Sfânta Lumină

null
image_pdfimage_print

 Prezentare succintă

Sfânta Lumină este un simbol, dar și o dovadă clară a marii taine a Învierii din morți a Domnului nostru Iisus Hristos. Ne umple de sentimente de înălțare duhovnicească, sufletească și religioasă. Inimile tuturor tresaltă de credință, mirare și nădejde în fața marii taine a Vieții. Este vorba de o minune adevărată, în privința căreia nu încape nicio îndoială.

În Sâmbăta Mare, încă de dimineață, mii de credincioși din Ierusalim și pelerini din toate părțile lumii inundă Biserica Învierii, ca să ia parte la slujba Sfintei Lumini.

La miezul zilei, la ora 12, Patriarhul ortodox al Ierusalimului, însoțit de arhierei și alți clerici, ajunge la Patriarhie. Intră în Sfântul Altar al Bisericii principale, iar heterodocșii primesc permisiunea de a lua parte la Slujbă. Apoi arhiereii și ceilalți clerici se îmbracă cu veșmintele, iar Patriarhul se își pune toate însemnele arhierești. Patriarhul conduce procesiunea, care pornește din Sfântul Altar al Bisericii principale, și înconjură de trei ori sfântul Baldachin, în timp ce psalții cântă „Învierea Ta, Hristoase…”.

Trebuie să subliniem faptul că heterodocșii fac în prealabil percheziție în interiorul sfântului Baldachin, ca să se încredințeze că nu există nicio candelă aprinsă sau altă sursă de lumină. După procesiune, Patriarhul se oprește în fața ușii sfântului Baldachin, își scoate veșmintele, rămânând doar cu stiharul, epitrahilul și centura. Heterodocșii îl controlează, ca să se încredințeze că nu are asupra sa ceva care ar putea stârni bănuieli. După încheierea percheziției, paznicii îndepărtează pecețile de pe ușă și Patriarhul intră în Sfântul Baldachin cu două mănuchiuri de lumânări stinse. Împreună cu el intră în ante-cameră Patriarhul armean și dragomanul, care urmează să aștepte acolo. În întreaga Biserică stăpânește o stare de emoție și așteptare.

Patriarhul îngenunchează în fața Sfântului Mormânt al lui Hristos, ținând în mâini două lumânări mari, stinse, și înalță, cu smerenie și evlavie, această rugăciune către Cel răstignit:

Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, Înțelepciunea începătoare de lumină a Tatălui celui fără de început, Cela ce locuiești întru lumina cea neapropiată, Care ai zis: „Să strălucească lumină în întuneric!”, Care ai zis: „Să fie lumină!” și a fost lumină, Doamne, Începătorule al luminii, Care ne-ai scos din întunericul rătăcirii și ne-ai adus la lumina minunată a cunoașterii Tale, Cel ce ai umplut de lumină și bucurie tot pământul, prin venirea Ta în trup, și cele de sub pământ, prin pogorârea Ta la iad, iar apoi, prin Sfinții Tăi Apostoli, ai vestit lumina tuturor neamurilor, Îți mulțumim, pentru că, prin credința bine-cinstitoare, ne-ai mutat de la întuneric la lumină și am devenit fii prin Sfântul Botez, văzând slava Ta care este plină de har și de adevăr. Dar, o, Dătătorule de lumină Doamne, Cel ce ești Lumina mare, pe care a văzut-o poporul care stătea în întuneric”, Stăpâne Doamne, Lumina cea adevărată Care luminează tot omul ce vine în lume, singura Lumină a lumii și Lumină a vieții oamenilor, de a Cărui slavă s-au umplut toate, căci Lumină ai venit în lume, prin iconomia întrupării Tale, măcar că oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, Tu, Doamne, Dătătorule de lumină, auzi-ne pe noi, păcătoșii și nevrednicii Tăi robi, care în ceasul acesta stăm înaintea acestui Mormânt al Tău preasfânt și purtător de lumină, și primește-ne pe noi care cinstim preacuratele Tale patimi, preasfânta Ta răstignire, moartea cea de bunăvoie, așezarea și îngroparea în acest preacinstit Mormânt a dumnezeiescului Tău trup și Învierea cea de a treia zi, pe care cu bucurie acum începem a o prăznui, făcând pomenire și de pogorârea Ta la iad prin care, ca un Stăpân, ai slobozit sufletele drepților ținute acolo, umplând cele de sub pământ de strălucirea luminii dumnezeirii Tale. De aceea, cu inimă veselă și cu bucurie duhovnicească prăznuind, în această prea-binecuvântată Sâmbătă, tainele Tale prea-mântuitoare, care cu dumnezeiască cuviință s-au săvârșit pe pământ și sub pământ, și pomenindu-Te pe Tine, Lumina lină și cu adevărat dorită, Care dumnezeiește ai strălucit în cele de sub pământ, așteptăm arătarea luminii, închipuind arătarea dumnezeirii Tale ce s-a făcut pentru noi din milostivire. Căci, în noaptea cea mântuitoare și luminoasă, toate s-au umplut de lumină, și cerul și pământul și cele de sub pământ, prin taina mai presus de fire a pogorârii Tale la iad și a Învierii Tale din mormânt a treia zi. De aceea, luând cu evlavie lumina din acest Mormânt al Tău purtător de lumină, o transmitem celor ce cred în Tine, Lumina cea adevărată, și Te rugăm și Îți cerem, Preasfinte Stăpâne, să arăți acest dar plin de sfințenie și de tot harul tău dumnezeiesc, prin harul preasfântului și de lumină purtătorului Tău Mormânt. Iar pe ei care o vor atinge cu evlavie, binecuvintează-i și sfințește-i, slobozindu-i de întunericul patimilor, și învrednicește-i de lăcașurile Tale prea-luminoase, unde strălucește lumina neînserată a dumnezeirii Tale. Dăruiește-le lor, Doamne, sănătate și bună-sare, iar casele lor umple-le de tot binele. Așa, Stăpâne, Dătătorule de lumină, auzi-mă pe mine, păcătosul, în ceasul acesta și dă-ne nouă și lor să umblăm întru lumina Ta și să rămânem în ea, câtă vreme avem lumina acestei vieți trecătoare. Dă-ne, Doamne, ca lumina faptelor noastre bune să strălucească înaintea oamenilor și să Te slăvească pe Tine împreună cu cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul Duh. Căci ne-ai așezat pe noi spre luminarea neamurilor, ca să strălucim celor ce umblă în întuneric. Dar noi am iubit întunericul mai mult decât lumina, făcând cele rele. Căci oricine face rele urăște lumina, după cuvântul Tău cel nemincinos. De aceea, în fiecare zi ne poticnim păcătuind, pentru că umblăm în întuneric. Dar, învrednicește-ne ca cealaltă parte a vieții noastre să o petrecem având luminați ochii cugetului nostru. Dă-ne nouă să umblăm în lumina poruncilor Tale, ca fii ai luminii. Haina luminoasă a Sfântului Botez, pe care am întinat-o prin fapte, fă-o albă ca lumina, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină. Dă-ne nouă să ne îmbrăcăm cu armele luminii, pentru ca, prin ele, să-l biruim pe stăpânitorul întunericului care se preface în înger de lumină. Da, Doamne, după cum în ziua aceea Lumină le-ai răsărit celor ce zăceau în întuneric și în umbra morții, tot așa și astăzi strălucește în inimile noastre lumina Ta cea neprihănită, pentru ca, de aceasta fiind luminați și încălziți, cu credință să Te slăvim pe Tine, singura Lumină lină din singura Lumină începătoare de lumină, în vecii nesfârșiți. Amin.”

După încheierea rugăciunii, așează pe Sfântul Mormânt vata care, în chip minunat, se aprinde. Cu aceasta aprinde lumânările și iese din sfântul Baldachin. Este important de menționat că, pentru câteva minute, Sfânta Lumină nu arde. Adică, dacă cineva atinge Sfânta Lumină cu mâna, nu se arde. Într-adevăr, este una dintre cele mai mari minuni ale creștinătății, care se repetă în fiecare an în Sâmbăta Mare.