PLECAREA DIN VIAȚA ACEASTA A AGHIOTAFITULUI GHERASIM

Egumenul Sfintei Mănăstiri de pe Muntele Carantania, Arhimandritul Gherasim Selalmatzidis, a murit marți dimineață, pe 17/30 iulie 2019, la Sfânta Mănăstire Sf. Gherasim din Iordania, unde a fost tratat în special pentru bătrânețe în ultimele luni, prin grija Patriarhiei și prin sârguința egumenului de acolo, Arhimandritul Hrisostom.

Răposatul, un aghiotafit autentic, s-a alăturat Frăției Sfântului Mormânt ca adult și, după ce a primit schima monahală și preoția, a slujit în diferite posturi ale Patriarhiei și a fost egumen pe Muntele Carantania timp de mai mulți ani. Trăind pe munte și având o dietă frugală, a oferit contribuțiile financiare ale pelerinilor și propriile sale proprietăți pentru renovarea completă a Mănăstirii Muntelui Carantania și a celei a Sfântului Ioan Botezătorul de pe râul Iordan.

Slujba înmormântării, în după-amiaza zilei în care a plecat la Domnul, a fost oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, cu participarea Arhiepiscopilor Aghiotafiți, a monahilor și a laicilor. Necrologul a fost citit de către Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, după cum urmează:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Cuvioși Părinți,

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Plecarea din viața a iubitului nostru frate întru Hristos Arhimandritul Gherasim, Egumen al Sfintei Mănăstiri de pe Muntele Carantania, ne-a amintit de cuvintele Sfântului Pavel: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13:14). Și „noi înșine și unii pe alții și toată viața noastră” ar trebui să fim aliniați și orientați spre venirea finală a Împărăției Cerurilor, care ne-a fost dată prin Iisus Hristos, Care S-a întrupat, a fost răstignit și a înviat. Prin Crucea și Învierea Sa, moartea nu mai stăpânește asupra noastră. Acest mesaj mântuitor și plin de nădejde în Hristos a atras sufletul celui răposat, fratele nostru Arhimandritul Gherasim.

A venit în Țara Sfântă la o vârstă adultă din orașul natal Salonic și s-a alăturat Patriarhiei Ierusalimului și Frăției Aghiotafite, a primit preoția, a lucrat în Departamentul de Finanțe cu transparență financiară și, fiind alpinist, a fost chemat de Domnul nostru Iisus Hristos să slujească pe Muntele Carantania în condiții aspre, acolo unde Domnul a fost ispitit și a biruit toate ispitele, mângâindu-ne și dându-ne curaj să ne biruim propriile ispitele. A slujit acolo mulți ani și, fiind frugal, a oferit toate contribuțiile financiare pe care le-a primit de la pelerini pentru renovarea completă a Sfintei Mănăstiri de pe Muntele Ispitirii și pentru restaurarea Sfintei Mănăstiri a Sf. Ioan Botezătorul de pe râul Iordan. Îl rugăm pe Domnul să îi socotească aceste fapte bune și să-l ierte pentru orice păcat pe care l-ar fi săvârșit ca om și să-l așeze în ținutul celor vii, împreună cu cei drepți, umplându-l cu Lumina Sa Trinitară.

Frăția Aghiotafită le mulțumește celor care i-au cinstit memoria prin participarea la înmormântare și egumenului Sfintei Mănăstiri Sf. Gherasim, Arhimandritul Hrisostom, pentru îngrijirile oferite răposatului cu devotament, în ultimele luni ale vieții sale.

Veșnica pomenire! ”

Frăția Aghiotafită adresează condoleanțe rudelor sale din lume.

Fie ca pomenirea lui să fie veșnică!

Din partea Secretariatului-General




DOXOLOGIA CU OCAZIA SĂRBĂTORII NAȚIONALE A ZILEI DE 25 MARTIE 1821

Luni, 12/25 martie 2019 s-a săvârșit Doxologia cu ocazia sărbătorii naționale a zilei de 25 martie 1821 în Sfânta Biserică a Învierii unde s-a rostit o rugăciune pentru odihna sufletelor strămoșilor neamului nostru care au murit eroic în perioada cruntei tiranii otomane, precum și o rugăciune de mulțumire pentru eliberarea patriei.  

Slujba Doxologiei a fost condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Arhierei de la Patriarhie, Ieromonahi și diaconi Aghiotafiți. A fost prezent Consulul General al Greciei la Ierusalim, domnul Hristos Sofianopulos și a cântat Protopsaltul Sfintei Bisericii a Învierii, domnul Constantin Spiropulos împreună cu corul bisericesc bizantin „Sfântul Ioan Cucuzel” condus de domnul Emanuel Daskalakis. Au participat numeroși credincioși Ortodocși și membri ai comunității de greci din Ierusalim împreună cu care Sinodia patriarhală și credincioșii au urcat la Patriarhie și în sala Tronului.

Acolo Preafericitul a ținut această cuvântare:

 

            „Nu vă temeți de întuneric. Libertatea, precum steaua ce răsare dimineața, va aduce zorii după noapte”, spune poetul Ioannis Polemis.

            Excelența voastră, Domnule Hristos Sofianopulos, Consul General al Greciei,

            Cinstiți Părinți și Frați,

            Domnule Sava Vladimir, reprezentant al Republicii Cipru,

            Iubiți Frați în Hristos,

            Plini de mândrie națională în Hristos, sărbătorim astăzi ziua istorică a eliberării bine-credinciosului nostru neam de sub îndelungata dominație otomană. Astăzi sărbătorim ziua Renașterii Naționale.

Revoluția cu adevărat eroică din 1821 constituie o bornă din istoria universală. Și aceasta deoarece un grup mic de revoluționari hotărâți, cu binecuvântarea Episcopului Gherman al Patrei, au înălțat stindardul Revoluției și au rostit sfântul jurământ: „Libertatea sau moartea”, „Acum este lupta pentru toți”.

Această deviză a Revoluției a răsunat ca un îndemn universal în toate vetrele Elenismului înrobit care, ascultând cuvintele Psalmistului: „Domnul Și-a adus aminte de noi și ne-a binecuvântat pe noi” (Psalmul 113, 20), s-a dedicat, cu toată puterea fiilor ei revoluționari, luptei sfinte „pentru sfânta credință în Hristos și pentru libertatea Patriei”. „Nu există lucru mai dulce decât patria și religia”, va sublinia în memoriile sale generalul Makriyannis.

Participarea Bisericii la lupta pentru renașterea neamului a fost hotărâtoare. Personalități remarcabile ale Bisericii, precum Mitroplitul Gherman al Patrei, Egumenul Grigorie Papaflessas, Diaconul Atanasie, Episcopul Isaia Salonon, membrii ai Obștii noastre Aghiotafite și numeroși preoți știuți și neștiuți s-au arătat nu numai animatori ai acțiunii de înlăturare a jugului robiei barbare otomane, ci și pilde de sacrificiu de sine, adică și-au dat sângele de martiri pentru libertatea pe care a dăruit-o Dumnezeu omului, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Unde este Duhul Domnului acolo este libertate” (2 Corinteni 3, 17). Și în alt loc spune: „Stați deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în duhul robiei” (Galateni 5, 1)

Cu alte cuvinte, marii și aleșii luptători din 1821 înțelegeau sensul libertății și al Patriei scriptural, nu lumește. „Credința în Hristos răstignit și înviat” și „libertatea patriei” constituie puterea trainică prin care este apărată tradiția Greco-Ortodoxă și identitatea bine-credinciosului neam al Bizantinilor și al poporului creștin grec. Aceasta o mărturisesc versurile poetului nostru național Dionisie Solomos din „Imn Libertății” pe care o consideră „ieșită din oasele sfinte ale grecilor”.

Revoluția din 1821 a arătat limpede că hotărârea de a se jertfi pentru apărarea valorilor sfinte și morale, precum libertatea și patria, este justificată deplin. Și aceasta pentru că acela care își jertfește viața o câștigă în veșnicie, în vreme ce stăpânirea tiranică cedează în fața măreției etice care se manifestă cu hotărâre și spirit de jertfă.  

Eroismul fără seamăn și dorința de jertfă până la sânge vrednică de admirat a luptătorilor din 1821 trebuie să constituie un izvor de insuflare pentru noi toți (având în vedere provocările imorale manifestate de așa-numita „Noua Epocă” sau „Noua Ordine”), spre păzirea legilor firești și a valorilor morale ale Scripturii. „Căci păgânii care nu au lege, din fire fac cele ale legii” (Romani 2, 14), spune înțeleptul Pavel. 

Cinstita noastră Obște Aghiotafită participă cu toată râvna și după datorie la această sfântă pomenire anuală a Renașterii bine-credinciosului nostru neam și, cu toți membrii săi, a coborât în Sfânta Biserică a Învierii unde a înălțat mulțumire și doxologie Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care pentru noi S-a răstignit și a înviat din morți, pentru binefacerile aduse neamului nostru. A adus, de asemenea, rugăciuni pentru odihna în pământul celor drepți a fericitelor suflete ale celor care au luptat eroic pentru credință și patrie și au căzut glorios în sfânta luptă a bine-credinciosului neam al elinilor Ortodocși și s-au sfârșit ca martiri pentru darul de Dumnezeu dăruit al libertății.

            Zicând acestea, îngăduiți-ne să ridicăm paharul și, cu respect să exclamăm:

            Trăiască 25 Martie 1821!

            Trăiască neamul bine-credincios și împărătesc al Elinilor Ortodocși!

            Trăiască Grecia!

            Trăiască Obștea noastră Aghiotafită!

 

Iar Consulul General a rostit acestea:

 

Preafericite,

Preasfințiți Arhierei,

Cinstiți Părinți,

Doamnelor și Domnilor,

Avem fericirea de a sărbători astăzi în Patriarhia Ierusalimului Revoluția din 1821 și de a ne aminti cu mândrie națională de cea mai glorioasă pagină din istoria modernă a Neamului. Îi cinstim pe cei care au luptat cu eroism, curaj și sacrificiu de sine și au reușit, în urma unei lupte inegale și îndelungate, care a presupus jertfe de nedescris, să pună capăt celor patru secole întunecate ale jugului străin, tiranic.

În această zi suntem datori să ne amintim elementele care au făcut ca lupta de eliberare din 1821 să fie deosebită atât pentru istoria Greciei, cât și pentru istoria universală și care sunt foarte relevante pentru noi astăzi. Elemente care constituie o învățătură pentru noi toți, grecii de azi. Aceste elemente sunt trei: visul comun al libertății, unitatea națională și curajul în fața unor dușmani mult superiori și în fața unor greutăți uriașe.

Visul comun a fost cel al Patriei libere și al creări unui stat model, bazat pe principiile democrației și ale dreptății, care se îngrijește de toți cetățenii lui fără discriminări. Acest vis, deosebit de avansat pentru acea epocă, a făcut lupta dreaptă și moral imperativă, fortificând hotărârea și puterea luptătorilor și câștigând sprijinul a mii de filo-elini care au contribuit în numeroase feluri.

Unitatea națională și comuniunea erau necesare pentru reușita Revoluției, ca și a oricărei lupte comune. Adversarul a încercat să-i separe pe luptători, incitând la discordii interne, cu scopul de a lovi credința în lupta dreaptă, a nimici tăria și a slăbi rezistența luptătorilor. Unitatea a fost dobândită în urma multor greutăți și după divizări civile care au întârziat sfârșitul fericit al Revoluției. Pilda pentru toți, atunci și acum, este că fără unitate și comuniune scopul comun și drepturile naționale sunt în primejdie de a-și pierde sensul și valoarea.

Curajul luptătorilor, care au sfidat puterea uriașă a asupritorului și contextul internațional neprielnic și au declarat lupta de eliberare pe care au dus-o timp de mai mult de opt ani, pe uscat și pe mare, este o caracteristică a grecilor care în repetate rânduri i-a propulsat pe scena istoriei. O evaluare înțeleaptă, logică, a împrejurărilor ar fi dus la continuarea înrobirii neamului și la abandonarea visului național al libertății și al mândriei naționale. După cum a afirmat generalul Makriyannis, „atunci când cei puțini hotărăsc să moară și pun în practică această hotărâre, de puține ori pierd și de cele mai multe ori câștigă”.

Astăzi nu uităm rolul hotărâtor pe care l-a jucat Biserica pentru împlinirea scopului național, păzind nealterată identitatea grecilor în perioada îndelungată și întunecoasă a stăpânirii turcești. Biserica a fost corabia mântuirii Neamului și străjerul valorilor noastre, păzind limba, credința creștină și nădejdea în Învierea Neamului. Astfel, așa cum luptătorii înșiși declarau, lupta pentru renașterea națională s-a făcut „prin sfânta credință în Hristos și pentru libertatea Patriei”. 

Grecia nu uită marea contribuție a grecilor de peste hotare la lupta pentru renașterea națională și le este pururi recunoscătoare. Aliații, pornind din marile centre urbane ale Europei, s-au alăturat cu entuziasm și spirit de sacrificiu fraților lor revoluționari. Ei au avut un rol important în realizarea visului comun al libertății, precum și în conturarea planurilor inițiale ale Revoluției, și au contribuit la crearea curentului filo-elen. 

Ziua de 25 martie rămâne pentru toți piatra de temelie a ființei noastre naționale și principala răscruce din istoria modernă a Neamului. Eroismul, spiritul de sacrificiu și hotărârea luptătorilor revoluționari și a tuturor celor care au fost insuflați de ei, spre a dobândi o patrie liberă, dreaptă și democratică, ne inspiră și pe noi, și totodată ne obligă să ne arătăm vrednici de ei și, asemenea lor, să ne ridicăm la înălțimea evenimentelor și să conlucrăm pentru a depăși obstacolele, oricât de dificile ar părea.

Trăiască 25 Martie 1821!

Trăiască Grecia!

 

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/HX7aaU6PwSI




ONOMASTICA PREAFERICITULUI TEOFIL PATRIARHUL IERUSALIMULUI

Duminică, 11/24 martie 2019, Duminica a doua din Post, când se săvârșește pomenirea Sfântului Grigorie Palama, s-a prăznuit de către Patriarhie Onomastica Preafericirii Sale Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, care, datorită unor pricini ce țin de regimul locurilor de închinare, a fost mutată din ziua de 9 /22 martie, când se prăznuiesc Sfinții Patruzeci de Mucenici, care au mărturisit în Sevastia din Pont, suferind gerul într-un lac înghețat, în timpul împăratului persecutor Liciniu în anul 320 d.Hr.

Cu ocazia acestei sărbători, s-a săvârșit Sfânta Liturghie patriarhală în Biserica Învierii, condusă de Preafericitul Părintele nostru Patriarh, având ca împreună-liturghisitori Preasfințiții Arhierei ai Patriarhiei, Preasfințiții Mitropoliți Chiriac al Nazaretului și Isihie al Capitoliadei, Preasfințiții Arhiepiscopi Damaschin al Ioppei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Dimitrie al Liddei, Macarie al Cattarelor, Nectarie al Anthidonei, Filumen al Pellei, Preasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei și Preasfințitul Arhiepiscop Aristobul al Madavei. De asemenea, au participat Ieromonahi Aghiotafiți, în frunte cu Preacuviosul Arhimandrit Nectarie, Gheron al Camarasei, preoți vorbitori de limbă arabă și preoți membri ai altor Biserici, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. A cântat Protopsaltul Sfintei Biserici a Învierii, domnul Constantin Spiropulos și Corul de muzică bisericească bizantină „Sfântul Ioan Cucuzel”, condus de domnul Emanuil Daskalakis și au participat numeroși credincioși localnici și pelerini.

După Sfânta Liturghie a urmat Doxologia iar apoi s-a urcat la Patriarhie.

Aici au urmat cuvântările:

 

  1. Cuvântarea Preasfințitului Aristarh Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General:

 

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Urcând treptele Sfântului și Marelui Post, ne întărim în lupta noastră duhovnicească prin pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici care, în anul 320, în timpul împăratului Liciniu, cu mult curaj L-au mărturisit pe Hristos, fără a se teme de gerul și gheața lacului din Sevastia Pontului, și, bine luptându-se, s-a încununat.

Astăzi, în ziua prăznuirii  acestor Purtători de chinuri, este cinstită în mod special în Patriarhia Ierusalimului pomenirea Sfântului Mucenic Teofil, deoarece Preafericirea Voastră purtați numele lui.

Spre  o mai înaltă cinstire a Sfântului Mucenic Teofil și a Preafericirii Voastre s-a adus Jertfa cea fără de sânge în Biserica Învierii și a fost înălțată Doxologia de mulțumire, în prezența a numeroși Părinți Aghiotafiți, a membrilor turmei noastre Greco-Ortodoxe și a evlavioșilor închinători.

Plini de bucuria acestei duble sărbători, în această istorică sală a Tronului pomenim cu recunoștință toate binefacerile pe care Fericirea Voastră le-a săvârșit pentru Patriarhie și pentru turma sa.

Trebuie amintită în primul rând deosebita strădanie pe care ați depus-o spre călăuzirea duhovnicească a turmei Voastre în cele trei jurisdicții și mai ales în Iordania, prin sinaxele preoților pentru o mai roditoare lucrare pastorală. Rod al lucrărilor Preafericirii Voastre au fost și manifestările speciale organizate de familia regală a Iordaniei pentru a susține conviețuirea pașnică dintre Creștini și concetățenii lor Musulmani. În Mitropolia Amman a Patriarhiei au fost distinși cu decorația Cavalerilor Sfântului Mormânt membrii ai comunității din Iordania care s-au distins prin donații filantropice și ridicarea de biserici. De asemenea, fericirea Voastră, cu sensibilitatea deosebită ce o aveți față de pelerinii care în ultima vreme inundă Țara Sfântă, ați acordat mult timp pentru a-i primi la Patriarhie, a-i binecuvânta și a-i îndruma subliniind folosul pelerinajului lor.

Întreținând cele mai bune relații cu Bisericile Ortodoxe surori, Preafericirea Voastră, ați răspuns invitației de a conduce slujba de sfințire catedralei atât de frumoase și de mărețe din București, închinată Sfântului Andrei cel întâi chemat, aparținând Patriarhiei României, și ați participat la manifestările legate de sărbătoarea națională la împlinirea a o sută de ani de la eliberarea și constituirea României mari.

Exercitând rolul de conducător al Patriarhiei noastre între Bisericile creștine locale, le-ați mobilizat spre înlăturarea legilor care subminau proprietățile lor și spre a înălța împreună glasul pentru apărarea Creștinilor din Țara Sfântă. În acest scop Preafericirea Voastră ați depus strădanii, vizitând suverani ai diferitelor state și Biserici, precum și președinți ai unor organizații internaționale spre a vă asigura de sprijinul lor în încercările Patriarhiei noastre de a păstra regimul Sfintelor Locuri validat la nivel internațional și pe temeiul Sfintei Scripturi, precum și drepturile Creștinilor de aici.  

Intense au fost lucrările Preafericirii Voastre pentru apărarea drepturilor noastre cu privire la locurile de închinare și mai ales pentru restaurarea Peșterii din Betleem cea de Dumnezeu purtătoare, timp în care a fost refăcut Paraclisul întemnițării din cadrul Bisericii Sfântului Mormânt și străvechea Mănăstire a Sfântului Ioan Botezătorul de la râul Iordan unde în urmă cu trei zile Preafericirea Voastră l-ați primit pe Președintele statului Israel și pe suveranii Bisericilor Creștine.

Trebuie pomenită și lucrarea începută în timpul celui întru fericită pomenire Patriarh Diodor, sub epitropia de atunci a Preafericirii Voastre, cu privire la prezența creștină, firavă la început, în Catar, lucrare definitivată de curând prin sfințirea de către Preafericirea Voastră a preafrumoasei Biserici a Sfântului Isaac Sirul, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și a Sfântului Macarie Arhiepiscopul Ierusalimului, care are și locuință episcopală și un complex de dependințe spre mângâierea, sprijinirea și sfințirea Creștinilor Ortodocși care trăiesc acolo și nu numai.

Pentru toate acestea, Preafericite, noi, Aghiotafiții, vă avem pildă și imbold spre a lucra împreună cu Preafericirea Voastră, precum mădularele trupului cu capul, și colaborăm între noi în mod armonios ca să dăm mărturia concordiei și a unității în lume și spre a se lăuda, prin viețuirea noastră, numele slăvitei noastre Obști și al Bisericii Sfântului Sion, precum și spre slava numele Celui Preaînalt.

În final, înalț paharul și vă urez, Preafericite, în numele Sfântului Sinod și al întregii Obști sănătate, putere și ocrotire de sus pentru ca statornic și drept să ocârmuiți corabia Bisericii Sionului spre plinirea misiunii ei de pacificare, împăcare și mântuire în Țara Sfântă și în trupul Bisericii Ortodoxe de pretutindeni. Amin”.

 

  1. Cuvântarea Consulului General al Greciei la Ierusalim domnul Hristos Sofianopulos :

 

Preafericite,

Preasfințiților,

Sfințiți Părinți,

Doamnelor și Domnilor,

Ziua de astăzi, în care se cinstește pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici are o deosebită însemnătate, de vreme ce Obștea Aghiotafită și evlavioșii credincioși, pelerinii și Comunitatea Ortodoxă cinstesc cu fastul cuvenit Onomastica Întâi-stătătorului Bisericii Sionului, Maica Bisericilor, a Preafericirii Voastre, Patriarhul Ierusalimului Teofil III.

Aflându-mă la această sărbătoare cu sentimente de sinceră bucurie și deosebită cinstire, aș vrea, Preafericite, să exprim sprijinul neclintit și susținerea Greciei față de străvechea Patriarhie a Ierusalimului și să Vă adresez din inimă urările noastre de sănătate, putere și lungime de zile, pentru a continua înalta Voastră misiune atât națională, cât și religioasă, care dobândește tot mai multă importanță și însemnătate în această epocă dificilă.

De-a lungul drumului său de veacuri, Patriarhia Greco-Ortodoxă a Ierusalimului a jucat un rol istoric deosebit de important și, în calitate de centru religios al Sfintelor Locuri, continuă să fie un izvor nesecat de nădejde și să transmită, la toate marginile lumii, dinspre Sfânta Cetate, mesajul mântuirii oamenilor, de vreme ce păzește în fiecare zi, datorită devotamentului și abnegației Părinților Aghiotafiți, cele mai importante Locuri de închinare ale Creștinătății.

Această Sfântă Instituție este un punct de referință pentru grecii de pretutindeni și un simbol al prezenței de veacuri a Elenismului la Locurile Sfinte, de vreme ce constituie o legătură strânsă de prietenie și colaborare cu alte popoare și este purtătorul de cuvânt al Creștinilor Ortodocși din această regiune, păstrând prețioase tradiții și transmițând în toată lumea mesajul ecumenic al Ortodoxiei.

Preafericite,

Într-o epocă a instabilității, a fluctuației și a necontenitelor neorânduieli care par să încurajeze intoleranța, îndârjirea și adversitatea, lucrarea Voastră atât de importantă care este condusă de o sinceră intenție de înțelegere și împăcare, nu numai în relațiile cu alte dogme și cu alte religii, dar și în aria mai vastă a strădaniei de pacificare în această regiune mult încercată, conferă înălțime etică Patriarhiei Ierusalimului, care apără prezența creștină în Orientul Mijlociu, ca factor de moderație și stabilitate. Prin mulțimea inițiativelor Voastre, favorizați reînnoirea și promovarea Locurilor Sfintelor ale Creștinătății, de vreme ce vă îngrijiți de păstrarea Status Quo-ului din Țara Sfântă și de călăuzirea duhovnicească și bunăstarea unei turme care trece prin mari încercări, pentru că provocările epocii și primejdiile care pândesc sunt multe. Este însă cert faptul că toți cei care uneltesc împotriva Patriarhiei, în zadar se ostenesc. Strădaniile lor se lovesc și se vor lovi mereu de puterea pe care această Sfântă Instituție o absoarbe din îndelungata sa istorie și tradiție, din unitate, din adânca credință, din devotamentul Obștii Aghiotafite și din ocârmuirea ei, Preafericite, care, având deplină percepție și conștientizare a împrejurărilor, cu tărie și hotărâre, se îngrijește de prezentul și viitorul ei.

Preafericite,

Povara pe care v-ați asumat-o este mare și lupta pe care o presupune este îndelungată și ostenitoare. Sunt deplin încredințat că, prin ajutorul lui Dumnezeu și prin contribuția activă a noastră a tuturor, veți continua lucrarea Voastră și veți duce la bun sfârșit înalta Voastră misiune. 

La mulți ani!”

 

  1. Cuvântările reprezentanților credincioșilor din regiunile ce țin de jurisdicția Patriarhiei, a reprezentanților Bisericilor Ortodoxe și ale altora, cărora Preafericitul le-a mulțumit prin această cuvântare a Sa:

 

„Iezerul ca un rai și gerul ca un zăduf Mucenicii au socotit, Hristoase Dumnezeule. Înfricoșările tiranilor nu au îngrozit cugetele lor. Nu s-au temut vitejii de adaosurile muncilor, câștigând Crucea dumnezeiască armă prin care pe vrăjmașul ca niște tari l-au biruit. De unde și cununile darului au luat”, cântă imnograful Bisericii.

Excelența voastră domnule Consul General al Greciei, domnule Hristos Sofianopulos,

Cinstiți Părinți și Frați,

Evlavioși Creștini și pelerini,

„Strigați lui Dumnezeu tot pământul, cântați numele Lui, dați slavă laudei Lui” (Psalmul 65, 1) strigă Biserica lui Hristos prin gura Proorocului și Împăratului David la pomenirea Sfinților lui Hristos purtători de chinuri, a marilor Mucenici cei patruzeci care au mărturisit în cetatea Sevastiei.

Acești Sfinți, care erau cu obârșia din diferite țări, dar slujeau în aceeași oaste, nu s-au temut de adaosurile muncilor, câștigând Crucea dumnezeiască armă prin care pe vrăjmașul l-au biruit. De unde și cununile darului au luat, adică numele de Creștin prin care acum petrec între cei de sus, potrivit imnografului lor.

Astăzi, când Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, cinstește pomenirea Sfinților  Patruzeci de Mucenici și, în mod special, a Sfântului Teofil care a mărturisit împreună cu ei, al cărui cinstit nume îl poartă Smerenia noastră, am coborât în locul martiriului și a îngropării de trei zile a Mântuitorului Hristos, adică în Sfânta Biserică a Învierii unde am săvârșit marea și dumnezeiasca Taină a Euharistiei. În plus, am înălțat doxologie de mulțumire lui Dumnezeu cel în Sfânta Treime slăvit cu ocazia cinstitei Onomasticii a noastre, ce purtăm numele Mucenicului Teofil, fiind înconjurați de cuvioși membri ai Obștii Aghiotafite și rugându-se împreună cu noi evlavioși creștini ai turmei noastre purtătoare a numelui lui Hristos și pelerini veniți din alte locuri.

Aceasta am făcut cugetând la cuvintele dumnezeiescului Pavel: „Mulțumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu Tatăl” (Efeseni 5, 20).

Acest praznic de fiecare an al Sfinților Patruzeci de Mucenici și, mai ales, a Sfântului Teofil care a mărturisit împreună cu ei, pe care strălucit îl sărbătorește Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, nu se referă la smerenia Noastră, ci, mai ales și în primul rând, la treapta patriarhală prin care se arată faptul că Biserica lui Hristos are drept temelie sângele izbăvitor vărsat prin Răstignire de Hristos, precum și sângele Sfinților care s-au făcut mărturisitori ai cinstitului Său Sânge. De aceea și preaînțeleptul Pavel spune: „Având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta ce ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței Care pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit Crucea, n-a ținut seama de ocara ei și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12, 1-2).

Sfinții Mucenici ai dragostei lui Hristos sunt cei care au mărturisit prin sângele lor pentru adevărul și credința în Hristos Cel răstignit și înviat. De aceea și dumnezeiescul Pavel îl îndeamnă pe ucenicul lui Timotei: „Nu te rușina a mărturisi pe Domnul nostru, căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii și al dragostei și al înțelepciunii” (2 Timotei 1, 7-8).

Sfinții Patruzeci de Mucenici prăznuiți astăzi se arată pilde de urmat, pentru lupta pe care au dus-o în viața pământească spre a deveni moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu. „Prin multe suferințe trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22) spune Scriptura. „Căci viața de acum este luptă. Este luptă împotriva păcatelor și a poftelor și a celor ce cugetător ne războiesc. Deci la această luptă să alergăm și să biruim”, spune Icumenie.

La această luptă a mărturisirii dragostei Evangheliei lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos suntem chemați și noi, iubiții mei frați, mai ales în această binecuvântată perioadă a Sfântului și Marelui Post, având ca ajutători și ocrotitori pe Sfinții Patruzeci de Mucenici, pe cel care a mărturisit împreună cu ei, Mucenicul Teofil al cărui nume îl purtăm, și pe Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului și pururea Fecioara Maria. Pe aceștia să-i rugăm a ne învrednici să ajungem cu pace la Învierea cea de a treia zi a lui Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre.

În plus, cerem pentru toți cei care se roagă împreună cu Noi și care cinstesc acest praznic  putere de sus, harul Sfântului Mormânt, răbdare și toată binecuvântarea de la Dumnezeu. De asemenea, aducem calde mulțumiri celor care ne-au adresat cuvântări, Preasfințitului Aristarh, Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General, care a vorbit în numele membrilor Sfântului Sinod și al Obștii noastre Aghiotafite, Excelenței Sale, Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sofianopulos, Preacuviosului Arhimandrit Atanasie, reprezentant al Sfintei Biserici surori a Rusiei, care ne-a transmis urările Preafericitului Patriarh al Moscovei Chiril, Preacuviosului Arhimandrit Teofil, reprezentant al Sfintei Biserici surori a României, care ne-a transmis urările Preafericitului Patriarh al României Daniil, Preasfințitului Mitropolit al Nazaretului Chiriac, care a vorbit în numele credincioșilor noștri din Nazaret, Preasfințitului Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, care a vorbit în numele credincioșilor noștri din Ioppe, Preacuviosului Arhimandrit Rafail, care a vorbit în numele credincioșilor din Iordania de Nord, Directorului Școlii noastre Patriarhale, Preacuviosul Arhimandrit Matei, Preasfințitului Arhiepiscop al Catarelor Macarie, care a vorbit în numele credincioșilor din Sfânta Arhiepiscopie a Catarelor, Preasfințitului Arhiepiscop al Madavei Aristobul, care a vorbit în numele Comunității de curând constituite din Beersheba, Preacucernicului Părinte Farah Badur, care a vorbit în numele Bisericii Sfântului Iacov Fratele Domnului, Preacuviosului Arhimandrit Ignatie, care a vorbit în numele Comunității din Betjala, Părintelui Iconom Sava, care a vorbit în numele Comunității din Beit-Sahur, stimatului domn Abu-Aeta din Satul Păstorilor, domnului Misiel Fretz, care a vorbit în numele asociației din Betleem și tuturor celor care au participat la această sărbătoare.

În sănătatea voastră a tuturor!

 

A urmat masa de post la care a luat parte Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sofianopulos, și în cadrul căreia Preafericitul a conferit rangul de Arhimandrit Ieromonahului Aghiotafit Martirie care a slujit în Madiva.

 

Din partea Secretariatului General     

httpv://youtu.be/scDdCKsovyE

 




PATRIARHIA IERUSALIMULUI PARTICIPĂ LA CONFERINȚA DE DOUĂ ZILE A MINISTERULUI DE EXTERNE AL GRECIEI

De joi, 28 februarie, până vineri, 1 martie 2019, a avut loc la Ministerul de Externe al Greciei conferința de două zile cu tema: „Diplomație religioasă-bisericească în secolul XXI” / „Conturarea principiilor politice și propuneri de strategii pentru exercitarea  diplomației religioase și bisericești”.

La această manifestare Patriarhia Ierusalimului a fost reprezentată de Epitropul patriarhal la Constantinopol, Preasfințitul Arhiepiscop Nectarie de Anthidon, cu expunerea pe tema: „Patriarhia Ierusalimului ca factor de stabilitate și dialog în Orientul Mijlociu” cu următorul conținut:

 

PATRIARHIA IERUSALIMULUI CA FACTOR DE STABILITATE ȘI DIALOG ÎN ORIENTUL MIJLOCIU

 

Patriarhia Greco-Ortodoxă a Ierusalimului sau Patriarhia Elenă (Ρωμαίικο Πατριαρχείο; Deir Rum), este un lanț istoric neîntrerupt de sfințenie, mucenicie și neîncetate lupte pentru Biserica lui Hristos și a turmei sale purtătoare a numelui lui Hristos, dar și pentru păstrarea Sfintelor Lăcașuri, menținându-și totodată de-a lungul veacurilor caracterul său elen.

Biserica Ierusalimului a luat ființă chiar în ziua Cincizecimii și primul ei Episcop a fost Sfântul Apostol și Mucenic Iacov Fratele Domnului (†62 d.Hr).

Patriarhia Ierusalimului își desfășoară activitatea în regiunea Sfintelor Locuri, în Orientul Mijlociu, până la Golful Persic și Emiratele Arabe.

Pentru prima oară, de-a lungul istoriei sale îndelungate, Patriarhia Ierusalimului se află sub trei puteri și autorități politie și statale ale căror interese sunt diametral opuse. Tocmai aceasta este dificultatea cu care se confruntă Patriarhia, dar și Patriarhul: faptul că dintr-odată Patriarhia s-a aflat în centrul disputelor politice, și nu numai al disputelor politice locale, ci și al celor care privesc comunitatea internațională.

Prezența ei în Țara Sfântă este o minune de fiecare zi, deoarece atât Preafericitul, cât și Obștea Aghiotafită sunt călăuziți de o gândire deplin ecleziastică, chemând întotdeauna ajutorul lui Dumnezeu, anume al Cuvântului lui Dumnezeu întrupat.

Moștenirea istorică a Patriarhiei, pronunțatele sale trăsături teologice și culturale și experiența conviețuirii cu alte religii o face să fie nu numai vrednică de atenție, dar deține și o mare putere de hotărâre în cadrul manifestărilor inter-ortodoxe, a dialogurilor inter-religioase, dar și în orice încercare de pacificare în Orientul Mijlociu.

            Tagma monahilor „Râvnitori” instituită de Sfânta Elena, a cărei continuare este astăzi Obștea Aghiotafită, și-a asumat protecția, menținerea și slujirea Sfintelor Lăcașuri, dar și păstorirea turmei cuvântătoare, prin activități religioase, sociale, culturale și filantropice.

            Cea mai mare provocare, însă, cu care se confruntă Patriarhia este conviețuirea cu lumea ebraică și arabă și misiunea și rolul său ca factor de echilibru, având în vedere că Ierusalimul este un oraș în sine religios, strâns legat de sfânta istorie a Creștinismului, dar și a celorlalte două religii monoteiste – Iudaismul și Islamul.

Aici se arată adevărata dimensiune a rolului Patriarhiei și al Patriarhului, cât și a mai-marilor celorlalte două religii monoteiste în vederea păstrării păcii în această regiune. Religiile joacă deci un rol hotărâtor în această zonă.

Problema diplomației internaționale, dar și a politicienilor, este aceea că, neînțelegând problemele religiei în profunzimea lor, încearcă să neglijeze rolul pe care îl are religia la nivel mondial.

Cu greu recunosc faptul că acolo unde au loc dispute de natură politică, de cele mai  multe ori, cauzele sunt evident religioase și încearcă să accentueze latura politică sau etnică.

Din păcate, conflictele armate din ultimii ani din zona Orientului Mijlociu și problemele care le-au urmat au dus încă și mai mult la diminuarea populației creștine. Cu toate acestea, Biserica Sionului nu abandonează misiunea ei, călăuzindu-și turma cuvântătoare și menținând caracterul liturgic al Locurilor de închinare unde sufletele care sunt în căutarea adevărului – atât ale localnicilor, cât și ale pelerinilor – Îl află pe bunul lor Păstor acolo unde Acesta „a lucrat mântuirea în mijlocul pământului” prin Răstignirea și Învierea Sa.

Pe lângă rolul său duhovnicesc, Patriarhia s-a implicat și în domeniul educației și al asistenței sociale. Este istoric dovedit faptul că primele școli și spitale au fost înființate de Patriarhie, care întreține și astăzi școli în cadrul statului Israel, în Palestina și Iordania.

Prin intermediul Educației contribuie la conviețuirea entităților religioase, dar și la diminuarea fanatismului religios, de vreme ce Creștinii sunt o minoritate în Țara Sfântă și în zona mai largă a Orientului Mijlociu.   

De aceea școlile Patriarhiei găzduiesc în cea mai mare parte elevi care nu sunt Creștini Ortodocși, ci de alte religii. Aceasta are drept consecință contribuția la recunoașterea reciprocă a persoanelor, pe de o parte, și a convingerilor și a simbolurilor religioase ale fiecăruia, pe de altă parte. 

Desigur, acest fapt este recunoscut de către toți, de vreme ce Patriarhia are o relație specială cu lumea arabă islamică și în toate împrejurările funcționează ca o punte între Apus și Răsărit.

În același timp, Patriarhia Ierusalimului menține, prin multe osteneli și jertfe, Școala Patriarhală de pe Muntele Sion, Gimnaziul și Liceul bisericesc, unde învață elevi dintre care mulți, după absolvire, rămân în Țara Sfântă. Această școală funcționează ca pepinieră de membrii ai Obștii Aghiotafite. Din păcate, însă, datorită situației existente aici, numărul elevilor este mic și este de dorit să crească.

De asemenea, se depun însemnate eforturi pentru redeschiderea Școlii Teologice a Sfintei Cruci, una dintre cele mai vechi instituții de educație greacă din străinătate pe care au absolvit-o însemnați teologi laici, dar și clerici, care au slujit în Bisericile Ortodoxe din Orient.

Cu ocazia primei conferințe internaționale a organizației non-guvernamentale ”Romiosoni”, care a fost înființată de Patriarhia Ierusalimului,  Preafericitul Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului, a subliniat faptul că scopul acestei organizații este promovarea Comuniunii în Hristos a vorbitorilor de limbă greacă și a Creștinilor Ortodocși vorbitori de limbă arabă, pe de o parte, și a celorlalți Creștini Ortodocși pe de altă parte. De altfel, aceasta este una dintre cele mai importante ținte pe care Preafericitul a avut-o în vedere de la începutul lucrării sale pastorale. 

În discursul său a semnalat de asemenea că „poziția specială a Patriarhiei Ierusalimului, aflată sub autoritatea politică a statului Israel, a Palestinei și a regatului hasemit al Iordaniei, precum și a principatului Catar, face ca instituirea sa religioasă și bisericească recunoscută ab antiquo să fie deosebit de importantă atât pentru unitatea Bisericilor Ortodoxe, cât și pentru conviețuirea popoarelor vecine din regiunea aflată sub jurisdicția ei.

Conferindu-se mare greutate rolului deosebit pe care îl joacă religia în general și, în consecință, Patriarhia Ierusalimului, având în vedere importanța religioasă aparte a Ierusalimului ca oraș sfânt pentru Iudei, Creștini și Musulmani, a fost invitat și Preafericitul Patriarh al Ierusalimului la Conferința cu privire la relațiile dintre lumea americană și cea islamică, desfășurată în Doha, Catar, în februarie 2010. În cadrul lucrărilor departamentului religios, Patriarhul Ierusalimului Teofil a subliniat legătura strânsă dintre religie și politică în cadrul cultural al țărilor islamice și în special al țărilor din Orientul Mijlociu.

Conștientizând imensa lor responsabilitate, dar și misiunea pe care o au în Orientul Mijlociu, mai-marii Bisericilor Ortodoxe  din regiune și Arhiepiscopul Ciprului au reînființat Consiliul Bisericilor din Orientul Mijlociu, colaborând astfel la sprijinirea Creștinilor atât de încercați din această regiune, dar și la înlesnirea și suportul duhovnicesc al celor aflați în cea mai fierbinte zonă din lume, care de atâția ani trăiesc în contextul acestei drame politice și religioase.

De asemenea, arătându-și stima față de rolul important pe care îl joacă Patriarhia Ierusalimului în lumea musulmană, actualul președinte al Republicii Turce, Recep Tayp Erdogan, l-a invitat pe Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil III să participe ca referent la Conferința internațională cu tema: „Primăvara arabă și pacea în Orientul Mijlociu – Perspective musulmane și creștine”, care a avut loc la Constantinopol în septembrie 2012.

În linii foarte largi, datorită timpului limitat, am încercat să prezint importanța prezenței și misiunii străvechii Patriarhii a Ierusalimului în Orientul Mijlociu, nădăjduind că am reușit să aducem o rază de lumină asupra marii lucrării pe care a desfășurat-o de-a lungul secolelor.

În încheiere, aș vrea să mulțumesc în numele Preafericitului Părintelui nostru Teofil, dar și al Obștii Aghiotafite, pentru interesul neobosit pe care l-a arăta Grecia în toți acești ani, în orice fel, față de Patriarhia Ierusalimului, interes a cărui încununare a fost prețiosul ajutor dat de statul Greciei pentru restaurarea Sfântului Mormânt.

În același timp însă și Elada înțelege că Patriarhia Ierusalimului este un bastion și o prelungire duhovnicească ai ei în cea mai sensibilă regiune a planetei.

Încheind această scurtă expunere a mea, nu pot afla un epilog mai potrivit decât cuvintele rostite de Preafericitul Patriarh al Ierusalimului Teofil III la întrunirea mai-marilor Bisericilor Ortodoxe din Orientul Mijlociu:

„Astăzi s-a făcut cunoscută tuturor, politicieni, diplomați ș.a., importanța și rolul călăuzirii religioase în conviețuirea pașnică a oamenilor. Din acest motiv, toți conducătorii religioși sunt chemați să contribuie prin orice fel de tratative și dialoguri. Contribuția lor este necesară și să nu vi se pară ceva neobișnuit dacă vedeți că, de-a lungul timpului, ocârmuirile politice și internaționale caută scăpare la conducătorii religioși spre a afla soluții în privința temei Ierusalimului.

Odată ce se va găsi o soluție cu privire la tema Ierusalimului, atunci se vor rezolva toate problemele la nivel regional și mondial, pentru că întreaga criză internațională are drept punct de plecare Ierusalimul. Deci, dacă vreodată va fi posibil ca pacea să dăinuie în toată lumea, aceasta va depinde de Ierusalim”.

Din partea Secretariatului General            




SĂRBĂTOAREA ÎNTÂMPINĂRII DOMNULUI LA PATRIARHIE

Vineri, 2/15 februarie 2019, Patriarhia a sărbătorit Întâmpinarea Domnului la Sfânta Mănăstire Panagia Sayda Naya, care se află în apropierea Patriarhiei, în cartierul creștin.

La această sărbătoare, Biserica sărbătorește Intrarea Domnului în Templul lui Solomon, ca prunc de patruzeci de zile, adus de părinții Săi care au oferit o pereche de țestoase și una de porumbei. Atunci Dreptul Simeon L-a primit în brațe și prin înștiințare de la Duhul Sfânt, L-a recunoscut și a spus: „Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta, Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel” (Luca 2: 29-32).

Pentru aceasta sărbătoare, s-a făcut Vecernia seara în Mănăstirea menționată mai sus, iar Sfânta Liturghie s-a slujit în dimineața zilei de sărbătoare, condusa de IPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, împreună cu Ierodiaconi și Diaconii Aghiotafiți. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul de la Biserica Învierii, Constantinos Spyropoulos și de studenții Școlii Patriarhale, la slujba participând numeroși credincioși și pelerini locali.

Înaltpreasfinția Sa a ținut o predică în fața celor prezenți (vezi video).

În timpul Sfintei Liturghii Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului, Teofil, a venit sa se închine  împreuna cu părinți Aghiotafiți.

Restauratoarea Mănăstirii, Cuvioasa Maica Serafima a oferit o recepție anturajului patriarhal și episcopal, precum și congregației de la egumenie și curtea mănăstirii.

Și pentru această sărbătoare a Domnului, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil a participat la Sfânta Liturghie la Biserica Patriarhală și Monahală a Sfinților Constantin și Elena.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/cC96CBYIYGE

httpv://youtu.be/MEROhX2ghJU




POMENIREA SFINȚILOR IOAN ȘI GHEORGHE HOZEVIȚII

Luni, 8/21 ianuarie 2019, Patriarhia a sărbătorit pomenirea Cuvioșilor Ioan și Gheorghe Hozeviții în Sfânta Mănăstire închinată lor, aflată pe malul râului Horat, în scobitura unei stânci abrupte, înspre Ierihon.

Primul dintre acești Sfinți pe care Biserica îi prăznuiește în această zi, Sfântul Ioan, a trăit în secolul V, a fost Episcop al Cezareei și a venit și s-a stabilit în această Mănăstire, spre liniștire, devenind îndrumător al călugărilor.

Sfântul Gheorghe, cu originea din Cipru, este cel care a refăcut Mănăstirea după distrugerea suferită odată cu năvala perșilor din anul 614 d.Hr.

În cinstea acestor Sfinți, ctitori și întemeietori ai Mănăstirii, s-a săvârșit priveghere de toată noaptea la începutul căreia Egumenul și restauratorul Mănăstirii Arhimandritul Constantin Peramatzis l-a primit pe Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, rostind această cuvântare în limba greacă:

 

„Preafericite Părinte și Stăpâne și cinstita Voastră Sinodie,

Astăzi Lavra Hozeva îi prăznuiește pe ctitorii ei: Sfinții Ioan și Gheorghe.

Petrecerea lor, având ca ax principal viața liturgică, a fost o continuă jertfă, o jertfă a iubirii și a deplinei afierosiri către Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, și o jertfă a dragostei dumnezeiești către aproapele. În viața Sfântului Gheorghe citim: „Într-o zi, Cuviosul Părintele nostru Gheorghe stătea pe o piatră, încălzindu-se la soare (căci era slăbit din pricina înfrânării peste măsură), arzând tot de dragoste duhovnicească, având drept scop doar a împlini voia lui Dumnezeu. Cu lacrimi neîncetate Îl ruga pe Dumnezeu Iubitorul de oameni să aibă milă de poporul Lui.”

Aceeași dragoste către Dumnezeu și aproapele o trăim și noi din belșug prin cinstita persoană a Preafericirii Voastre.

Și, într-adevăr, ne identificăm și noi cu biograful Cuviosului Părintelui nostru Gheorghe, care atât de definitoriu vorbește despre Starețul său: „Credeți-mă, cinstiți Părinți și Frați, (…) că, atunci când mă cuprindea ispită sau supărare, fie și numai dacă îl vedeam, deîndată toate [relele] se ștergeau de la mine ca și cu un burete și din clipa aceea aveam multă pace și liniște. (…) Apoi ne venim iar în sine, când ne amintim de aleasa viață a Sfântului Părinte, adică de statornicia în postire, de privegherile cu stare în picioare de toată noaptea, de izvoarele de lacrimi nesecate, de răbdarea în ispite. Și, ca să spun pe scurt, amintindu-ne de statornicia și răbdarea viețuirii lui pline de virtuți îngerești, ne umplem de bune și folositoare nădejdi.”

Așa și noi avem parte de întărire sufletească prin rugăciunea și ocrotirea Voastră patriarhală și părintească.

Părinte și Stăpâne iubitor de Sfinți,

Bine ați venit!”

 

Privegherea, care a cuprins Pavecernița, Acatistul, Utrenia și Sfânta Liturghie, a fost condusă de Preafericitul Patriarh, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Ieromonahi Aghiotafiți, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. Au cântat, împreună cu monahii, Protopsaltul Bisericii mitropolitane „Bunavestire” din Mitropolia de Ilios, domnul Leonida Duka, Protopsaltul Bisericii „Sfântul Pavel” din Atena, domnul Evstathios  Kasteliotou, Protopsaltul Bisericii „Sfânta Parascheva” din Attika, domnul Hristos Stavrou, și Protopsaltul Bisericii „Sfânta Chiriachi” din Mitropolia de Ilia, domnul Nikolaos Papadimitriou. Au participat monahi, monahii, preoți și închinători.

Către aceștia Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

 

„Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre; căci jugul Meu este bun și povara Mea este ușoară” (Matei 19, 29-30)”, spune Domnul.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși închinători,

Aducem slavă Fiului lui Dumnezeu cel Unul-Născut, cel fără tată din Mamă și fără mamă din Tată, Care la praznicul Nașterii Sale ce tocmai a trecut S-a arătat prunc, Cel desăvârșit din Cel desăvârșit, Dumnezeul nostru. Astăzi Îl vedem în lăcașurile din Mănăstirea Hozeva și din împrejurimile râului Iordan. Astăzi Îl vedem minunat întru Sfinții și Cuvioșii Lui, Ioan, Ioan cel Nou și Gheorghe, care s-au izbăvit de întuneric și strălucesc prin lumina cunoașterii lui Dumnezeu împreună cu Puterile cerești, lăudându-L și binecuvântându-L. Îl slăvim pe Dumnezeu în Treime Cel Care ne-a chemat pe toți la această sfântă și euharistică adunare, ca să îl cinstim sărbătorește pe Cuviosul Gheorghe, cel mare între pustnicii din pustiul Iordanului și din preajma râului Horrat, cel din Levkara Ciprului, în aceste locuri sfinte unde s-a auzit predica pocăinței rostită de Sfântul Ioan Botezătorul: „Vine în urma mea cel Care este mai tare decât mine Căruia nu sunt vrednic, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălțămintelor. Eu v-am botezat pe voi cu apă, El însă vă va boteza cu Duh Sfânt” (Marcu 1, 7-8).

Părintele nostru Gheorghe, luminat de Duhul Sfânt, a venit în acest loc pustiu pășind pe urmele Sfinților bărbați, mai ales ale Proorocului Ilie, și auzind cuvintele Domnului: „Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). „Fiind cuprins, preafericite, de dumnezeiască dragoste pentru locurile sfinte ale Sionului, către acelea ai purces și acolo ai petrecut până la moarte, înțelepte, chinuindu-ți trupul cu osteneli, și nicicum nu te-ai lenevit a ajunge prin nevoință și osteneli și la Sionul cel ceresc”, cântă imnograful său. Biserica cinstește și prăznuiește pomenirea Sfinților ei, căci Proorocii și Sfinții de sub Lege ne-au vestit de mai înainte nouă, oamenilor, Împărăția cerurilor. „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor” (Matei 3, 2), a propovăduit în pustia Iudeei Ioan Botezătorul. „Căci, câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni 3, 27), vestește dumnezeiescul Pavel. Iar Hristos în Care suntem chemați să ne îmbrăcăm nu este altul decât noul Adam Care a strălucit de lumina dumnezeiască și neapropiată a Tatălui, adică de Duhul Sfânt, Care în chip de porumbel a coborât peste El în apele Iordanului, când a fost botezat de Ioan.

În acest nou Adam, despre Care „glas s-a făcut din ceruri: Tu ești Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Marcu 1, 11), s-a îmbrăcat, ca și cu o haină a luminii neînserate și nezidite, Sfântul Gheorghe. Spunem aceasta pentru că Hristos este lumina cea adevărată. „Eu sunt Lumina lumii; cel care Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12). Iar înțeleptul Pavel ne îndeamnă: „Să vă îmbrăcați în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate și în sfințenia adevărului”(Efeseni 4, 24). Să vă îmbrăcați în omul cel nou, care este făptură nouă ce a fost zidită potrivit cu voia lui Dumnezeu, ca să trăiți în dreptate față de oameni și în dăruire și sfințenie față de Dumnezeu, adică în virtuți, care sunt rodul adevărului evanghelic.

Cu adevărat, iubiții mei frați, jugul Domnului Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos este bun și povara Sa este ușoară. Cu alte cuvinte, jugul ascultării față de Hristos și față de învățătura Lui este lesne și folositor pentru cel care îl poartă. Dar și povara îndatoririlor și obligațiilor pe care le cere Domnul de la noi este ușoară.

Aceasta a dovedit-o și cel prăznuit astăzi, Cuviosul Părintele nostru Gheorghe, care s-a arătat dreptar și pildă aleasă pentru cei care i-au urmat, Sfinții și Cuvioșii Părinți care au strălucit în Lavra Hozeva, Sfântul Ioan și Sfântul Ioan cel Nou din România.

Să ne rugăm Mântuitorului nostru Hristos Care „S-a îmbrăcat cu hainele omorârii vechiului Adam, prin dumnezeiască nașterea ta, Născătoare de Dumnezeu, și S-a înveșmântat cu podoaba pe care o a țesut Însuși Cuvântul în pântecele tău întrupându-Se”, pentru ca, pentru rugăciunile Sfântului Părintelui nostru Gheorghe Hozevitul și ale Cuvioșilor hozeviți cei împreună cu el, să ne împărtășim și noi, cei care îi cinstim, de luminarea dumnezeieștii Arătări de la Iordan. Amin”.

După slujba plină de cucernicie a urmat masa oferită Sinodiei patriarhale și tuturor credincioșilor.

Împreună cu cei doi Sfinți prăznuiți în această zi, Mănăstirea îi cinstește întotdeauna și pe cei dintâi cinci Pustnici ai Mănăstirii, din secolul IV, Promos, Ilie, Ean, Ganeos și Zinon, precum și pe Sfântul Ioan cel Nou din România, cel de curând înscris în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe de către Patriarhia Ierusalimului.

 

Din partea Secretariatului General  

 




PRAZNICUL INTRĂRII ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI

Marți 21 noiembrie / 4 decembrie, Patriarhia a prăznuit, în Mănăstirea de maici „Megali Panaghia”, aflată în preajma Patriarhiei, Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.

Cu ocazia acestui praznic, Biserica prăznuiește Intrarea Născătoarei de Dumnezeu – în vârstă de trei ani, adusă de părinții ei – în Sfânta Sfintelor a Templului lui Solomon, unde a fost pregătită ca un vas al alegerii ca să încapă pe Cel neîncăput, să dea trup Cuvântului lui Dumnezeu celui mai înainte fără de trup.

S-a săvârșit Vecernia seara, în ajun, și Sfânta Liturghie în ziua praznicului, fiind condusă de Preasfințitul Aristobul, Arhiepiscopul Madabei, având ca împreună-liturghisitori ieromonahi și diaconi. A cântat protopsaltul Bisericii Învierii, domnul Constantin Spiropoulos împreună cu elevii de la Școala Patriarhală și au participat numeroși monahi, monahii și laici, pelerini și localnici.

În timpul Chinonicului, Preasfințitul a ținut o predică în care a subliniat virtuțile Sfinților dumnezeiești Părinți Ioachim și Ana, care atâția ani au răbdat ocările iudeilor pentru nerodirea lor, fără cârtire, cu credință neclintită în Dumnezeu. De asemenea, a evidențiat personalitatea Sfântului Prooroc Zaharia care, având darul proorociei și recunoscând pe cea care avea să nască pe Fiul lui Dumnezeu, în loc să o găzduiască în locul pentru fecioare din preajma Templului, a dus-o în Sfânta Sfintelor, locul sfânt al Templului, în care nu se îngăduia să se intre, stârnind astfel mânia iudeilor și punându-se pe sine în mare primejdie.

„Putem deci să cinstim acest mare praznic al Maicii Domnului, urmând multa răbdare, neclintita credință și jertfa Sfinților dumnezeiești Părinți, dar și cugetul eroic pe care l-a arătat Sfântul Prooroc Zaharia. Iar aceia au arătat asemenea virtute, deși trăiau în întunericul Legii, fără a cunoaște încă Învierea Domnului. Noi însă avem deosebita binecuvântare de a trăi în Biserică, având harul Sfântului Duh și doar un mic efort depunem pentru a moșteni Împărăția cerurilor.”

După Sfânta Liturghie, preacuvioasa Monahie Melania, ceea care a restaurat Biserica și icoanele vechi ale Mănăstirii, a oferit cu generozitate o agapă Sinodiei arhierești și credincioșilor la stăreție și în curtea Bisericii. 

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/TJGNLJsMzFI

          




A TREISPREZECEA ANIVERSARE A ÎNTRONĂRII PREAFERICITULUI PATRIARH TEOFIL AL IERUSALIMULUI

Joi, pe 9/22 noiembrie 2018, Patriarhia Ierusalimului a sărbătorit 13 ani de la  Întronarea Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, în Scaunul slăvit al Maicii Bisericilor. În cinstea acestui eveniment extrem de important pentru întărirea și unitatea Bisericii din Ierusalim, s-a slujit Doxologia în Preasfânta Biserică a Învierii.

Doxologia a fost oficiată de Preafericirea Sa, având drept împreună-slujitori arhiepiscopi aghiotafiți, ieromonahi și diaconi și preoți arabi, la rugăciune participând călugări, călugărițe și mulți laici. La slujbă au fost prezenți, de asemenea, Consulul General al Greciei în Ierusalim, Christos Sophianopoulos și ambasadorul Georgiei în Israel.

După Doxologie, Preafericitul Patriarh și Frăția Agiotafită, împreună cu toți credincioșii care au participat la slujbă, s-au întors la sediul Patriarhiei.

Acolo, primul care l-a felicitat pe Preafericitul Patriarh a fost Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, care a rostit discursul redat mai jos:

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Astăzi Sion Sfânt, Mama tuturor Bisericilor, Biserica din Țara Sfântă, țara unde s-a arătat descoperirea dumnezeiască, se bucură și se veselește împreună cu venerabila Frăție a Sfântului Mormânt, la sărbătorirea a treisprezece ani de la Întronare, eveniment care s-a dovedit a fi extrem de important pentru viața și misiunea ei în lume.

În anul 2005, după o perioadă de criză și turbulențe, care însă nu a dus la scufundarea corabiei Bisericii din Ierusalim, prin documentele semnate ilegal, fără acordul Sfântului Sinod, prin care s-au ipotecat proprietăți neprețuite ale Patriarhiei, Frăția aghiotafită, care este apărătorul și depozitarul prezenței și a proprietăților creștine în Țara Sfântă, a îndeplinit cauza misiunii sale, și prin votul legal și omofon al Sfântului Sinod, V-a ales pe Preafericirea Voastră ca al 141-lea Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului și a toată Palestina, și ca Egumen al său.

Acest eveniment este celebrat festiv astăzi, prin Doxologie la Preasfânta Biserică a Învierii, în prezența tuturor călugărilor, a clericilor și a laicilor din eparhia noastră, datorită semnificației sale ca mijloc de solidaritate pentru trupul Bisericii, ca legătură a unității sale și pentru asigurarea continuării succesiunii sale episcopale, încă de la întemeierea sa de către Domnul și de către primul său Ierarh, Iacov, Ruda Domnului.

Continuarea misiunii pastorale a Bisericii Ierusalimului în întreaga sa jurisdicție în cele trei Palestine, până în Arabia Saudită și Qatar, a fost apoi pusă în mâinile Preafericirii Voastre de către Frăția Aghiotafită și de atunci V-ați dovedit vrednic de încrederea Frăției, atât în cuvintele cât și în acțiunile pe care le-ați întreprins în ultimii treisprezece ani.

Dintre acestea, merită menționat: „Pe lângă cele din afară, ceea ce mă împresoară în toate zilele este grija de toate Bisericile” (2 Corinteni 11:28): parohiile din orașele și satele arabe din turma de credincioși greco-ortodocși și, în special, grija pentru comunitățile arabe din Iordania, prin recentele numiri și promovări episcopale, în scopul unei mai bune îngrijiri pastorale a turmei din Iordania, cu regele căreia Patriarhia păstrează relații bune în favoarea tuturor creștinilor și cetățenilor Regatului; în același timp, trebuie menționată și grija față de turma vorbitoare de limbă rusă din Iordania și din Israel.

 În timpul slujirii Voastre Patriarhale, Preafericirea Voastră a arătat o sensibilitate specială și generozitate petrecând timp la Patriarhie primind mulțimile de pelerini sosiți din toate celelalte Biserici Ortodoxe, binecuvântându-I și dându-le cuvânt de învățătură spre folosul lor duhovnicesc în pelerinaj, cultivând relații bune de comunicare și cooperare ecleziastică cu episcopi și preoții care conducea grupurile  și prezentând, chiar și în momente de criză, punctele de vedere ale Patriarhiei noastre, care vizează întotdeauna să mențină unitatea Bisericii Ortodoxe sub legătura păcii.

Dincolo de vizitele pelerinilor, Preafericirea Voastră a primit în mod repetat vizite ale  delegațiilor și reprezentanților politici și diplomatici ale statelor, cărora le-ați prezentat lucrarea culturale și de asigurare a păcii a Patriarhiei, în mediul politic turbulent și inflamabil în care I s-a rânduit să slujească ecleziastic. Preafericirea Voastră a dus această lucrare mai departe, dincolo de limitele sale locale, prin călătoriile de peste hotare, căutând susținători pentru anularea acordurilor ilegale de ipotecare a proprietăților Patriarhiei și pentru împiedicarea aplicării legilor care impun măsuri fiscale grele și neagă dreptul Patriarhiei de a-și gestiona liberă proprietățile.

Interesul Preafericirii Voastre pentru mănăstirile istorice ale Patriarhiei s-a văzut în acțiunile Voastre relevante, astfel încât, prin cooperarea palestinienilor cu armata israeliană, a fost posibilă conectarea Sfintei Mănăstiri de la Hozeva la rețeaua de apă potabila și, cu permisiunea Armatei israeliene, Sfânta Mănăstire a Sf. Ioan Botezătorul de la Iordan a fost renovată și deschisă din nou pentru vizitele pelerinilor.

 Prin acțiunile și îndrumarea Preafericirii Voastre s-au sprijinit, revendicat și confirmat drepturile noastre asupra altarelor, puse la îndoială de armeni, cum ar fi prezența celui de-al doilea paznic de-al nostru la Piatra Îngerului în Sfântul Mormânt pentru primirea comunităților siriace și copte imediat după Privegherea noastră pascală de toată noaptea, și dreptul nostru la curățenia Peșterii care l-a primit pe Dumnezeu, din Betleem.

Interesul acordat întotdeauna Greciei Mame în favoarea păstrării drepturilor indefinibile ale poporului nostru la Preasfintele altare a fost recent activat de Preafericirea Voastră prin Invitația adresată Ministrului Adjunct al Afacerilor Externe, Dl. Markos Bolaris care, răspunzând cu bunăvoință, a vizitat Patriarhia, Biserica Sfântului Mormânt, Ghetsimani, Basilica Nașterii din Betleem, Sfănta Mănăstire Sf. Sava și Mănăstirea Sfintei Cruci, și care intenționează să sprijine Patriarhia ori de câte ori este nevoie.

Ridicând paharul în numele Frăției și al Sfântul Sinod, pentru sănătatea Voastră, solidaritate și longevitate, în deplinătatea binecuvântărilor dumnezeiești, Vă asigur că fiind încurajați de toate menționate mai sus, noi, Părinții aghiotafiți, Preafericirea Voastră, suntem întăriți și ne unim forțele și mergem împreună cu Voi, ca Kyrinaioi, în misiunea Voastră Patriarhală a Crucii, crescând roadele noastre aghiotafite spre folosul sufletelor, lăudând poporul nostru binecuvântat și pe Dumnezeu cel slăvind în Sfânta Treime. Amin!

Consulul General al Greciei din Ierusalim s-a adresat Preafericirii Sale cu următoarele cuvinte:

„Preafericirea Voastră,

Preasfințite Arhiepiscope Bridge,

Cuvioși Părinți,

Doamnelor și domnilor,

Sărbătoarea de astăzi are o importanță deosebită pentru noi toți, căci Frăția Sfântului Mormânt și Sfânta Biserică, pelerinii și obștea ortodoxă, cinstesc cu măreția cuvenită a 13-a aniversare a întronării Preafericitului Patriarh al Ierusalimului Teofil al III-lea ca Întâi Stătător al Bisericii Sionului, Maica Bisericilor.


Este o onoare și o plăcere deosebită să particip la această sărbătoare și aș dori să transmit urările noastre cordiale de sănătate, tărie și longevitate pentru a Vă continua misiunea înaltă, care devine din ce în ce mai importantă și mai semnificativă în aceste vremuri grele.

Cu această ocazie, aș dori să exprim sprijinul necondiționat al Greciei acordat Instituției Sfinte a Patriarhiei Ierusalimului, care a jucat un rol istoric excepțional de important pe parcursul secolelor și, în calitate de centru al Ortodoxiei în Țara Sfântă, continuă să fie o sursă nesfârșită de speranță, proiectând valorile creștinismului și mesajul mântuirii omului din Orașul Sfânt în toate direcțiile.

Patriarhia Ierusalimului este, desigur, un punct statornic de referință pentru toți grecii, oriunde ar fi; ea simbolizează prezența pe termen lung a elenismului în Țara Sfântă, și nu este altceva decât o legătură inexorabilă de prietenie și cooperare cu alte popoare, fiind și expresia creștinilor ortodocși din regiune, păstrând tradiții valoroase și transmițând mesajul ecumenic al Ortodoxiei în toate direcțiile. Pentru noi toți, Venerabila Patriarhie este, cu siguranță, depozitarul celor mai importante Sfinte Altare ale Creștinismului, pe care Părinții Aghiotafiți le apără zi cu zi, cu devotament și abnegație, și care întotdeauna inspiră și încurajează credința și cuvioșenia credincioșilor din întreaga lume, precum și legăturile cu Biserica Sionului.

Preafericirea voastra,

Cu munca voastră grea și eforturile neobosite, promovați înălțarea statutului Patriarhiei, apărarea Status Quo-ului existent în Țara Sfântă și protejarea prezenței creștine în ea. Cu starea psihică sinceră de înțelegere și reconciliere pe care o arătați, cultivați sistematic relațiile cu alte denominațiuni și religii, precum și efortul mai larg de reconciliere și de realizare a păcii în această regiune mult încercată. Printr-o serie de inițiative, promovați restaurarea și punerea în valoare a celor mai sfinte altare ale creștinismului, îngrijindu-Vă în același timp de buna înțelegere și unitatea spirituală a Frăției Aghiotafite și de îndrumarea spirituală și prosperitatea turmei care se confruntă cu provocări și încercări importante .

Preafericirea voastră,

Povara pe care o purtați pe umeri este grea și lupta pe care o implică este de asemenea lungă și greoaie. Cu toate acestea, este convingerea mea profundă că, prin ajutorul lui Dumnezeu și sprijinul activ al tuturor, Vă veți duce la îndeplinire sarcina și Vă veți îndeplini misiunea.

Tot personalul Consulatului și eu, ne rugăm să aveți sănătate, putere și longevitate pentru binele Patriarhiei, al Frăției, al turmei dumneavoastră greco-ortodoxe, al Ortodoxiei și al păcii în Țara Sfântă.

La Mulți Ani! “

Discursuri similare către Preafericirea Sa au fost rostite de reprezentanții Bisericilor Frățești și de unii Părinți Aghiotafiți.

Ca răspuns la aceste cuvântări, Preafericirea Sa a rostit următoarele :

 Excelența voastră Domnule Consul General al Greciei,

Sfințiți Părinți și Frați,

Dragi creștini,

Cuvioși Pelerini,

Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea” (Psalm 34:1).

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, care a fost întemeiată de sângele răscumpărător al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sărbătorește astăzi cu bucurie încheierea celor treisprezece ani de slujire a Smereniei Noastre de când am preluat tronul apostolic și patriarhal al Sfântului Iacov, Ruda Domnului și primul Ierarh al Ierusalimului. Din acest motiv, alături de Frăția Venerabilă a Sfântului Mormânt, am mers la Sfânta Biserică a Învierii, unde am slujit Doxologia de mulțumire către Dumnezeu Cel în Treime Slăvit, unde dragostea Fiului Său și a Domnului nostru Iisus Hristos ne stăpânește (2 Cor. 5:14).

 Această aniversare de treisprezece ani nu se referă la nevrednicia Noastră, ci la instituția spirituală sfântă a Bisericii, și anume la trupul mistic al lui Hristos. „Şi El este capul trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul născut din morţi, ca să fie El cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea; Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” (Col. 1: 18-20), după cuvântul Sfântului Pavel.

Lucrarea noastră de până acum ierarhică, monahală și pastorală pe „tronul harului”  (Evrei 4:. 16) Marelui Arhiereu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, și anume pe tronul  Maicii biblice a Bisericilor, și Sălaș al Dumnezeului Sfintului Sion, a avut unul singur scop, păstrarea a ceea ce ni S-a încredințat, apostolic, credința sănătoasă și împărțirea dreaptă a cuvântului adevărului, după cum spunea Sf. Pavel: „Sileşte-te să te arăţi încercat, înaintea lui Dumnezeu lucrător cu faţa curată, drept învăţând cuvântul adevărului” (2 Timotei 2:15). Mai mult decât atât, ea a inclus păstrarea preasfintelor altare ca locuri logice de închinare și surse de energie dumnezeiască și terapeutică, dar și păstrarea privilegiilor lor nedefinibile și a drepturilor suverane ale cuviosului popor împărătesc al creștinilor ortodocși.

Cu toate acestea, ascultând cuvintele Sfântului Pavel: „să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul şi plinitorul credinţei ” (Evr.12: 1-2), pe de o parte, nu am încetat campania internațională de trezire a conștiinței celor care iubesc Orașul Împăratului împăraților, Ierusalimul pământesc, care este simbolul vizibil al coexistenței și reconcilierii pașnice a națiunilor, popoarelor și religiilor; pe de altă parte, ne străduim să garantăm prezența creștină și a bisericilor în Orientul Mijlociu și în Țara Sfântă.

Și am lucrat pentru această cauză prin misiunea spirituală și religioasă a Maicii Bisericilor, și anume instituția primară a Patriarhiei Ierusalimului, care păstrează de veacuri Status-Quo-ul existent, atât în pelerinaj cât și în zonele demografice ale Orașului Sfânt al Ierusalimului, și care a fost amenințat de cei care îl doresc distorsionat.

Spunem acest lucru întrucât Ierusalimul a fost sursa primordială și inepuizabilă a sângelui neprihănirii, rămânând întotdeauna adăpostul celor care Îl doresc pe Dumnezeu, Părintele iubirii și al păcii, după cuvântul psalmistului: „În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu“(Psalmul 41: 1-2).

Această a treisprezecea aniversare de la întronarea Smereniei Noastre ne cheamă nu în lauda lucrurilor pe care le-am făcut, ci ca „în Hristos Iisus [să] am laudă, în cele către Dumnezeu ” (Romani 15: 17). „Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre” (2 Corinteni 1:12).

Tocmai pentru această mărturie a conștiinței noastre suntem chemați să ne continuăm misiunea ecleziastică și ierarhică în mijlocul unei lumi care suferă de confuzie,mai ales în regiunea noastră din Orientul Mijlociu. „Nu stingeți duhul”, poruncește Sf. Pavel (1 Tesaloniceni 5:19).

 În această slujire sfântă a tronului apostolilor și martirilor Sfântului Iacov, Ruda Domnului, ca și prin slujirea Proniei dumnezeiești, îi avem drept colaboratori și comunicatori pe Părinții noștri dragi întru Hristos și Frații, Arhiepiscopii, Ieromonahii, diaconii și Călugări aghiotafiți, împreună cu care, după cuvântul Sfântul Ingatie cel Purtător de Dumnezeu, „în înțelegere priveghem asupra tuturor lucrurilor care ar trebui făcute, cu episcopul care este Căpetenie prin asemănarea cu Dumnezeu, și cu Prezbiterii, prin asemănarea cu Apostolilor, și cu diaconii cărora li s-a încredințat slujirea lui Iisus, așa cum a fost de-a lungul veacurilor cu Tatăl și în cele din urmă, s-a arătat” (vol. 2, p. 269).

Spunem cu sinceritate că lupta noastră este o luptă împotriva „uneltirii rătăcirii“ (Efes. 4:14). Din acest motiv, Sf. Pavel ne sfătuiește spunând: „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului (Efes. 6: 14,16), „căci este mincinos și tatăl minciunii“ (Ioan 8: 44), după cuvântul Sfântului Ioan Evanghelistul. Aceste metode de înșelăciune și minciuni ale diavolului sunt înregistrate în istoria sfântă a trecutului și, de asemenea, în timpurile prezente ale Bisericii Ierusalimului, și anume ale Patriarhiei Greco-Ortodoxe, care a fost contestată, dar nu slăbită, de fiii întunericului acestei generații (Luca 16: 8).

Să ne rugăm lui Dumnezeu, Părintele luminilor și al adevărului „că să ne îndrume pașii spre lucrarea poruncilor Lui“ prin mijlocirea Preasfintei și Pururea Fecioarei Maria, Născătoarea de Dumnezeu, și cele ale Părintelui nostru printre Sfinții Nectarie al Pentapolei. Iar Harul Preasfântului și de Viață Dătătorului Mormântul al Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos să ne întărească pe toți în slujirea Preasfintelor altare, martorii de necontestat ai credinței noastre, precum și în păstorirea turmei noastre de creștini cuvioși.

Pentru toate acestea, facem apel la toți cei care au participat la rugăciunea cu noi și ne-au onorat cu prezența la această sărbătoare a întronării, și ne rugăm pentru putere de sus, harul Preasfântului Mormânt, răbdare și toate binecuvântările lui Dumnezeu, exprimând cele mai calde mulțumiri celor care ni s-au adresat, Părintelui Secretar General, Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, care a vorbit în numele membrilor Sfântului Sinod și al Frăției Aghiotafite, Excelenței Sale, Consulul General al Greciei, Domnul Christos Sophianopoulos, Excelenței Sale, Ambasadorul Georgiei, Cuviosului Arhimandrit Alexander, reprezentant al Sfintei Biserici frățești a Rusiei, care a transmis urările Preafericitului Părinte Patriarh al Moscovei Chiril, Cuviosului Arhimandrit Teofil, reprezentant al Sfintei Biserici frățești a României, care a transmis urările Preafericitului Patriarh al România Daniel, Înalt Preasfințitului Mitropolit Chiriac al Nazaretului, care a vorbit în numele turmei noastre din Nazaret, Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Damaschin al Joppei, care a vorbit în numele turmei noastre din Joppa, Cuviosului Părinte  Halalambie Bandour, care a vorbit în numele Catedralei Sfântul Iacov, Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Aristovul al Madabei, care a vorbit în numele comunității din Madaba, din Iordania și al comunității vorbitoare de limba rusă din Ber-Seba, cuviosului Arhimandrit Filotei, care a vorbit în numele comunităților din Accra, Cuviosului Părinte Protopop Sava, care a vorbit în numele comunității din Beit Sahour, Cuviosului Părinte Protopop Yusef Hodali, care a vorbit în numele comunității din Beit Jalla, Școlii Sf. Dimitrie, domnului Abu Aeta și tuturor celor care au participat la sărbătorirea acestei aniversări a Întronării.

Sănătatea tuturor! “

La prânz a fost o masă de sărbătoare.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/haJQhtkhW8E




DOXOLOGIE CU OCAZIA SĂRBĂTORIRII NAȚIONALE A ZILEI DE 28 OCTOMBRIE 1940

Duminică, pe 15/28 octombrie 2018, la ora 10.30, s-a slujit Doxologia la Biserica Sfântului Mormânt conform tradiției, cu ocazia comemorării zilei de 28 octombrie 1940, devenită zi națională, și anume a comemorării luptei și victoriei poporului grec asupra puterilor ocupaționale ale naziștilor și ale fasciștilor din al doilea război mondial.

S-a făcut, de asemenea, o pomenire pentru odihna sufletelor și iertarea păcatelor înaintașilor greci care au luptat pentru credință și țara și au murit eroic pe câmpurile de luptă ale Greciei.

Doxologia a fost oficiată de Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi aghiotafiți și ieromonahii, în prezența Consulului General al Greciei în Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos, și a membrilor Consulatului. La slujbă au participat, de asemenea, călugări și călugărițe, membri ai comunității grecești din Ierusalim și pelerini din Grecia.

După Doxologie, au bătut clopotele și a avut loc o recepție la Patriarhie pentru toți cei care au cinstit ziua națională. În cadrul recepției, Preafericirea Sa s-a adresat tuturor celor prezenți, după cum urmează;

Excelența Voastră, Domnule Consul General al Greciei Christos Sophianopoulos,

Sfințiți Părinți și Frați,

Cuvioși creștini și pelerini,

28 octombrie este ziua în care îi comemorăm anual pe părinții și frații noștri care au murit în lupta pentru integritatea teritorială națională împotriva invadatorilor naziști care au dat naștere monstruozităților de la Auschwitz-Birkenau și din alte lagăre de concentrare și lagărele de exterminare a oamenilor nevinovați.

Din acest motiv, clerul și poporul, alături de pelerinii aflați în vizită, au venit la Preasfânta Biserică a Învierii, unde am slujit Doxologia de mulțumire Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care ne-a dat slava binelui împotriva răului, așa cum spune Sf. Ioan Evanghelistul: „Pentru că oricine este născut din Dumnezeu biruieşte lumea” (1 Ioan 5: 4).

Mai mult decât atât, ne-am rugat pentru odihna sufletelor celor care au luptat eroic și s-au făcut martiri pentru poporul nostru cuvios și pentru patria noastră.

Experiența dureroasă a celui de-al doilea război mondial a dovedit că viziunea centrată pe om a scopului existenței umane și a lumii conduce în mod inevitabil la autodistrugerea și nihilismul omului. „Zis-a cel nebun în inima sa, Nu este Dumnezeu” (Psalm 13:1).

Și spunem acest lucru deoarece jertfa grecilor pentru casele și altarele lor a fost inspirată de viziunea centrată pe Dumnezeu asupra scopului existenței umane, și anume a valorilor morale și spirituale ale înțelepciunii greco-ortodoxe.

Această aniversare festivă a comemorării zilei de 28 octombrie 1940 întruchipează tocmai această înțelepciune greco-creștină și greco-ortodoxă, și este datoria noastră să o cinstim.

Evenimentele istorice din 1940 au un loc special în istoria lumii și mai ales în istoria glorioasă a elenismului și a națiunii grecești. Evenimentele istorice din 1940 au dovedit fără îndoială conducătorilor lumii din această epocă că „întunericul se duce şi lumina cea adevărată începe să răsară“, și anume lumina lui Hristos (1 Ioan 2: 8).

Din păcate, nu putem păstra tăcerea asupra faptului că ideologia nazismului și a fascismului amenință încă o dată omenirea, cu noi mișcări și slogane înșelătoare.

Și spunem acest lucru pentru că toți suntem martori ai experienței noastre contemporane a conflictelor armate în lume și a dezordinii. În regiunea noastră, se succed uciderile de străini și de frați, fanatismul religios și sindromul său mesianic cultivă violența și produsele ei, fapte de terorism și interesele financiare imorale sunt în conflict cu Legea dumnezeiască a respectului și libertății omului și a poporului în general, sub pretextul prosperității economice.

Aniversarea zilei de 28 octombrie 1940 ne cheamă pe toți să luptăm pentru credinţa dată sfinţilor, odată pentru totdeauna” (Iuda 1: 3). Cu alte cuvinte, suntem chemați să protejăm încredințarea sfântă a valorilor morale și spirituale ale tradiției și credinței noastre, pentru care Părinții și frații noștri s-au sacrificat.

În încheiere, să strigăm cu voce tare:

Trăiască 28 octombrie 1940!

Trăiască poporul cuvios al Grecilor ortodocși!

Trăiască Elada!

Trăiască Frăția Sfântului Mormânt!

 

Apoi, Consulul General al Greciei a ținut următorul discurs:

Astăzi este o zi de onoare şi de memorie pentru Grecia şi pentru naţiunea noastră. Sărbătorim una din  cele mai de durată pagini ale istoriei noastre recente și suntem chemați să le aducem omagiu protagoniștilor săi și să învățăm lecțiile care ne vor permite să fim vrednici de ei și să le urmăm exemplul, când e cazul.

Istoricul NU la ultimatumul din 28 octombrie 1940 care ne-a asigurat suveranitatea a fost refuzul unanim al grecilor de a-și pierde libertatea și onoarea națională. A fost refuzul lor colectiv la renunțarea la istoria, valorile și idealurile lor. A fost, de asemenea, o reacție răsunătoare la forța politică întunecată a fascismului și nazismului și la planurile lor de cucerire, o reacție care a fost foarte apreciată și recunoscută de toate țările mari, contribuind substanțial la victoria finală din cel de-al doilea război mondial. Grecii au înregistrat prima victorie în războiului împotriva forțelor Axei. Momentul istoric, când grecii au spus NU, nu era în vremuri ușoare pentru Patrie, deoarece cu câțiva ani mai înainte țara intrase într-o situație deosebit de grea. Grecia părea destul de slăbită din punct de vedere economic și militar, astfel încât dușmanii au subestimat-o. După calculele lor, grecii nu ar fi avut curajul și voința comună de a se angaja într-un conflict absolut inegal. Și totuși, acel NU a demonstrat fără echivoc conștiința istorică profundă a grecilor, înțelegerea comună puternică a călătoriei lor strălucite de-al lungul secolelor, pe care au alimentat-o ​​atunci și care întotdeauna se hrănește din patriotismul lor, vigoarea, renunțarea la sine și marele sentiment de mândrie, cu care se grăbesc să-și apere tradiția și credința sfântă. Acel NU a fost tocmai refuzul grecilor de a-și uita istoria și de a trăi ca o națiune neimportantă și supusă.

Marele fapt istoric pe care îl celebrăm astăzi a demonstrat și statura morală și puternicul sentiment de dreptate al grecilor. Datorită acestui ghid infailibil, ei nu au ezitat să se opună celor care voiau să impună legea arbitrară a celor puternici. Astăzi, grecii din întreaga lume îi cinstesc pe cei căzuți și pe luptători de pe câmpurile de luptă din anii 1940-1941, în Pindos, Macedonia, Creta și în alte părți. Îi cinstim pe cei care au contribuit la Rezistența Națională și pe cei care au continuat să se lupte împotriva cuceritorilor de pe câmpurile de luptă ale celui de-al doilea război mondial în Orientul Mijlociu și în Europa pe uscat, în aer și pe mare. Nu uităm miile de victime nevinovate ale ocupației.

        Efortul național eroic care a început cu acel NU de la 28 octombrie 1940, ca în cazul oricărui alt efort național, a fost esențial pentru participarea activă și contribuția valoroasă a elenismului la diaspora. Marea contribuție a Diasporei în Orientul Mijlociu a întrat în  istorie, în special cea a elenismului din Ierusalim, pentru care Grecia este mândră și recunoscătoare.

Patriarhia Ierusalimului, Maica Bisericilor, a fost dintotdeauna un punct de referință distinct în efortul de a reuni toate forțele națiunii în vederea renașterii sale morale și spirituale și a rezistenței față de multe lucruri potrivnice; este simbolul ortodoxiei ancestrale și un far al valorile universale ale elenismului.

Aniversarea de astăzi ne îndeamnă să reflectăm asupra importanței și relevanței mesajului din 28 octombrie 1940 pentru elenismul modern. Această pagină glorioasă a istoriei noastre a fost scrisă de oameni care, ca și noi, astăzi, au dorit să trăiască în pace, liber, cu democrație și dreptate socială. Unitatea neîntreruptă și coerența pe care au arătat-o, patriotismul, simțul responsabilității istorice și de sacrificiu de sine, și curajul și persistența care i-a ghidat în anii de război și de ocupație, ne reamintesc că abilitatea noastră de a ne reveni și de a prospera, a fost și rămâne inepuizabilă.

Este o mare responsabilitate pentru noi să înțelegem acest mesaj, să îl transmitem noii generații și să fim uniți așa cum au fost atunci, cu hotărâre și vigilență. Trăiască 28 octombrie 1940! Trăiască Grecia!

Din partea Secretariatului General

 httpv://youtu.be/ABjYwrvo2PY




HIROTONIREA UNUI DIACON LA PATRIARHIE

Luni noaptea spre marți, pe 1/14 august 2018, ipodiaconul Gheorghe Hader din familia Baramki a fost hirotonit diacon de către Părintele Secretar General, ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei.

Hirotonirea a avut loc conform deciziei Sfântului Sinod, prezidat de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, cu perspectiva viitoarei hirotoniri a Diaconului Gheorghe ca Preot slujitor pe seama Catedralei Sf. Iacov Ruda Domnului.

Arhiepiscopul care a făcut hirotonia s-a adresat celui hirotonit după cum urmează:

„Sfințite Ipodiacone George (Hader),

În urma propunerii preoților, a epitropilor și a președinților Instituțiilor Ortodoxe din Catedrala Sf. Iacov Ruda Domnului și Primul Ierarh al Ierusalimului, și cu binecuvântarea și aprobarea Preafericitului Părintelui nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și a Sfântului Sinod, Harul Duhului Sfânt vă cheamă astăzi să acceptați primul grad al Preoției, cel de Ierodiacon.

Patriarhia Ierusalimului, Maica Bisericilor, a apreciat moralitatea, caracterul, educația creștină pe care ați primit-o de la părinți, excelenta educație secundară, educația universitară de la Universitatea din Betleem, educația teologică la Universitatea Ortodoxă Rusă Sf. Tihon din Statele Unite ale Americii, cunoștințele de greacă după studiile de la Universitatea din Tesalonic, dragostea sinceră pentru Hristos și Biserică și munca voastră ca profesor de religie la Școala Rusă din Betania.

Acest ceas este într-adevăr mare și sfânt, deoarece taina preoției se săvârșește în același timp cu taina Sfintei Liturghii și, mai ales, pentru că se întâmplă pe Înfricoșătoarea Golgota, unde Hristos Și-a vărsat sângele pentru iertarea păcatelor noastre și la Mormântul Său dătător de viață, unde a fost îngropat și a înviat din morți.

Acceptând această taina, veți avea harul să intrați în Sfântul Altar, să slujiți preoților și arhiepiscopilor până când va veni timpul să deveniți Preot și ar trebui să slujiți în duh de jertfă și de dăruire după învățătura ortodoxă, la parohia istorică a Sf. Catedrale a Sfântului Iacob.

Ar trebui să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru această chemare și dar și să luați seama, cu grijă, la marea responsabilitate pe care v-o asumați; apreciați încrederea pe care Biserica v-o încredințează și se roagă în mod fierbinte, astfel încât prin așezarea mâinilor Arhiepiscopului pe capul vostru, Duhul Sfânt va coborî peste voi și vă va face vas al harului Preasfintei Treimi, ca să fiți plăcut lui Dumnezeu și oamenilor.

Vă asigurăm că în acest moment sunteți însoțiți de rugăciunile părinților, de soție, de rude, de Pr. Farah și parohia Sf. Iacov și de toți cei care vă onorează cu prezența lor aici.”

Odată cu venirea Duhului Sfânt și cu rugăciunea hirotonirii diaconului, Arhiepiscopul l-a îmbrăcat pe cel hirotonit cu veșmintele sale liturgice, iar cei prezenți au strigat „axios” cu mare bucurie.

După binecuvântarea de la sfârșitul Sfintei Liturghii, cel hirotonit a oferit o recepție la Biroul Părintelui Schevofilax pentru cei care l-au onorat cu prezența, pentru Arhiepiscopul care l-a hirotonit, preoții împreună-slujitori, părinții, soția și rudele sale, care i-au urat să fie plăcut lui Dumnezeu și oamenilor.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/bRN17Wfpq4g