Luni, 25 iulie / 07 august 2017, noua stareță a mănăstirii de maici numite Eleon de pe  Muntele Măslinilor, Maica Varvara l-a vizitat Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, pentru a primi binecuvântarea Sa cu ocazia alegerii sale și a numirii ca stareță a Mănăstirii menționate mai sus, înlocuind-o pe stareța de până acum, care este grav bolnavă. Maica Varvara a fost însoțită de reprezentantul expatriaților Bisericii Ortodoxe Ruse, care este de mai mulți ani în comuniune cu Patriarhia Moscovei, și de fiica acesteia după trup, ea însăși maică în aceeași Mănăstire.

Preafericirea Sa a binecuvântat-o pe maica stareță Varvara și i-a urat bună slujire pentru cele patruzeci de monahii din Mănăstirea sa, cu strictețe și discernământ părintesc și în smerenia lui Hristos, căci diavolul se teme de Crucea lui Hristos, întrucât Domnul S-a smerit pe Sine pe cruce pentru mântuirea noastră.

Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_0_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Luni seara, pe 11/24 iulie 2017, ministrul Apărării din Serbia, Aleksandar Vulin, a vizitat Patriarhia însoțit de asociații săi și de Directorul Adjunct al Ambasadei Serbiei din Israel, domnul Dejan Blagojevic.

Excelența sa, Ministrul sârb al Apărării și însoțitorii săi, au fost primiți de Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, împreună cu Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, cu Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, cu Arhidiaconul Marcu și Părintele Nichita.

Cu ocazia acestei vizite, domnul Aleksandar Vulin și-a exprimat încă o dată bucuria de a vizita Patriarhia Ierusalimului.

Preafericirea Sa a făcut referire la relațiile Patriarhiei cu Biserica Serbiei, de care aparține Kosovo –  regiune care a fost divizată în părți diferite de către națiunile puternice ale acestei lumi, și cu toate acestea, „porțile iadului nu o vor birui,” după cuvântul Domnului.

Patriarhia Ierusalimului, promovând reconcilierea și împăcarea în Țara Sfântă, susține cursul ascendent al Bisericii și al națiunii Serbiei.

Patriarhia Ierusalimului păstrează lăcașurile iudaice și creștine ca locuri de închinare la Dumnezeu, de împrospătare duhovnicească și de regenerare a oamenilor.

În cadrul acestei vizite, Ministrul Apărării din Serbia I-a oferit Preafericirii Sale icoana Sfântului Sava al Serbiei, iar Preafericirea Sa i-a oferit domnului Ministrului icoana Maicii Domnului și medalia care a marcat 2000 de ani de creștinism, iar membrilor suitei sale, le-a oferit binecuvântări din Ierusalim.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Cmmn7mAowIU

ngg_shortcode_1_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Luni după-amiază, pe 11/24 iulie 2017, Premierul Georgiei, Excelența Sa d-l Giorgi Kvirikashvili, a vizitat Patriarhia, însoțit de Ministrul Afacerilor Externe al Georgiei, de Ambasadorul Georgiei în Israel și de Ambasadorul Israelului în Georgia, printre alți colaboratori de-ai săi.

Prim-ministrul georgian și însoțitorii săi au fost primiți călduros de Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, împreună cu Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei și alți părinți aghiotafiți.

În timpul acestei vizite, Premierul i-a mulțumit Preafericirii Sale pentru bunele relații pe care Patriarhia Ierusalimului le are cu Patriarhia Georgiei, pentru primirea pelerinilor georgieni și pentru că prin atitudinea sa personală, este un factor de stabilitate politică.

Preafericirea Sa i-a mulțumit domnului Kvirikashvili și a făcut referire la rolul Patriarhiei de reconciliere și de stabilire a păcii în Ierusalim și în Țara Sfântă, atât în trecut cât și în prezent, mai ales după vizita Sa la Conferința Națiunilor Unite pentru construirea păcii în Orientul Mijlociu.

Ca semn al recunoașterii și întăririi Prim-Ministrului în păstrarea păcii, Preafericirea Sa l-a onorat cu titlul de Mare Comandor al Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt.

Domnul Kvirikashvili I-a mulțumit Preafericirii Sale pentru această distincție onorifică, distincție care se reflectă asupra întregii națiuni și Bisericii din Georgia, și pentru vizita sa la Sfântul Mormânt și la Sfânta Mănăstire a Sfintei Crucii, și I-a oferit o icoană a Arhanghelului. Preafericirea Sa i-a oferit o icoană a Ediculei Sfinte și medalia care a marcat 2000 de ani de istorie a Patriarhiei, și le-a dat binecuvântări din Ierusalim membrilor suitei sale.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/rlf4BnznUiA

ngg_shortcode_2_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

“Responsabilitatea Liderilor Religioși în Construirea Păcii în Orientul Mijlociu”

Organizat de Alianța Națiunilor Unite a Civilizațiilor

La sediul Națiunilor Unite, New York

Preafericitul Teofil al III-lea

Patriarhul Ierusalimului

18 iulie 2017

Domnule Secretar General,

Domnule Al-Nasser,

Excelența Voastră, Domnule Dastis,

Domnule Rabin Melchior,

Distinși Participanți,

Doamnelor și domnilor,

Este o onoare și un privilegiu pentru noi să participăm la această importantă întâlnire referitoare la procesul de pace din Orientul Mijlociu. În calitatea sa de cea mai veche instituție religioasă cu existență neîntreruptă din Țara Sfântă, Patriarhia Ierusalimului și-a asumat de multă vreme acestă misiune, și contribuim cu ceea ce noi numim simbioza greacă –  trăirea împreună în coexistență respectuoasă –  la sarcina urgentă de a găsi noi modalități de a stabili și adânci o pace durabilă în regiunea noastră. Nu a existat niciodată un moment mai crucial pentru această lucrare și aplaudăm atât Organizația Națiunilor Unite cât și Alianța Civilizațiilor pentru că vă concentrați asupra acestui lucru.

Din perspectiva noastră, dorim să ne folosim de această ocazie pentru a articula ceea ce credem noi că reprezintă mai multe aspecte fundamentale pentru durabilitatea consolidării păcii în Orientul Mijlociu.

Primul punct pe care dorim să-l subliniem se regăsește în titlul acestui colocviu. Construirea unei păci durabile în Orientul Mijlociu nu este doar o chestiune de voință politică sau de oportunitate. Fără o înțelegere corectă a rolului religiei și a responsabilității liderilor religioși în acest proces, vom continua să ne împiedicăm în eforturile noastre pentru pace. Nu putem pretinde că religia nu este un factor în complexitatea vieții noastre și nici nu putem ignora rolul semnificativ pe care liderii religioși din întreaga regiune a Orientului Mijlociu trebuie să îl joace dacă e să i se dea păcii o șansă reală de a se naște din actualele noastre dificultăți extreme.

A pretinde că religia nu este importantă sau a ne gândi la aspectele religioase ale vieții noastre comune în Orientul Mijlociu ca o distragere incomodă de la ceea ce alții văd ca pe un exercițiu pur politic sau diplomatic este o naivitate care subminează procesul sincer de construire a păcii în modul cel mai rău cu putință. Regiunea noastră nu poate fi separată de caracterul său religios. Este un loc al profeților și al sfinților, un loc de întâlnire al omului cu dumnezeiescul și o sursă de împrospătare duhovnicească pentru întreaga lume. Toate acestea transcend statele și autoritățile făcute de mâna omenească. Trebuie să articulăm, în curând, o înțelegere corectă a rolului central al religiei și al liderilor religioși la ajutorul pentru crearea unui nou viitor pentru regiunea noastră. Titlul adunării noastre de astăzi, prin urmare, surprinde un adevăr pe care nu trebuie să îl pierdem din vedere.

Generații la rând în Orientul Mijlociu, ne-am străduit să găsim un teren comun pe care toți am putea sta – sau, poate, mai bine pus – pe care toți am putea trăi în aprecierea deplină a unicității noastre, precum și a patrimoniului nostru comun.

Odată ce acceptăm importanța centrală a religiei în crearea unei păci drepte și durabile în Orientul Mijlociu, mult mai multe lucruri își găsesc făgașul loc firesc în acest proces.

Ne recunoaștem credința comună că Făcătorul lumii este Unul. Totuși, ne articulăm propriile teologii, suntem împreună copiii unei mari tradiții monoteistice din care s-au format credințele avraamice și care unește diferite grupuri religioase așa cum se întâmplă acum, și deși am recunoscut acest fenomen de multă vreme, nu i-am trăit niciodată plinătatea în ceea ce privește crearea unei societăți care îi apreciază în totalitate forța de a face bine.

Din această credință comună în Unul Dumnezeu decurg mulți alți factori de uniune. Noi înțelegem, fiecare, respectul celuilalt față de cărțile noastre sfinte. Înțelegem angajamentul celuilalt față de tradiția noastră sacră veche și vie. Ne înțelegem formarea într-o viață liturgică. Înțelegem aspectele vieții noastre care sunt modelate de misticism. Înțelegem instinctul pentru rugăciune și evlavie personală și în grup. Înțelegem accentul pe care îl punem pe vieții întregii comunități. Și înțelegem angajamentul care este adânc în tradițiile noastre față de unicitatea și valoarea infinită a persoanei umane și datoria de a ne sluji aproapele. În timp ce detaliile practicii noastre religioase pot varia, chiar și în cadrul grupurilor noastre repective, recunoaștem reciproc aceste aspecte familiare ale vieții noastre. Acesta nu e puțin lucru, și nici această listă nu este completă.

Înțelegerea umanității noastre comune derivă din credința noastră în Unul Dumnezeu. Tradițiile noastre mărturisesc. Tradițiile noastră mărturisesc credința că suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a investit în fiecare ființă umană o valoare infinită și o demnitate inalienabilă. În tradițiile noastre, după credința că Dumnezeu este Unul, următoarea ca importanță este doctrina despre persoana umană. Tradițiile noastre împărtășesc convingerea că fiecare persoană este capabilă de o relație veșnică și intimă cu Dumnezeu și că Dumnezeu a creat ființe umane pentru o comuniune reciprocă rodnică, intimă, chiar dincolo de diversitatea dată de Dumnezeu.

Din această înțelegere a umanității noastre comune, care nu este în mod primordial o realitate politică sau biologică, ci un adevăr teologic fundamental, derivă angajamentul nostru față de celălalt adevăr, că împărtășim o casă comună. În primul rând, pământul este casa noastră comună, dar în ceea ce privește discuția noastră astăzi, trebuie să subliniem că Orientul Mijlociu este casa comună a evreilor, creștinilor și musulmanilor, precum și altor tradiții și comunități religioase. Inutil de spus, aceasta înseamnă, de asemenea, că avem o istorie comună și o cultură comună.

Această înțelegere a Orientului Mijlociu drept casa noastră comună este de o importanță supremă. Suntem cu toții fără deosebire –  evrei, creștini și musulmani – copiii acestei Țări Sfinte și, de pildă, fără o comunitate creștină puternică și vibrantă în Orientul Mijlociu, regiunea și-ar pierde identitatea autentică. Noi creștinii nu suntem doar locuitori ai Țării Sfinte. În Ierusalim, de exemplu, care este inima spirituală, intima sau locul de apartenență cum este numit în limba arabă, noi am avut un loc și un rol special timp de milenii.

Ca moștenitori ai istoriei sacre – o moștenire fizică, misiunea noastră neclintită a fost să ne asigurăm că Locurile Sfinte sunt deschise tuturor oamenilor, indiferent de identitatea lor etnică, culturală, religioasă sau națională. Promovăm cu entuziasm inclusivitatea, știind foarte bine că pretențiile la exclusivitate produc întotdeauna conflicte și nu sunt conforme Dumnezeului nostru iubitor de pace și milostiv.

Nici unul dintre noi nu este musafir sau intrus; tradițiile noastre s-au născut în Orientul Mijlociu și noi suntem indigeni în această țară. Oricât de ciudat ar părea să trebuiască să clarificăm acest lucru, există încă aceia care cred altfel și care recurg la violență pentru a încerca să facă din Orientul Mijlociu un grup mono-cultural sau mono-religios. Orientul Mijlociu nu a fost niciodată așa.

Iar ultimul aspect pe care dorim să-l promovăm decurge natural din aceste considerente, pentru că împărtășim un destin comun. Împărtășim un destin comun în ceea ce privește viața politică, economică, culturală și religioasă a regiunii noastre. Dar tradițiile noastre avraamice atestă de asemenea că împărtășim un destin veșnic comun, un destin în care Ierusalimul, un oraș care este la fel de sfânt pentru noi toți, joacă un rol important spiritual și emoțional. Ierusalimul este considerat capitala spirituală a întregii lumi; fluxul neîncetat de pelerini care vin zilnic este o dovadă amplă a acestui fapt.

Cum Țara Sfântă este casă pentru noi toți, la fel este și Ierusalimul. Noi, mulți, locuim în Țara Sfântă și în Israel, dar într-un sens real, nu le putem poseda niciodată; mai degrabă ele ne „posedă” pe noi, ne îmbrățișează în acest destin etern care cere să găsim modalități de a trăi în pace, armonie și respect reciproc în viața prezentă. Aceasta ne cere realitatea noastră. Că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi (Mat. 5:45).

Când facem o pauză ca să înțelegem tot ceea ce împărtășim, creștem în respectul pentru simbolurile, practicile și viața de zi cu zi ale celuilalt. Începem să ne percepem umanitatea adevărată. În timp, cu răbdare și hotărâre, începem să ne recunoaștem fiecare în celălalt.

Aici sunt rădăcinile dialogului adevărat. În Orientul Mijlociu, dialogul este un mod de viață. Nu este o teorie, ci o practică. Cu un asemenea dialog știm că, mai ales în vremuri de mare dificultate, dușmanii pot deveni aliați, iar ura poate fi transformată în reconciliere.

În acest sens, amintim aici unul dintre cele mai importante evenimente din istoria noastră comună: celebrul legământ dintre califul Omar ibn Al-Khattab și patriarhul Sofronie, după ce Oman a intrat în Ierusalim. Solul era fertil pentru pacea transformatoare și rodnică. Ei au imaginat un viitor în care fiecare s-ar putea împărtăși din sfințenia și bogăția Țării Sfinte, recunoscând un tată comun în Avraam. Cei doi au putut să rămână fermi în integritatea identităților și istoriilor lor, evitând astfel frica și îmbrățișând adevărul.

Există două abordări pentru a cunoaște adevărul și a vedea dreptatea: calea divină, care este idealul, și calea umană, care este circumscrisă de neajunsurile noastre. Abordarea noastră este una pragmatică, prin care bunul simț și realitatea observabilă arată calea. Căci, așa cum spun Scripturile, Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit (Psalmul 84:12).

Acesta este climatul potrivit în care atât activitatea cât și roadele consolidării păcii se vor coace. Știm acest lucru deoarece am mai văzut așa ceva mai înainte. Suntem întotdeauna inspirați, mai întâi de profeții și personalitățile cinstite în tradițiile noastre, dar și de marii lideri ai lumii, acum în memoria întregii umanități. Din luptele lor și, uneori, din decesele lor neprevăzute, au apărut curajul, pacea și progresul, iar ei au inspirat nenumărați oameni obișnuiți, bărbați și femei, care în comunitățile lor locale, unde a existat violență și vrăjmășie, au fost pregătiți să-și asume riscuri pentru un nou viitor – un nou viitor al reconcilierii.

Reconcilierea despre care vorbim nu înseamnă deprivarea reciprocă de identitățile noastre naționale, culturale sau religioase. Suntem gata să admitem că reconcilierea cere sacrificii, dar nu cere pierderea unicității noastre. Aceasta este calea către o coexistență realistă, respectuoasă reciproc, care înseamnă o viață mult mai durabilă decât simpla toleranță.

Sâmbătă, 25 iunie / 8 iulie 2017, Secretarul-Șef al Ministerului Educației din Grecia, domnul George Kalantzis, a vizitat Patriarhia, însoțit de Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, și de asociata sa, doamna Keramida, de fiul său Fotios -Xenofon și de domnul Victor Isaac Eliezer, Secretar al Consiliului Central Israelian din Grecia.

Dl Kalantzis a fost primit de Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului și de părinții aghiotafiți, de Vicarul Patriarhal, ÎPS Mitropolit Isihie din Kapitolia, de Părintele Secretarul General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, de Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei și de alții.

Pe agenda întâlnirii a fost o conversație interesantă despre Școala Teologică Patriarhală de Preoți ca pepinieră a Frăției aghiotafite, cultivând sufletelor viitorilor părinți aghiotafiți pentru misiunea lor pastorală și de pelerinaj.

Pentru buna funcționare a școlii, Patriarhia i-a însărcinat  recent pe domnul Tzanakos și pe soția sa, doamna Maltezopoulou, cu misiunea de a alege studenți și profesori.

Preafericirea Sa i-a mulțumit Ministerului Educației pentru răspunsul său în chestiuni legate de funcționarea școlii și domnului Kalantzis în persoană, pentru interesul său viu.

A avut loc, de asemenea, o conversație despre proiectului finalizat de restaurare a Sfintei Edicule, la care Prim-Ministrul Greciei, domnul Tsipras – pe care Preafericirea Sa l-a vizitat cu doar două zile în urmă – a contribuit semnificativ.

Dl Kalantzis I-a mulțumit Preafericitului Părinte pentru interes și conversația pe care au avut-o și I-a urat o bună cooperare în continuare pentru promovarea poporului grec în Țara Sfântă.

Preafericrea Sa i-a oferit domnului Kalantzis un exemplar cu  copertă cartonată al Istoriei Bisericii din Ierusalim, scrisă de Hrisostom Papadopoulos, și o copie a crucii Kalfei Komnenos, iar domnul Eliezer I-a dăruit Preafericitului Patriarh emblema Consiliului Ebraic din Grecia.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/UvSdhsnDXaE

ngg_shortcode_3_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Joi seara, pe 16/29 iunie 2017, ceremonia de absolvire a școlii din comunitatea greacă-ortodoxă vorbitoare de limba arabă din Ramallah a avut loc în sala de recepție a școlii.

Oferta educațională a acestei școli a Comunității din Ramallah cuprinde educație primară și secundară, grădiniță, și liceu. Școala a fost înființată de comunitatea menționată mai sus la începutul anilor 1990, în timpul vrednicului de pomenire Patriarh al Ierusalimului Diodor. În această școală, studenții sunt de origine palestiniană, creștini și musulmani, ale căror familii locuiesc în statul Israel încă de la înființarea sa, în anul 1948. Studenții învață în limba arabă, având ebraica și engleza ca limbi străine iar curriculum-ul este aprobat de Ministerul Educației din Israel.

Ceremonia a fost onorată cu prezența Preafericitului Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, însoțit de Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, de ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis, de Părintele Dragoman, Arhimandritul Matei, de managerulul Școlilor Patriarhiei cu predare în limba arabă, Părintele Issa Musleh și de Arhidiacon Marcu. Ceremonia a fost, de asemenea, onorată de prezența primarului din Ramala, dl. Michael Vindel care, în discursul său, s-a angajat să păstreze egalitatea între cetățenii israelieni și palestinieni din oraș. Discursuri au fost rostite și de reprezentantul Ministerului Educației din Israel, de președintele acestei comunității vorbitoare de limbă arabe, doamna Frieda și de alte persoane.

Ceremonia a început cu o rugăciune și a fost urmată de intrarea-parada celor 47 de absolvenți din al douăzeci și doilea an de funcționare a școlii.

Președinta comunității, doamna Frieda, a subliniat în discursul său sprijinul moral al Patriarhiei pentru buna funcționare, la parametri de succes, a Școlii. Managerul Școlii, Doamna Iham Mahil, s-a referit la notele mari ale absolvenților din anul școlar trecut, la intrarea lor în universități și le-a dorit aceleași scoruri ridicate absolvenților din acest an, și să își păstreze identitatea ortodoxă.

Ceremonia a fost îmbogățită prin cântece patriotice palestiniene în acompaniamentul muzical instrumental al cercetașilor.

Ceremonia a fost pecetluită de discursul Preafericitului Patriarh, citit de Pr. Issa Musleh (discursul va fi postat în timp util).

În cele din urmă, ceremonia s-a încheiat prin acordarea certificatelor de absolvire a școlii de către Preafericirea Sa, de managerul Școlii și de Președintele Comunității, cu urările de studii universitare de succes și o bună carieră profesională.

 Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_4_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Vizita Preafericitului Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului, la Patriarhia Ecumenică și mai târziu în Capadocia a început vineri, pe 3/16 iunie 2017.

Preafericitul Patriarh Teofil a a fost invitat să efectueze această vizită de către Preafericitul Patriarh Ecumenic Bartolomeu, care a făcut pelerinaje la Bisericile și Sfinte Mănăstiri ale poporului grec, părăsite de la schimbul de populație din 1922.

Preafericitului Patriarh al Ierusalimului a fost însoțit în această vizită de ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina – Părintele Secretar General, de Vicarul Patriarhal în Constantinopol, ÎPS Arhiepiscop Nectarie de Athedona și de Arhidiaconul Marcu, precum și de distinsul domn Theodoros Giagkou, Profesor de Drept la Facultatea de Teologie din Salonic, împreună cu stimata lui soție.

La sosirea sa din Tel Aviv pe aeroportul din Istanbul, Preafericitul Patriarh Teofil a fost întâmpinat de ÎPS Mitropolit Teoliptos de Ikonion de la Patriarhia Ecumenică și de Vicarul Patriarhal al Patriarhiei Ierusalimului din Constantinopol, ÎPS Arhiepiscop Nectarie de Anthedona.

La prânzul aceleiași zile, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului a fost primit cu căldură de Patriarhul Ecumenic și de oficialități din Fanar, în Sala de Recepție a Catedralei Sfântul Gheorghe Purtătorul de Biruință din cartierul Fanar, iar Patriarhia Ecumenică a oferit un prânz festiv pentru Preafericitul Teofil și ceilalți oaspeți.

Seara, Patriarhul Ecumenic a oferit cina Preafericitului Patriarh al Ierusalimului la Hotelul Intercontinental unde a fost găzduit.

PLECAREA ÎN CAPADOCIA – PRIMA ZI A VIZITEI

Plecarea de pe aeroportul din Istanbul spre Cezareea, cu destinația finală Capadocia, a avut loc sâmbătă, pe 4/17 iunie.

Însoțitorii Preafericitului Patriarhul Ecumenic Bartolomeu în acest pelerinaj au fost: Preafericitul Patriarh Teofil al Ierusalimului și suita Sa, ÎPS Mitropolit Gherman de  Tranoupolis de la Patriarhia Ecumenică, ÎPS Mitropolit Vassilios de Constantia din Biserica Ciprului și suita Sa, și Delegația Bisericii Romano-Catolice.

Din Istanbul, Preafericirea Sa a aterizat în Cezareea, de unde a fost dus la situl arheologic al văii Korama (Goreme). Aici se păstrează structuri naturale, făcute de Dumnezeu în formă de clădiri piramidale, care au fost supuse unor modificări interioare pentru a servi drept case sau Biserici și Sfinte Mănăstiri pentru strămoșii noștri. Soborurile patriarhale au fost primite acolo de către directorul muzeului sitului arheologic al văii Korama. În timpul acestei vizite ghidate, dânsul a menționat că Goreme este al treilea sit arheologic din Turcia, după Efes și Hierapolis, din punct de vedere al numărului de vizitatori. În zonă se păstrează 250 de biserici a căror întreținere se face prin donații. În două din aceste biserici se păstrează fresce minunate din secolul al X-lea, pictate pe stâncă. În prezent, una dintre aceste două Biserici se numește „Biserica Întunecată” din cauza lipsei de lumină. Dintre multele fresce, cele mai vizibile sunt icoanele lui Hristos Pantocrator, a  Sfintei Împărtășanii, A Schimbării la față  și a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe.

În după-amiaza aceleași zi de sâmbătă, Patriarhul Ecumenic a slujit Vecernia la Biserica Sfântul Dumitru din comunitatea Aravissos.

DUMINICĂ, A DOUA ZI A VIZITEI DIN CAPADOCIA

Duminica, 5/18 iunie, s-a slujit Sfânta Liturghie la Sfânta Biserică a Sfinților Constantin și Elena din orașul Sinassos. Această Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericitul Patriarh Teofil al Ierusalimului, cu participarea la rugăciune a Preafericitului Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.

În timpul acestei Sfinte Liturghii, Preafericitul Patriarh al Ierusalimului a ținut următoarea predică:

„Înalt Prea Sfințite Arhiepiscop al Constantinopolului, Noua Romă, și prea Fericite Patriarh Ecumenic întru Hristos Dumnezeu, Bartolomeu.

Prin inspirația, învățarea și mângâierea Duhului Sfânt, după o pregătire multianuală și laborioasă, la inițiativa și coordonarea Prea Sfinției Voastre mult iubite și respectate și prin cooperarea sinodică a Bisericilor Ortodoxe Autocefale, cu un an în urmă ne-am adunat la Marele Sinod Ortodox în Biserica Apostolică din Creta și am analizat temeinic chestiuni esențiale din viața Bisericii nostre Ortodoxe și am participat la experiența euharistică zilnică. Aceasta a desemnat, prin împărtășirea din același Potir, unitatea noastră de  credință și tradiție apostolică ortodoxă și a adus mărturia vieții drepte, a păcii, reconcilierii și iubirii în fața lumii.

Prin mijlocirea Harului Dumnezeiesc, Smerenia Noastră împreună cu Frăția Sfântului Mormânt din jurul nostru, am fost aflați vrednici cu numai trei luni în urmă să sărbătorim evenimentul de restaurare a Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt prin Ceremonia Pan-Creștină pe care Prea-Sfinția Voastră ați onorat-o cu prezența și cuvântarea Voastră inspirată, prin care ați reconfirmat inscripția de pe fațada sa, și anume că Sfânta Ediculă este cu adevărat „Avutul și prinosul grecilor ortodocși, 1810”. Finalizarea acestui proiect a fost sprijinită de Patriarhia Ecumenică și prin contribuția sa financiară.

În plus, în aceste zile, Harul Duhului Sfânt ne-a adunat din nou, la invitația Voastră, într-o întâlnire frățească întru Hristos și în vizita la locurile binecuvântate din Capadocia, unde cuvântul mântuitor și dătător de viață al Evangheliei a fost semănat din vremurile Apostolice și unde mari Părinți ai Bisericii, cum ar fi Sfinții Vasile cel Mare, Grigorie de Nyssa, Grigorie Teologul, Amfilohie de Iconium, au trăit și au sporit în viața întru Hristos, în nevoințe și în scrieri teologice care au interpretat și au apărat Doctrina aceleiași ființe (consubstanțialității) a Fiului și a Tatălui și Dumnezeirea Duhului Sfânt. Călcându-le pe urmă, chiar în aceste locuri, strămoșii greco-ortodocși au trăit de veacuri, au întemeiat comunități și mănăstiri, au ridicat biserici splendide de marmură, capodopere ale arhitecturii bizantine, pe care a trebuit să le părăsească, anevoie,  împreună cu locurile unde au locuit de o veșnicie,  atunci când acest lucru a fost impus de vicisitudinile istoriei omenești.

Una dintre aceste comunități a fost cea din orașul Sinassos. Aceasta s-a remarcat, în mod deosebit și excepțional, prin credință și cuvioșie, educație și scrieri, în comerț și în artă, în acțiuni sociale și de milostenie. Pe bună dreptate, vrednicul de pomenire Mitropolit Cleovulos de Cezareea spunea că este: „O oaza în deșert, o Stea în întuneric, Atena în Asia Mică”.

Catedrala orașului era cea a sfinților Constantin și Elena, a sfinților ocrotitori  ai Prea-Sfintelor Locașuri ale Bisericii noastre din Sion și ai Frăției Sfântului Mormânt și întemeietori a ceea ce numim Romeosyne. Slujind Sfânta Liturghie în această catedrală astăzi, suntem binecuvântați, sfințiți și ne rugăm pentru odihna sufletelor părinților noștri care au răposat aici întru Domnul, cu siguranță bucurându-Se cu noi în această zi. De asemenea, ne rugăm pentru pacea și bunăstarea întregii lumi, pentru încetarea războaielor și a actelor teroriste abominabile, care duc la pierderea vieții multora dintre semenii noștri, pentru care Hristos a murit.

Pentru această jertfă de rugăciune și Euharistie a Dumnezeului nostru Cel Milostiv, Îl slăvim cum se cuvine, mulțumind, de asemenea, Preasfinției Voastre, Care ne-ați invitat cu amabilitate. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă ofere viață lungă și sănătate deplină, pentru ca prin distinsa Voastră experiență și înțelepciune să puteți îndruma treburile Tronului Ecumenic și să conduceți și să coordonați în problemele Bisericilor Ortodoxe și să vă continuați inițiativele de protejare a acestor monumente capadociene ale tradiției noastre, care au fost recunoscute demne de a fi păstrate ca părți ale patrimoniului cultural mondial, până la restaurarea lor la starea și scopul pentru care au fost inițial întemeiate, la timpul cuvenit, știut de Domnul nostru, spre slava Numelui Său Cel cinstit și spre lauda neamului binecuvântat al grecilor ortodocși. Amin.”

Din partea Secretariatului-General

ngg_shortcode_5_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]

Site-ul Patriarhiei anunță în prealabil și îi informează pe cei care îl urmăresc că Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului Teofil va vizita Capadocia în perioada 16-20 iunie 2017 (calendarul nou), în calitate de invitat al Patriarhului Ecumenic Bartolomeu. Detalii vor fi anunțate în timpul vizitei.

Din partea Secretariatului General

5 iunie 2017

Înalt Preasfințiile Voastre,

Preasfințiile Voastre

Dragi Părinți,

Iubiți monahi,

Surorilor și fraților întru Hristos,

Adunându-ne să facem prăznuirea sfintei și marii Sărbători a Rusaliilor, ne vin în minte cuvintele Imnografului, care ne amintește adevărurile teologice fundamentale ale acestei sărbători:

Odinioară limbile au fost amestecate,

Pentru îndrăzneala zidirii turnului;

Iar acum limbile au fost înțelepțite

Pentru slava cunoștinței de Dumnezeu…

Acum se reînnoiește înțelegerea

Spre mântuirea sufletelor noastre.

(Plagal glasul al patrulea)

Ni se amintește că această Sărbătoare a Rusaliilor este o declarație a unității fundamentale a Bisericii noastre ecumenice, pan-ortodoxe, care ni s-a descoperit la această sărbătoare, în acest Oraș Sfânt. Acest adevăr a fost păzit și păstrat viu de Biserica Ierusalimului, Maica Bisericilor, de la bun început.

Aceeași unitate continuă să se manifeste printre noi, cel mai recent la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii din Creta. În consonanță cu înțelesul Rusaliilor, Marele și Sfântul Sinod a fost deschis după Sfânta Liturghie în sărbătoarea Rusaliilor de anul trecut, fiind astfel și mai mult întruparea adevăratei naturi a Bisericii.

Unitatea Bisericii este un dar al Duhului Sfânt, și suntem chemați să prețuim și să adâncim această unitate. A fractura această unitate este o chestiune extreme de gravă și profităm de această ocazie pentru a-i condamna în cei mai puternici termeni posibili pe cei care acționează împotriva parohiilor din Biserica Ortodoxă canonică a Ucrainei. Sfinții Părinți ne amintesc, în mod justificat, că o astfel de fracturare a unității Bisericii în schismă este cel mai grav păcat.

Căci Hristos „preaînțelepți, pre pescari i-a arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt“, dar „a pedepsit pe cei nelegiuiți pentru greșeală“. Fie ca Duhul Sfânt care a coborât asupra ucenicilor la acest praznic să ne lumineze mințile și inimile, și să ne dea voința de a păzi darul prețios al unității Bisericii, care ne-a fost încredințată de Iconomia Dumnezeiască.

Mulțumesc.

Marți după-amiaza, pe 17/30 mai 2017, Ministrul Adjunct de Externe al Greciei, domnul George Katrougalos, a vizitat Patriarhia însoțit de colaboratorii săi, Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos și de domnul consul Vasilios Koenis, precum și de domnul George Bassous, creștin ortodox din forțele de poliție palestiniene.

Ministrul Adjunct de Externe și însoțitorii săi au fost primiți cu căldură de Preafericitul Teofil, Părintele nostru și Patriarhul Ierusalimului și de Părinți aghiotafiți, de Vicarul Patriarhal, ÎPS Mitropolit Isihie de Kapitolia, de Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh de Constantina, și de ÎPS Mitropolit Ioachim de Helenoupolis.

În cadrul agendei întâlnirii a avut loc o conversație interesantă cu privire la situația politică sensibilă cu care se confruntă orașul Ierusalim și la rolul important al Bisericii Învierii în soluționarea acestei probleme politice.

Preafericirea Sa l-a informat pe domnul Ministrul cu privire la problemele Patriarhiei, cum ar fi problema apei în Mănăstirea Hozeva, care a fost rezolvată prin mai multe combinații și acțiuni înțelepte, proiectul finalizat de restaurare a Sfintei Edicule a Sfântului Mormânt, renovarea în curs de desfășurare a acoperişului de la Bazilica din Betleem și lucrările de reparații care se fac la Peștera Cea Sfântă de către noi, ortodocșii, și de franciscani.

Patriarhia acționează cu precauție și înțelepciune pentru protejarea beneficiilor creștinilor din Țara Sfântă și pentru diminuarea tensiunii politice și crearea unui climat de reconciliere, pace, iubire și unitate în regiune.

Apoi, Ministrul Adjunct de Externe și însoțitorii săi au cerut rugăciunile Preafericirii Sale pentru continuarea vizitei lor la Bazilica Nașterii din Betleem.

La finalul vizitei a existat un schimb de daruri adecvate ocaziei.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/laULlPKmUnI

ngg_shortcode_6_placeholder” order_by=”sortorder” order_direction=”ASC” returns=”included” maximum_entity_count=”500″]