SĂRBĂTOAREA SFANTULUI MARE MUCENIC SI TĂMĂDUITOR PANTELIMON LA PATRIARHIE

Vineri, 27 iulie / 9 august 2019, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Sfântului Slăvitului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon la Sfânta Sa Mănăstire, care se află între Patriarhie și Poarta Jaffa din Orașul Vechi al Ierusalimului.

În această zi, Biserica aduce o cinste specială pomenirii Sfântului Pantelimon, originar din Nicomidia, născut dintr-un tată idolatru, Evstorgios și o mamă creștină, Euvouli, de la care a deprins sfintele scripturi.

După ce a studiat medicina a vindecat bolnavii gratuit, făcând semne și minuni prin puterea lui Hristos, pe care L-a mărturisit, și a fost martirizat în timpul domniei lui Maximian în anul 305 A.D.

În Sfânta Biserică a acestei mănăstiri s-au ținut Vecernia seara, iar Sfânta Liturghie dimineața, condusă de ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, având drept împreună slujitori pe egumenul din Beit Jala și Beit Sahour Arhimandritul Ignatie și pe Egumenul de la Sf. Mănăstire a Sf. Ecaterina, Arhimandritul Ștefan, răspunsurile la strană fiind date de Egumenul Sf. Mănăstiri a Sfinților Teodori și Părintele Tipicar de la Sf. Biserică a Sfinților Constantin și Elena, Arhimandritul Alexie, și de monahul Rafael. La slujbe au participat numeroși călugări, călugărițe și pelerini.

În timpul Sfintei Liturghii Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalim și Părinți Aghiotafiți au venit ca să se inchine.

Soborul arhieresc și credinciosii au primit o agapă din partea renovatoarei Sfintei Mănăstiri, stareța Haritini.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/-kN3V0x-e6A




SĂRBĂTOAREA ADORMIRII SFINTEI ANA LA PATRIARHIE

Pomenirea Adormirii Sfintei Ana a fost sărbătorită de Patriarhie la Sfânta Mănăstire de lângă Poarta Sfântului Ștefan, în interiorul zidului Orașul Vechi al Ierusalimului, miercuri 25 iulie / 7 august 2019.

La această sărbătoare, Biserica, prăznuind Adormirea Sfintei Ana, pomenește și viața ei, care a fost după voia lui Dumnezeu, credința ei în Dumnezeu și cea a soțului său, Ioachim, care au cerut mila lui Dumnezeu și El i-a dăruit-o celei care fusese stearpă, ca rod al pântecelui ei, pe Maria, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și prin Duhul Sfânt, Maica Domnului nostru.

În cinstea Sfintei Ana Vecernia s-a slujit seara în Sfânta Mănăstire menționată, iar Sfânta Liturghie dimineața de către Părintele Teletarh, Arhimandritul Bartolomeu.

După Sfânta Liturghie, Părintele stareț, Arhimandritul Meletie, a oferit o agapă la egumenie.

 

Din partea Secretariatului General




SĂRBĂTOAREA PROOROCULUI ILIE ÎN MA’ALULE, NAZARET

Sâmbătă, 21 iulie / 3 august 2019, pomenirea Sfântului Profet Ilie Tesviteanul s-a sărbătorit la Sfânta sa Biserică din orașul Ma’alule, suburbie a Nazaretului.

Această Biserică a aparținut comunității de limbă arabă a Patriarhiei, care a părăsit-o împreună cu întreg orașul Ma’alule, când statul Israel a fost înființat în 1948. Biserica a rămas abandonată până în anii 90. Apoi, Patriarhia a cerut retrocedarea ei de la armata israeliană care a folosit-o până atunci. Biserica a fost restituită Patriarhiei și a fost restaurată și renovată prin finanțarea egumenului Sfintei Mănăstiri a Schimbării la față de pe Muntele Tabor, Arhimandritul Ilarion, și a Preasfințitului Mitropolit Chiriac al Nazaretului. Încă de atunci, Biserica a fost folosită pentru diverse slujbe și pentru oficierea Sfintei Liturghii cu ocazia Sărbătorilor Profetului Ilie și a Înălțării, căreia îi este închinată.

Pentru sărbătoarea proorocului Ilie, la o zi după ziua propriu-zisă a sărbătorii, Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, pe ÎPS  Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și pe ÎPS Mitropolit Ioachim al Elenoupolei, ieromonahi aghiotafiți, Arhimandritul Ilarion, Arhidiaconul Marcu și diaconul Evloghie, răspunsurile la strană fiind date de creștini de limbă arabă din zona Nazaret.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața celor care au participat la slujbă:

„Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5: 17-18), spune Sf. Iacov Ruda Domnului în Epistola sa.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini

Harul lui Dumnezeu ne-a adunat pe toți în acest loc biblic, care este legat de Proorocul  Ilie, pentru a cinsti pomenirea sa anuală.

Profetul Ilie se remarcă nu numai prin lucrarea sa profetică, ci și prin râvna lui dumnezeiască, prin viața aspră de nevoințe în pustie și prin slujirea apostolică pe care a avut-o, luptând împotriva idolatriei față de care erau atrași susținătorii monoteismului moral, și anume Legii lui Moise. Arma lui Ilie în această misiune a fost puterea rugăciunii, așa cum spune Sfântul Apostol Iacov în epistola sa.

Rugăciunea neîncetată a inimii este caracteristica specială prin care proorocii Vechiului Testament au obținut experiența îndumnezeirii, și anume vederea slavei lui Dumnezeu, la fel cum s-a întâmplat cu ucenicii și proorocii care au fost prezenți pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Iar experiența îndumnezeirii sau vederea slavei lui Dumnezeu a fost confirmată atât de vederea luminii dumnezeiești necreate, cât și de auzirea vocii lui Dumnezeu Cuvântul, așa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog; „Vederea proorocilor a fost auzirea și auzirea cuvântului Domnului de către prooroci a fost o vedere.” Și, după cum spune împăratul și profetul David, proorocii L-au chemat Domnului și El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei; Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor” (Psalm 98:7-9).

 

Mai mult decât atât, adevăratul Prooroc s-a deosebit de cel mincinos deoarece primul a avut experiența Dumnezeului Celui viu, a Dumnezeului revelației, și nu a zeului înțelepciunii filozofice, al născocirii și gândirii omenești. Adevăratul prooroc este omul neprihănit al lui Dumnezeu, despre care Psalmistul spune „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalm 96: 12). Interpretând acest psalm, Sf. Chiril din Alexandria spune: „lumina noetică și dumnezeiască răsare în mintea și inima oricui este bun și drept.”

Această lumină dumnezeiască noetică a Dumnezeului trinitar care a răsărit în mintea și inima lui Ilie, l-a făcut un vas al Voii Domnului și un predicator al adevărului religiei monoteismului moral, care era amenințat de idolatrie, și anume de religia magiei, a superstiției și panteismului din vremea sa.

Cu alte cuvinte, misiunea profetică a lui Ilie a fost lupta împotriva proorocilor mincinoși pe de o parte și proclamarea adevăratului Dumnezeul viu, pe de altă parte. Ilie a făcut acest lucru nu numai prin cuvântul său proorocesc dar și prin semnele minunate pe care le-a făcut ca dovadă a acestor cuvinte, printre care se număra căderea focului din cer și arderea jertfei de seară a unei vaci, când s-a rugat pe Muntele Carmel, după cum citim în Biblie : „Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!” şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis “Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (Regi III 18 : 36-39).

Vorbind despre darul proorociilor, Sfântul Grigorie Palama spune: „proorocii știu voia lui Dumnezeu, care a fost dintotdeauna în El înainte de a se fi împlinit”. Cu alte cuvinte, proorocii Vechiului Testament, după cum observă Sfântul Grigorie Palama, L-au văzut pe Dumnezeu Cuvântul înainte de a Se întrupa și în același timp, au prevăzut și au prezis Întruparea lui Hristos și au putut vedea Cuvântul dumnezeiesc întrupat născut din Fecioara la vremea stabilită. Proorocul Ilie a avut și această experiență, fiind prezent pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a lui Isus, după cum mărturisesc Sfinții  Evangheliști și ucenici ai lui Hristos Matei (17: 1-9) și Marcu (9: 2-9), și după cum spune foarte clar imnograful: „Descoperit văzătorul de Dumnezeu Tesviteanul, a văzut în Tavor împreună cu Moisi, cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și  inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pre Domnul atotstăpânitorul întrupat”.

„Descoperit văzătorul de Dumnezeu”, și anume un vestitor al slavei lui Dumnezeu, proorocul nostru Ilie s-a alăturat soborului de fii aleși și iubiți ai lui Dumnezeu, care au devenit cetățeni ai Bisericii cerești, așa cum spune Sfântul Pavel: „ Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi” (Evrei 12: 22-23).

Aceasta înseamnă că Ilie Tesviteanu are mare îndrăzneală în fața lui Dumnezeu, și Dumnezeu îl ascultă. Iată ce spune imnograful: „Vas încăpător de dumnezeiescul Duh, pre tine te-am cunoscut, înger pre pământ, carele ai suflat focul dumnezeieștii râvne și păgânătatea ai biruit și împărați ai mustrat Ilie, carele prooroci au uns, și pre popii cei de rușine cu cuțitul i-ai junghiat”. Pentru aceasta Sfânta noastră Biserică îi cinstește și se închină în mod deosebit sfintei sale pomeniri.

În ceea ce ne privește, iubiți frați și surori, să încercăm să-i imităm râvna dumnezeiască, și anume credința sa mare și statornică, și să-i cerem să ne izbăvească prin rugăciunile sale de orice întristare, boală trupească și sufletească, și de orice vicleșug al celui rău. Amin.”

După Sfânta Liturghie a fost o agapă în curte, la umbra pinilor, iar la prânz, ÎPS Mitropolit Chiriac din Nazaret a oferit o masă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/RU6nwLhrdrE




SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI PROOROC ILIE LA PATRIARHIE

Vineri, 20 iulie / 2 august 2019, Patriarhia a făcut pomenirea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul la Mănăstirea sa istorică, aflată între Ierusalim și Betleem, lângă vechea Mănăstire a Locului unde s-a odihnit Maica Domnului.

La această sărbătoare, Biserica îl arată pe Sf. Prooroc Ilie ca pe o persoană plină de râvnă puternică și fără margini pentru numele lui Dumnezeu, motiv pentru care Dumnezeu l-a milostivit cu putere dumnezeiască, astfel încât să poată face multe semne și minuni, așa cum stă scris în cărțile Regilor din Vechiul Testament și în Epistola Sfântului Iacov din Noul Testament.

Demne de menționat printre acestea este faptul că L-a rugat pe Dumnezeu să oprească ploaia și nu a plouat timp de trei ani, până când s-a cerut din nou și apoi a plouat (Iacov 3: 17-18). Prin rugăciunea sa, Dumnezeu a trimis foc și a ars altarele zeilor mincinoși de pe Muntele Carmel, de lângă Haifa. El s-a înălțat în cer într-un car de foc și i-a aruncat cojocul ucenicul său Elisei, care se uita de lângă râul Iordan, apoi Elisei a pășit pe el și a mers pe ape, trecând râul ca și cum ar fi mers pe pământ uscat.

Pentru acest mare Prooroc, Sfânta Liturghie s-a slujit în Mănăstirea sa, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, Arhimandriții aghiotafiți Ignatie și Meletie și preoți vorbitori de limba arabă. Răspunsurile la strană au fost date de Pr. George Banoura în limba greacă în strana din dreapta și de corul Catedralei Sf. Iacob, condus de domnul Rimon Kamar, în arabă, în strana din stânga. La slujbă au participat reprezentanți ai Consulatului Grec, precum și pelerini greci, ruși și credincioși locali vorbitori de limbă arabă din Ierusalim și din Betleem.

Înainte de Sfânta Împărtășanie Preafericitul a citit următoarea predică:

„Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5: 17-18), spune Sf. Iacov Ruda Domnului în Epistola sa.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini

Harul lui Dumnezeu ne-a adunat pe toți în acest loc biblic, care este legat de Proorocul  Ilie, pentru a cinsti pomenirea sa anuală.

Profetul Ilie se remarcă nu numai prin lucrarea sa profetică, ci și prin râvna lui dumnezeiască, prin viața aspră de nevoințe în pustie și prin slujirea apostolică pe care a avut-o, luptând împotriva idolatriei față de care erau atrași susținătorii monoteismului moral, și anume Legii lui Moise. Arma lui Ilie în această misiune a fost puterea rugăciunii, așa cum spune Sfântul Apostol Iacov în epistola sa.

Rugăciunea neîncetată a inimii este caracteristica specială prin care proorocii Vechiului Testament au obținut experiența îndumnezeirii, și anume vederea slavei lui Dumnezeu, la fel cum s-a întâmplat cu ucenicii și proorocii care au fost prezenți pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Iar experiența îndumnezeirii sau vederea slavei lui Dumnezeu a fost confirmată atât de vederea luminii dumnezeiești necreate, cât și de auzirea vocii lui Dumnezeu Cuvântul, așa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog; „Vederea proorocilor a fost auzirea și auzirea cuvântului Domnului de către prooroci a fost o vedere.” Și, după cum spune împăratul și profetul David, proorocii L-au chemat Domnului și El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei; Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor” (Psalm 98:7-9).

Această lumină dumnezeiască noetică a Dumnezeului trinitar care a răsărit în mintea și inima lui Ilie, l-a făcut un vas al Voii Domnului și un predicator al adevărului religiei monoteismului moral, care era amenințat de idolatrie, și anume de religia magiei, a superstiției și panteismului din vremea sa.Mai mult decât atât, adevăratul Prooroc s-a deosebit de cel mincinos deoarece primul a avut experiența Dumnezeului Celui viu, a Dumnezeului revelației, și nu a zeului înțelepciunii filozofice, al născocirii și gândirii omenești. Adevăratul prooroc este omul neprihănit al lui Dumnezeu, despre care Psalmistul spune „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalm 96: 12). Interpretând acest psalm, Sf. Chiril din Alexandria spune: „lumina noetică și dumnezeiască răsare în mintea și inima oricui este bun și drept.”

Cu alte cuvinte, misiunea profetică a lui Ilie a fost lupta împotriva proorocilor mincinoși pe de o parte și proclamarea adevăratului Dumnezeul viu, pe de altă parte. Ilie a făcut acest lucru nu numai prin cuvântul său proorocesc dar și prin semnele minunate pe care le-a făcut ca dovadă a acestor cuvinte, printre care se număra căderea focului din cer și arderea jertfei de seară a unei vaci, când s-a rugat pe Muntele Carmel, după cum citim în Biblie : „Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!” şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis “Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (Regi III 18 : 36-39).

Vorbind despre darul proorociilor, Sfântul Grigorie Palama spune: „proorocii știu voia lui Dumnezeu, care a fost dintotdeauna în El înainte de a se fi împlinit”. Cu alte cuvinte, proorocii Vechiului Testament, după cum observă Sfântul Grigorie Palama, L-au văzut pe Dumnezeu Cuvântul înainte de a Se întrupa și în același timp, au prevăzut și au prezis Întruparea lui Hristos și au putut vedea Cuvântul dumnezeiesc întrupat născut din Fecioara la vremea stabilită. Proorocul Ilie a avut și această experiență, fiind prezent pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a lui Isus, după cum mărturisesc Sfinții  Evangheliști și ucenici ai lui Hristos Matei (17: 1-9) și Marcu (9: 2-9), și după cum spune foarte clar imnograful: „Descoperit văzătorul de Dumnezeu Tesviteanul, a văzut în Tavor împreună cu Moisi, cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și  inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pre Domnul atotstăpânitorul întrupat”.

„Descoperit văzătorul de Dumnezeu”, și anume un vestitor al slavei lui Dumnezeu, proorocul nostru Ilie s-a alăturat soborului de fii aleși și iubiți ai lui Dumnezeu, care au devenit cetățeni ai Bisericii cerești, așa cum spune Sfântul Pavel: „ Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi” (Evrei 12: 22-23).

Aceasta înseamnă că Ilie Tesviteanu are mare îndrăzneală în fața lui Dumnezeu, și Dumnezeu îl ascultă. Iată ce spune imnograful: „Vas încăpător de dumnezeiescul Duh, pre tine te-am cunoscut, înger pre pământ, carele ai suflat focul dumnezeieștii râvne și păgânătatea ai biruit și împărați ai mustrat Ilie, carele prooroci au uns, și pre popii cei de rușine cu cuțitul i-ai junghiat”. Pentru aceasta Sfânta noastră Biserică îi cinstește și se închină în mod deosebit sfintei sale pomeniri.

În ceea ce ne privește, iubiți frați și surori, să încercăm să-i imităm râvna dumnezeiască, și anume credința sa mare și statornică, și să-i cerem să ne izbăvească prin rugăciunile sale de orice întristare, boală trupească și sufletească, și de orice vicleșug al celui rău. Amin.”

În final, părintele stareț, Arhimandritul Paisie, a oferit o agapă și o masă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Z3_Y1rIQ3jc




PRĂZNUIREA SFÂNTULUI MUCENIC PROCOPIE LA PATRIARHIE

Duminică, 8/21 iulie 2019, Patriarhia a prăznuit pomenirea Sfântului Mare Mucenic Procopie, la paraclisul unde se află mormântul Sfântului situat lângă mormântul Sfântului Modest, Patriarhul Ierusalimului, pe colina Abu-Tor, vizavi de muntele Sfântului Sion din sudul Ierusalimului.

Cu referire la Sf. Mucenic Procopie, tradiția Bisericii spune că el a venit din Cezareea Palestinei și a mucenicit în timpul domniei lui Dioclețian, în jurul anului 303 d.Hr. El a fost chemat la creștinism de către Însuși Domnul prin apariția unei cruci strălucitoare ca un cristal cu inscripția „Eu sunt Iisus Cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”.

În cinstea Sfântului Procopie, seara s-a făcut Vecernia în acest paraclis, și Sfânta Liturghie dimineața, slujbe oficiate de Părintele Nikita, directorul tehnic al site-ului Patriarhiei, răspunsurile la strană fiind date de Monahul Rafael, la slujbă participând membrii Frăției Aghiotafite și comunitatea greacă.

După Sf. Liturghie, Monahul Antioh, restauratorul și bunul îngrijitor al mănăstirii, a oferit o agapă tuturor celor prezenți în curtea Bisericii.

Din partea Secretariatului General




PREAFERICITUL PATRIARH AL IERUSALIMULUI BINECUVINTEAZĂ JUBILEUL PREOTULUI ICONOM GHEORGHE AWAD

Duminică, 8/21 iulie 2019, Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, a condus Sfânta Liturghie în Biserica Sfântului Gheorghe Purtătorul de biruință din satul Jifna (Gofna biblică) din zona Ramallei.

Această Liturghie a fost săvârșită cu ocazia jubileului de aur, adică a împlinirii a cincizeci de ani de slujire plină de râvnă și devotament a Părintelui Gheorghe Awad, originar din satul Câmpului Păstorilor, care mai înainte a slujit în Gaza, Tulkarem și Rafidia din Samaria.

Împreună cu Preafericitul au slujit Preasfințitul Mitropolit Isihie al Capitoliadei, Preasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Ignatie, Egumenul Câmpului Păstorilor și al Bet-Jallei, Preoți arabi, printre care fiul părintelui Gheorghe, Arhimandritul Porfirie, care slujește în Sfânta Mitropolie a Pethimnei și Avlopotamosului din Biserica Cretei, și celălalt fiu al lui care slujește în Sfânta Mitropolie a Fthiotidei din Biserica Greciei, părintele Issa Musleh, reprezentant al presei Patriarhiei în limba arabă, părintele Bulos din Bet-Jalla, părintele Gheorghios Banura din Satul Păstorilor. Au participat credincioși ortodocși din zonă, fiind prezenți reprezentanți ai guvernului palestinian.    

La Chinoniconul Sfintei Liturghii Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Anul al cincizecilea să vă fie an de slobozenie: să nu semănați, nici să secerați ceea ce va crește de la sine pe pământ și să nu culegeți poama de pe vițele netăiate, că acesta este jubileu; sfânt să fie pentru voi, roadele de pe ogor să le mâncați” (Levitic 25, 11-12), poruncește Domnul prin robul său credincios, Moise.

Preacucernice Părinte Gheorghe, Iconom al credincioșilor noștri evlavioși din orașul Biblic Jifna și paroh al Bisericii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe,

Iubiți frați în Hristos și evlavioși creștini,

Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și Domnul Iisus Hristos, Care ne-a adunat pe toți la această dumnezeiască Liturghie, ca să prăznuim cu sfințenie anul jubileu, adică „anul al cincizecilea” (Levitic 25, 10) al activității preoțești în Sfânta noastră Biserică a slujitorului lui Hristos, Părintele Gheorghe.

Perspectiva biblică asupra jubileului nu se referă numai la numai plinirea unui ciclu de cincizeci de ani, potrivit poruncii din Legea mozaică, adică din Vechiul Testament, ci și la înțelesul slobozeniei, adică la porunca Harului Domnului nostru Iisus Hristos, potrivit Noului Testament.

A fost numit jubileul „an de slobozenie”, pentru că în acest an a fost declarată eliberarea de datorii pe de o parte și eliberarea oamenilor de robie pe de altă parte. Era an închinat Domnului, de aceea s-a numit „sfânt”.

Înțelesul slobozeniei, adică trâmbița ce vestește eliberarea noastră, a oamenilor, de blestemul legii, a fost adus de Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos cel răstignit, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn” (Galateni 3, 13).

Cu alte cuvinte, Testamentul Harului care s-a unit cu noi în Hristos constituie eliberarea noastră de legea și puterea păcatului și a morții, după cum spune înțeleptul Pavel: „Căci legea duhului vieții în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului și a morții” (Romani 8, 2).

Slobozenia în Hristos o primim în interiorul Bisericii care constituie trupul lui Hristos, iar Hristos constituie capul Bisericii, potrivit lui Pavel: „Și El este capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1, 18). Tâlcuind aceste cuvinte, Sfântul Părintele nostru Teofilact spune: „Nu a spus [Apostolul Pavel] ‘plinătatea Bisericii’, ci ‘a trupului’, ca să arate marea Lui familiaritate față de noi și faptul că a luat trup de o ființă cu noi”. „Căci capul e de o ființă cu trupul. Așa și El, ca om, este de o ființă cu noi”.  

De altfel, Biserica este via Domnului și lucrătorii care slujesc în via Lui, adică preoții și slujitorii jertfelnicului fără de sânge, unde aduc pururea lui Dumnezeu, prin Hristos Însuși, jertfă de laudă (Cf. Evrei 13, 15). De asemenea, slujitorii Domnului fac „cereri, rugăciuni, mijlociri și mulțumiri pentru toți oamenii” (1 Timotei 2, 1). Aceștia se îngrijesc de Biserica lui Dumnezeu, spune dumnezeiescul Pavel (1 Timotei 3, 5). De aceea și Psalmistul se roagă: „Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca cu dreptate” (Psalmul 131, 9), iar Domnul spune: „Pe preoții lui [ai Ierusalimului], adică ai Bisericii, îi voi îmbrăca cu mântuire” (Psalmul 131, 16), adică cu putere mântuitoare. Această putere mântuitoare este harul Sfântului Duh care îi numește și îi desăvârșește pe preoți.

Cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16) nu se adresează numai ucenicilor și Apostolilor Lui, ci și urmașilor lor, episcopilor și preoților, care slujesc taina Iconomiei lui Dumnezeu Cuvântul întrupat și aduc slavă Domnului în Biserica Lui potrivit Psalmistului care zice: „Aduceți Domnului slavă numelui Său, închinați-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui ” (Psalmul 28, 2).   

Iubite Părinte Gheorghe,

Înaintarea ta de la o vârstă fragedă la treapta preoției în curtea cea sfântă a Domnului, adică în Biserica lui Hristos, te-a făcut slujitor vrednic al ei, de aceea și Biserica mamă a Ierusalimului te felicită astăzi prin cuvintele Domnului: „Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului Tău” (Matei 25, 21). 

Care este această bucurie la care ești chemat să intri? Este transmiterea multor bunătăți, potrivit lui Eftimie Zigavinos, este „toată fericirea”, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur. Aceasta este plinirea ciclului de cincizeci de ani de slujire liturgică și pastorală în Biserică. De aceea și dumnezeiescul Pavel spune: „Căci cei ce slujesc bine rang bun dobândesc și mult curaj în credința cea întru Hristos Iisus” (1 Timotei 3, 13).

Această credință Ortodoxă a Sfinților Părinți și a Sfinților Apostoli ai propovăduit-o cu îndrăzneală, învățând cuvântul adevărului Evangheliei iubirii lui Hristos și promovând conviețuirea armonioasă între credincioșii altor comunități creștine și islamice în orașele Statului palestinian: Neapolis, Rafidia, Beit-Sahur, Gaza și acum Jifna.

Această contribuție preoțească a ta în Biserică și față de încercatul popor palestinian recunoscând-o Sfântul nostru Sinod, a hotărât, la inițiativa smereniei noastre patriarhale, să îți acorde distincția Ordinului Stavroforilor Sfântului Mormânt, ascultând cuvintele Apostolului Pavel: „Preoții care își țin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul și cu învățătura” (1 Timotei 5, 17).

Pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria și pentru mijlocirea Sfântului Mare Mucenic Procopie prăznuit astăzi și a ocrotitorului vostru, Sfântul Gheorghe Purtătorul de biruință, harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu tine. Amin. La mulți ani!”.

După încheierea Sfintei Liturghii, Preafericitul a acordat Părintelui Gheorghe distincția Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt, i-a dăruit icoana Maicii Domnului și o cruce pectorală, urându-i să-și continue slujirea și după anul jubiliar întru mulți ani.

De asemenea, Președintele epitropilor Sfintei Bisericii l-a felicitat de părintele sărbătorit.

La amiază, Părintele Gheorghe a oferit o masă în cinstea Preafericitului și a altor invitați.

Cu această ocazie, Preafericitul l-a felicitat din nou pe Părintele Gheorghe prin această cuvântare în limba greacă:

„Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt. Iar cel ce slujește lui Hristos în aceasta este plăcut lui Dumnezeu și cinstit de oameni” (Romani 14, 17-18), propovăduiește Apostolul Pavel.

Iubite Părinte Gheorghe,

Iubiți prieteni comeseni,

Marele Pavel, simțind că se apropie sfârșitul slujirii sale apostolești, spune:

„Că eu de acum mă jertfesc și vremea despărțirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptății” (2 Timotei 4, 7-8).

La acest fapt al slujirii ecleziastice se referă și sărbătorirea de astăzi a jubileului slujirii tale ca preot, Părinte Gheorghe.

Rânduiala biblică a jubileului, pe care Biserica noastră o cinstește în mod special, are un singur scop, acela de a vesti că misiunea preotului, adică a părintelui duhovnicesc și a ocârmuitorului, nu este, desigur, desfătarea de bunurile materiale, precum „mâncarea și băutura”, ci buna-vestire a dreptății, a păcii și a bucuriei în Duhul Sfânt. 

Cu alte cuvinte, părintele duhovnicesc și ocârmuitorul trebuie să întrupeze aceste valori duhovnicești și morale care constituie temelia progresului și a bună-stării societății în general și a comunităților religioase în special.

Spunem aceasta pentru că armonioasa conviețuire a diferitelor comunități religioase și, în cazul de față, a musulmanilor și creștinilor, depinde în mare măsură de călăuzirea pastorală locală cu care noi ne mândrim, ascultând cuvintele Evangheliei lui Hristos Care zice: „Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei 22, 21).

În încheiere vrem să mulțumim tuturor celor care au cinstit, prin prezența lor, această sărbătoare și îndeosebi Excelenței sale, deosebit de respectatul și iubitul de noi, Președintele Statului palestinian Mahmud Abas Abu Mazen, prin reprezentanții lui. 

Iar Părintelui Gheorghe îi urăm să aibă parte de putere de sus, sănătate sufletească și trupească și lungime de zile, ca să se arate plăcut lui Hristos Dumnezeu și cinstit de oameni și de Patriarhia noastre Rum-Ortodoxă. La mulți ani și an jubiliar binecuvântat”.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/ZkF2zny1UjU

 

 

 

 




SĂRBĂTOAREA SOBORULUI SFINȚILOR APOSTOLI LA PATRIARHIE

Sâmbătă, 30 iunie / 13 iulie 2019, Patriarhia a prăznuit Soborul Sfântului Apostol la Sfânta lor Mănăstire din Tiberia, aflată în centrul orașului israelian Tiberia, în partea de nord-vest a mării Tiberiei.

La această sărbătoare, Biserica ține Soborul (adunarea) pentru a-i cinsti și lăuda pe cei doisprezece apostoli care au fost chemați de Domnul, i-au acceptat chemarea, L-au urmat și, după Cincizecime, au predicat Crucea și Învierea Lui. Prin ei, Domnul care îi iubește pe oameni „lumea a vânat”.

Pentru această sărbătoare, Sfânta Liturghie s-a slujit dimineața, condusă de ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, având drept împreună-slujitori monahi aghiotafiți din zonă și preoții vorbitori de limba arabă, protos fiind Arhimandritul Hrisostom, egumenul de la Cana, răspunsurile la strană fiind date de corul condus de Reprezentantul Patriarhal în Acre, Arhimandritul Filotei. La slujbă au participat credincioși ortodocși, pelerini și membrii ai comunităților din Galileea.

După smerita Liturghie, noul egumen, Arhimandritul Partenie, a oferit o agapă și apoi o masă la care i-a invitat și pe protestatarii nepoftiți care au intrat în Biserică. Arhimandritul Partenie i-a liniștit cu comportamentul său pașnic.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/dFBQ3641EY8




SĂRBĂTOAREA SFINȚILOR, PREASLAVIȚILOR ȘI MULT-LĂUDAȚILOR SFINȚI PETRU ȘI PAVEL, CĂPETENIILE APOSTOLILOR

Vineri, pe 2 iunie / 12 iulie 2019, Patriarhia a prăznuit pomenirea Sfinților, Slăviților, Preamăriților  Petru și Pavel, Căpeteniile Apostolilor, la mănăstirea închinată lor, în Capernaumul antic, în partea de nord-vest a mării Tiberiadei.

La această sărbătoare, Biserica pomenește în mod special contribuția celor doi mari Apostoli, Petru,  care s-a lepădat de Domnul dar apoi s-a pocăit, a plâns amar și L- a propovăduit pe Hristos în părți ale Iudeii, Antiohiei și Asia Mică, și Pavel, fostul Saul, cunoscut persecutor al creștinilor, care a fost chemat de Domnul pe drumul său către Damasc, și L-a propovăduit popoarelor Asiei și Europei, în Occident și în Orient, și a mijlocit pentru ele.

În cinstea acestor doi Apostoli, Sfânta Liturghie s-a slujit la Biserica lor, care a fost construită de Patriarhul Ierusalimului Damian în jurul anului 1930. Liturghia a fost oficiată de ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, având drept împreună-slujitori Ieromonahii aghiotafiți din Mănăstirile vecine din Capernaum. Răspunsurile la strană au fost date de Arhimandriții Ilarion și Hrisostom în dreapta în greacă și de un cântăreț de muzică bizantină din Cana în strana din stânga, în limba arabă, la slujbă participând pelerini, creștini ortodocși vorbitori de limba arabă din districtul Galilei, care s-au rugat cu smerenie și au luat Sfânta Împărtășanie.

După Sf. Liturghie, Monahul Irinarh,  bunul îngrijitor al mănăstirii, a oferit o recepție la egumenie, care a fost urmată de un prânz cu pește, ca fel principal, în curtea din afara Mănăstirii.

 

Din partea Secretariatului General




SĂRBĂTOAREA NAȘTERII SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL LA PATRIARHIE

Duminică, pe 24 iunie / 7 iulie 2019, Patriarhia a prăznuit Nașterea Sfântului Ioan Înainte-Mergătorul la Sfânta Mănăstire închinată lui, în orașul Oreini – Ayn Karem, lângă Ierusalim, despre care se crede că ar fi fost orașul său natal.

La această sărbătoare, Biserica pomenește Nașterea Sfântului Ioan Înainte-Mergătorul, din proorocul  Zaharia și Elizabeta, femeia stearpă, după relatarea din Evanghelia după Luca (Luca 1: 57-80).

Cel care s-a născut, după promisiune, din femeia stearpă este, după mărturia Domnului „cel mai mare om născut vreodată dintr-o femeie”, care a trăit în pustie îmbrăcat în haine din păr de cămilă și a mâncat lăcuste și miere sălbatică, a arătat spre Domnul și a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ia asupra lui păcatele lumii”, care l-a botezat în Iordan și a fost decapitat de Irod, întrucât l-a mustrat pentru adulter, pentru că o luase pe soția fratelui său Filip, Herodiada, pentru el însuși.

În cinstea Sfântului Ioan Botezătorul, Sfânta Liturghie s-a slujit în mănăstirea menționată mai sus, în ziua sărbătorii, condusă de Mitropolitul Iacov al Helenoupolei, având drept împreună-slujitori pe părintele Nikita și pe Arhidiaconul Marcu, răspunsurile la strană fiind date de Monahia Danielia și de Monahul Rafael. La slujbă au participat Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, și creștini evlavioși.

După Sfânta Liturghie, bunul Îngrijitor al Mănăstirii, Monahul Hariton, a oferit o agapă soborului arhieresc și participanților la Sfânta Liturghie, la egumenie și în curtea mănăstirii.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/5DBBSaGnpxI




SĂRBĂTOAREA PROOROCULUI ELISEI LA PATRIARHIE

Joi, 14/27 iunie 2019 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfântului Proroc Elisei în Biserica închinată lui aflată în inima orașului Ierihon lângă sicomorul lui Zaheu.

Biserica îl cinstește pe Sfântul Elisei, fiul lui Șafat din pământul Abel Mehola, ca pe un mare prooroc, care a fost chemat de Proorocul Ilie și, răspunzând la chemarea lui,  i-a devenit ucenic și a săvârșit mari semne și minuni prin dumnezeiescul har în regiunea Ierihonului și a râului Iordan. Dintre acestea amintim transformarea apei amare și vătămătoare din izvorul din Ierihon în apă dulce și bună de băut, vindecarea leprosului Neeman, împăratul Siriei, și traversarea Iordanului cu mantia lui Ilie pe care, așa cum a cerut, i-a aruncat-o Proorocul trimițându-i harul său îndoit, atunci când s-a înălțat la cer în carul de foc (Cf. 4 Regi 2, 11-14).

În această Biserică s-a săvârșit Sfânta Liturghie condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Preasfințitul Aristarh Arhiepiscopul Constantinei și Preasfințitul Ioachim Mitropolitul Elenupolei, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Arhimandritul Hrisostom și Părintele Chiriac, în frunte cu Arhimandritul Ignatie, Preoți arabi, între care Părintele Iusef Hodali, Arhidiaconul Marcu și diaconul Evloghie. Au participat credincioși din Comunitatea din Ierihon și din alte locuri și pelerini.

Către aceștia Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Bucură-te, Elisee, care ai arătat pe pământ viețuire întocmai cu îngerii, viețuind în trup ca un fără de trup. Păzindu-ți, Prooroace, ochiul sufletului cel fără materie, cu raza Duhului, te-ai învrednicit a vedea cele viitoare”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Harul Proorocului Elisei ne-a chemat în acest loc sfânt din orașul biblic Ierihon unde „apele ei care erau sărate le-a îndulcit”, ca să prăznuim sfânta lui pomenire în Mănăstirea care îi poartă numele.

„Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalmul 67, 36), spune Proorocul și Împăratul David. Cu adevărat Proorocul Elisei se distinge între Sfinții Prooroci pentru că mari și minunate lucruri a făcut Dumnezeu prin mâinile alesului Său a cărui ungere ca prooroc s-a făcut la porunca lui Dumnezeu de către Proorocul Ilie căruia i-a fost urmaș. „I-a zis Domnul lui Ilie: Mergi și întoarce-te pe calea ta (…) și pe Elisei fiul lui Șafat să-l ungi prooroc în locul tău” (3 Regi 19, 15-16).

După cum se știe, Proorocul Ilie l-a găsit pe Elisei arând ogorul lui în valea din preajma râului Iordan și l-a chemat să-l urmeze, aruncând peste el mantia sa. „Atunci a lăsat Elisei boii și a alergat după Ilie zicând: Lasă-mă să merg să sărut pe tatăl și pe mama mea și voi veni după tine. Și i-a zis Ilie: Du-te și vino înapoi că ce-am făcut e făcut” (3 Regi 19, 20). Acest fapt dovedește că Elisei a fost nu numai urmaș al Proorocului Ilie, dar și organ al tainei dumnezeieștii Descoperiri, adică vas al puterii luminătoare a Duhului Sfânt. 

Dumnezeiescul Pavel, referindu-se la darurile Duhului Sfânt în prima epistolă către Corinteni, îi așează pe Prooroci imediat după Apostoli, zicând: „Pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică întâi Apostoli al doilea Prooroci” (1 Corinteni 12, 28). „Căutați dragostea. Râvniți însă cele duhovnicești, dar mai ales ca să proorociți” (1 Corinteni 14, 1), îndeamnă Pavel. Și în alt loc spune: „Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia Apostolilor și a Proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos” (Efeseni 2, 19-20).  

Aceste cuvinte de Dumnezeu insuflate ale Apostolului Neamurilor arată foarte limpede că atât Apostolii, vasele sfințite ale Harului Evangheliei, cât și Proorocii, organele de Dumnezeu insuflate ale Legii mozaice, constituie pietrele de temelie, iar Hristos este piatra din capul unghiului pe care se sprijină tot edificiul Bisericii. Cu alte cuvinte, Biserica lui Hristos este cea care pune laolaltă într-o unitate armonioasă și indisolubilă Noul și Vechiul Testament. „Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece până ce se vor face toate” (Matei 5, 18).

Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește pomenirea Sfinților Prooroci și mai ales a Sfântului Prooroc Elisei, pentru că aceștia aparțin trupului ceresc „al Sfinților și casnicilor lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19). Să-l ascultăm pe Sfântul Imnograf care spune: „Bucură-te, Elisee preaînțelepte, căci tu, curățindu-ți cugetul de dezmierdările trupului, ai primit luminile Duhului și le-ai împărțit și celorlalți tuturor și cu totul te-ai arătat în chip luminos. Pentru aceasta te-ai sălășluit lângă lumina cea neapusă, rugându-te totdeauna pentru noi cei ce te lăudăm pe tine”.

La această „lumină neapusă”, adică la unirea tainică cu Dumnezeu în cer suntem chemați și noi de către Proorocul Elisei, iubiții mei frați, ca să ne sălășluim în „corturile cele veșnice” (Luca 16, 9).

Biserica lui Hristos de pe pământ este cortul înăuntrul căruia se petrece curățirea sufletelor și trupurilor noastre de lepra noastră duhovnicească, adică de păcat. Spunem aceasta pentru că Proorocul Elisei pe care îl prăznuim astăzi s-a arătat printre altele și vindecător al leprei, potrivit mărturiei Domnului nostru Iisus Hristos Însuși Care spune: „Și mulți leproși erau în Israel în zilele Proorocului Elisei dar niciunul dintre ei nu s-a curățat decât Neeman Sirianul” (Luca 4, 27).

În epistola sobornicească a Sfântului Iacov Fratele Domnului, Proorocii sunt dați ca pildă de urmat: „Fraților, luați pildă de suferință și de îndelungă răbdare pe Proorocii care au grăit în numele Domnului” (Iacov 5, 10). O astfel de pildă de suferință și de îndelungă răbdare, dar și de mijlocire către Dumnezeu pentru cei bolnavi, nedreptățiți și încercați, îl avem pe luminătorul lumii, pe Sfântul Elisei Proorocul.

Să ne rugăm deci Sfântului Elisei și împreună cu imnograful să spunem: „Proorocule propovăduitorule al lui Hristos, de scaunul slavei niciodată nu te desparți și la fiecare bolnav stai de față pururea. Și cu cei de sus slujind, lumea  binecuvântezi, pretutindeni fiind mărit. Cere curăție sufletelor noastre”. Amin.

La mulți ani!

Înaintea Apolisului Preafericitul a citit rugăciunea de binecuvântare a roadelor, în special a strugurilor.

După Sfânta Liturghie Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Filumen, a oferit o masă sinodiei patriarhale și celor prezenți.

 

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/hSaDMqOx7nc