1

SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI APOSTOL ANDREI CEL ÎNTÂI CHEMAT LA PATRIARHIE

Duminică, 30 noiembrie / 13 decembrie 2020, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea pomenirii Sfântului Slăvitului Apostol Andrei cel dintâi chemat, la Mănăstirea Sfintei Crucii din Ierusalimul de Vest unde, conform tradiției, Lot a plantat lemnul compus din trei esențe (pin, cedru și chiparos) care a devenit crucea pe care Domnul nostru Iisus Hristos a fost răstignit.

În această mănăstire istorică, care a găzduit Școala Teologică de Învățământ Superior din 1845 până în 1909, și în a cărei Biserică se păstrează încă fresce bizantine și georgiene, Sfânta Liturghie a sărbătorii a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil. Sfântul Andrei s-a născut în Betsaida Galileii și a fost fratele lui Petru. El a fost numit „Cel dintâi chemat” pentru că a fost primul Apostol care L-a urmat pe Domnul când l-a auzit pe Sfântul Ioan Botezătorul spunând „iată mielul lui Dumnezeu”. Co-liturghisitori ai Preafericirii Sale au fost ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei și Arhiepiscopul Philumen al Pellei, Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost date de ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, la slujbă participând Consulul General al Greciei în Ierusalim, dl Evangelos Vlioras și câțiva creștini credincioși.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericitul a rostit următoarea predică:

„A doua zi iarăşi stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui; Şi privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Şi cei doi ucenici l-au auzit când a spus aceasta şi au mers după Iisus.… Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru” (John 1: 35-37, 40).

Iubiți frați în Hristos,

Cucernici creștini

Puterea Sfintei și dătătoare de viață Cruci a lui Hristos Mântuitorul nostru ne-a adunat pe toți în acest Sfânt Lăcaș al Mănăstirii Sfintei Crucii, pentru a sărbători pomenirea învățătorului credinței noastre și a slujitorului Cuvântului Dumnezeiesc,  pe Sfântul Apostol Andrei care a fost numit „cel dintâi chemat”.

Sfântul Apostol Andrei împreună cu fratele său, Simon Petru, au fost ucenici ai Sfântului Ioan Botezătorul, așa cum scrie Sfântul Ioan Teologul în Evanghelia sa (Ioan 1: 35-37). Când Ioan Botezătorul l-a recunoscut pe Iisus după botezul Său în râul Iordan, el L-a arătat pe Iisus celor doi ucenici care erau cu el, Andrei și Ioan Evanghelistul, și a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1:36) și l-au urmat pe Iisus. „Unul dintre cei doi care auziseră de la Ioan şi veniseră după Iisus era Andrei, fratele lui Simon Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, şi i-a zis: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos).” (Ioan 1:40-41).

 

Rezultatul acestui eveniment a fost că, după arestarea Sfântului Ioan Botezătorul de către Irod, Petru și Andrei au fost chemați de Domnul, în timp ce se aflau la marea Galileii. „aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El.”

Interpretând comportamentul impulsiv și dorința lui Andrei cel dintâi chemat și a fratelui său Petru, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Fiți atenți la credința și ascultarea lor. Căci, aflându-se în toiul muncii lor, când El i-a chemat, ei nu au amânat ca să-L urmeze și nici nu au spus, șovăielnici: „Să ne întoarcem și să vorbim cu neamurile noastre”, ci lăsând totul deodată, l-au urmat ”.

Desigur, această credință în „Mielul lui Dumnezeu” a fost întipărită în inima Sfântului Andrei de marele propovăduitor al pustiei și dascăl al pocăinței, Sfântul Ioan Botezătorul, așa cum spune imnograful său: „Cela ce cu lumina Înaintemergătorului te-ai împodobit, când raza cea ipostatică a slavei Tatălui s-a arătat, neamul omenesc pentru milostivire vrând să-l mântuiască, atunci tu, întâiul, slăvite, la El ai alergat, fiind strălucit la minte cu strălucirea cea desăvârșită a Dumnezeirii Lui. Pentru aceasta și propovăduitor și apostol ai fost al lui Hristos Dumnezeul nostru. Pe Care roagă-L să mântuiască și să lumineze sufletele noastre”.

Mai mult, transformarea minții apostolilor prin Lumina lui Ioan Botezătorul, la întâlnirea lor cu Domnul, este exprimată în învățăturile Sfântului Petru prin cuvintele:: „Curăţindu-vă sufletele prin ascultarea de adevăr, spre nefăţarnică iubire de fraţi, iubiţi-vă unul pe altul, din toată inima, cu toată stăruinţa, Fiind născuţi din nou nu din sămânţă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin cuvântul lui Dumnezeu cel viu şi care rămâne în veac. Pentru că tot trupul este ca iarba şi toată slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba şi floarea a căzut, Iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este cuvântul, care vi s-a binevestit.” (I Petru 1:22-25).

Cu alte cuvinte, dragii mei frați, „cuvântul care prin Evanghelie ne este propovăduit” de către Sfântul Andrei cel dintâi chemat și Sfântul Petru, prietenul lui Hristos, este cuvântul viu al lui Dumnezeu, și anume viața nestricăcioasă în Hristos a celor care Îl iubesc pe Hristos, după cum mărturisesc moaștele nestricăcioase și capul sfânt al Sfântului și Slăvitului nostru Apostol Andrei, care s-au păstrat de la moartea sa mucenicească.

Acest Sfânt Apostol, care a fost întâiul-chemat, a pecetluit Evanghelia care a fost propovăduită în multe țări și locuri ale lumii, prin sângele său de mucenic, urmând Patimile lui Hristos până la moarte, așa cum afirmă imnograful său: “Ca pe cel chemat mai întâi decât toți ucenicii și însuți văzător Cuvântului și slujitor, Andree Apostole, după datorie te cinstim. Că Mielușelului Celui Ce a ridicat păcatele lumii cu neîndoită credință fierbinte ai urmat. Încă și Pătimirilor părtaș te-ai arătat, ale Celui Ce a răbdat moarte cu trupul de bunăvoie. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dorire sfântă pomenirea ta”.

 „Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi. Că El este Dumnezeul nostru şi noi poporul păşunii Lui şi oile mâinii Lui ” (Psalm 94:6-7). „Domnul să îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos!” (II Tes. 3:5).

Într-adevăr, cu dorință sfântă sărbătorim astăzi pomenirea Sfântului Slăvitului Apostol Andrei, a cărui nemărginită frumusețe sufletească a fost dinainte văzută de Domnul nostru Iisus Hristos Care l-a chemat la slujirea apostolică, arătându-i lui Andrei că El este Proorocul și Mesia propovăduit în Legea lui Moise, Mântuitorul lumii, care s-a născut din Fecioară într-o peșteră din Betleem și Lui I s-au închinat Magii.

Noi, dragii mei, suntem chemați de către lăudatul Sfânt Apostol Andrei astăzi, în timpul acestei Euharistii, al acestei jertfe fără de sânge   Să Îl rugăm de asemenea pe … La mulți ani și Crăciun fericit, fără pandemia de Covid! Amin!”

După Sfânta Liturghie, bunul îngrijitor al Mănăstirii, Înaltpreasfințitul Filoumen al Pellei, a oferit o agapă tuturor, iar la amiază, a fost gazda prânzului pentru soborul patriarhal și Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evangelos Vlioras.

Din partea Secretariatului General




PRAZNICUL SFÂNTULUI SFINȚIT MUCENIC FILUMEN AGHIOTAFITUL LA PATRIARHIE

Duminică, 16/29 noiembrie 2020, Patriarhia a prăznuit sărbătoarea Sfântului Sfințit Mucenic Filumen Aghiotafitul la Mănăstirea Fântânii lui Iacov din orașul Nablus aflat în Samaria.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica Ierusalimului săvârșește, împreună cu pomenirea Sfântului Apostol și Evanghelist Matei, pomenirea Sfântului Filumen Aghiotafitul. Acesta era originar din Cipru, a slujit ca Aghiotafit în mai multe lăcașuri, precum și la Fântâna lui Iacov, și s-a săvârșit mucenicește în noiembrie 1979, fiind ucis lângă Fântână. A fost canonizat de către Patriarhia Ierusalimului în 2009 (ședința 50 / 11.09.2009).

În ziua praznicului, dimineața, Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh și Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți între care Arhimandriții Nectarie, Gheron al Kamarasei, Ignatie, egumenul Mănăstirii din Bet Jala și Hrisostom, Egumenul Mănăstirii Sfântul Gherasim, preoți arabi, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Au cântat psalții comunităților arabe din preajma Fântânii lui Iacov, a fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Evanghelos Vliora, și au luat parte credincioși din satele învecinate, precum și un număr mic de pelerini, datorită măsurilor privitoare la virusul covid 19. 

La Chinoniconul Sfintei Liturghii Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

 „Trimite lumina Ta și adevărul Tău; acestea m-au povățuit și m-au condus la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale” (Psalmul 42, 3), cântă Psalmistul.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini,

Moartea mucenicească a noului Sfințit Mucenic Filumen Aghiotafitul, cea pentru lumina și adevărul lui Hristos, ne-a adunat pe toți astăzi în locul unde și-a vărsat sângele, adică în lăcașul biblic al Fântânii lui Iacov, la izvorul apei materialnice, dar și duhovnicești al femeii samarinence, ca să prăznuim pomenirea lui și să ne învrednicim de harul lui Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Pe Cel Ce Și-a pus sufletul pentru viața lumii, pe Hristos Atotțiitorul dorindu-L, Sfințitul Mucenic Filumen a venit în Sfânta Cetate Ierusalim, din patria sa natală, Cipru, ascultând rugăciunea Proorocului David: „Trimite lumina Ta și adevărul Tău; acestea m-au povățuit și m-au condus la muntele cel sfânt al Tău și la locașurile Tale” (Psalmul 42, 3),

Înscrierea Părintelui nostru Filumen în Tagma cinstitei Obști Aghiotafite l-a făcut prieten credincios și fierbinte râvnitor al iubirii lui Hristos. Slujirea lui, atât în Sfintele Lăcașuri, cât și în comunitățile bine-credincioșilor creștini ce țin de Patriarhia Ierusalimului, s-a distins prin frica de Dumnezeu și râvna dumnezeiască pentru păzirea credinței adevărate și a tradiției apostolice nealterate, urmând cu credință îndemnurile Apostolului Pavel adresate ucenicului său, Timotei: „O, Timotei, păzește comoara ce ți s-a încredințat, depărtându-te de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase, pe care unii, mărturisind-o, au rătăcit de la credință” (1 Timotei 6, 20) și: „Ține dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credința și cu iubirea ce este în Hristos Iisus. Comoara cea bună ce ți s-a încredințat, păzește-o cu ajutorul Sfântului Duh Care sălășluiește întru noi” (2 Timotei 1, 13-14).

Sfântul Părintele nostru Filumen niciodată nu a încetat, de-a lungul slujirii sale pastorale, să lucreze și să învețe, spre zidirea duhovnicească a fiilor Bisericii, cuvântul mântuitor al Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, plinind astfel cuvântul Domnului: „Cel ce va face și va învăța, acesta mare se va chema în Împărăția cerurilor” (Matei 5, 19). 

Tocmai aceasta, adică propovăduirea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a provocat ura și mânia celor care l-au ucis, în timpul Vecerniei, în Paraclisul Fântânii lui Iacov, unde se păstrează până astăzi urmele care mărturisesc moartea sa mucenicească.

Moartea mucenicească cea pentru Hristos a Sfântului Filumen a fost într-adevăr moarte pentru mărturisirea numelui lui Hristos înaintea celor care nu Îl recunosc, moarte pentru Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu și Mesia, Mântuitorul lumii „pe Care Dumnezeu L-a înviat din morți” (Romani 10, 9). De aceea duhul dreptului Filumen care s-a săvârșit pentru credință a fost așezat în ceata Mărturisitorilor care se odihnesc în Împărăția cerurilor. „Cine mărturisește că Iisus este Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el și el în Dumnezeu” (1 Ioan 4, 15), spune Sfântul Ioan Teologul.  

Vedem că dreptul Filumen a fost cu adevărat mărturisitor al credinței în Hristos din faptul că martiriul lui a avut loc în momentul în care cânta cu îndrăzneală psalmul lui David: „În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme. Ce-mi va face mie omul?” (Psalmul 55, 10-11).

Credința noastră, a creștinilor, iubiții mei frați, se întemeiază în întregime pe mărturia nemincinoasă a Sfântului Ioan Evanghelistul și Teologul, potrivit căreia „Hristos este Martorul cel credincios, Cel întâi născut din morți și Domnul împăraților pământului. Lui, Care ne iubește și ne-a dezlegat pe noi din păcatele noastre, prin sângele Său, și ne-a făcut pe noi împărăție, preoți ai lui Dumnezeu și Tatăl Său, Lui fie slava și puterea în vecii vecilor. Amin” (Apocalipsa 1, 5-6). 

Cu alte cuvinte, Hristos este întruparea iubirii dumnezeiești care constituie și pricina mântuirii noastre, adică a eliberării noastre din legăturile păcatului, anume a păcatului față de Iisus Hristos Care învață: „Eu vă spun adevărul. (…) Dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul [Duhul Sfânt] nu va veni la voi. (…) Și El, venind, va vădi lumea de păcat și de dreptate și de judecată. De păcat pentru că ei nu cred în Mine; de dreptate pentru că Mă duc la Tatăl Meu și nu Mă veți mai vedea și de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat” (Ioan 16, 7-11). 

La întrebarea noastră: „Cine este conducătorul lumii acesteia?” răspunde Sfântul Apostol Pavel, adresându-se tesalonicenilor: „Să nu vă amăgească nimeni cu niciun chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul care se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu sau se cinstește cu închinare așa încât să se așeze el în templu lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (2 Tesaloniceni 2, 3-4).

De conducătorul lumii acesteia ne-a salvat, prin cinstitul Său sânge mucenicesc și izbăvitor, Hristos, Care ne iubește, potrivit mărturiei Sfântului Ioan: „Care ne iubește și ne-a dezlegat pe noi din păcatele noastre, prin sângele Său, și ne-a făcut pe noi împărăție, preoți ai lui Dumnezeu și Tatăl Său” (Apocalipsa 1, 5-6). Părtaș al acestei Împărății a lui Dumnezeu s-a făcut și preotul lui Dumnezeu, Părintele nostru Filumen, prin sângele său. „Moartea Mucenicilor este mângâiere credincioșilor, îndrăzneala Bisericilor, formarea Creștinismului, nimicirea morții, dovada învierii, batjocorirea demonilor, învinuirea diavolului, învățătura filozofiei (…) și rădăcina tuturor celor bune”, spune Sfântul Ioan Gură de Aur.

Iar noi, cei care îl cinstim pe Sfințitul Mucenic Filumen, care are îndrăzneală la Hristos Dumnezeu nostru, să-l rugăm ca, împreună cu Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria și cu toți Sfinții Mucenici, să se roage pentru sufletele noastre și pentru izbăvirea întregii lumi de boala molipsitoare covid 19. Amin. Întru mulți ani și calea postului Nașterii Domnului  să fie binecuvântată”.

După Sfânta Liturghie, Arhimandritul Iustin, egumenul și ctitorul măreței Bisericii a Sfintei Fotini Samarineanca de la Fântână, a oferit o masă de post.

Din partea Secretariatului General




PRAZNICUL SOBORULUI SFINȚILOR ARHANGHELI LA PATRIARHIE

Sâmbătă, 9 / 21 noiembrie 2020 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil în Sfânta Mănăstire închinată Arhanghelului Mihail, aflată în vechea Ioppe, lângă mare.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica se adună spre cinstirea Arhanghelilor Mihail și Gavriil și pomenește faptul că aceste Căpetenii netrupești ale Îngerilor s-au împotrivit răsculării Luceafărului împotriva Celui Preaînalt, ținându-i pe Îngeri de partea lui Dumnezeu și spunându-le: „Să stăm bine”. Biserica primește mărturiile Sfintei Scripturi, ale Vechiului și Noului Testament, potrivit cărora Arhanghelii, împreună cu toți Îngerii sunt „duhuri slujitoare trimise ca să slujească” (Evrei 1, 14) spre ajutorul și mântuirea oamenilor.

Potrivit Noului Testament, Arhanghelul Gavriil a vestit Fecioarei Maria Nașterea în trup, de la Duhul Sfânt, a Domnului nostru Iisus Hristos. Îngerii cântau la nașterea dumnezeiescului Prunc: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace…”, un Înger l-a înștiințat în vis pe Iosif să plece în Egipt pentru ca Domnul întrupat să fie salvat de mânia lui Irod și tot un Înger L-a chemat din Egipt pe Domnul Care apoi S-a sălășluit în Nazaret de unde S-a și numit Nazarinean.

Acest praznic s-a sărbătorit în Mănăstirea pomenită prin Sfânta Liturghie pe care a condus-o Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Mitropolit al Nazaretului Chiriac, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh și Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Arhimandritul Nectarie Gheron al Kamarasei, Arhimandriții Nifon și Artemie, preoții slujitori ai Bisericii Comunității arabe, Preotul Constantin și preoți ai Comunității ruse și a celei române, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. A cântat corul Comunității în arabă și au luat parte credincioși ai Comunității arabe, precum și români și ruși. A luat parte Ambasadorul Greciei la Tel Aviv domnul Panaghiotis Sarri și Consulul General al Greciei la Ierusalim domnul Evanghelos Vliora.  

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericitul a rostit această cuvântare:

Iubiți frați în Hristos,

„Și căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată: Șezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut picioarelor Tale? Îngerii oare nu sunt duhuri slujitoare, trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii?” (Evrei 1, 13-14).

Credincioși Creștini,

Astăzi, harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți în această Biserică a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil în străvechea cetate biblică Ioppe, pentru ca, prin Euharistie și doxologie, să lăudăm Puterile îngerești cele netrupești și nematerialnice care stau în jurul preacuratului tron al lui Dumnezeu și neîncetat strigă: „Sfânt, Sfânt, Sfânt ești, Dumnezeule, Atotțiitorule”, după cum mărturisește Proorocul Isaia zicând: „Am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt și măreț și poalele hainelor Lui umpleau templul. Serafimii stăteau înaintea Lui, fiecare având câte șase aripi: cu două își acopereau fețele, cu două picioarele, iar cu două zburau. Și strigau unul către altul, zicând: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui” (Isaia 6, 1-3).

Potrivit mărturiei Sfântului Evanghelist Ioan, Iisus i-a spus lui Natanael: „Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului” (Ioan 1, 52). „Ca peste Cel Care este adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, se urcau și se coborau Îngerii, slujindu-I”, spune Eftimios Zigavinos. Foarte însemnată este tâlcuirea Sfântului Chiril al Alexandriei despre slujirea liturgică a Îngerilor: „«Peste Fiul Omului» înseamnă slujindu-I și împlinind poruncile Lui spre mântuirea celor ce aveau să creadă. Atunci S-a arătat Cel Care este după fire Fiul lui Dumnezeu”.

Foarte limpede este și mărturia despre Îngeri a Evanghelistului Luca: „Și în ținutul acela erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată îngerul Domnului a stătut lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor Care este Hristos Domnul în cetatea lui David. Și acesta vă va fi semnul: Veți găsi un prunc înfășat, culcat în iesle. Și deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire”.

În plus, Îngerii au ca misiune ocrotirea și ajutorarea oamenilor spre mântuire, după cum propovăduiește Apostolul Pavel: „Îngerii oare nu sunt duhuri slujitoare, trimise ca să slujească pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii?” (Evrei 1, 13-14).

Tâlcuind aceste cuvinte, Sfântul Ioan Damaschin spune: „Iată care este mijlocirea Îngerilor, căci Domnul Se află sus, iar Îngerii Îi slujesc jos”. Iar Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Lucrarea Îngerilor este a sluji lui Dumnezeu spre mântuirea noastră [a oamenilor]…sunt robi ai Fiului lui Dumnezeu și în multe locuri sunt trimiși pentru noi ”. Îngerii, cu alte cuvinte, se îngrijesc de mântuirea fiecăruia dintre noi.

În pericopa apostolică de astăzi, Sfântul Pavel subliniază grija pe care suntem datori a o arăta noi, credincioșii, pentru mântuirea noastră: „Căci, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri și orice călcare de poruncă și orice neascultare și-a primit dreapta răsplătire, cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârșie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o?” (Evrei 2, 2-3).

Mai exact, dacă toți cei care au încălcat Legea pe care a dat-o Dumnezeu lui Moise prin Îngeri au fost, după dreptate, pedepsiți, cum vom scăpa noi de pedeapsă, dacă suntem nepăsători față de o mântuire atât de mare și de importantă? Această mântuire nu a fost grăită prin Îngeri, precum Legea, ci a fost propovăduită de Domnul Însuși și ne-a fost transmisă ca sigură și vrednică de crezare de către Apostoli, care au auzit-o direct din gura Domnului. 

Episcopul Pellei, Ioil, care este contemporan cu noi, se întreabă: „Când vorbim de mântuire, la ce ne referim? Ne referim la mântuirea persoanei umane. Omul, care este chipul lui Dumnezeu, s-a pângărit prin păcat. De aceea a fost nevoie să vină pe pământ Hristos, ca să curățească chipul persoanei umane”. Nimic nu este atât de dorit și atât de important pentru Dumnezeu ca mântuirea sufletului nostru. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie: „Pentru Dumnezeu, nimic nu este atât de important ca mântuirea sufletului”. De altfel, aceasta o propovăduiește și Apostolul Petru: „Dobândind răsplata credinței voastre, mântuirea sufletelor” (1 Petru 1, 9).  

Arătând valoarea omului și, desigur, a sufletului lui, dumnezeiescul Pavel, citându-l pe Psalmist, spune: „Micșoratu-l-ai pe el cu puțin față de Îngeri, cu mărire și cu cinste l-ai încununat și l-ai pus pe el peste lucrurile mâinilor Tale” (Evrei 2, 7; Psalmul 8, 6), adică l-a așezat pe om cu puțin mai jos față de Îngerii Lui și l-a încununat cu mărire și cinste ca pe un împărat al firii. Toate le-a supus sub picioarele lui.

Trebuie menționat că îngerii sunt mai presus de oameni pentru că nu sunt muritori și nu au hotare trupești, după cum spune Sfântul Ioan Damaschin: „Nu sunt muritori, ci sunt minți și se află în locuri înțelegătoare, nu sunt limitați trupește, ci există și lucrează cugetător… Așa cum au fost așezați de Ziditor, rânduiesc cele ale noastre și ne ajută. Potrivit voii și poruncii lui Dumnezeu, sunt mai presus de noi și sunt mereu în preajma lui Dumnezeu.

Iată, dar, de ce Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește în mod special Soborul Îngerilor, adică adunarea lor aflată sub conducerea Mai-marelui Puterilor netrupești, Mihail. Iar noi, împreună cu imnograful să spunem: „Îngeri și Arhangheli, Scaune, Stăpânii și Domnii, Căpetenii și Puteri, Heruvimi și Serafimi, cu Născătoarea de Dumnezeu pentru lume rugați-vă”.

Amin. Întru mulți ani!

După Sfânta Liturghie a fost oferită o tratație și apoi masa de către Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, cel care a restaurat Mănăstirea și a ridicat din nou Biserica Arhanghelului Mihail care a ars în 1956.

Praznicul Sfinților Arhangheli s-a sărbătorit de asemenea și în Sfânta lor Mănăstire aflată foarte aproape de Patriarhie, în partea de miazăzi.

Aici s-a săvârșit Vecernia seara în ajun și Sfânta Liturghie arhierească dimineața, condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Liddei Dimitrie, restauratorul Sfintei Biserici, împreună cu care au slujit Arhimandritul Dragoman Matei, Arhimandritul Dimitrie și Ierodiaconul Simeon. Au cântat domnul Vasilios Goțopulos împreună cu elevii Școlii Patriarhale, ajutați de Protopsaltul Bisericii Sfinților Constantin și Elena, Arhimandritul Evsevie.

După Sfânta Liturghie, Înaltpreasfințitul a oferit o tratație în curtea Sfintei Mănăstiri.

Din partea Secretariatului General

 




PRAZNICUL MUTĂRII MOAȘTELOR SFÂNTULUI GHEORGHE PURTĂTORUL DE BIRUINȚĂ LA PATRIARHIE

Luni, 3/16 noiembrie 2020 s-a prăznuit de către Patriarhie Mutarea Moaștelor Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință în Biserica închinată lui din orașul Lida.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica pomenește mutarea cinstitelor Moaște ale Sfântului Gheorghe, adică aducerea lor din Roma, orașul muceniciei sale, la Lida, orașul natal al mamei lui.   

În această zi, Biserica prăznuiește și Sfințirea Bisericii lui din Lida de către Sfânta Elena în 326-336 d.Hr.

În această zi, în Sfânta Mănăstire a Sfântului Gheorghe, a condus Sfânta Liturghie Preafericirea Sa Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului împreună cu care au slujit Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh și Înaltpreasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Arhimandriții Nectarie și Nifon, Preoți arabi, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Au cântat în limba arabă psalții Comunității și au participat destui credincioși, în ciuda măsurilor privitoare la virusul covid 19. 

La Chinonicul Sfintei Liturghii Preafericitul a adresat această cuvântare:

 „Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălțimea, nici adâncul și nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu cea întru Hristos Iisus Domnul nostru” (Romani 8, 38-39). „Căci pentru mie viață este Hristos și moartea un câștig” (Filipeni 1, 21), propovăduiește Sfântul Apostol Pavel. 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini,

Harul tainei dreptei credințe, adică al Răstignirii și al Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne-a adunat în acest sfânt loc „al slujirii cuvântătoare”, ca să prăznuim pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe Purtătorul de biruință, care s-a făcut următor Pătimirii Domnului. 

Prietenul credincios al lui Hristos, Gheorghe, deține un loc aparte în rândul Mucenicilor Bisericii și aceasta pentru că, potrivit Sfântului Andrei Criteanul, acesta s-a arătat „mlădița roditoare a Viței celei adevărate, al Cărei lucrător este Părintele ceresc Care, prin el, lucrează pentru noi bucurie duhovnicească spre tămăduirea patimilor și înnoirea sufletului și a trupului”.

Cine este vița cea adevărată? Este Hristos Care spune: „Eu sunt vița cea adevărată și Tatăl Meu este lucrătorul” (Ioan 15, 1). Explicând acest verset, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Înțelegi, dar, foarte bine că Tatăl ne hrănește întru dreapta credință, prin Fiul, în Duhul. Lucrează, adică privește și cercetează și ne învrednicește de grija îndreptării, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Ca să nu creadă cineva că numai Cel Unul Născut Se îngrijește de noi, ci are împreună-lucrător pe Dumnezeu Tatăl, numindu-Se pe Sine viță care dăruiește viață mlădițelor sale și puterea de a rodi, iar pe Tatăl îl numește lucrător”. Și adaugă:

 „Nu despre trupul Lui spune că este vița, ci despre dumnezeire… și nici rodul Sfinților nu este trupesc, ci duhovnicesc”.

Cu adevărat, Mucenicul Gheorghe s-a făcut mlădiță a lui Hristos din care am luat „viața și puterea de a rodi”. Gheorghe a ascultat din copilărie cuvintele înțeleptului Pavel: „Căci pentru mine viață este Hristos și moartea un câștig” (Filipeni 1, 21). De aceea, Sfântul Teodor Studitul spune într-o cântare: „Pe diamantul răbdării cel înțelegător, duhovnicește să îl lăudăm, fraților, pe măritul Mucenic Gheorghe pe care, ca pe cel aprins cu dragostea  pentru Hristos, primejdiile l-au bătut, muncile l-au strujit și feluri de chinuri i-au topit  trupul cel din fire stricăcios. Că a biruit dorul pe fire, prin moarte îndemnând pe doritorul să meargă la doritul Hristos Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre”.  

Gheorghe provenea dintr-o familie bogată și nobilă din Capadocia. A slujit ca mare comandant în armata romană în timpul împăratului Dioclețian (284-305). În anul 303 a fost emis un edict împotriva Creștinilor pe care l-a aplicat cu cruzime Dioclețian și, mai ales, Cezarul Galeriu. Mulți dintre marii Mucenici ai Bisericii au mărturisit în timpul acestei perioade de cumplite prigoane.

Prealăudatul Gheorghe nu numai că s-a declarat cu îndrăzneală Creștin, ci a și mustrat rătăcirea idolilor și i-a batjocorit pe împăratul însuși și pe cei care credeau în uneltele diavolilor, adică idolii.

Aceasta a făcut-o mărturisitorul dragostei lui Hristos, ascultând cuvintele înțeleptului Solomon: „Ochii tăi să privească drept înainte și genele tale drept înainte să caute” (Pilde 4, 25) și ale lui Hristos: „Feriți-vă de oameni. Mai înainte de toate acestea își vor pune mâinile pe voi și vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi și în temnițe, ducându-vă la împărați și la dregători pentru numele Meu. Și va fi vouă spre mărturie” (Luca 21, 12-13).  

Aceste cuvinte ale Domnului se referă la slujirea apostolească, adică la propovaduirea Evangheliei de către Sfinții Apostoli, dar și de către cei care au mărturisit prin sângele lor pentru adevărul Creștinismului. Potrivit comentatorului Eftimie Zigavinos, „spre mărturie” înseamnă „spre mustrare, ca să nu mai poată să spună apoi că nu au auzit propovăduirea.” „De n-aș fi venit și nu le-aș fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum n-au cuvânt de dezvinovățire pentru păcatul lor” (Ioan 15, 22), spune Domnul.   

Fericitul Gheorghe, iubiții mei frați, face parte din ceata marilor Mucenici ai Bisericii. Și aceasta deoarece, prin sângele său mucenicesc, Sfântul Gheorghe a oferit încredințarea Învierii lui Hristos și a pecetluit adevărul credinței Creștine. Cu alte cuvinte, fericitul Gheorghe s-a jertfit propovăduindu-L pe „Fiul Omului” (Matei 8, 20) Care prin răstignirea Sa a deschis Împărăția cerurilor. În aceasta constă contribuția Sfântului Gheorghe, în faptul că L-a mărturisit pe Acela Care „spre aceasta S-a născut și pentru aceasta a venit în lume ca să dea mărturie pentru adevăr” (Ioan 18, 37).

Mărturisirea prin sânge a Sfântului Gheorghe pentru adevărul lui Hristos l-a făcut părtaș Patimilor și morții lui Hristos. De aceea Sfântul Mare Mucenic a luat „cununa dreptății” (2 Timotei 4, 8) și desăvârșirea sfințirii lui. Acesta, potrivit dumnezeiescului Pavel, „a fost altoit pe El prin asemănarea morții Lui” (Romani 6, 5), adică a lui Hristos.

 „Acesta, ca un bun ostaș, s-a luptat împotriva tiranilor și pe aceia i-a rușinat, următor făcându-se Patimii Mântuitorului Hristos. Nu și-a miluit vasul cel de lut al său, ci gol l-a strujit, cu muncile zdruncinându-l. Aceluia să strigăm: Purtătorule de chinuri roagă-te să se mântuiască sufletele noastre”, cântă imnograful.

Sfinții și, mai ales, Mucenicii lui Hristos, au parte de mare cinste și de un cult aparte pentru că ei au reușit să-L facă pe Duhul Sfânt să se sălășluiască în trupurile lor muritoare după cum foarte limpede învață Sfântul Pavel: „Iar dacă Duhul Celui Ce a înviat pe Iisus din morți locuiește în voi, Cel Ce a înviat pe Hristos din morți va face vii și trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Său Care locuiește în voi” (Romani 8, 11). Și Marele Mucenic Gheorghe a fost astfel, adică vas al Sfântului Duh, drept pentru care se bucură de „cununa cea neveștejită a măririi” (1 Petru 5, 4) și mijlocește la Dumnezeu Tatăl pentru toți cei care se roagă lui. 

Deci, iarăși, împreună cu imnograful să zicem: „Purtătorule de chinuri Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu Tatăl să se mântuiască sufletele noastre și tu, Maica lui Dumnezeu, preabinecuvântată Născătoare de Dumnezeu, roagă-te Fiului și Dumnezeului tău pentru noi toți. Amin.

La mulți ani slobozi de boala molipsitoare (covid 19). 

După Sfânta Liturghie, Egumenul Arhimandritul Nicodim, care cu pricepere se îngrijește de Mănăstire, a oferit o tratație și masa la care au luat parte Sinodia patriarhală, epitropii și psalții Comunității.

Pomenirea Sfântului Gheorghe s-a prăznuit și în Mănăstirea Sfântului Gheorghe de la spital, prin Sfânta Liturghie săvârșită de Egumenul Mănăstirii Sfântului Gheorghe din Akkra, Arhimandritul Filotei, prin deosebita grijă a Monahiei Pansemni.

Din partea Secretariatului General




SAVA CEL SFINȚIT LA PATRIARHIE

Luni, 13/26 octombrie 2020, Patriarhia pomenește întoarcerea sfintelor moaște ale Sfântului nostru Părinte Sava cel Sfințit.

În această sărbătoare, Biserica Ierusalimului comemorează evenimentul de pe 13/26 octombrie 1965, când a primit moaștele Sfântului Sava cel Sfințit aduse înapoi de la Veneția, unde le dusese cruciații.

Biserica Ierusalimului a cerut întoarcerea Sfântului la un an după ridicarea „anatemelor” din 1050, în anul 1964, și după vizita Patriarhului Ecumenic Athenagoras și a Papei Ioan Paul al VI-lea în Țara Sfântă. Pentru a însoți moaștele, o delegație din Patriarhia Ierusalimului a mers la Veneția, alcătuită din vrednicii de pomenire mitropoliți Vasilios al Cezareei și Gherman al Petrei, vrednicul de pomenire Duhovnic al Mănăstirii Sfântul Sava, Arhimandritul Serafim, vrednicul de pomenire egumen al Mănăstirii Marta și Maria din Betania, arhimandritul Teodosie și diaconul de atunci – și în prezent – Mitropolitul Chiriac al Nazaretului.

Ceremonia de primire a sfintelor moaște a avut loc la Poarta Jaffa cu multă bucurie, veselie și mulțumire și, de acolo, a fost dusă la catoliconul Preasfintei Biserici a Învierii spre închinare o săptămână, ajungând la Sfânta Mănăstire întemeiată de însuși Sfântul Sava, unde se păstrează de atunci, drept comoara unui izvor de putere și ajutor de tot felul.

Spre pomenirea acestui eveniment la data menționată mai sus, la Mănăstirea Sfântului a fost săvârșită o priveghere de toată noaptea, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Părinte  Secretar General, Arhiepiscopul Aristarh al Constantinei, Reprezentantul Patriarhal la Betleem, ÎPS Teofilact al Iordaniei, ÎPS Aristovul al Madabei (ca Arhiepiscop din anul acesta), Ieromonahi aghiotafiți, printre care s-au numărat arhimandriții Ignatie, Matei și Nifon, preoți vorbitori de limba arabă din Betleem, Beit Sahour și Beit Jala, Arhidiaconul Marcu și Ierodiaconul Evloghie. Răspunsurile la strană au fost rostite de secretarul Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon, în limba greacă, ajutat de ÎPS Aristovul și de corul din Acre condus de arhimandritul Filoteu, în limba arabă. La slujbă au participat membri ai eparhiei noastre de limbă arabă din zona învecinată a Betleemului.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața părinților și a credincioșilor:

„Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi; Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară” (Matei 11: 28-30), spune Domnul.

Iubiți frați în Hristos,

Sfânta noastră Biserică din Ierusalim cinstește și se închină astăzi la aducerea Sfintelor  moaște nestricăcioase ale Sfântului Savva cel Sfințit înapoi la vestita sa Lavră (la 26 octombrie 1965), de la Veneția, ținând seama de cuvintele biblice: „Pomenirea celui drept este spre binecuvântare” (Proverbe 10: 7) sau, cu alte cuvinte, amintirea celui drept este plăcută și veșnică, chiar și după moarte.

Sfântul Sava din Capadocia tânjea după odihna sufletului său și, ca un alt cerb, s-a retras la fântânile duhovnicești și nevoitoare din pustia Iudeii Palestinei, unde a primit învățătură de la Învățătorii pustiei, Teoctist și Eftimie cel Mare.

„Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima” (Mat. 11:29). Interpretând aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „prin cuvântul:„ jug ”[Hristos] înseamnă lucrarea poruncilor, să ascultăm atunci comandantul, să devenim animal de povară, îmbrăcându-ne cu jugul iubirii ”. Iar comentatorul Zigavinos spune: „El nu a spus doar cuvântul„ smerit”(smerit) ci „smerit cu inima”, adică smerit în suflet, prin liberul arbitru”.

Părintele canonic al Bisericii, Grigorie de Nyssa, interpretează corect că suntem chemați să ne îmbrăcăm cu jugul dragostei lui Hristos. Și așa este, pentru că, potrivit Sfântului Ioan Scărarul, iubirea, în esența ei, este izvorul credinței. Și, după cuvântul  Sfântului Ioan Damaschin, „Credința înseamnă a fi de acord fără a examina prea mult. Credința este să crezi că totul a fost creat de Dumnezeu de la neființă la ființă; și orice lucru, atât dumnezeiesc cât și omenesc, poate fi realizat prin credință”.

Importanța fundamentală a credinței este exprimată în mod clar de Sfântul Pavel în Epistola sa către Efeseni: „Pentru aceasta, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Iisus Hristos…, să vă dăruiască, după bogăţia slavei Sale, ca să fiţi puternic întăriţi, prin Duhul Său, în omul dinăuntru; Şi Hristos să Se sălăşluiască, prin credinţă” (Efes. 3:14-17). În plus, Sfântul Ioan Teologul predică: „aceasta este biruința care biruiește lumea, chiar și credința noastră” (1 Ioan 5:4).

Sfântul nostru Părinte Sava a realizat chiar acest lucru; adică sălășluirea lui Hristos în inima sa prin credință. Din acest motiv, el ar spune împreună cu psalmistul: „În ceea ce mă privește, voi privi fața Ta în neprihănire: voi fi satisfăcut, când mă voi trezi, cu asemănarea ta” (Psalmul 16:15). Și ca să fie mai clar; Voi lucra neprihănirea Ta și, cu ea, voi vedea fața Ta [Doamne], iar sufletul meu se va sătura când voi vedea slava, strălucirea feței Tale. Mai mult, Sfântul Sava a urmat porunca Sfântului Pavel: „Îmbrăcaţi-vă cu toate armele lui Dumnezeu… îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii” (Efeseni 6: 11, 14). Din acest motiv, el trăiește veșnic în moaștele înmiresmate și nestricăcioase pe care le avem în fața ochilor noștri, așa cum spune cartea Înțelepciunii lui Solomon: „Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. Drept aceea, vor primi din mâna Domnului împărăţia frumuseţii şi cununa cea strălucitoare, căci El îi va ocroti cu dreapta Sa şi cu braţul Său; asemenea unui scut, îi va acoperi.” (Înțelepciunea lui Solomon 5: 15-16). Și, mai în amănunt, cei drepți trăiesc veșnic, iar răsplata lor este în mâinile Domnului. Din acest motiv, ei vor primi slăvita Împărăție a Cerurilor de la Domnul.

Să-l ascultăm pe Sfântul Pavel propovăduind în Epistola sa către Romani: „Omeneşte vorbesc, pentru slăbiciunea trupului vostru. – Căci precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fărădelegii, spre fărădelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptăţii, spre sfinţire” (Romani 6:19). Cu alte cuvinte, așa cum v-ați dat părțile trupului drept slujitori ai păcatului, ceea ce îl face pe om necurat și răufăcător, astfel încât să săvârșească nelegiuirea, tot așa, ar trebui să vă oferiți acum trupurile voastre ca slujitori ai modului virtuos de a trăi, în pentru a înainta în sfințenie. „[Pavel vrea să spună] ca dreptatea – modul de a trăi neprihănit … duce la sfințire, în loc să fie sfințit”, explică Zigavinos.

După cuvântul Sfântului Vasile cel Mare, „sfințirea înseamnă a-ți consacra viața lui Dumnezeu întru totul”. Și după Sfântul Grigorie de Nyssa: „Căci Hristos este dreptatea lui Dumnezeu, care este descoperită prin Evanghelie, așa cum spune apostolul (Romani 1:17) … și pentru că Fiul este puterea Tatălui, toate lucrările Fiului sunt Lucrările tatălui”.

Este clar că sfințirea pentru noi, care Îl mărturisim pe Hristos Cel răstignit și înviat, presupune dreptatea lui Dumnezeu, după sfatul Domnului: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate aceste se vor adăuga vouă” (Mat 6:33). În plus, aceasta are un loc de seamă în rugăciunea Domnească: „Deci voi așa să vă rugați: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ”(Mat. 6: 9-10).

Să ascultăm, așadar, sfatul Sfântului Pavel, care se referă la toți creștinii și mai ales la noi care slujim tainelor dătătoare de viață ale lui Hristos și la călugării care trăiesc în nevoințe duhovnicești în pământ pustiu și uscat: „Aşadar, dacă aţi înviat împreună cu Hristos, căutaţi cele de sus, unde se află Hristos, şezând de-a dreapta lui Dumnezeu; Cugetaţi cele de sus, nu cele de pe pământ. Căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă”(Col. 3: 1-4).

Comentând aceste cuvinte, Sfântul Grigorie de Nyssa spune: „Nu priviți lucrurile pământești, ci cele cerești, unde este Hristos … trăiți și voi, pentru a-L vedea pe Dumnezeu, nu ca să aveți viață mai lungă pe pământ, nici pentru a avea vreo plăcere animalică, ci pentru a vă face cetățeni ai raiului”.

La această cauză suntem chemați și noi, dragii mei frați, să ne desăvârșim viața în Hristos, devenind astfel cetățeni ai orașului ceresc „veșnic” și concetățeni ai Sfinților lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Hristos din ceruri, pentru că , așa cum predică Sfântul Pavel: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13:14). Amin. La mulți ani!”

După Priveghea de toată noaptea, a avut loc o agapă cu grâu fiert, pâine și vin dulce, urmată de o masă comună pe care Preafericirea Sa a binecuvântat-o.

Binecuvântând Părinții, Preafericirea Sa a plecat spre Ierusalim trecând pe la Sfânta Mănăstire a Sfântului Teodosie Începătorul Vieții de Obște spre închinare, după tradiția obișnuită.

Din partea Secretariatului-General

 

 




PREAFERICITUL PATRIARH AL IERUSALIMULUI SLUJEȘTE SFÂNTA LITURGHIE LA ȘCOALA PATRIARHALĂ DE PE SION

 

Duminică, 28 septembrie / 11 octombrie 2020, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie la Biserica Sfintei Treimi de pe muntele Sionului, la pomenirea Sfântului Hariton Mărturisitorul și întemeietorul vieții monahale și a Sfântului Isaac Sirul. Împreună-slujitori cu Preafericirea Sa au fost ÎPS Mitropoliți Isihie al Kapitoliei și Ioachim al Helenoupolei, directorul general al școlii, părintele Dragoman Arhimandritul Matei, Arhimandritul Dionisie și Ierodiaconul Simeon. Răspunsurile la strană au fost date de dl. Gotsopoulos.

Această biserică a fost construită de vice-schevofilaxul Bisericii Sfântului Mormânt, Arhimandrit Gherasim, între anii 1905-1911 și aici este găzduită Școala Patriarhală din 1970. Școala funcționează ca liceu și seminar, urmând programul Ministerului Educației din Grecia, iar certificatul de absolvire al acestuia oferă absolvenților intrarea în universitățile din Grecia fără a susține examene introductive. În prezent, treisprezece studenți studiază aici, pregătindu-se din voința lor liberă să se alăture Frăției Aghiotaphite și să slujească la Preasfintele Altare din Țara Sfântă, după absolvire.

După Sfânta Liturghie, Preafericirea Sa a slujit slujba Sfințirii apei, pentru a binecuvânta noul an școlar 2020-2021, și a rostit următoarea predică în fața profesorilor, a elevilor și a consulului general al Greciei la Ierusalim, dl Evaggelos Vlioras:

„Iar Simon Petru, văzând aceasta, a căzut la genunchii lui Iisus, zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos. Căci spaima îl cuprinsese pe el şi pe toţi cei ce erau cu el, pentru pescuitul peştilor pe care îi prinseseră.  … Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Şi trăgând corăbiile la ţărm, au lăsat totul şi au mers după El.”(Luca 5: 8-11).

Iubiți frați și surori în Hristos,

Iubiți elevi ai școlii patriarhale

Harul Duhului Sfânt ne-a adunat pe toți astăzi în acest loc sfânt al Sfântului Sion, la Mănăstirea Sfintei Treimi, unde se află Școala Patriarhală, pentru a oferi Dumnezeului trinitar jertfa fără de sânge în Doxologie, și pentru a ne ruga Domnului nostru Dumnezeu să ne trimită sfințirea și darul Duhului Sfânt.

„Şi a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni” (Luca 5: 10). Prin aceste cuvinte, „Hristos a înlocuit pescuitul natural cu cel noetic”, spune Zigavinos.

Această pescuire noetică sau duhovnicească pe care Hristos a dăruit-o apostolilor nu este alta decât pescuirea care se realizează prin puterea iluminatoare a abilităților minții. Cu alte cuvinte, ucenicii au fost învățați despre această pescuire duhovnicească de către Hristos. De aceea Hristos este numit Învățător, în timp ce Apostolii sunt numiți Ucenici. „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei” (Ioan 13:35). Și în altă parte; „Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului”(Matei 28: 19-20).

Este clar că studenția, și anume educația, este armura și armele luminii lui Dumnezeu (Efeseni 6:11, Romani 13:12). De aceea, Sfântul Pavel îl sfătuiește pe Timotei, ucenicul său astfel: „Tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine le-ai învăţat, și fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus”(2 Tim. 3: 14-15).

Sfintele Scripturi la care se referă Sfântul Pavel sunt cele scrise în Sfânta Biblie, care presupun adevărul luminător și răscumpărător al lui Dumnezeu, așa cum a fost descoperit oamenilor de către Sfinții Profeți și Apostoli. „Şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi”, spune Domnul (Ioan 8:32). Și ne întrebăm, care (sau Cine) este acest adevăr? În acest caz, adevărul este Dumnezeu, Cuvântul întrupat, Hristos, care a spus: „Eu sunt calea, adevărul și viața” (Ioan 14: 6).

Acest adevăr, dreptatea care trăiește până în veacuri, este propovăduit și vestit lumii de Sfânta Biserică a lui Hristos; „Împărţit-a, dat-a săracilor; dreptatea Lui rămâne în veac”(2 Corinteni 9: 9, Psalmul 111: 9). Acest adevăr al lui Hristos Cel Răstignit și Înviat este mărturisit și lui îi slujește Biserica din Ierusalim.

„Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El!” (Psalmul 2:12). „Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut” (Psalmul 118: 66). Și mai în adânc: învăță-mă bunul simț și știința de a distinge binele de rău și anume, dă-mi capacitatea de cunoaștere și discernământ, spune psalmistul. Iată, așadar, de ce predică Sfântul Pavel: „ Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate, Astfel ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit, bine pregătit pentru orice lucru bun” (2 Tim. 3: 16-17).

Inutil să spunem că nu doar Scripturile insuflate de Dumnezeu, ci și utilizarea discretă a filozofiei grecești pot contribui astfel încât „omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și sănătos,” după cuvântul Sfântului Vasile cel Mare și, în special, după Sfântul Mucenic și Filosof Iustin, care a considerat că semințele Cuvântului i-au făcut pe filozofii neamurilor capabili să „întrezărească ființele” și să învețe „semințele adevărului” și adaugă: „căci acele lucruri spuse [de către filozofii neamurilor] bine, [ei ] ne aparțin creștinilor ”.

Iar acele „lucruri spuse bine” de către filozofii neamurilor se referă la înțelepciunea dumnezeiască de sus. „Iar înţelepciunea cea de sus întâi este curată, apoi paşnică, îngăduitoare, ascultătoare, plină de milă şi de roade bune, neîndoielnică şi nefăţarnică” (Iacov 3:17).

Dragii mei frați și iubiții mei studenți, Străvechea Frăție Aghiotafită, cunoscută sub numele de Ordinul celor Studioși, conform cuvintelor Sfântului Pavel: „O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi!” (Gal. 4 : 19), nu a încetat niciodată să se îngrijească de educația în Hristos a copiilor turmei sale, în toată jurisdicția sa. Dimpotrivă, ea s-a străduit întotdeauna pentru educarea forței sale viitoare, și anume a noilor săi membri, absolvenții acestei Școli Patriarhale, conform poruncii scrise în Biblie: „Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui”(Proverbe 3:11) și „Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere” (Proverbe 3:13).

În concluzie, dorim ca harul Duhului Sfânt care s-a pogorât din ceruri ca limbi de foc și care a stat deasupra Sfinților Apostoli și Ucenici ai lui Hristos în Foișorul de pe Sfântul Sion să vă lumineze mintea și să vă îndrume educația spre toată lucrarea cea bună, prin mijlocirea Preafericitei noastre Doamne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioara Maria și a tuturor Sfinților. Amin.”

Din partea Secretariatului-General




SĂRBĂTOAREA ADORMIRII MAICII DOMNULUI LA PATRIARHIE

Vineri, 15/28 august 2020 s-a prăznuit de către Patriarhie sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Această sărbătoare s-a prăznuit în Biserica Adormirii construită de Sfânta Elena în 326 d.Hr. și refăcută de Împăratul Marchian și Împărăteasa Pulheria în 417 d.Hr.. Biserica se află în Ghetsimani deasupra Mormântului în care a fost îngropată Preasfânta Stăpână a noastră, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria.

Aici s-a săvârșit Vecernia seara, la ora 5, condusă de ÎPS Arhiepiscop Teofan al Gherasei, împreună cu care au slujit Ieromonahi Aghiotafiți, preoți arabi și diaconul Sofronie. Au participat credincioși cu evlavie față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea care a fost îngropată aici și apoi a fost mutată la ceruri de către Fiul ei și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. 

Dimineața, în ziua praznicului, Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericirea Sa, Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Teofan al Gherasiei, Aristarh al Constantinei și Filumen al Pellei, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi și Arhidiaconul Marcu. Răspunsurile la strană au fost date de Ierodiaconul Simeon în greacă și de membri ai enoriei Bisericii Sfântului Iacov în limba arabă. În ciuda măsurilor restrictive, au participat cu evlavie mulți credincioși, localnici însă, nu pelerini, de vreme ce aceștia din urmă nu pot veni. 

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această predică:

Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că nașterea feciorește și moartea arvunește viață. Ceea ce după naștere ești fecioară, iar după moarte vie, mântuiești pururea, Născătoare de Dumnezeu, moștenirea ta. 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și închinători,

Singura, cu adevărat, care mai presus de fire și de ființă L-a încăput pe Cuvântul lui Dumnezeu cel mai presus de ființă, binecuvântata Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, ne-a adunat în acest loc sfânt unde se află Mormântul ei pentru ca, împreună cu Sfinții Apostoli care în chip nevăzut s-au adunat aici de la marginile lumii, să cinstim sărbătoarea Adormirii ei.

 „Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu” (Psalmul 86, 3), cântă dumnezeiescul David. „Pe cine o vom socoti cetate a lui Dumnezeu cel nevăzut și necuprins, Care pe toate le cuprinde în mâna Sa?”, se întreabă Sfântul Ioan Damaschin. „Pe cine alta decât pe singura care în chip neînțeles L-a cuprins pe Cuvântul lui Dumnezeu cel mai presus de ființă, pe Domnul nostru Iisus Hristos? Căci ce este mai slăvit decât a primi „sfatul lui Dumnezeu cel de demult și adevărat”, după cum spune cu glas mare Isaia (Isaia 25, 1).

În persoana Născătoarei de Dumnezeu Maria se biruiesc hotarele firii, spune imnograful, Sfântul Cosma: „Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că nașterea feciorește și moartea arvunește viață”. Atât zămislirea în Duhul Sfânt, cât și întruparea lui Dumnezeu Cuvântul Hristos din curatele sângiuri ale Fecioarei Maria constituie o depășire a legilor firii. „Născând Fecioara mai presus de fire pe Dumnezeu Cuvântul, nu s-a pierdut nicidecum mărturia fecioriei”, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Prin Adormirea Născătoarei de Dumnezeu s-au biruit de asemenea hotarele firii, după cum spune imnograful, Sfântul Cosma: „Datu-ți-a ție cele mai presus de fire Împăratul Dumnezeul tuturor, că precum întru naștere Fecioară te-a păzit, așa și în groapă trupul ți-a ferit fără stricăciune și împreună te-a proslăvit întru dumnezeiască mutare, cinste ție, Maicii, ca unui Fiu dăruindu-ți”.

Sfântul Ioan Damaschin, minunându-se de taina morții izvorului Vieții, adică a Născătoarei de Dumnezeu, spune: „Cum vom numi această taină despre tine? Moarte? Dar în chip firesc preasfântul și fericitul tău suflet se desparte de preafericitul și curatul tău trup, iar trupul se dă înmormântării celei după lege, dar nu rămâne în moarte, nici nu este destrămat de stricăciune. Născând ea, fecioria a rămas nevătămată, mutându-se [la cer] trupul s-a păstrat neputrezit și la un sălaș mai bun și mai dumnezeiesc s-a dus care nu este destrămat de moarte, ci în vecii vecilor nesfârșiți dăinuie.

De aceea, fericita Fecioară s-a arătat, potrivit Sfântului Ioan Damaschin, „acropola Bisericilor”, dar și „Maica Bisericilor din toată lumea”. Acesta, după cum propovăduiește Sfântul Ioan, „nu a mers la cer, precum Proorocul Ilie, nu a fost dusă până la al treilea cer, precum Pavel, ci a ajuns până la însuși tronul împărătesc al Fiului său, pe Care Îl vede cu ochii ei și se bucură și cu multă și negrăită îndrăzneală stă înaintea Lui”.

Iubiții mei frați, tocmai faptul că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Îl vede pe Fiul și Dumnezeul ei și stă cu multă și negrăită îndrăzneală înaintea lui, face ca ea să fie pentru toți cei care i se închină și o cinstesc, scăpare „după Dumnezeu”, după cum spune imnograful: „Mântuiește din primejdii pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm ca și către un zid nestricat și ocrotitoare”.

Noi, care prăznuim astăzi și ne aflăm în acest loc sfânt al Mormântului Născătoarei de Dumnezeu din satul Ghetsimani, să-l ascultăm pe Sfântul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Ioan Damaschin, cel care a scris laude Maicii Domnului, și împreună cu el să zicem: „Împreună cu David să săltăm cu Duhul, căci chivotul Domnului astăzi se odihnește. Împreună cu Gavriil, întâi-stătătorul îngerilor, să strigăm: bucură-te, marea bucuriei nesfârșită, bucură-te singura vindecătoare a întristării. Bucură-te, leac ce domolește durerea inimii. Bucură-te, prin care se alungă moartea și vine viața”. Iar lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeul nostru, fie slava și puterea împreună cu Tatăl cel fără de început și Preasfântul și de viață făcătorul Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Întru mulți ani!

După Sfânta Liturghie, Egumenul, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Avilonului Dorotei, a oferit masa Sinodiei patriarhale și credincioșilor la Stăreție.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/xTUL-kVQmsg




PRAZNICUL SCHIMBĂRII LA FAȚĂ A MÂNTUITORULUI LA PATRIARHIE

Miercuri, 6/19 august 2020, Patriarhia a sărbătorit praznicul Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos.

În această zi Biserica, după relatările din Evanghelie (Matei 17: 1-3; Luca 9: 28-36, Marcu 9: 2-13), pomenește momentul când, cu puțin timp înainte de Patima Sa pe Cruce, Domnul nostru Iisus Hristos S-a arătat în slava și lumina Sa dumnezeiască, când hainele Lui s-au făcut albe și mai strălucitoare decât lumina, și glasul lui Dumnezeu Tatăl s-a auzit spunând: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L”, în fața ucenicilor aleși, Petru, Iacov și Ioan, pentru a le arăta, lor și nouă, fosta frumusețe pe care omul a pierdut-o, pe care cei care cred în El pot să o restaureze fiind transfigurați în El și prin El.

Acest eveniment a fost sărbătorit :

  1. La Muntele Tabor, în Sfânta Biserică a Sfintei Schimbări la Față a Domnului, unde Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Privegherea de toată noaptea, având drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, pe Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei, Ieromonahi și Diaconii Aghiotafiți, cu participarea a doar câtorva credincioși datorită pandemiei de COVID-19. Răspunsurile la strană au fost date de arhimandritul Demetrios Kavathas în strana din dreapta în limba greacă și de arhimandritul Filoteu, în strana stângă, în arabă.

Înainte de Sfânta Împărtășanie, Preafericirea Sa a ținut următoarea Predică:

“Suit-a Hristos pe Petru, pe Iacob și pe Ioan în munte înalt deosebi, și S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit fața Lui ca soarele și hainele Lui s-au făcut albe ca lumina și s-au arătat Moise și Ilie grăind cu Dânsul și nor luminos i-a umbrit pre ei; și iată glas din nor zicând: Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, în Care am ați-binevoit; pe Acesta ascultați-L” spune imnograful Bisericii, folosind cuvintele din evanghelia de la Sf. Matei (Mat. 17:1-5).

Iubiți frați întru Hristos,

Cucernici creștini

Astăzi, Mântuitorul sufletelor noastre, ”Cel Ce S-a schimbat la față [și] a făcut firea lui Adam cea înnegrită iarăși a străluci,” ne-a adunat în acest Sfânt Munte Tabor pentru a-L vedea mistic prin Taina Sfintei Euharistii pe Hristos, strălucind cu razele dumnezeiești și pentru a auzi vocea lui Dumnezeu Tatăl care Îl proclamă pe Fiul Său iubit, Care ne-a scos din slăbiciunea noastră omenească.

În acest Sfânt munte înalt, unde Hristos S-a schimbat la față înaintea ucenicilor Săi, chipul Lui a strălucit ca soarele, iar îmbrăcămintea Lui a devenit albă ca lumina (Matei 17: 2), s-a prefigurat lumina desăvârșită a slavei lui Dumnezeu Tatăl. De aceea, imnograful spune: „Nor luminos Te-a luat, schimbându-Te la Față întru întunericul Legii, întru care  Moise și Ilie fiind, și de prea luminata slavă învrednicindu-se, către Dumnezeu a grăit: „Tu ești Dumnezeul nostru și Împăratul veacurilor”.

Scopul unic și absolut al tainei Proniei lui Dumnezeu, și anume al credinței noastre față de Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu Cel întrupat, Domnul nostru Iisus Hristos, este ca noi să fim aflați vrednici de slava luminii de dincolo de lume a lui Dumnezeu. Și ce este această slavă a lui Dumnezeu? Scris este: „Chipul slavei Domnului … era ca un foc mistuitor” (Ieșirea 24:17). Și în altă parte, Domnul i-a spus lui Ilie Tesviteanul: „Ieși și stai pe munte înaintea feței Domnului ! Că iată Domnul va trece … dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar după foc va fi adiere de vânt lin” și Domnul era acolo (III Regi 19: 11-12).

Și conform mărturiei Sfântului Ioan Evanghelistul, Domnul este lumina lumii: „Deci iarăşi le-a vorbit Iisus zicând: Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). Și această lumină nu este alta decât slava lui Dumnezeu, așa cum spune Sfântul Luca Evanghelistul, referindu-se la păstorii care vegheau noaptea: „Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor”(Luca 2: 9) și la uciderea lui Ștefan cu pietre: „Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” (Fapte 7: 55-56).

Evenimentul Schimbării la Față a lui Iisus Hristos este prevestirea Învierii Sale, pregătirea ucenicilor pentru ea, a celor care urmau să fie martorii, cu ochii și urechile, ai Pătimirii, morții pe Cruce, ai înmormântării de trei zile și, bineînțeles, ai Învierii luminoase a lui Hristos, după cum relatează Sfântul Matei: „De atunci a început Iisus să arate ucenicilor Lui că El trebuie să meargă la Ierusalim şi să pătimească multe de la bătrâni şi de la arhierei şi de la cărturari şi să fie ucis, şi a treia zi să învieze” (Mat. 16:21). Aceasta o mărturisește și imnograful Bisericii, care spune: „Mai ‘nainte de Crucea Ta, Doamne, muntele Cerului s-a asemănat și norul ca un cort s-a întins, schimbându-Te Tu la față și de Tatăl mărturisit fiind, de față era Petru cu Iacov și cu Ioan, ca cei ce voiau să fie împreună cu Tine și în vremea vânzării Tale; ca văzând minunile Tale, să nu se înfricoșeze de patimile Tale ”…„ să le arăți strălucirea Învierii ”.

Adâncimea, înălțimea și amploarea teologică a minunii Schimbării la Față a lui Hristos sunt centrate în două lucruri: în primul rând că Hristos: „ S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Mat. 17: 2) și în al doilea rând: „un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: “Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L” (Matei 17: 5).

Și spunem acest lucru, deoarece experiența vederii strălucirii luminii Schimbării la Față și a auzirii glasului în nor nu este îndreptată numai către ucenicii prezenți ci și către fiecare creștin credincios care Îl iubește pe Dumnezeu cu mintea și inima curată. Să ascultăm așadar cuvintele părintelui Bisericii, Sf. Grigorie Palama, în învățăturile sale bazate pe marii Părinți purtători de Dumnezeu și teologi de dinaintea lui: „Cei aleși dintre Ucenici, așa cum auziți în cântările Bisericii,…, au văzut frumusețea veșnică și plină de înțeles a lui Dumnezeu în Tabor… strălucirea luminoasă a frumuseții inițiale, această dumnezeiască frumusețe care nu mai fusese văzută vreodată, prin care omul se îndumnezeiește și se face socotit vrednic de a vorbi cu Dumnezeirea, această Împărăție veșnică a lui Dumnezeu, această lumină ireproșabilă dincolo de înțelegere, o lumină veșnică, nelimitată, atemporală, strălucind nestricăcioasă, lumina lui Dumnezeu către cei îndumnezeiți” … căci harul Tatălui și al Fiului și al Duhului era unul, care nu putea fi văzut de ochii omenești, ci a trecut prin ei ca și cum ar fi deschis ochii celor orbi și i-ar fi făcut să poată vedea, după Sfântul Ioan Damaschinul, această lumină necreată, care în veacul ce va veni va fi vizibilă doar sfinților, așa cum spun Sfinții Dionisie și Maxim.

Această lumină necreată a Schimbării la Față a Domnului nostru Iisus Hristos a strălucit asupra acestui Sfânt Munte Tabor și din acest motiv este numită și lumina Taborică. Sfinții și drepții lui Dumnezeu sunt vrednici de această lumină așa cum este scris: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.” (Matei 5: 8). „Că la Tine este izvorul vieții: întru lumina Ta vom vedea lumină” (Psalmul 35: 9), cântă psalmistul David.

Cât despre noi, dragi frați, să-L rugăm pe Dumnezeu Cuvântul și pe Dumnezeu Tatăl luminilor, ca prin mijlocirea Preafericitei Născătoare de Dumnezeu să-L lăudăm și să spunem împreună cu Psalmistul: „În lumina feței Tale vor merge … toată ziua”(Psalmul 88:16). Amin.”

După Sfânta Liturghie, renovatorul Mănăstirii, Pr. Egumen, Arhimandritul Ilarion, a oferit o masă cu pește.

  1. La Ghetsimani, la Mormântul Maicii Domnului, Sfânta Liturghie a fost condusă de ÎPS Mitropolit Isihie al Kapitoliei, care a slujit împreună cu Părinți Aghiotafiți. După Sfânta Liturghie, Arhiepiscopul egumen Dorotei al Avelei a oferit o agapă.
  2. În Ramallah, la Sfânta Mănăstire a Schimbării la Față a Domnului, Sfânta Liturghie a fost condusă de Arhimandritul Galaction, egumenul, împreună cu care a slujit Pr. Yacub, la slujbă participând doar câțiva credincioși datorită pandemiei de COVID 19 .

Din partea Secretariatului-General

 

httpv://youtu.be/kt_-h9-XN4g




SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI IOAN CEL NOUL HOZEVITUL LA PATRIARHIE

Luni, 28 iulie / 10 august 2020, Patriarhia a făcut pomenirea Sfântului nostru Ioan cel Nou Hozevitul la Sfânta Mănăstire de la Hozeva, în pustia pârâului Horat, de lângă Ierihon.

În această zi Biserica, și mai ales Biserica Ierusalimului, îl cinstește pe Sfântul Ioan din România, care a venit în Țara Sfântă și a trăit o viață de post aspru, tăcere și lucrarea tuturor virtuților, făcându-se vrednic de darul înainte-vederii și de facerea de minuni, ca și de cel al neputrezirii, sfintele sale moaște nestricăcioase aflându-se în această Sfântă Mănăstire.

A fost canonizat ca Sfânt de Patriarhia Ierusalimului în 2016.

S-a făcut o priveghere de toată noaptea în cinstea sa, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-I drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, pe egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Constantin, pe Arhimandritul Isidor, alți preoți și Arhidiaconul Marcu. Răspunsurile la strană au fost date de Secretarul Sfântului Sinod, Ierodiaconul Simeon, și de monahii Mănăstirii.

Preafericitul a fost întâmpinat de egumen, Arhimandritul Constantin. Înainte de Sfânta Împărtășire, Preafericirea Sa a ținut următoarea Predică:

“Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi; Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”(Mat. 11:28-29), spune Domnul.

Iubiți frați întru Hristos,

Sfântul nostru Părinte Ioan cel Nou Hozevitul, care s-a făcut vas al Duhului Sfânt și a primit de la El facerea de minuni, ne-a adunat la locul nevoinței sale pentru a cinsti sfântă pomenirea sa.

Sfântul nostru Părinte Ioan, ostenitor și împovărat, s-a retras în Țara Sfântă și în mod special în zona râului Iordan, unde Domnul nostru Iisus Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan Botezătorul „și Duhul a adeverit întărirea cuvântului” căutându-și odihna în Hristos, după cuvintele Domnului: „Veniți la mine, toți cei care osteniți și împovărați, și eu vă voi odihni pe voi” (Mat. 11:28).

Cu alte cuvinte, odihna celor drepți întru Hristos nu este altceva decât intrarea lor în Împărăția Cerurilor, unde „împărătesc împreună cu Domnul… și Hristos îi va încununa pe cei care cred în El cu Slavă de neclintit”, spune Sfântul Chiril al Alexandriei, comentând cuvintele profetului Isaia: „În ziua aceea Domnul Savaot va fi o cunună strălucitoare și o strălucită găteală pentru cei ce au mai rămas din popor” (Isaia 28: 5). Acest lucru îl spune și Sfântul Pavel în cea de-a doua epistolă către Timotei: „De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui”(2 Tim. 4: 8). Și Apostolul Petru: „Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi” (1 Petru 5: 4).

Sfântul nostru Părinte Ioan a primit această cunună a neprihănirii și a slavei lui Dumnezeu devenind cetățean al cetății din cer, al cetății Dumnezeului Celui Viu, al Ierusalimului ceresc (Evrei 12:22). Și cununa slavei care nu se îndepărtează și poate fi văzută în Sf. Ioan sunt moaștele sale nestricăcioase și frumos mirositoare, așa cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei: „Cununa cea bună care nu se îndepărtează este dăruită celui care trăiește așa cum ar trebui; această floare nu a putut fi ținută în pământ. ”

Într-adevăr, frații mei, ținutul Hozevei nu a putut să țină ascunsă această floare parfumată care nu se ofilește, trupul Sfântului nostru Părinte Ioan, pentru că a fost îmbrăcat cu odihna nestricată în Duhul Sfânt, Duhul lui Dumnezeu Cuvântul și al Mântuitorului nostru Hristos. Iată deci slava Bisericii noastre sfinte, iată bogăția Împărăției lui Dumnezeu.

Sfântul Ioan și-a îndeplinit desăvârșirea pentru că Însuși Hristos l-a învățat blândețea și smerenia inimii. „Învățați de la mine căci sunt blând și smerit cu inima” (Mat.11: 29), spune Domnul.

Tocmai această blândețe și smerenie a inimii suntem chemați să o dobândim și noi, dragi frați, urmându-l pe Sfântul nostru Părinte Ioan, întrucât s-a făcut urmaș al lui Hristos și a reușit îndumnezeirea, devenind ca Sfinții mari monahi Gheorghe și Ioan Hozeviții.

Împreună cu imnograful să spunem: „Crucea Domnului luând și în urmându-I până la sfârșit, nu te-ai întors niciodată cu mintea la lume sau la lucrurile din ea; și domolești patimile cu osteneli și înfrânare, astfel pregătindu-te ca templu pentru Hristos Domnul nostru. De aceea răsplată ai luat, O dumnezeiescule înțelept, cu har pentru a vindeca toate bolile și a alunga duhurile necurate, O binecuvântate purtătorule de Dumnezeu. Mijlocește la Hristos Dumnezeul nostru ca să dea iertare de toată greșeala celor ce cu dragoste țin sfântă pomenirea ta ”. Amin.

După privegherea de toată noaptea a fost oferită o masă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Y79hHgcpqhU




PRAZNICUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI LA PATRIARHIE

Vineri, 15/28 august 2020 s-a prăznuit de către Patriarhie sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Această sărbătoare s-a prăznuit în Biserica Adormirii construită de Sfânta Elena în 326 d.Hr. și refăcută de Împărații Marchian și Pulheria în 417 d.Hr.. Biserica se află în Ghetsimani deasupra Mormântului în care a fost îngropată Preasfânta Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria.

Aici s-a săvârșit Vecernia seara, la ora 5, condusă de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Teofan al Gherasei, împreună cu care au slujit Ieromonahi Aghiotafiți, preoți arabi și diaconul Sofronie. Au participat credincioși cu evlavie față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cea care a fost îngropată aici și apoi a fost mutată la ceruri de către Fiul ei și Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. 

Dimineața, în ziua praznicului, Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericirea Sa, Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Înaltpreasfințiții Arhiepiscopi Teofan al Gherasiei, Aristarh al Constantinei și Filumen al Pellei, Ieromonahi Aghiotafiți, Preoți arabi și Arhimandritul Marcu. A cântat Ierodiaconul Simeon în greacă și membri ai enoriei Bisericii Sfântului Iacov în limba arabă. În ciuda măsurilor restrictive, au participat cu evlavie mulți credincioși, localnici însă, nu pelerini, de vreme ce aceștia din urmă nu pot veni. 

La Chinonicul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a rostit această cuvântare:

Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că nașterea feciorește și moartea arvunește viață. Ceea ce după naștere ești fecioară, iar după moarte vie, mântuiești pururea, Născătoare de Dumnezeu, moștenirea ta. 

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și închinători,

Singura, cu adevărat, care mai presus de fire și de ființă a încăput pe Cuvântul lui Dumnezeu cel mai presus de ființă, binecuvântata Stăpâna noastră Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, ne-a adunat în acest loc sfânt unde se află Mormântul ei pentru ca, împreună cu Sfinții Apostoli care în chip nevăzut s-au adunat aici de la marginile lumii, să cinstim sărbătoarea Adormirii ei.

 „Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu” (Psalmul 86, 3), cântă dumnezeiescul David. „Pe cine o vom socoti cetate a lui Dumnezeu cel nevăzut și necuprins, Care pe toate le cuprinde în mâna Sa?”, se întreabă Sfântul Ioan Damaschin. „Pe cine alta decât pe singura care în chip neînțeles L-a cuprins pe Cuvântul lui Dumnezeu cel mai presus de ființă, pe Domnul nostru Iisus Hristos? Căci ce este mai slăvit decât a primi „sfatul lui Dumnezeu cel de demult și adevărat”, după cum spune cu glas mare Isaia (Isaia 25, 1).

În persoana Născătoarei de Dumnezeu Maria se biruiesc hotarele firii, spune imnograful, Sfântul Cosma: „Biruiescu-se hotarele firii întru tine, Curată Fecioară, că nașterea feciorește și moartea arvunește viață”. Atât zămislirea în Duhul Sfânt, cât și întruparea lui Dumnezeu Cuvântul Hristos din curatele sângiuri ale Fecioarei Maria constituie o depășire a legilor firii. „Născând Fecioara mai presus de fire pe Dumnezeu Cuvântul, nu s-a pierdut nicidecum mărturia fecioriei”, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul.

Prin Adormirea Născătoarei de Dumnezeu s-au biruit de asemenea hotarele firii, după cum spune imnograful, Sfântul Cosma: „Datu-ți-a ție cele mai presus de fire Împăratul Dumnezeul tuturor, că precum întru naștere Fecioară te-a păzit, așa și în groapă trupul ți-a ferit fără stricăciune și împreună te-a proslăvit întru dumnezeiască mutare, cinste ție, Maicii, ca unui Fiu dăruindu-ți”.

Sfântul Ioan Damaschin, minunându-se de taina morții izvorului Vieții, adică a Născătoarei de Dumnezeu, spune: „Cum vom numi această taină despre tine? Moarte? Dar în chip firesc preasfântul și fericitul tău suflet se desparte de preafericitul și curatul tău trup, iar trupul se dă înmormântării celei după lege, dar nu rămâne în moarte, nici nu este destrămat de stricăciune. Născând ea, fecioria a rămas nevătămată, mutându-se [la cer] trupul s-a păstrat neputrezit și la un sălaș mai bun și mai dumnezeiesc s-a dus care nu este destrămat de moarte, ci în vecii vecilor nesfârșiți dăinuie.

De aceea, fericita Fecioară s-a arătat, potrivit Sfântului Ioan Damaschin, „acropola Bisericilor”, dar și „Maica Bisericilor din toată lumea”. Acesta, după cum propovăduiește Sfântul Ioan, „nu a mers la cer, precum Proorocul Ilie, nu a fost dusă până la al treilea cer, precum Pavel, ci a ajuns până la însuși tronul împărătesc al Fiului său, pe Care Îl vede cu ochii ei și se bucură și cu multă și negrăită îndrăzneală stă înaintea Lui”.

Iubiții mei frați, tocmai faptul că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Îl vede pe Fiul și Dumnezeul ei și stă cu multă și negrăită îndrăzneală înaintea lui, face ca ea să fie pentru toți cei care i se închină și o cinstesc, scăpare „după Dumnezeu”, după cum spune imnograful: „Mântuiește din primejdii pe robii tăi, Născătoare de Dumnezeu, că toți, după Dumnezeu, la tine scăpăm ca și către un zid nestricat și ocrotitoare”.

Noi, care prăznuim astăzi și ne aflăm în acest loc sfânt al Mormântului Născătoarei de Dumnezeu din satul Ghetsimani, să-l ascultăm pe Sfântul și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Ioan Damaschin, cel care a scris laude Maicii Domnului, și împreună cu el să zicem: „Împreună cu David să săltăm cu Duhul, căci chivotul Domnului astăzi se odihnește. Împreună cu Gavriil, întâi-stătătorul îngerilor, să strigăm: bucură-te, marea bucuriei nesfârșită, bucură-te singura vindecătoare a întristării. Bucură-te, leac ce domolește durerea inimii. Bucură-te, prin care se alungă moartea și vine viața”. Iar lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeul nostru, fie slava și puterea împreună cu Tatăl cel fără de început și Preasfântul și de viață făcătorul Duh acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Întru mulți ani!

După Sfânta Liturghie, Egumenul, Înaltpreasfințitul Arhiepiscop al Avilonului Dorotei, a oferit masa Sinodiei patriarhale și credincioșilor la Stăreție.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/xTUL-kVQmsg