SÂMBĂTA LUI LAZĂR LA PATRIARHIE

Sâmbătă, pe 7/20 aprilile 2019, Patriarhia a sărbătorit Sâmbăta lui Lazăr, când se face pomenirea evenimentului învierii din morții a lui Lazăr, cel mort de patru zile, prieten al Domnului nostru. Acest eveniment a fost prăznuit:

  1. În Betania, unde a avut loc evenimentul.

La Sfânta Mănăstire a surorilor lui Lazăr, Marta și Maria, Preafericitul Părinte și Patriarh al Ierusalimului Teofil a oficiat Sfânta Liturghie având drept împreună-liturghisitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, Ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Părintele Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, și preoți din alte Biserici, răspunsurile la strană fiind date de Arhimandritul Dimitrie și de cântăreții corului bizantin din Biserica Ciprului. La slujbă au participat Consulul General al Greciei în Ierusalim, dl. Christos Sophianopoulos, membrii consulatului grec, precum și numeroși pelerini.

Preafericirea Sa a predicat Cuvântul lui Dumnezeu în fața celor prezenți, după cum urmează :

„Doamne, glasul Tău a stricat împărățiile iadului, și cuvântul puterii Tale a ridicat din mormânt pe cel mort de patru zile; și s-a făcut Lazăr început al mântuitoarei învieri celei de-a doua. Toate sunt cu putință Ție, Stăpâne, Împăratului tuturor; dăruiește robilor Tăi curățire și mare milă”.

Iubiți frați și surori în Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini

Ajungând la sfârșitul Postului Mare, mult folositor sufletului, am venit astăzi în acest loc sfânt, orașul Bethany, orașul natal al lui Lazăr și al surorilor sale Marta și Maria, pentru a proclama în Euharistie și doxologie, pe de o parte Învierea obștească înainte de Patimile Domnului și Mântuitorului Hristos, confirmată prin învierea din moarte a prietenului Său, a neprihănitului Lazăr, iar pe de altă parte, intrarea triumfătoare a lui Hristos în Ierusalim.

Învierea lui Lazăr din Betania, precum și intrarea triumfătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, sunt două evenimente importante ale marei taine a Proniei dumnezeiești, care sunt strâns legate împreună, după cum spune imnograful: „Învierea cea de obște mai înainte de patima Ta dăruind-o, pe Lazar din morți l-ai sculat Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție biruitorului morții grăim: Osana, Celui dintru înălțime; binecuvântat este Cel ce vine întru Numele Domnului “.

După cuvântul Sfântului Chiril al Alexandriei, “Hristos a realizat acest eveniment minunat al învierii lui Lazăr ca o prezicere a învierii din morții întregii omeniri”, care va avea loc în timpul Celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. În plus, învierea lui Lazăr a avut loc astfel încât Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit, așa cum spune Sf. Ioan Evanghelistul; Iar Iisus, auzind, a zis: Această boală (a lui Lazăr) nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească.” (Ioan 11:4).

Interpretând aceste cuvinte, Amonios spune: „Ridicarea lui Lazăr din boală nu s-a făcut atât de mult pentru slavă și minune, cât pentru ridicarea lui din morți”. Cu alte cuvinte, învierea lui Hristos este vârful vieții în Hristos, și anume al credincioșilor care cred în Hristos Cel Răstignit și Înviat, așa cum predică Sf. Pavel: „Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră.” (1 Cor. 15:14).

Învierea lui Hristos, dragi frați și surori, se referă în primul rând la firea umană a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Aceasta înseamnă că suntem chemați să înviem împreună în Hristos cu Hristos. „ Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi (Ioan 11:25). Spus mai în detaliu, Eu sunt învierea și viața. Am puterea de a învia, pentru că eu sunt izvorul vieții. Iar cine crede în mine, chiar dacă moare în trup, totuși va trăi, pentru că, în ciuda vieții cerești și spirituale pe care i-o voi transmite sufletului său din acest moment, la vremea potrivită, și el va fi înviat din morți de Mine, chiar și în trup.

Pentru că învierea lui Lazăr este preambulul învierii obștești a tuturor oamenilor, din acest motiv Hristos l-a înviat pe Lazăr din morți după patru zile de la moartea sa, pentru a arăta astfel învierea comună din cele patru elemente care constituie corpul omenesc , și anume, pământul, aerul, apa și focul, după cuvântul Sfântului Chiril al Alexandriei, care interpretează cuvintele Martei, sora lui Lazăr: „Doamne, deja miroase, că este a patra zi” (Ioan 11:39).

Cu alte cuvinte, moartea naturală denotă fără îndoială stricăciunea pe care o suferă forma fizică a omului creat, spre deosebire de moartea în Hristos, care este moartea nestricăciunii, și anume moartea eliberării din moartea robiei, și anume a stricăciunii  păcatului. Moartea eliberării este moartea vieții veșnice și a fericirii. “Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac” (Ioan 11:26), spune Domnul.

Comentând cuvintele de mai sus ale Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: “Cel care crede în El (Hristos) are viața veșnică în vremurile viitoare, în fericire și în nestricăciune totală”.

Sf. Ioan Evanghelistul spune: „Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi” (Ioan 12:1). „A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel Ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12: 12-13).

Acești oameni au făcut acest lucru, devenind martori oculari ai minunii învierii lui Lazăr din morți, după cum spune Sfântul Chiril al Alexandriei: „fiind mai deprinse să creadă, mulțimile mari l-au întâmpinat pe Hristos lăudându-l cu ramuri de finic ca pe cel care a biruit moartea “.

Pe același Hristos, care a cucerit moartea, suntem chemați să-L întâmpinăm, dragi frați și surori, cu ramurile spirituale de finic ale credinței și pocăinței, dacă vrem să devenim comunicatori și părtași ai izbăvirii din corupția păcatului.

Și, împreună cu imnograful Bisericii, să spunem: „Pe Lazăr cel mort de patru zile l-ai înviat, Hristoase, din iad, mai înainte de moartea Ta, sfărâmând puterea morții, și printr-unul iubit mai înainte vestind slobozirea tuturor oamenilor din stricăciune. Pentru aceasta, închinându-ne Stăpânirii Tale celei atotputernice, grăim: Bine ești cuvântat,  Mântuitorule, miluiește-ne pe noi”.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o procesiune la Mormântul lui Lazăr, condusă de ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, care a citit la mormânt Evanghelia despre Învierea lui Lazăr după Sfântul Ioan.

Apoi a avut loc o vizită a Soborului Arhieresc la Primăria din Betania și masa de prânz oferită de Stareța Mănăstirii din Betania, Maica Eupraxia.

  1. La Muntele Măslinilor

De asemenea, învierea lui Lazăr a fost sărbătorită pe Muntele Măslinilor, datorită apropierii sale de Betania. Seara s-a făcut Vecernia la Altarul Înălțării Domnului cu slujba Pavecerniței și o procesiune spre Biserica Mica Galilee (Galili Viri), oficiată de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei, unde s-a citit Evanghelia dimineață, în prezența Preafericitului. Apoi, procesiunea a revenit la Altarul înălțării.

Dimineața, Sfânta Liturghie a fost oficiată de ÎPS Arhiepiscop Teodosie al Sevastiei, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul de la Biserica Sfântului Mormânt, Constantinos Spyropoulos, și de corul de la Catedrala Sf. Iacov, în prezența creștinilor locali și a pelerinilor.

Din partea Secretariatului–General

httpv://youtu.be/6SSesbfCFJA




MESAJUL DE PAȘTE DIN ANUL 2019 AL PREAFERICITULUI PATRIARH AL IERUSALIMULUI TEOFIL AL III-LEA

Prin Mila lui Dumnezeu, Patriarh al Sfintei Cetăți a Ierusalimului

și al întregii Palestine,

tuturor membrilor Bisericii, har, milă și pace

de la Preasfântul și de Viață-Dătătorul Mormânt

al lui Hristos Cel Înviat.

„Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus” (Marcu 16:6).

Femeile mironosițe care au venit în dimineața primei sâmbete să-l ungă pe Iisus cu mir, au auzit aceste cuvinte pline de bucurie și speranță de la îngerul luminos care stătea lângă mormânt.

Cuvintele îngerului au fost confirmate de vederea mormântului gol, mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc” (Ioan 20:7). Mai mult, ele au fost confirmate de vederea lui Hristos Cel Înviat. Hristos a coborât la iad prin cruce, dar iadul nu L-a ținut. Odată cu coborârea Sa la iad, Domnul i-a scos de acolo și i-a răscumpărat pe cei care fuseseră legați în iad de secole. „A stat și a strigat celor din iad, intrați din nou in rai”. „Căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu” (2 Cor. 13:4), a înviat din morți prin puterea Sa dumnezeiască și umană, și S-a arătat de mai multe ori femeilor mironosițe și ucenicilor Săi. S-a arătat în Foișorul cel de Sus în prima și a opta zi după învierea Lui (Ioan 20:19 și 26), pe drumul spre Emaus (Luca 24:15), la Ierusalim „au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei” (Luca 24:33), „nu ca duh, că duhul nu are carne şi oase” (Luca 24:39), ci cu trupul Său iluminat și slăvit, cu semnele cuielor în mâinile și picioarele Lui (Luca 24:40), întrebându-i „ Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor.” (Luca 24:41-43).

„ Cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu după patima Sa prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile” (Fapte 1:3),

Apoi S-a înălțat la cer în slavă de pe Muntele Măslinilor și a trimis ucenicilor adunați în Foișorul cel de Sus „un alt Mângâietor” de la Tatăl, Duhul adevărului, și prin el a vânat întreaga lume, întemeind Biserica pe pământ.

Domnul a întemeiat Biserica drept mărturie a adevărului și a continuării misiunii Sale. Biserica, în Duhul Sfânt, ne învață despre Dumnezeu Cel Întrupat, Răstignit și Înviat. Ne învață prin cuvânt și își arată învățătura prin fapte, sfințind prin Sfintele Taine. Biserica transmite Duhul Dumnezeiesc, transformă moravurile, viața și întreaga ființă a oamenilor. Ea devine și rai și cer, așa cum spune troparul: „stând în templul slavei Tale, am zice că suntem în ceruri”. Biserica este o oază pământească, izvor al apei vii, al adevărului și al păcii, al neprihănirii, al frăției, al împăcării, al răpirii la cer și al fericirii împlinite. Îndepărtează războaiele, alungă dușmănia și unește popoarele. Biserica păstrează și protejează mediul și planeta, creația lui Dumnezeu pentru locuirea oamenilor.

Biserica Ierusalimului, ca Maică a Bisericilor, își îndeplinește misiunea de pelerinaj, misiunea pastorală și mântuitoare în locurile unde a locuit Dumnezeu, în locurile care au fost sfințite prin harul Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel Întrupat, Răstignit și Înviat din morți. De la ele, și mai ales de la Preasfântul și de Viață-Dătătorul Mormânt, prin aducerea jertfei fără de sânge „în noaptea mântuitoare și strălucitoare a luminoasei zi a Învierii”, ne rugăm pentru pacea întregii lumi, și mai ales pentru Orientul Mijlociu cel încercat, pentru încetarea schismelor Bisericilor și pentru unitatea Bisericii Ortodoxe în legătura păcii, și salutăm credincioșii evlavioși din toate părțile lumii pe care îi păstorim, împreună cu pelerinii cucernici, și le urăm  tuturor să aibă bucuria, puterea, nădejdea și lumina lui Hristos Cel Înviat.

 

Hristos a Înviat!

În Sfânta Cetate a Ierusalimului, PAȘTELE 2019

Cu urări Părintești și binecuvântări Patriarhale

Rugător cu râvnă pentru toți înaintea lui Dumnezeu

TEOFIL III

Patriarhul Ierusalimului

 

 




O DELEGATIE A LIDERILOR BRITANICI MUSULMANI VIZITEAZA PATRIARHIA

Preafericitul Patriarh Teofil al III-lea a fost încântat să primească o delegație de lideri britanici musulmani la Patriarhie, pe 6 aprilie 2019. Delegația s-a aflat într-o misiune de informare în Țara Sfântă, explorând oportunități pentru pace și reconciliere.

Delegația a discutat rolul Bisericilor din Țara Sfântă, ca o forță pentru pace și reconciliere, care este prezentă de aproape 2000 de ani. Ei au discutat, de asemenea, despre moștenirea comună a creștinilor, a evreilor și a musulmanilor și despre modul în care este venerată împreună în orașul sfânt al Ierusalimului: oraș care este sfânt nu doar prin istorie, ci prin rugăciunea constantă care o înconjoară.

 

Din partea Secretariatului-General




DUMINICA SFINTEI CRUCI LA PATRIARHIE

Pe 18/31 martie 2019, Patriarhia a sărbătorit duminica Închinării la Cinstita și de  Viață-Dătătoarea Cruce, spre încurajarea credincioșilor, astfel încât ei să poată continua perioada dificilă a postului de dinaintea Sfintelor Paști.

  1. Vecernia

Vecernia Mare din ajunul sărbătorii s-a ținut la catoliconul Bisericii Sfântului Mormânt, fiind oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, având drept împreună-slujitori Arhiepiscopi în Sfântul Altar, ieromonahi și diaconi aghiotafiți, răspunsurile la strană fiind date de protopsaltul de la Biserica Sfântului Mormânt, Constantinos Spyropoulos. La slujbă au participat credincioși și pelerini locali.

La sfârșitul Vecerniei, soborul patriarhal s-a întors la sediul Patriarhiei.

  1. În ziua sărbătorii

Sfânta Liturghie s-a slujit la Mormântul Dătător de Viață al Domnului, fiind oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, împreună cu Arhiepiscopii Patriarhiei Ecumenice, Mitropolitul Emanuel al Franței și Mitropolitul Amfilohie al Andrianoupolei, Arhiepiscopi ai Frăției Aghiotafite, ÎPS Mitropolit Isihie al Capitoliei, ÎPS arhiepiscopi: Aristarh al Constantinei, Dimitrie al Lyddei, Nectarie al Anthedonului, Mitropolitul Ioachim al Helenoupolei. De asemenea, au slujit ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Geronda Kamarasis, Arhimandritul Nectarie, iar răspunsurile la strană au fost date de protopsaltul corului de la Biserica Sfântului Mormânt, Constantinos Spyropoulos și de Arhimandritul Dimitrie. La slujbă au participat Consulul General al Greciei, domnul Christos Sophianopoulos, împreună cu numeroși credincioși.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o litanie, de trei ori în jurul Sfântului Mormânt și în jurul altarelor, cu închinarea la Cinstita Cruce cu Cinstitul Lemn.

A urmat întoarcerea la sediul Patriarhiei, unde Preafericirea Sa S-a adresat tuturor celor prezenți, după cum urmează:

„Cu lemnul a golit întâi vrăjmașul raiul, pentru mâncare aducând moarte; iar lemnul Crucii înfingându-se în pământ, a adus oamenilor îmbrăcăminte de viață și toată lumea s-a umplut de toată bucuria. Pe care văzând-o pusă spre închinare, împreună să strigăm lui Dumnezeu, popoare, cu credința: Plină este de slavă casa Lui!” spune imnograful Bisericii.

Astăzi, iubiti frați și surori, ziua cinstirii Sfintei Cruci, ne-am dus la Locul Căpățânii, pe Golgota, unde Domnul nostru Iisus Hristos a adus jertfă pentru noi Patimile Sale mântuitoare, precum și învierea Sa cea de viață-dătătoare și Dumnezeiasca Euharistică Doxologie, și ne-am făcut părtași și comunicatori ai bucuriei și puterii lemnului vieții, al Crucii.

„Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8:34). Oricine dorește să se facă ucenicul meu și să îmi urmeze ca învățăcel, să pună capăt oricărei prietenii și legături cu cei stricați prin păcat și cu statornicie să se hotărască să sufere pentru mine nu doar necazuri și încercări, ci și moartea pe cruce, și apoi să Îmi urmeze Mie, urmându-Mi exemplul.

Hristos cere lepădarea de sine a celor care doresc să-L urmeze, pentru că nașterea, viața și moartea Lui au fost un act continuu al lepădării de sine și al auto-chenozei, așa cum ne învață Sf. Pavel atunci când spune: „Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce” (Filip. 2:7-8).

Cu alte cuvinte, Crucea lui Hristos nu este numai simbolul în sine, ci și întruparea chenozei lui Hristos, și anume a lepădării Sale de sine și a smereniei Sale desăvârșite. Învățătura Crucii este fundamentul credinței și izvorul puterii mântuitoare a credincioșilor în Cristos, Cel Răstignit și Înviat. De aceea spune Sf. Pavel: „Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1:18). Aceasta înseamnă că credința noastră nu ar trebui să fie bazată pe o înțelepciune noetică a oamenilor, ci pe puterea nezdruncinată a lui Dumnezeu: „Pentru ca credinţa voastră să nu fie în înţelepciunea oamenilor, ci în puterea lui Dumnezeu” spune Sf. Pavel din nou (1 Cor. 2:5).

Iată de ce Sfânta noastră Biserică, prin inspirația Sfinților Părinți, a pus cinstirea Sfintei Cruci la jumătatea Postului Mare: „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcându-vă cu platoşa dreptăţii” (Efes. 6:14), poruncește Sf. Pavel. Iar platoșa dreptății nu este altceva decât Sfânta și de Viață-Dătătoarea Cruce a Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Pe această cruce a neprihănirii lui Hristos au urmat-o mucenicii iubirii lui Hristos, precum și toți sfinții. Această Cruce foarte prețioasă a lui Hristos, sau mai bine spus, taina nedeslușită a Crucii, suntem chemați să o studiem ca soldați buni ai lui Hristos, să o studiem și să trăim după cuvântului Crucii, și să o avem ca mod de gândire și viață . Ar trebui să facem acest lucru pentru ca adevărata lumină să ne îndrume pașii către viața veșnică a Împărăției Cerurilor.

Și împreună cu Sf. Ioan Damaschinul, să spunem: „această [Cruce este] învierea morților, sprijinul celor ce stau în picioare, cârja celor bolnavi … mântuirea sufletului și a trupului, alungă tot răul, face toate lucrurile bune, este îndepărtarea păcatului, planta învierii, lemnul vieții veșnice. Fie ca acelora care ne închinăm ei să ni se dea partea noastră în Hristos cel răstignit [și înviat]. Amin. Să aveți o perioadă pascală bună.”

Din partea Secretariatului-General




ONOMASTICA PREAFERICITULUI TEOFIL PATRIARHUL IERUSALIMULUI

Duminică, 11/24 martie 2019, Duminica a doua din Post, când se săvârșește pomenirea Sfântului Grigorie Palama, s-a prăznuit de către Patriarhie Onomastica Preafericirii Sale Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, care, datorită unor pricini ce țin de regimul locurilor de închinare, a fost mutată din ziua de 9 /22 martie, când se prăznuiesc Sfinții Patruzeci de Mucenici, care au mărturisit în Sevastia din Pont, suferind gerul într-un lac înghețat, în timpul împăratului persecutor Liciniu în anul 320 d.Hr.

Cu ocazia acestei sărbători, s-a săvârșit Sfânta Liturghie patriarhală în Biserica Învierii, condusă de Preafericitul Părintele nostru Patriarh, având ca împreună-liturghisitori Preasfințiții Arhierei ai Patriarhiei, Preasfințiții Mitropoliți Chiriac al Nazaretului și Isihie al Capitoliadei, Preasfințiții Arhiepiscopi Damaschin al Ioppei, Aristarh al Constantinei, Metodie al Taborului, Dimitrie al Liddei, Macarie al Cattarelor, Nectarie al Anthidonei, Filumen al Pellei, Preasfințitul Mitropolit Ioachim al Elenupolei și Preasfințitul Arhiepiscop Aristobul al Madavei. De asemenea, au participat Ieromonahi Aghiotafiți, în frunte cu Preacuviosul Arhimandrit Nectarie, Gheron al Camarasei, preoți vorbitori de limbă arabă și preoți membri ai altor Biserici, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi. A cântat Protopsaltul Sfintei Biserici a Învierii, domnul Constantin Spiropulos și Corul de muzică bisericească bizantină „Sfântul Ioan Cucuzel”, condus de domnul Emanuil Daskalakis și au participat numeroși credincioși localnici și pelerini.

După Sfânta Liturghie a urmat Doxologia iar apoi s-a urcat la Patriarhie.

Aici au urmat cuvântările:

 

  1. Cuvântarea Preasfințitului Aristarh Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General:

 

„Preafericite Părinte și Stăpâne,

Urcând treptele Sfântului și Marelui Post, ne întărim în lupta noastră duhovnicească prin pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici care, în anul 320, în timpul împăratului Liciniu, cu mult curaj L-au mărturisit pe Hristos, fără a se teme de gerul și gheața lacului din Sevastia Pontului, și, bine luptându-se, s-a încununat.

Astăzi, în ziua prăznuirii  acestor Purtători de chinuri, este cinstită în mod special în Patriarhia Ierusalimului pomenirea Sfântului Mucenic Teofil, deoarece Preafericirea Voastră purtați numele lui.

Spre  o mai înaltă cinstire a Sfântului Mucenic Teofil și a Preafericirii Voastre s-a adus Jertfa cea fără de sânge în Biserica Învierii și a fost înălțată Doxologia de mulțumire, în prezența a numeroși Părinți Aghiotafiți, a membrilor turmei noastre Greco-Ortodoxe și a evlavioșilor închinători.

Plini de bucuria acestei duble sărbători, în această istorică sală a Tronului pomenim cu recunoștință toate binefacerile pe care Fericirea Voastră le-a săvârșit pentru Patriarhie și pentru turma sa.

Trebuie amintită în primul rând deosebita strădanie pe care ați depus-o spre călăuzirea duhovnicească a turmei Voastre în cele trei jurisdicții și mai ales în Iordania, prin sinaxele preoților pentru o mai roditoare lucrare pastorală. Rod al lucrărilor Preafericirii Voastre au fost și manifestările speciale organizate de familia regală a Iordaniei pentru a susține conviețuirea pașnică dintre Creștini și concetățenii lor Musulmani. În Mitropolia Amman a Patriarhiei au fost distinși cu decorația Cavalerilor Sfântului Mormânt membrii ai comunității din Iordania care s-au distins prin donații filantropice și ridicarea de biserici. De asemenea, fericirea Voastră, cu sensibilitatea deosebită ce o aveți față de pelerinii care în ultima vreme inundă Țara Sfântă, ați acordat mult timp pentru a-i primi la Patriarhie, a-i binecuvânta și a-i îndruma subliniind folosul pelerinajului lor.

Întreținând cele mai bune relații cu Bisericile Ortodoxe surori, Preafericirea Voastră, ați răspuns invitației de a conduce slujba de sfințire catedralei atât de frumoase și de mărețe din București, închinată Sfântului Andrei cel întâi chemat, aparținând Patriarhiei României, și ați participat la manifestările legate de sărbătoarea națională la împlinirea a o sută de ani de la eliberarea și constituirea României mari.

Exercitând rolul de conducător al Patriarhiei noastre între Bisericile creștine locale, le-ați mobilizat spre înlăturarea legilor care subminau proprietățile lor și spre a înălța împreună glasul pentru apărarea Creștinilor din Țara Sfântă. În acest scop Preafericirea Voastră ați depus strădanii, vizitând suverani ai diferitelor state și Biserici, precum și președinți ai unor organizații internaționale spre a vă asigura de sprijinul lor în încercările Patriarhiei noastre de a păstra regimul Sfintelor Locuri validat la nivel internațional și pe temeiul Sfintei Scripturi, precum și drepturile Creștinilor de aici.  

Intense au fost lucrările Preafericirii Voastre pentru apărarea drepturilor noastre cu privire la locurile de închinare și mai ales pentru restaurarea Peșterii din Betleem cea de Dumnezeu purtătoare, timp în care a fost refăcut Paraclisul întemnițării din cadrul Bisericii Sfântului Mormânt și străvechea Mănăstire a Sfântului Ioan Botezătorul de la râul Iordan unde în urmă cu trei zile Preafericirea Voastră l-ați primit pe Președintele statului Israel și pe suveranii Bisericilor Creștine.

Trebuie pomenită și lucrarea începută în timpul celui întru fericită pomenire Patriarh Diodor, sub epitropia de atunci a Preafericirii Voastre, cu privire la prezența creștină, firavă la început, în Catar, lucrare definitivată de curând prin sfințirea de către Preafericirea Voastră a preafrumoasei Biserici a Sfântului Isaac Sirul, a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe și a Sfântului Macarie Arhiepiscopul Ierusalimului, care are și locuință episcopală și un complex de dependințe spre mângâierea, sprijinirea și sfințirea Creștinilor Ortodocși care trăiesc acolo și nu numai.

Pentru toate acestea, Preafericite, noi, Aghiotafiții, vă avem pildă și imbold spre a lucra împreună cu Preafericirea Voastră, precum mădularele trupului cu capul, și colaborăm între noi în mod armonios ca să dăm mărturia concordiei și a unității în lume și spre a se lăuda, prin viețuirea noastră, numele slăvitei noastre Obști și al Bisericii Sfântului Sion, precum și spre slava numele Celui Preaînalt.

În final, înalț paharul și vă urez, Preafericite, în numele Sfântului Sinod și al întregii Obști sănătate, putere și ocrotire de sus pentru ca statornic și drept să ocârmuiți corabia Bisericii Sionului spre plinirea misiunii ei de pacificare, împăcare și mântuire în Țara Sfântă și în trupul Bisericii Ortodoxe de pretutindeni. Amin”.

 

  1. Cuvântarea Consulului General al Greciei la Ierusalim domnul Hristos Sofianopulos :

 

Preafericite,

Preasfințiților,

Sfințiți Părinți,

Doamnelor și Domnilor,

Ziua de astăzi, în care se cinstește pomenirea Sfinților Patruzeci de Mucenici are o deosebită însemnătate, de vreme ce Obștea Aghiotafită și evlavioșii credincioși, pelerinii și Comunitatea Ortodoxă cinstesc cu fastul cuvenit Onomastica Întâi-stătătorului Bisericii Sionului, Maica Bisericilor, a Preafericirii Voastre, Patriarhul Ierusalimului Teofil III.

Aflându-mă la această sărbătoare cu sentimente de sinceră bucurie și deosebită cinstire, aș vrea, Preafericite, să exprim sprijinul neclintit și susținerea Greciei față de străvechea Patriarhie a Ierusalimului și să Vă adresez din inimă urările noastre de sănătate, putere și lungime de zile, pentru a continua înalta Voastră misiune atât națională, cât și religioasă, care dobândește tot mai multă importanță și însemnătate în această epocă dificilă.

De-a lungul drumului său de veacuri, Patriarhia Greco-Ortodoxă a Ierusalimului a jucat un rol istoric deosebit de important și, în calitate de centru religios al Sfintelor Locuri, continuă să fie un izvor nesecat de nădejde și să transmită, la toate marginile lumii, dinspre Sfânta Cetate, mesajul mântuirii oamenilor, de vreme ce păzește în fiecare zi, datorită devotamentului și abnegației Părinților Aghiotafiți, cele mai importante Locuri de închinare ale Creștinătății.

Această Sfântă Instituție este un punct de referință pentru grecii de pretutindeni și un simbol al prezenței de veacuri a Elenismului la Locurile Sfinte, de vreme ce constituie o legătură strânsă de prietenie și colaborare cu alte popoare și este purtătorul de cuvânt al Creștinilor Ortodocși din această regiune, păstrând prețioase tradiții și transmițând în toată lumea mesajul ecumenic al Ortodoxiei.

Preafericite,

Într-o epocă a instabilității, a fluctuației și a necontenitelor neorânduieli care par să încurajeze intoleranța, îndârjirea și adversitatea, lucrarea Voastră atât de importantă care este condusă de o sinceră intenție de înțelegere și împăcare, nu numai în relațiile cu alte dogme și cu alte religii, dar și în aria mai vastă a strădaniei de pacificare în această regiune mult încercată, conferă înălțime etică Patriarhiei Ierusalimului, care apără prezența creștină în Orientul Mijlociu, ca factor de moderație și stabilitate. Prin mulțimea inițiativelor Voastre, favorizați reînnoirea și promovarea Locurilor Sfintelor ale Creștinătății, de vreme ce vă îngrijiți de păstrarea Status Quo-ului din Țara Sfântă și de călăuzirea duhovnicească și bunăstarea unei turme care trece prin mari încercări, pentru că provocările epocii și primejdiile care pândesc sunt multe. Este însă cert faptul că toți cei care uneltesc împotriva Patriarhiei, în zadar se ostenesc. Strădaniile lor se lovesc și se vor lovi mereu de puterea pe care această Sfântă Instituție o absoarbe din îndelungata sa istorie și tradiție, din unitate, din adânca credință, din devotamentul Obștii Aghiotafite și din ocârmuirea ei, Preafericite, care, având deplină percepție și conștientizare a împrejurărilor, cu tărie și hotărâre, se îngrijește de prezentul și viitorul ei.

Preafericite,

Povara pe care v-ați asumat-o este mare și lupta pe care o presupune este îndelungată și ostenitoare. Sunt deplin încredințat că, prin ajutorul lui Dumnezeu și prin contribuția activă a noastră a tuturor, veți continua lucrarea Voastră și veți duce la bun sfârșit înalta Voastră misiune. 

La mulți ani!”

 

  1. Cuvântările reprezentanților credincioșilor din regiunile ce țin de jurisdicția Patriarhiei, a reprezentanților Bisericilor Ortodoxe și ale altora, cărora Preafericitul le-a mulțumit prin această cuvântare a Sa:

 

„Iezerul ca un rai și gerul ca un zăduf Mucenicii au socotit, Hristoase Dumnezeule. Înfricoșările tiranilor nu au îngrozit cugetele lor. Nu s-au temut vitejii de adaosurile muncilor, câștigând Crucea dumnezeiască armă prin care pe vrăjmașul ca niște tari l-au biruit. De unde și cununile darului au luat”, cântă imnograful Bisericii.

Excelența voastră domnule Consul General al Greciei, domnule Hristos Sofianopulos,

Cinstiți Părinți și Frați,

Evlavioși Creștini și pelerini,

„Strigați lui Dumnezeu tot pământul, cântați numele Lui, dați slavă laudei Lui” (Psalmul 65, 1) strigă Biserica lui Hristos prin gura Proorocului și Împăratului David la pomenirea Sfinților lui Hristos purtători de chinuri, a marilor Mucenici cei patruzeci care au mărturisit în cetatea Sevastiei.

Acești Sfinți, care erau cu obârșia din diferite țări, dar slujeau în aceeași oaste, nu s-au temut de adaosurile muncilor, câștigând Crucea dumnezeiască armă prin care pe vrăjmașul l-au biruit. De unde și cununile darului au luat, adică numele de Creștin prin care acum petrec între cei de sus, potrivit imnografului lor.

Astăzi, când Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, cinstește pomenirea Sfinților  Patruzeci de Mucenici și, în mod special, a Sfântului Teofil care a mărturisit împreună cu ei, al cărui cinstit nume îl poartă Smerenia noastră, am coborât în locul martiriului și a îngropării de trei zile a Mântuitorului Hristos, adică în Sfânta Biserică a Învierii unde am săvârșit marea și dumnezeiasca Taină a Euharistiei. În plus, am înălțat doxologie de mulțumire lui Dumnezeu cel în Sfânta Treime slăvit cu ocazia cinstitei Onomasticii a noastre, ce purtăm numele Mucenicului Teofil, fiind înconjurați de cuvioși membri ai Obștii Aghiotafite și rugându-se împreună cu noi evlavioși creștini ai turmei noastre purtătoare a numelui lui Hristos și pelerini veniți din alte locuri.

Aceasta am făcut cugetând la cuvintele dumnezeiescului Pavel: „Mulțumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu Tatăl” (Efeseni 5, 20).

Acest praznic de fiecare an al Sfinților Patruzeci de Mucenici și, mai ales, a Sfântului Teofil care a mărturisit împreună cu ei, pe care strălucit îl sărbătorește Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului, nu se referă la smerenia Noastră, ci, mai ales și în primul rând, la treapta patriarhală prin care se arată faptul că Biserica lui Hristos are drept temelie sângele izbăvitor vărsat prin Răstignire de Hristos, precum și sângele Sfinților care s-au făcut mărturisitori ai cinstitului Său Sânge. De aceea și preaînțeleptul Pavel spune: „Având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară și păcatul ce grabnic ne împresoară și să alergăm cu stăruință în lupta ce ne stă înainte, cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței Care pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit Crucea, n-a ținut seama de ocara ei și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12, 1-2).

Sfinții Mucenici ai dragostei lui Hristos sunt cei care au mărturisit prin sângele lor pentru adevărul și credința în Hristos Cel răstignit și înviat. De aceea și dumnezeiescul Pavel îl îndeamnă pe ucenicul lui Timotei: „Nu te rușina a mărturisi pe Domnul nostru, căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii și al dragostei și al înțelepciunii” (2 Timotei 1, 7-8).

Sfinții Patruzeci de Mucenici prăznuiți astăzi se arată pilde de urmat, pentru lupta pe care au dus-o în viața pământească spre a deveni moștenitori ai Împărăției lui Dumnezeu. „Prin multe suferințe trebuie să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22) spune Scriptura. „Căci viața de acum este luptă. Este luptă împotriva păcatelor și a poftelor și a celor ce cugetător ne războiesc. Deci la această luptă să alergăm și să biruim”, spune Icumenie.

La această luptă a mărturisirii dragostei Evangheliei lui Dumnezeu și a Mântuitorului nostru Iisus Hristos suntem chemați și noi, iubiții mei frați, mai ales în această binecuvântată perioadă a Sfântului și Marelui Post, având ca ajutători și ocrotitori pe Sfinții Patruzeci de Mucenici, pe cel care a mărturisit împreună cu ei, Mucenicul Teofil al cărui nume îl purtăm, și pe Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului și pururea Fecioara Maria. Pe aceștia să-i rugăm a ne învrednici să ajungem cu pace la Învierea cea de a treia zi a lui Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre.

În plus, cerem pentru toți cei care se roagă împreună cu Noi și care cinstesc acest praznic  putere de sus, harul Sfântului Mormânt, răbdare și toată binecuvântarea de la Dumnezeu. De asemenea, aducem calde mulțumiri celor care ne-au adresat cuvântări, Preasfințitului Aristarh, Arhiepiscop al Constantinei și Secretar General, care a vorbit în numele membrilor Sfântului Sinod și al Obștii noastre Aghiotafite, Excelenței Sale, Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sofianopulos, Preacuviosului Arhimandrit Atanasie, reprezentant al Sfintei Biserici surori a Rusiei, care ne-a transmis urările Preafericitului Patriarh al Moscovei Chiril, Preacuviosului Arhimandrit Teofil, reprezentant al Sfintei Biserici surori a României, care ne-a transmis urările Preafericitului Patriarh al României Daniil, Preasfințitului Mitropolit al Nazaretului Chiriac, care a vorbit în numele credincioșilor noștri din Nazaret, Preasfințitului Arhiepiscop al Ioppei Damaschin, care a vorbit în numele credincioșilor noștri din Ioppe, Preacuviosului Arhimandrit Rafail, care a vorbit în numele credincioșilor din Iordania de Nord, Directorului Școlii noastre Patriarhale, Preacuviosul Arhimandrit Matei, Preasfințitului Arhiepiscop al Catarelor Macarie, care a vorbit în numele credincioșilor din Sfânta Arhiepiscopie a Catarelor, Preasfințitului Arhiepiscop al Madavei Aristobul, care a vorbit în numele Comunității de curând constituite din Beersheba, Preacucernicului Părinte Farah Badur, care a vorbit în numele Bisericii Sfântului Iacov Fratele Domnului, Preacuviosului Arhimandrit Ignatie, care a vorbit în numele Comunității din Betjala, Părintelui Iconom Sava, care a vorbit în numele Comunității din Beit-Sahur, stimatului domn Abu-Aeta din Satul Păstorilor, domnului Misiel Fretz, care a vorbit în numele asociației din Betleem și tuturor celor care au participat la această sărbătoare.

În sănătatea voastră a tuturor!

 

A urmat masa de post la care a luat parte Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sofianopulos, și în cadrul căreia Preafericitul a conferit rangul de Arhimandrit Ieromonahului Aghiotafit Martirie care a slujit în Madiva.

 

Din partea Secretariatului General     

httpv://youtu.be/scDdCKsovyE

 




SCRISOARE DIN PARTEA SECRETARIATULUI-GENERAL AL PATRIARHIEI IERUSALIMULUI CĂTRE POSTUL ANT1 TV REFERITOARE LA CARTEA DOMNULUI ALIKAKOS

Protoc. Nr: 133

Onorați domni,

În ceea ce privește chestiunea care a apărut prin publicarea de către Ekkremes Publications a unei cărți a jurnalistului Dimitris Alikakos cu titlul ,,Mântuirea – Despre Lumina Sfântă”, declarăm următoarele:

  1. Scriitorul a vizitat Patriarhia Ierusalimului și s-a întâlnit inițial cu conducătorii ei pentru a-și satisface nevoile spirituale și apoi ca parte a unui studiu al istoriei Patriarhiei noastre.
  2. Orice interviuri video înregistrate pe care pretinde că le-a avut la dispoziție au avut loc ilegal, fără cunoștința interlocutorilor săi și, bineînțeles, fără consimțământul necesar.
  3. În înregistrările filmate care au fost distribuite, este evidentă editarea frauduloasă, pentru a extrage efectul „dorit”, fapt care, în afară de a fi condamnabil moral, este, de asemenea, verificabil ca încălcare a legii.
  4. Toate acțiunile legale necesare împotriva Google au fost deja lansate pentru a elimina înregistrările video în cauză de pe internet ca manipulare, având conținut înșelător și defăimător și sfidând oamenii și Adevărurile credinței noastre. În orice caz, ne rezervăm în mod expres dreptul legitim la acțiunile legale necesare care vor avea loc de facto.
  5. Ceea ce este scris în cartea în cauză este un produs al unor povestiri inventate de imaginația autorului, cu scopul evident de a-i stârni pe credincioșii și de a obține beneficii economice din vânzarea cărții. Alegerea punerii în circulație a cărții în cauză la momentul respectiv, în perioada Postului Mare și Sfânt, când Biserica noastră se îndreaptă spre Sfântul Paște, dovedește dincolo de orice îndoială care sunt motivele adânci ale autorului și ale editurii.
  6. Poziția oficială a Patriarhiei Ierusalimului referitoare la slujba Sfintei Lumini este aceea inclusă în programul Săptămânii Sfinte a fiecărui an, de pe site-ul Patriarhiei, din studiile Părinților Aghiotafiți și în special ale răposatului aghiotafit Kallistos Miliaras din Revista „Nea Sion” și ceea ce se deduce din Sfânta Biblie și din scrierile Părinților Bisericii.

Ierusalim, 18 martie 2019,

Cu respect,

ARISTARH

Arhiepiscopul Constantinei

Părinte Secretar-General




DUMINICA ORTODOXIEI LA PATRIARHIE

Duminică, 4/17 martie 2019, Patriarhia a prăznuit Duminica Ortodoxiei în Sfânta Biserică a Învierii.

În această duminică, prima din Sfântul și Marele Post, Biserica prăznuiește triumful reprezentat de restabilirea cultului Sfintelor Icoane, după un veac și jumătate de prigonire și distrugere a acestora de către iconoclaști, în timpul Împăratului Mihail și a mamei sale, Sfânta Teodora, pe când era Patriarh Sfântul Metodie Mărturisitorul.

Biserica face în această zi pomenirea apărătorilor Sfintelor Icoane, bine-credincioși Patriarhi, Ierarhi, Împărați și simpli credincioși, ca mărturisitori ai venirii în trup pe pământ a Domnului nostru Iisus Hristos.

           

  1. Vecernia

Acest eveniment, care se identifică cu Ortodoxia, validat de al VII-lea Sinod Ecumenic din anul 787 d.Hr., a fost prăznuit de Biserica Ierusalimului prin Vecernia săvârșită seara în Biserica Învierii. A fost tămâiată Piatra Ungerii, Sfântul Mormânt, Golgota, iar apoi a urmat Vohodul Mare și Litia. Slujba a fost condusă de Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, însoțit de Arhierei, membrii ai Sfântului Sinod, Preoți și Diaconi Aghiotafiți. A cântat Protopsaltul Constantin Spiropulos și au participat numeroși credincioși.   

 

  1. Ziua Praznicului

În ziua Praznicului s-a săvârșit Sfânta Liturghie în Biserica Învierii, sub conducerea Preafericitului Părintelui nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, având ca împreună-liturghisitori pe Preasfințitul Isihie, Mitropolitul Capitoliadei, Preasfințiții Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei, Dimitrie al Lidei, Macarie al Catarelor, Preasfințitul Ioachim, Mitropolitul Elenupolei și preoți Aghiotafiți, în frunte cu Arhimandritul Nectarie, Gheron al Camarasei. A cântat Protopsaltul Constantin Spiropulos, a fost prezent Consulul General al Greciei, domnul Hristos Sofianopulos și au participat numeroși credincioși localnici și pelerini.

Sfânta Liturghie a fost urmată de procesiunea cu Sfintele Icoane. A fost înconjurat Sfântul Mormânt de trei ori și fiecare altar o dată, iar apoi a fost citit Actul Sinodal al Ortodoxiei cuprins în Triod.

După aceasta, în sunetul clopotelor, s-a mers la Patriarhie unde s-au adresat omagii Preafericitului care a rostit această cuvântare în limba greacă:

 

„Arătatu-s-a cu adevărat lumii dumnezeiescul har, slavă și cinste se arată acum, saltă Biserica primind podoaba goliciunii sale”, spune Sfântul Părintele nostru Teodor Studitul.

 

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși creștini și închinători,

Astăzi Sfânta Biserică a noastră, a Ortodocșilor, face pomenirea înălțării Sfintelor și cinstitelor Icoane, săvârșită de evlavioșii și pururea-pomeniții Împărați ai Constantinopolului Mihail și mama sa Teodora în timpul Sfântului Patriarh Metodie Mărturisitorul.

Erezia iconoclasmului, adică necinstirea Sfintelor Icoane, a reînviat erezia arianismului, condamnată de Sfintele Sinoade Ecumenice, și a nestorianismului, care nega desăvârșita dumnezeire a lui Dumnezeu Cuvântul, a Domnului nostru Iisus Hristos, Care S-a făcut om, întrupându-Se din Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria.

Iată de ce Sfântul Teodor Studitul spune: „Saltă Biserica primind podoaba goliciunii sale”. Podoaba pe care a primit-o Biserica este, potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei, unirea după ipostas a lui Dumnezeu Cuvântul cu firea noastră omenească pe care în Duhul Sfânt a luat-o asupra Sa.

Marea și nepătrunsa taină a dumnezeieștii Iconomii, adică întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, constituie temelia nesurpată a învățăturii creștine și în special a credinței noastre Ortodoxe, așa cum este mărturisită de Sfinții Apostoli și Evangheliști și mai cu seamă de Sfântul Ioan Teologul care spune: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14). Și în alt loc spune: „Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieții” (1 Ioan 1, 1).

Cu adevărat, iubiții mei frați, astăzi s-a arătat lumii dumnezeiescul har pentru că Hristos Cuvântul, Noul Adam, a redat Bisericii Sale podoaba ei. „Sărbătorea, prăznuia poporul Domnului cel cu numele lui Hristos, văzând Biserica iarăși strălucind de frumusețea chipului dumnezeiesc pe care Dumnezeu ca om l-a purtat ca să ne mântuiască pe noi”, cântă imnograful.

Cu alte cuvinte, închipuirea în icoană și redarea lui Dumnezeu Cuvântul întrupat se referă la firea Lui omenească, iar nu la firea Lui dumnezeiască. „A sărăcit, a flămânzit și a însetat cu trupul Cuvântul, acestea fiind însușiri ale firii umane prin care este cuprins. Dar, după dumnezeire, Acesta este simplu și nu poate fi cuprins”, spune Sfântul Teodor Studitul. „Cine poate întocmi o asemuire a lui Dumnezeu Care este nevăzut, netrupesc, necuprins și fără formă? Este așadar culmea nebuniei și a necuviinței a da formă dumnezeirii”, învață Sfântul Ioan Damaschin.

Noi, frații mei, ascultând de Sfânta tradiție și de învățătura Bisericii lăsate de Sfinții Apostoli și Părinți, nu ne închinăm și nu venerăm materia, adică icoana în sine, ci prototipul, adică pe cel redat în icoană, după cum spune Marele Vasile: „Cinstea adusă icoanei se transmite prototipului”. Ne închinăm și sărutăm Sfintele Icoane prin raportare, nu ca venerare, nu ca niște pe dumnezei, ci ca pe icoane ale arhetipurilor.

În plus, prin Sfintele Icoane se sfințesc ochii celor care le privesc și tot prin icoane mintea se ridică spre cunoașterea lui Dumnezeu.

Această credință mărturisind-o euharistic în Sfânta Biserică a Învierii rugăm pe Dumnezeu Mântuitorul nostru să ne învrednicească a ajunge și la Învierea Sa cea de a treia zi. Împreună cu imnograful să spunem: „Cuvântul Tatălui cel necuprins din tine, Născătoare de Dumnezeu, S-a cuprins, întrupându-Se; și chipul cel întinat la chipul cel dintâi întorcându-l cu dumnezeiasca podoabă l-a amestecat. Deci, mărturisind mântuirea îl închipuim cu fapta și cuvântul”. Amin.   

 

Din partea Secretariatului General

 

httpv://youtu.be/-vl1id7cBUE




ACATISTUL NĂSCĂTOAREI DE DUMNEZEU (STAREA I) LA PATRIARHIE

În seara zilei de vineri, 2/15 martie 2019 a avut loc slujba Imnului Acatist (Starea I) în Sfânta Biserică a Învierii.

Această slujbă, ce a cuprins Canonul „Deschide-voi gura mea”, și icoasele Stării I a Imnului Acatist „Îngerul cel mai-întâi stătător”, săvârșită în cadrul Pavecerniței Mici, a fost condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului. Au cântat Protopsaltul Sfintei Biserici a Învierii, domnul Constantin Spiropulos, și Arhimandritul Dimitrie. Au luat parte localnici din Ierusalim și pelerini, fiind prezent și Consulul General al Greciei la Ierusalim domnul Hristos Sfianopulos. Către aceștia Preafericitul a ținut această cuvântare:

 

„Îngerul cel mai întâi stătător din cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te. Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, întrupat, s-a spăimântat și a stat strigând către dânsa unele ca acestea: Bucură-te, cea prin care răsare bucuria; bucură-te, cea prin care piere blestemul”, spune autorul acestui imn teologic care se referă la Bunavestire a Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, precum și la taina negrăită care s-a săvârșit într-însa prin Duhul Sfânt, taina Întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Iubiți frați în Hristos,

Evlavioși creștini și închinători,

Sfânta Slujbă a Imnului Acatist al Maicii Domnului constituie un element distinctiv al Sfântului și Marelui Post al Paștilor, adică al Praznicului îngropării de trei zile și al strălucitei Învieri a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iar Învierea din morți a Domnului nostru Iisus Hristos se referă în esență la firea noastră omenească pe care Și-a asumat-o Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după cum mărturisește Sfântul Ioan Evanghelistul zicând: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr” (Ioan 1, 14).

Marea și negrăita taină a Întrupării lui Dumnezeu Cuvântul nu constituie o teorie filozofică sau o născocire, ci un fapt concret și neîndoielnic din istorie care a avut loc în timp și în spațiu prin persoana Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, după cum mărturisește Evanghelistul Luca atunci când zice: „Și intrând îngerul la ea a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei. Și iată, vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele Lui Iisus” (Luca 1, 28, 31). „Și a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul Care Se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 34-35).   

Cuvintele: „Bucură-te, cea plină de har” rostite de îngerul Gavriil către Fecioara Maria se referă la două aspecte. Primul este faptul că prin acest glas netrupesc al Îngerului, adică prin glasul Duhului Sfânt, Fecioara Maria s-a făcut vas al dumnezeiescului har, iar dumnezeiescul har a slobozit-o de orice păcat omenesc și astfel S-a întrupat din ea în chip ipostatic Dumnezeu Cuvântul Hristos. În al doilea rând, cuvintele: „Bucură-te” ale îngerului se referă la faptul că a strălucit în lume bucuria mânuirii. Și aceasta pentru că a pierit blestemul care îi ținea legat cu lanțul stricăciunii și al morții pe cei întâi-zidiți, pe Adam și pe Eva, după cum formulează Iosif Imnograful zicând: „Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, vasul bucuriei prin care blestemul strămoașei s-a dezlegat” și: „Ridicarea lui Adam, bucură-te, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, omorârea Iadului”.

Sfântul Ioan Damaschin cheamă toate neamurile și toată seminția omenească să cinstească nașterea Maicii lui Dumnezeu Maria, pentru că aceasta a născut lumii vistierie de bunătăți nejefuită. Prin ea Ziditorul întreaga fire spre mai bine a mutat-o, prin umanitate. Dacă omul, și minte și materie fiind, este legătură între întreaga Zidire văzută și nevăzută, atunci Creatorul, Cuvântul lui Dumnezeu, unindu-Se cu firea oamenilor, prin aceasta S-a unit cu întreaga Zidire”.

Cu alte cuvinte, datorită Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, Ziditorul, adică Dumnezeu Tatăl și Creatorul lumii, a mutat spre mai bine întreaga fire prin intermediul firii omenești a lui Hristos pe care a luat-o din curatele sângiuri ale Maicii Sale. Deci, dacă omul, care este între minte și materie, constituie o legătură între întreaga zidire văzută și nevăzută, atunci Cuvântul lui Dumnezeu, de vreme ce S-a unit cu firea omenească, prin aceasta S-a unit cu toată Zidirea.

Iată deci de ce Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria este recunoscută drept cea mai slăvită creație a lui Dumnezeu atât pe pământ cât și în cer. Și iată de ce preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu este considerată „mai cinstită decât oștile îngerești ale Heruvimilor și mai slăvită fără de asemănare decât Serafimii”.

Acest imn al Maicii Domnului, de slavă și de cerere în același timp, a fost rânduit de Sfinții Părinți ai Bisericii să fie cântat pe tot parcursul Sfântului și Marelui Post al Paștilor, pentru că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este prin excelență mijlocitoarea noastră către Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, Maica Domnului este cea care mijlocește pentru noi, toți oamenii care o chemăm. Aceasta se datorează faptului că Născătoarea de Dumnezeu s-a împărtășit de dumnezeiasca slavă a Fiului și Dumnezeului ei și Domnul nostru Iisus Hristos prin nepătrunsa taină a dumnezeieștii Iconomii, adică a întrupării lui Dumnezeu Cuvântul. „Cât sunt de necercetate judecățile lui Dumnezeu și cât de nepătrunse căile Lui!” (Romani 11, 33), spune Apostolul Pavel.

Dragostea lui Dumnezeu, mila lui nemăsurată și iubirea Lui de oameni negrăită ne cheamă prin propovăduirea Sfântului Apostol Pavel, mai ales acum în timpul Marelui Post, „la cunoașterea tainei lui Dumnezeu Tatăl și a lui Hristos în care sunt ascunse toate vistieriile înțelepciunii și ale cunoștinței” (Coloseni 2, 2-3). Iar vistieriile ascunse ale înțelepciunii și cunoștinței Mântuitorului nostru Dumnezeu nu sunt altele decât lumina necreată a adevărului lui Dumnezeu, „Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4), potrivit înțeleptului Pavel.

Să-L rugăm și noi, iubiții mei frați, pe Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos ca, pentru rugăciunile Preabinecuvântatei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu, să ne învrednicim a străbate calea sfântului Post în pocăință și să ajungem la Învierea Mântuitorului nostru Hristos cea purtătoare de lumină, ascultând cuvintele imnografului Bisericii care spune: „Venit-a Postul, maica curăției, cea care învinovățește păcatul și este vestitoarea pocăinței, purtarea îngerilor și mântuirea oamenilor. Să strigăm credincioșii: Dumnezeule, miluiește-ne pe noi!”. Amin. 

 

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/1dU0OLHjpFw                     




SEMINARUL TEOLOGIC DIN SFÂNTA ARHIEPISCOPIE A CIPRULUI VIZITEAZĂ PATRIARHIA

Vineri, 23 februarie / 8 martie 2019, Peafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil și Părinți aghiotafiți, împreună cu niște pelerini, au primit Seminarul Teologic al Sfintei Arhiepiscopii a Ciprului, un grup de 15 elevi și directorul lor, Cuviosul Arhimandrit Benedict Ioannou.

În cadrul acestei întâlniri, Preafericirea Sa a făcut referire la ajutorul pe care Patriarhia îl primește de la Seminarul teologic al Bisericii din Cipru, sub îndrumarea Arhimandritului Benedict, Școala primind membri ai Patriarhiei să studieze acolo și să slujească după absolvire, ca Preoți.

Directorul Școlii, Arhimandritul Benedict, I-a mulțumit Preafericirii Sale pentru încrederea în Școală și pentru ajutorul și beneficiile spirituale pe care le oferă pelerinilor în pelerinaj și I-au oferit un disc din Leukara.

Din partea Secretariatului-General




DISTINCȚII ONORIFICE MEMBRILOR EPARHIEI DIN IORDANIA OFERITE DE PATRIARHIE

Joi seara, în Săptămâna Brânzei, pe 22 februarie / 7 martie 2019, Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil i-a onorat cu medalia de Stavrofor al Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt pe distinșii credincioși ortodocși care sunt fii spirituali ai Patriarhiei, pentru munca lor în construcția de biserici și activitățile de caritate din comunitate și din centrele de caritate, care promovează progresul spiritual și prosperitatea comunităților lor. Ceremonia a avut loc la Amman la Mitropolia Patriarhiei, în prezența vicarului patriarhal, ÎPS Arhiepiscop Hristofor al Kyriakoupolei, a ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, a preotului Issa, reprezentantul pentru presa în limba arabă a Patriarhiei, Arhidiaconul Marcu și mulți preoți din Iordania, precum și mulți alți oameni. Preafericitul Părinte a decernat medalia următoarelor persoane:

1 Domnul Faouzi Shnouda

2 Domnul Qaisar Aldaoud

3 Domnul Elias Atallah

4 Domnul Ibrahim Quakish

5 Domnul Iskandar Aldaoud

De asemenea, Preafericirea Sa a oferit o placă onorifică reprezentând Sfânta Mitropolie din Amman unor membri de seamă ai eparhiei.

În cadrul acestei ceremonii, Preafericirea Sa a anunțat donarea a 250.000 de dinari iordanieni pentru începerea construcției unei Catedrale Sfinte în orașul Fuheis, o suburbie a orașului Amman, și l-a onorat de asemenea pe profesorul și preotul teolog Psara Evagelo Dahabra, care este membru al Curții Bisericești, cu distincția de epitrop stavrofor.