văd și disting lumina dumnezeiască prin trupul lui Hristos. Și potrivit Sfântului Atanasie cel Mare, deși părea a fi un om normal, Dreptul Simeon era totuși un om cu un statut mai înalt în înțelegere. Orașul lui natal era Ierusalimul pământesc și vizibil, dar metropola lui era Ierusalimul cel ceresc.

Aceasta o arată în mod teologic imnul Sfântului Cosma Melodul, care spune: „Virtutea Ta, Hristoase, a acoperit cerurile, căci izvorând din Arca sfințirii Tale, din Maica Ta neprihănită, Tu ai apărut în templul slavei Tale ca un prunc în brațe, și întreaga lume s-a umplut de slava Ta”.

După cuvântul imnografului Cosma, Născătoarea de Dumnezeu Maria, fiind un nou cort „cu suflet și logică”, potrivit Sfântului Ioan Damaschin, a ținut în interiorul ei ca pe un făt „sfințirea”, respectiv „trupul sfânt al Domnului, care a fost sfințit și îndumnezeit de dumnezeirea pe care o avea înainte de a fi zămislit”. Prin urmare, „ieșind” din preacurata Sa maică, Hristos a apărut ca un prunc „în templul slavei” „fiind adus în brațele lor”. „Căci Dumnezeu fiind,” spune Sfântul Ioan Damaschin, „El se face om… și este purtat în brațele oamenilor ca prunc”.

Iar „brațele părintești” sunt cele ale Dreptului Simeon. Sf. Luca Evanghelistul spune că Simeon „L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,  Că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2:28-32).

Darul proorociei i-a înlesnit Sfântului Simeon să vadă dinainte că acest prunc, Hristos, urma să fie Mântuitorul întregii lumi, așa cum a spus Proorocul Isaia: „ Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu” (Luca 3:6). Și, după cuvântul Psalmistului: “Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa” (97:3).

Apostolul sărbătorii principale este legat de evenimentul sărbătorii de astăzi. „Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare” (Evrei 7:7), ne învață Sf. Pavel, referindu-se la întâlnirea Patriarhului Avraam cu Melchisedec, Regele Salemului și preot al lui Dumnezeu (Facere 14:18-20). Exact aceasta s-a întâmplat la întâmpinarea pruncului Hristos de către Bătrânul Simeon. Nepieritorul și Marele Arhiereu Iisus Hristos, ca prunc de patruzeci de zile, este întâmpinat de Bătrânul Simeon în templu și așa cum Avraam a fost binecuvântat de Melchisedec, tot astfel, Simeon este binecuvântat de Domnul când L-a primit în brațe (Luca 2:28).

Cu alte cuvinte, cuviosul Simeon și-a dat seama că acest prunc dumnezeiesc este deasupra lui, iar el mai jos, și bucurându-se a strigat: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace” (Luca 2:29).

Dacă dorim, iubiți frați și surori, să devenim părtași ai binecuvântării pe care a primit-o dreptul Simeon, ar trebui să avem ca prototip credința și dorința, împreună cu răbdarea pe care a avut-o, atunci când ne apropiem de Domnul slavei, și anume de Domnul nostru Iisus Hristos, în taina Sfintei Euharistii, prin care ne facem de-un trup și de-un sânge cu Dumnezeul și Mântuitorul nostru.

Și, împreună cu imnograful, să spunem: „Veniți cu cântări insuflate de Dumnezeu să mergem împreună să Îl întâmpinăm pe Hristos; și să-L primim pe El a Cărui mântuire  Simeon acum a văzut-o. Pe El L-a propovăduit David; despre El au vorbit Proorocii; Care S-a întrupat pentru noi, și Care a vorbit după Lege. Lui să ne închinăm”. Amin.”

După Sfânta Liturghie, renovatorul Sfintei Mănăstiri și al Bisericii, Bătrânul Arhimandrit Teodorit, a oferit o agapă soborului patriarhal la Egumenie și participanților la slujbă în curtea Mănăstirii.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Yhbu5jEw7UQ

Miercuri seara, pe 31 ianuarie / 12 februarie 2020, întâi-stătătorul MISSIEI Ruse, arhimandritul Alexandru, a sărbătorit aniversarea a 60 de ani.

Primul invitat printre alți oaspeți a fost Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, însoțit de Părinți aghiotafiți. El a adresat arhimandritului Alexandru următorul discurs:

 „Dragă Părinte Arhimandrit Alexandru,

Înalt Preasfințiile Voastre,

Sfințiile Voastre,

Dragi părinți,

Iubiți Monastici,

Membrii ai misiunii ecleziastice ruse,

Suntem încântați să profităm de această ocazie, dragă Părinte Arhimandrit Alexandru, pentru a vă oferi sincere salutări cu această ocazie binecuvântată a aniversării celei de-a șaizecea zi de naștere.

Vă suntem recunoscători pentru că ne-ați adunat pe toți aici la Misiunea Ecleziastică Rusă, pentru că această adunare reflectă peisajul multicultural, multi-etnic și multi-religios care se află în centrul adevăratei identități a acestui Oraș Sfânt al Ierusalimului și al Țării Sfinte. Într-adevăr, Misiunea Rusă însăși, care a sărbătorit 170 de ani de activitate acum doi ani, este o mărturie vie a acestui mozaic unic de culturi, etnii și tradiții religioase.

Nu considerăm această bogată diversitate ca un dat, și am dori să folosim de acest prilej pentru a ne exprima mulțumirile către dumneavoastră și către toți cei care lucrează la Misiunea Ecleziastică rusă pentru angajamentul dvs. față de misiunea noastră comună aici. Suntem profund conștienți de îngrijirea pastorală pe care o oferiți mănăstirilor Misiunii, precum și numeroaselor mii de pelerini care vin în Țara Sfântă din Biserica Ortodoxă Rusă și știm cât de profund oamenii cucernici din Biserica Rusă iubesc și se închină la Locurile Sfinte și mai ales la Sfântul Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos.

Așa cum spune Psalmistul,                                                                

Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au condus la muntele cel sfânt al Tău şi la locaşurile Tale (Psalm 42 : 3).

Așa că mulți urmează îndemnul duhului de a veni pe acest munte sfânt – la Ierusalim – care este casa spirituală a întregii omeniri.

Vă dorim, dragă Arhimandrite Alexandru, să aveți cea mai fericită zi de naștere și ne rugăm ca Dumnezeu să vă dăruiască mulți ani în slujba Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos, ca un succesor demn al predecesorilor voștri, care au slujit jertfelnic și au menținut legătura dintre dragostea lui Hristos și relația armonioasă dintre creștinii țărilor rusești și creștinii din Țara Sfântă.

Ca semn de rugăciuni și binecuvântarea noastră patriarhală, dorim să vă oferim această cruce pectorală.

Mulțumesc”.

Din partea Secretariatului General

Recepția anuală cu ocazia Anului Nou, pentru anul 2020, găzduită de primarul Ierusalimului, domnul Moshe Lion, a avut loc la Primăria Ierusalim, marți seara, pe 15/28 ianuarie 2020.

Pentru această recepție, Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei a a transmis mesajul Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil în fața primarului și a tuturor oaspeților, diplomaților, reprezentanților și șefilor comunităților de credință.

Reproducem mai jos mesajul, în limba română:   

“Domnule. Primar,

Stimați membri ai guvernului municipal,

Înaltpreasfințiile voastre,

Sfințiile voastre,

Dragi părinți,

Doamnelor și domnilor,

Vă salutăm Domnule Primar, cu cele mai bune urări pentru acest An Nou, când preluați frâiele importantei dumneavoastră sarcini administrative.

Cu administrația dvs., sperăm să inițiem o relație de înțelegere între Municipalitate și Biserici. Acesta este momentul pentru o direcție nouă și noi cadre pentru bunăstarea tuturor din orașul nostru. Căci cum spune psalmul : „Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună” (Psalmul 132).

Suntem încurajați de viziunea dvs. care cuprinde preocuparea pentru vitalitatea prezenței creștine înrădăcinate istoric în Orașul Sfânt și pentru capacitatea comunității creștine de a trăi și de a prospera aici. De asemenea, avem un angajament profund față de miile de pelerini care vin zilnic la Ierusalim, care sunt hrăniți de oaza spirituală care cuprinde Sfintele lăcașuri de cult și a căror prezență aici asigură întâlnirea umano-divină care dă respect reciproc și simbioză pașnică. Căci este scris: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Mat. 5 :9)

Întrucât ținem seama de bunăstarea Bisericilor și de prezența creștină aici, apelăm la înțelepciunea și puterica dvs. conducere, Domnule Primar, pentru a vă opune celor care vor să pună impozite municipale pe Biserici și proprietăților noastre, care sunt utilizate pentru slujirea noastră și slujirea comunității, așa cum ne-am opune unor astfel de taxe asupra oricărui alt grup religios. Astfel de demersuri de a impune aceste impozite noi și fără precedent subminează drepturile și privilegiile istorice și sacre ale Bisericilor, care au fost recunoscute de conducătorii și autoritățile succesive din această regiune.

Suntem, de asemenea, încrezători că veți fi ferm și hotărât în a sta alături de noi în eforturile noastre de a păstra caracterul creștin al Cartierului Creștin din Orașul Vechi și de a proteja „Calea Pelerinilor” către Sfintele Locuri, inclusiv spre Biserica Sfântului Mormânt. Protecția accesului în Cartierul Creștin este în primul rând protecția împotriva presiunii implacabile, a încălcării drepturilor și a încercărilor de preluare ale unor elemente radicale din societatea noastră, care amenință țesătura multiculturală și multi-religioasă a Orașului nostru Sfânt și prezența sa creștină istorică. Așa cum se spune în Psalmi, „pe cel ce iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său” (Psalm 10: 5).

Prin implicarea Bisericilor și luând în considerare preocupările și sensibilitățile noastre, nu veți diminua poziția autorităților locale și a altor comunități. Dimpotrivă, o astfel de înțelegere a misiunii Bisericilor în acest fel întărește doar caracterul spiritual și religios unic și vibrant al Ierusalimului.

Așadar, privind spre Anul Nou și spre administrația dvs. cu speranță și așteptare, dorim să vă asigurăm, Domnule Primar, de angajamentul nostru reînnoit față de dvs. și de autoritatea municipală, pentru a vă asigura că viața Orașului nostru rămâne înrădăcinată în identitatea noastră istorică, culturală și religioasă, astfel încât împreună să contribuim la păstrarea Ierusalimului ca far al coexistenței, păcii și reconcilierii, care la rândul său va asigura înflorirea întregului nostru popor, adică evrei, creștini și musulmani. .

Vă dorim, familiei și administrației voastre, un An Nou foarte fericit, binecuvântat și pașnic.

Mulțumesc.”                      

Din partea Secretariatului-General

Notă Alteței Sale Regale Prințul de Wales

cu ocazia vizitei sale

la Biserica Nașterii Domnului

Preafericitul Teofil III

Patriarhul Ierusalimului

Înălțimea Voastră Regală, este o mare onoare pentru noi să vă primim aici în Betleem, locul de naștere al Domnului nostru Iisus Hristos, locul care a adus pacea și dreptatea asupra întregii lumi.

Betleemul este într-adevăr un simbol al păcii aici, pentru creștinii și musulmanii care trăiesc ca o familie și o comunitate unită, iar Biserica este, de asemenea, locul care oferă reîmprospătare duhovnicească miilor de pelerini de toate credințele și de toate culturile și naționalitățile, fără discriminare.

Prezența Alteței Voastre aici este extrem de apreciată și îndrăgită în regiunea noastră, care se confruntă cu multe provocări, iar pelerinajul vostru aici este un semn tangibil al angajamentului vostru de a promova și susține pacea și justiția chiar în locul de naștere al păcii.

„Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!.”

(Luca 2.14)

Vă rugăm să ne permiteți să vă prezentăm, în numele comunităților bisericești din Țara Sfântă, această umilă binecuvântare.

Mulțumesc.

Discurs adresat Alteței Sale Regale Prințul de Wales

cu ocazia vizitei sale

la Biserica Nașterii Domnului

Preafericitul Teofil III

Patriarhul Ierusalimului

Alteța Voastră Regală,

Înalt Preasfințiile Voastre,

Preasfințiile Voastre,

Iubiți membrii ai Frăției noastre,

Cinstiți oaspeți,

Doamnelor și Domnilor,

Alteța Voastră Regală, vă întâmpinăm călduros la Betleem și la Biserica Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos și suntem încântați că sunteți în Țara Sfântă. Prezența voastră printre noi este o mare încurajare pentru popoarele din regiunea noastră și suntem profund recunoscători pentru atenția grijulie pe care o acordați în special bunăstării prezenței creștine de aici. Fie că ne întâlnim la Londra sau aici în orașul sfânt al Ierusalimului, suntem întotdeauna încurajați de angajamentul vostru.

După cum știți pe deplin, prezența creștină aici este o parte integrantă a țesăturii noastre sociale și este crucială în menținerea peisajului istoric multi-cultural, multi-etnic și multi-religios al Ierusalimului și al Țării Sfinte. Fără o comunitate creștină înfloritoare în Țara Sfântă, această regiune și-ar pierde caracterul esențial și nu ar mai fi pământul viu al întâlnirii divino-umane, la care prezența creștină este martor viu:

„Voi sunteţi sarea pământului; dacă sarea se va strica, cu ce se va săra?”

(Matei 5:13)

Comunitățile bisericești se confruntă fără îndoială cu provocări, iar șefii Bisericilor și ai comunităților creștine sunt uniți în opoziția noastră fermă împotriva acestei amenințări și am fost susținuți în acest sens de lideri la nivel local și din întreaga lume, atât din guvern, cât și din religie. Am avut un sprijin deosebit de puternic din partea guvernului Majestății Sale și a altor lideri politici britanici, precum și din partea Preasfinției Sale, dragul nostru frate, Arhiepiscopul de Canterbury.

Subliniind aceste provocări, trebuie să spunem, de asemenea, că toate autoritățile locale din Țara Sfântă au lucrat pozitiv cu noi pentru a ajuta la abordarea acestor amenințări și provocări și suntem foarte recunoscători tuturor celor care s-au alăturat acestui efort.

„Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.”

 (Matei 5:9)

Împreună cu celelalte Biserici și comunități creștine din Țara Sfântă, Patriarhia Ierusalimului este pregătită să se asocieze cu toate guvernele și oamenii de bună voință pentru a asigura bunăstarea tuturor popoarelor din regiunea noastră; căci aceasta este misiunea noastră pastorală încredințată nouă de Purtarea de grijă a lui Dumnezeu:

„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău …Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. 

                                                                                                            (Matei 22: 37-39)

Una dintre realizările proeminente ale sprijinului internațional în creștere pentru comunitatea creștină din Țara Sfântă este recenta înființare a Comunității Internaționale a Sfântului Mormânt [ICoHS].

„Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui”. 

(Matei 5:7)

Deși, în acest moment, această societate atrage membri și sprijin în mare parte din Regatul Unit și Statele Unite, noi sperăm la o reprezentare cu adevărat internațională în rândul membrilor. ICoHS este o societate ecumenică prin intenție, nefiind legată de nicio mărturisire, cu sprijinul activ, printre alții, al comunităților ortodoxe, romano-catolice, anglicane și protestante.

Aceasta este prima societate ecumenică de acest fel care a fost înființată din Țara Sfântă și este speranța noastră cea mai dragă că va fi o sursă majoră de bine, atât pentru apropierea creștinilor din diferite comunități în sprijinirea comună a prezenței creștine în Țara Sfântă și în consolidarea atenției internaționale asupra vieții și mărturiei comunității creștine de aici.

Inutil să spun, Alteța Voastră Regală, suntem profund conștienți de angajamentul vostru personal față de Țara Sfântă și față de Bisericile de aici care păstrează și apără locurile sfinte nu doar ca simple monumente ci ca lăcașuri de cult, și înțelegem că, pe lângă misiunea voastră oficială și regală, veniți aici și ca pelerin.

Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi  și Soarele dreptății să vă lumineze mintea și să vă încălzească inima.

Mulțumesc.

Din partea Secretariatului-General

Declarație cu privire la Forumul Mondial al Holocaustului, 23 ianuarie 2020

Preafericitul Teofil III, Patriarhul Ierusalimului

Îi jelim pe cei care au suferit și au murit atât de groaznic în Auschwitz-Birkenau și pe parcursul Holocaustului. Ne rugăm pentru mângâierea tuturor celor care au pierdut membri ai familiei din cauza acestor atrocități. Toți oamenii trebuie să ia seama la lecțiile de istorie și să stea tot timpul alături de semenii noștri de culturi, etnii și credințe diferite, pentru a le asigura libertatea și siguranța.

Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru cei ale căror vieți de astăzi sunt o victorie asupra răului inimaginabil al Șoahului. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru cei care au riscat tortura și moartea pentru a-i salva pe semenii evrei fără alt motiv decât pentru că era calea neprihănirii. Îl rugăm cu umilință pe Dumnezeu să ne dea ochii să vedem semințele nedreptății cum sunt semănate, și curajul de a acționa cu dreptate așa cum au făcut-o cei mai buni dintre noi .

Ce trebuie să învățăm din asta? Cu toții trebuie să rămânem vigilenți împotriva acestui rău și să învățăm generațiile viitoare adevărul profund, că Dumnezeu este reflectat în fiecare suflet uman, că fiecare om este prețios. Și totuși, sunt mai multe de spus. Cinstim amintirea celor care au murit pentru semenii lor urmând exemplul lor de dragoste și curaj, de milă și iertare. Dăm mărturie lumii prin iubirea pe care o manifestăm unii față de alții și față de vecinii noștri. Marile noastre responsabilități, date nouă de Dumnezeu, ne impun să luptăm pentru unitatea Trupului lui Hristos și ca un singur trup să ne îngrijim de semenii noștri ca de noi înșine.

Nu trebuie să uităm niciodată faptele disprețuitoare ale trecutului, dar ele nu ne definesc și nu trebuie să ne definească viitorul. Fiecare act de dragoste și milă, fiecare act de bunătate, de fiecare dată când un seamăn nu urmărește o pretenție ci arată iertare, fiecare dintre acestea este o altă cărămidă din casa care adăpostește întreaga umanitate.

Domnul nostru Iisus Hristos a declarat că marile binecuvântări ale lui Dumnezeu vin către făcătorii de pace, către cei milostivi, care plâng și care sunt prigoniți pentru El. Pentru cei care ne împărtășesc credința, lideri sau cel mai smerit credincios din parohie, fiecare trebuie să depunem toate eforturile după mijloacele lor în aceste sarcini sfinte și vor primi binecuvântări în consecință. Celui milostiv i se va arăta milă. Făcătorii de pace vor fi numiți fiii lui Dumnezeu. Astăzi, când conducătorii multor credințe și culturi se întristează și reflectă la răul trecut, ne rugăm pentru un nou izvor de speranță, pentru pace, înțelegere reciprocă, lepădare de sine și milă.

În această zi, ne amintim și de doamna Naama Issachar și ne rugăm pentru întoarcerea ei în familie. După ce ne-am întâlnit personal cu Excelența Sa Președintele Putin, știm că este un adevărat prieten al poporului evreu din toată lumea și al poporului lui Israel. În această zi de amintire, sperăm că îi va acorda doamnei Issachar libertatea ca semn al prieteniei și al bunăvoinței dintre poporul rus și cel israelian. Amin.”

Din partea Secretariatului-General      

Miercuri dimineață, pe 9/22 ianuarie 2020, au vizitat Patriarhia Excelența Sa, Președintele Georgiei, doamna Salome Zourabishvili și însoțitorii săi, domnul ambasador Lasha și alții din Georgia, împreună cu ambasadorul lor în Israel.

Excelența Sa, doamna Președinte, a fost primită cu căldură de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu Părinții aghiotafiți, Arhiepiscopi și Ieromonahi și i s-a adresat după cum urmează:

„Excelența voastră, Doamnă Președinte, Salome Zourabichvili,

Este o onoare să vă primim astăzi la Patriarhia noastră, Maica tuturor Bisericilor, aici în Orașul Sfânt al Ierusalimului. De aici s-a răspândit Vestea cea bună la fiecare neam, inclusiv în marea țară a Georgiei.

Patriarhia noastră reprezintă întreaga comunitate creștină din Țara Sfântă, „cum adună pasărea puii săi sub aripi” (Luca 13:34), cuprinzând atât creștini locali cât și milioane de pelerini din întreaga lume care vin la Ierusalim pentru reîmprospătare duhovnicească.

Încă de la înființarea Bisericii, prezența Patriarhiei noastre a rămas neîntreruptă. De fapt, este singura instituție din Țara Sfântă care a supraviețuit de-a lungul veacurilor fără întrerupere. Acest lucru nu este întâmplător. Se datorează tocmai angajamentului Frăției Sfântului Mormânt față de misiunea noastră duhovnicească, ceea ce a permis nu doar ca prezența noastră creștină și moștenirea sfântă să prospere, dar și Ierusalimul a reușit să-și păstreze caracterul unic multicultural și multi-religios. Pentru o perioadă importantă, Ierusalimul a servit chiar drept centru cultural și spiritual al Georgiei. Patriarhia este bucuroasă că facilitează atât de multe grupuri diferite de oameni care vin să caute apropierea cu Divinul.

Deși rolul Patriarhiei este spiritual, din fericire nu ne-am limitat la acest lucru în contribuția noastră la discursul din sferele diplomatice și guvernamentale. În urma provocărilor politice recente, integritatea Patriarhiei noastre a servit ca un puternic testament al beneficiilor cultivării înțelegerii reciproce, a recunoașterii vieții comune și a pledării pentru pace și reconciliere între toți oamenii. În acest sens, continuăm să fim protejați și chiar îmbrățișați de guvernele locale, adică de Israel, de statul palestinian și de Regatul Hașemit al Iordaniei și, desigur, susținuți de comunitățile religioase majore – creștine, musulmane și evreiești.

Un astfel de sprijin este esențial pentru vitalitatea misiunii continue a Patriarhiei și a activității ei în calitate de protector al moștenirii creștine fizice și duhovnicești. La urma urmei, nu ne reprezentăm pe noi înșine aici, ci pe toți – frații și surorile noastre ortodoxe – mulți dintre ei locuind sub auspiciile conducerii voastre.

Doamnă Președinte, din nou Vă extindem căldurosul nostru bun venit către dumneavoastră și către delegația pe care o conduceți și ne rugăm ca vizita voastră la Ierusalim să fie binecuvântată și roditoare și ca harul dumnezeiesc al locurilor sfinte sfințite de sângele Domnului nostru Iisus Hristos să rămână cu dumneavoastră și cu conaționalii dumneavoastră.”

Preafericirea Sa a cinstit-o, de asemenea, pe doamna Președinte cu Marea Cruce a Ordinului Stavroforilor Sfântului Mormânt, ca recunoaștere a acțiunilor sale și dăruirii față de poporul și Biserica Georgiei și pentru buna relație a Georgiei cu Patriarhia Ierusalimului.

Excelența Sa, Doamna Președinte, I-a mulțumit Preafericirii Sale și a spus că, pe baza acestei relații, va începe o nouă pagină între Patriarhie și țara sa, așa cum este dictată de trecutul acestei relații.

La sfârșitul vizitei la Patriarhie, Președintele Georgiei a vizitat Biserica Sfântului Mormânt, însoțită și ghidată de Preafericirea Sa și de Părinții Aghiotafiți și au cerut binecuvântarea Sfântului Mormânt pentru succesul și rezultatul bun al misiunii sale pentru prosperitatea neamului său.

Din partea Secretariatului-General      

httpv://youtu.be/FtV6AYyTgLQ

Marți, 8/21 ianuarie 2020, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfinților Ioan și Gheorghe Hozeviții cu o priveghere de toată noaptea la Sfânta lor Mănăstire, situată pe malul stâng al pârâului Horat, pe cursul său înspre Marea Moartă, lângă orașul Ierihon.

Sfinții Cinstiți au contribuit mult la renașterea vieții monastice din această Mănăstire: Ioan a fost fost episcop al Palestinei în secolul al IV-lea, iar Gheorghe a venit din Cipru și a renovat Mănăstirea din cenușă după incursiunea persană din 614 A.D.

Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a onorat Sărbătoarea prin oficierea Slujbelor, iar Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Constantin, i-a adresat următorul discurs:

Cu cinstitele sudori și sângiurile nevoinței

Cu șuvoaiele lacrimilor și dumnezeieștii umilințe,

Sfinților Hozeviți, cei ce pustia cetate ați făcut-o,

Cu îndrăzneală rugați-vă lui Hristos,

Cu dumnezeiești daruri umplându-ne pe noi.

Preafericite Părinte și Stăpâne, împreună cu cinstita Voastră Sinodie,

Îi prăznuim astăzi pe Sfinții Ctitori ai străvechii Lavre Hozeva, cei care cu credință au urmat în viața lor toate câte cel între Sfinți Părintele nostru Ioan Gură de Aur le spune la începutul cuvântului său despre umilință și răbdare: 

 „Vă rog, frații mei, nu numai din cele prezente să credeți în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, ci și din cele viitoare. Cele prezente sunt lupta, strădaniile și arena. Cele viitoare însă sunt răsplățile, cununile și premiile. Așa cum luptătorul, atunci când este în arenă, trebuie să lupte în ciuda sudorilor, a prafului și a arșiței puternice, precum și în ciuda ostenelii și a chinurilor, așa și cel drept, aici, în această viață, trebuie să îndure multe și toate să le suporte cu vitejie, dacă voiește să urce la ceruri și să primească acolo răsplata ostenelilor sale.”

Prin sfânta răbdare, despre care Pavel, Apostolul neamurilor, spune: „Suferința aduce răbdare și răbdarea încercare” (Romani 5, 3-4), au învins în lupta împotriva patimilor, au dobândit curăția și nepătimirea, au biruit lumea și secularizarea.

În plus, au vindecat, prin dragostea pentru Hristos pe care din belșug o au avut-o, rănile semenilor lor, ale împreună-nevoitorilor, ale ucenicilor și ale mulțimilor de închinători. Dragostea pentru Domnul nostru Iisus Hristos, îndreptată către aproapele, fără trudă a slujit și din plin a ușurat nevoile semenilor. 

Pe acești eroi ai răbdării, ai nevoinței minunate și negrăite și, mai ales, ai dragostei față de Hristos și față de oameni, îi vom prăznui iar prin sfânta Priveghere.

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Bine ați venit!

 Slujba de toată noaptea a fost oficiată de Preafericirea Sa, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei și ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, împreună cu arhimandriți și preoți aghiotafiți din alte biserici, răspunsurile la strană fiind date de psalți dintr-un cor bizantin din Grecia.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața celor prezenți:

„ Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni 3:27), ne învață Sfântul Pavel.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Sfinți Părinți și cucernici pelerini,

Astăzi Sfânta Mănăstire Hozeva, parte a districtului râului Iordanului, ne-a adunat pe toți pentru a cinsti pomenirea Sfântului nostru Părinte George Hozevitul în Doxologie și Euharistie.

Astăzi Sfânta Mănăstire Hozeva, împreună cu fiii săi drepți și sfinți și, în special, Sfântul nostru Părinte Gheorghe, se bucură cu veselie deoarece cu Sfânta Epifanie a Mântuitorului nostru Iisus Hristos la râul Iordan, omenirea „a fost răscumpărată din întuneric și luminată de lumina cunoașterii dumnezeiești ”.

Părintele nostru Gheorghe a devenit părtaș și participant la această lumină a cunoașterii dumnezeiești, și anume a lui Hristos, prin „nevoințele sale dârze și continui” în pustiul Hozevei, care face parte din pustia râului Iordan, unde Sfântul Ioan Botezătorul predica zicând: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor.” (Matei 3: 1-2). „ Eu unul vă botez cu apă spre pocăinţă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălţămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc”(Matei 3:11).

Iar Cel care „botează cu Duh Sfânt și cu foc” nu este altul decât Hristos Care – potrivit mărturiei Sfântului Ioan Evanghelistul – „era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume” ( Ioan 1: 9). Cu alte cuvinte, Hristos este lumina naturală, în timp ce Sfinții au primit lumina prin har, așa cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei: „[Hristos] este prin esență Lumina, El nu S-a împărtășit din ea prin har”. Fericitul nostru Părinte Gheorghe s-a făcut părtaș la această lumină prin har, după cum spune imnograful său: „Ridicatu-te-ai către lumina cea neapusă prealăudate, izbăvindu-te de întunericul vieții. Și stai înaintea Atotțiitorului și a luminii celei în trei sori, împreună cu cetele cele de sus, și te îndestulezi de lumina ce se trimite de-acolo, Fericite, și ne luminezi pre noi care te lăudăm pre tine”.

Sfânta noastră Biserică, dragi frați și surori, cinstește și se închină pomenirii Sfinților săi, pentru că strălucesc luminos și luminează cu strălucirea dumnezeiască care a ieșit din ei pe toți cei care au fost botezați în Hristos și s-au îmbrăcat în Hristos, „Unul născut Care din Tatăl S-a născut mai înainte de tot veacul; Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl prin care toate s-au făcut.” (Crezul)

Într-adevăr, dragi frați și surori, „Dumnezeu este minunat întru sfinții Săi” (Psalmul 67:36) și „minunate sunt mărturiile Sale” (118, 129) așa cum exclamă psalmistul. Și așa este, pentru că cetele drepților și ale sfinților Bisericii noastre sunt cetățenii care au primit vederea slavei lui Dumnezeu în ceruri împreună cu Sfinții Îngeri, așa cum propovăduiește Sfântul Pavel: „cetatea noastră este în ceruri” (Fil. 3:20). Un astfel de cetățean, și anume al cerurilor, a devenit Sfântul nostru Părinte Gheorghe pe care îl sărbătorim astăzi, care a cultivat pustia Iordanului la Hozeva, transformând pietrele sale într-un izvor sfânt al Duhului, din care o mulțime de sfinți, precum Ioan și Ioan cel Nou (din România) s-au adăpat cu băutura sa duhovnicească, așa cum spune Sfântul Pavel; „ pentru că beau din piatra duhovnicească ce îi urma. Iar piatra era Hristos” (1 Corinteni 10: 4).

Sfinții strămoși ai lui Dumnezeu, Ioachim și Ana, au băut și ei din această „piatră duhovnicească ce îi urma” și au născut-o pe Prea Fericita Născătoare și Pururea Fecioară Maria, din care S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos, Care a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan.

Prin mijlocirea drepților Părinților noștri hozeviți purtători de Dumnezeu, și mai ales a Sfântului Gheorghe, suntem chemați să bem din acea „băutură duhovnicească”. Și, împreună cu imnograful, să spunem: „Lumina cea de sineși luminată, cea luminătoare ce luminează pre oameni, Tu fiind Iisuse al meu, în râurile Iordanului botezându-te, cu totul ai strălucit lumina cea de o ființă cu Tatăl. Întru care toată lumea luminându-se, Hristoase, strigând Ție: Bine ești cuvântat Cel Ce Te-ai arătat, Dumnezeul nostru, slavă Ție ”.

Privegherea de toată noaptea a fost urmată de o masă oferită de părintele stareț, Arhimandritul Constantin și de călugării săi.

Din partea Secretariatului-General 

httpv://youtu.be/fsoJxJ-IS9A

httpv://youtu.be/ThVB7FxywGA            

La 11:30, luni dimineață, pe 7/20 ianuarie 2020, la Sala Mare a Patriarhiei Ierusalimului, a avut loc o întâlnire între primarul Ierusalimului, domnul Moses Leoni și colegii săi cu întâi-stătătorii Bisericilor creștine și însoțitorii lor.

În cadrul acestei întâlniri, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil s-a adresat primarului în numele tuturor șefilor de biserici, după cum urmează:

„Excelența Voastră, Domnule Primar,

Distinși membri ai guvernului municipal

Înaltpreasfințiile Voastre, Cuvioși Părinți,

Stimați conducători ai organizațiilor noastre civice

Doamnelor si domnilor,

Vă salutăm astăzi cu speranța și bucuria pe care le poartă acest sezon și pe care atât de mulți dintre frații și surorile noastre din întreaga lume le asociază cu acest Oraș Sfânt.

Într-adevăr, Ierusalimul este căutat de toți cei care „doresc apele izvoarelor” (Ps. 41: 1) de împrospătare spirituală. Este un loc de reînnoire, unde orice suflet care caută apropierea de Dumnezeu o poate găsi prin închinarea la locurile sfinte și prin contemplațiile inimii. Mozaicul vibrant din viața noastră comună aici este un testament al acestei dinamici.

Din acest motiv, Bisericile, care reprezintă Comunitatea creștină a Țării Sfinte și mai precis a Orașului Sfânt al Ierusalimului, continuă să promoveze această viață comună și rămân neclintite în misiunea lor seculară de a menține demnitatea locurile sfinte ca lăcașuri de cult pentru toți oamenii și tind spre nevoile comunității noastre creștine locale, ale comunității în general și ale celor câteva  de milioane de pelerini care vizitează Ierusalimul în fiecare an.

Această misiune este bine cunoscută de toți cei care trăiesc aici ca o funcție integrală a bunăstării acestui Oraș Sfânt. Prin urmare, drepturile ab antiquo ale Bisericilor trebuie respectate și continuă să fie luate în considerare. În urma provocărilor cu care ne-am confruntat în ultimii ani, suntem încrezători că vocile celor puțini care încearcă să distrugă caracterul multi-religios și multicultural al Ierusalimului nu au loc să înainteze.

Suntem, de asemenea, încrezători în convingerea dumneavoastră, domnule primar, în ceea ce privește păstrarea caracterului unic al Ierusalimului, precum și a milioanelor de persoane pe care acest Oraș Sfânt le atrage ușor spre pace și reconciliere, atât aici, cât și dincolo de acesta.

Ne rugăm ca în acest Nou An 2020, prin responsabilitățile noastre religioase și civice, dedicarea noastră comună față de acest Oraș Sfânt al Ierusalimului să ne conducă mai departe pe calea înțelegerii reciproce și a unei coexistențe pașnice, înfloritoare. De asemenea, ne rugăm ca 2020 să fie un an de binecuvântări, pace și prosperitate pentru dumneavoastră, pentru familiile voastre și pentru toți oamenii care numesc Ierusalimul acasă, atât fizic cât și spiritual. ”

Din partea Secretariatului-General 

httpv://youtu.be/V2kGGGZvURo

Următorul discurs a fost citit în numele Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil la întâlnirea Primaților Comuniunii Anglicane din Amman, miercuri,  2/15 ianuarie 2020.

„Preafericitul Teofil III Patriarh al Ierusalimului

Înaltpreasfințite Arhiepiscope Iustin,

Înaltpreasfințite Arhiepiscope Suheil,

Înaltpreasfințiile Voastre,

Sfințiile Voastre,

Surori și frați,

În acest anotimp sfânt, în care creștinii atât din apus cât și din răsărit au sărbătorit marile praznice ale Nașterii și Teofaniei Domnului nostru, vă salutăm și vă urăm bun venit în Regatul Hașemit al Iordaniei, care face parte din vechia noastră Patriarhie a Ierusalimului.

Suntem deosebit de fericiți să vă întâmpinăm din nou, dragă Arhiepiscope Justin, în această regiune și dorim să profităm de această ocazie pentru a ne exprima recunoștința pentru ajutorul și sprijinul pe care l-ați dat și continuați să-l acordați, nouă și întâi-stătătorilor Bisericilor și comunitățile creștine din Țara Sfântă, în lupta noastră unită pentru a ne păstra drepturile și privilegiile istorice și sfinte și să susținem o prezență creștină sigură, vibrantă în Țara Sfântă.

Ne confruntăm cu amenințări fără precedent asupra vieții noastre aici, în special din partea grupurilor radicale care caută activ să ne submineze activitățile multiculturale, multi-etnice și multi-religioase. Chiar și în Orașul Vechi al Ierusalimului vedem această activitate care, dacă nu ar fi controlată, ar putea duce la perturbări fundamentale în accesul pelerinilor și al creștinilor locali la centrul nostru administrativ, precum și la Biserica Sfântului Mormânt.

Acestea sunt aspecte foarte serioase și confruntându-le, prindem mult curaj din unitatea de scop care există printre întâi-stătătorii  Bisericilor și comunitățile creștine din Țara Sfântă, precum și din sprijinul remarcabil pe care îl primim de la liderii guvernamentali și religioși din întreaga lume. Nu putem sta liniștiți, întrucât presiunile sunt mari și neobosite și știm că un atac împotriva uneia dintre comunitățile noastre este un atac asupra noastră, a tuturor.

În acest sens, am dori să facem o mențiune specială cu referire la angajamentul dragului nostru prieten, Arhiepiscopul Suheil, față de această lucrare. Patriarhia noastră și Dioceza Episcopală din Ierusalimul s-au bucurat dintotdeauna de o relație bună și strânsă de-a lungul mai multor ani și această lungă prietenie dă roade considerabile în zilele noastre, stând împreună umăr la umăr în fața dificultăților noastre comune. De asemenea, dorim să menționăm neobosita stăruință pastorală al arhiepiscopului Suheil pentru comunitățile sale și pentru lucrările sale în renovarea și restaurarea congregațiilor din grija sa. Toate aceste lucrări contribuie la întărirea prezenței creștine în regiunea noastră.

Am dori deopotrivă  să menționăm recent înființata Comunitate Internațională a Sfântului Mormânt (ICoHS), care este o societate prin intenție ecumenică, angajată să facă posibilă prosperarea comunităților din Țara Sfântă.  Această societate are sprijinul Întâi-Stătătorilor Bisericilor și caută să îi adune pe creștinii din toate Bisericile pentru susținerea  eficientă a prezenței creștine în Țara Sfântă. Este speranța noastră că ICoHS va crește pentru a include membri în fiecare provincie a Comuniunii Anglicane și, într-adevăr, peste câteva săptămâni vor avea loc evenimente importante în Dioceza din Sud-Estul Floridei, în Biserica Episcopală, pentru promovarea misiunii ICoHS. Aceasta acțiune este importantă pentru noi și, prin urmare, apreciem susținerea dumneavoastră.

Adunându-va aici pentru pregătirea Conferinței din Lambeth de vara viitoare, ne amintim cu imensă bucurie participarea noastră de acum doisprezece ani la ultima Conferință de la Lambeth.  Comuniunea Anglicană și Biserica Ortodoxă s-au bucurat de o relație de veacuri, care este importantă pentru ambele instituții. Împărtășim atât de mult din moștenirea patristică comună și de-a lungul generațiilor, am reușit să ne susținem unii pe alții într-un mod unic.

Chiar dacă este adevărat că în prezent ambele Biserici se confruntă cu probleme interne complicate, nu putem lăsa aceste aspecte să ne distragă de la angajamentul nostru  fundamental la un dialog din ce în ce mai profund și la călătoria împreună pe drumul către unitate. Trebuie să rezistăm întotdeauna ispitei de a ne concentra pe chestiuni parohiale restrânse, care ne împiedică să vedem misiunea supremă și principală  a Bisericii, de a fi o rază de lumină a Evangheliei Domnului nostru Iisus Hristos într-o lume care e din ce în ce mai lipsită de speranță și în care dezordinea și disperarea se lupta cu adevărul și cu bucuria pentru sufletele bărbaților și femeilor.

Această misiune supremă și principală trebuie să fie întotdeauna prioritară în slujirea noastră ca aceia cărora  Purtarea de grijă Dumnezeiască  le-a încredințat îngrijirea pastorală a Bisericilor noastre.

Întrunindu-vă aici, în Regatul Hașemit al Iordaniei, aducem un elogiu angajamentului puternic al Majestății Sale Regele Abdullah II, care este Custodele Locurilor Sfinte Creștine și Musulmane din Țara Sfântă, și bunăstării comunităților creștine de aici.   Iordania rămâne o țară în care comunitățile credincioase sunt protejate și în care conducătorii  creștini din toată această regiune se pot întruni în mod liber.  Suntem încântați de faptul că dumneavoastră și colegii dumneavoastră primați vă puteți bucura de oportunitatea de a vă aduna și de a vă sfătui în acest oraș unde toți sunt bineveniți.

Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragă Arhiepiscope Iustin, în întâlnirea din zilele acestea, și fie ca Dumnezeu să vă călăuzească  în adunarea episcopilor Comuniunii Anglicane la Conferința din Lambeth de la vară.

Mulțumesc.”

Din partea Secretariatului-General