SĂRBĂTOAREA PROOROCULUI ILIE ÎN MA’ALULE, NAZARET

Sâmbătă, 21 iulie / 3 august 2019, pomenirea Sfântului Profet Ilie Tesviteanul s-a sărbătorit la Sfânta sa Biserică din orașul Ma’alule, suburbie a Nazaretului.

Această Biserică a aparținut comunității de limbă arabă a Patriarhiei, care a părăsit-o împreună cu întreg orașul Ma’alule, când statul Israel a fost înființat în 1948. Biserica a rămas abandonată până în anii 90. Apoi, Patriarhia a cerut retrocedarea ei de la armata israeliană care a folosit-o până atunci. Biserica a fost restituită Patriarhiei și a fost restaurată și renovată prin finanțarea egumenului Sfintei Mănăstiri a Schimbării la față de pe Muntele Tabor, Arhimandritul Ilarion, și a Preasfințitului Mitropolit Chiriac al Nazaretului. Încă de atunci, Biserica a fost folosită pentru diverse slujbe și pentru oficierea Sfintei Liturghii cu ocazia Sărbătorilor Profetului Ilie și a Înălțării, căreia îi este închinată.

Pentru sărbătoarea proorocului Ilie, la o zi după ziua propriu-zisă a sărbătorii, Sfânta Liturghie a fost condusă de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Mitropolit Chiriac al Nazaretului, pe ÎPS  Arhiepiscop Aristarh al Constantinei și pe ÎPS Mitropolit Ioachim al Elenoupolei, ieromonahi aghiotafiți, Arhimandritul Ilarion, Arhidiaconul Marcu și diaconul Evloghie, răspunsurile la strană fiind date de creștini de limbă arabă din zona Nazaret.

Preafericirea Sa a ținut următoarea predică în fața celor care au participat la slujbă:

„Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5: 17-18), spune Sf. Iacov Ruda Domnului în Epistola sa.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini

Harul lui Dumnezeu ne-a adunat pe toți în acest loc biblic, care este legat de Proorocul  Ilie, pentru a cinsti pomenirea sa anuală.

Profetul Ilie se remarcă nu numai prin lucrarea sa profetică, ci și prin râvna lui dumnezeiască, prin viața aspră de nevoințe în pustie și prin slujirea apostolică pe care a avut-o, luptând împotriva idolatriei față de care erau atrași susținătorii monoteismului moral, și anume Legii lui Moise. Arma lui Ilie în această misiune a fost puterea rugăciunii, așa cum spune Sfântul Apostol Iacov în epistola sa.

Rugăciunea neîncetată a inimii este caracteristica specială prin care proorocii Vechiului Testament au obținut experiența îndumnezeirii, și anume vederea slavei lui Dumnezeu, la fel cum s-a întâmplat cu ucenicii și proorocii care au fost prezenți pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Iar experiența îndumnezeirii sau vederea slavei lui Dumnezeu a fost confirmată atât de vederea luminii dumnezeiești necreate, cât și de auzirea vocii lui Dumnezeu Cuvântul, așa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog; „Vederea proorocilor a fost auzirea și auzirea cuvântului Domnului de către prooroci a fost o vedere.” Și, după cum spune împăratul și profetul David, proorocii L-au chemat Domnului și El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei; Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor” (Psalm 98:7-9).

 

Mai mult decât atât, adevăratul Prooroc s-a deosebit de cel mincinos deoarece primul a avut experiența Dumnezeului Celui viu, a Dumnezeului revelației, și nu a zeului înțelepciunii filozofice, al născocirii și gândirii omenești. Adevăratul prooroc este omul neprihănit al lui Dumnezeu, despre care Psalmistul spune „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalm 96: 12). Interpretând acest psalm, Sf. Chiril din Alexandria spune: „lumina noetică și dumnezeiască răsare în mintea și inima oricui este bun și drept.”

Această lumină dumnezeiască noetică a Dumnezeului trinitar care a răsărit în mintea și inima lui Ilie, l-a făcut un vas al Voii Domnului și un predicator al adevărului religiei monoteismului moral, care era amenințat de idolatrie, și anume de religia magiei, a superstiției și panteismului din vremea sa.

Cu alte cuvinte, misiunea profetică a lui Ilie a fost lupta împotriva proorocilor mincinoși pe de o parte și proclamarea adevăratului Dumnezeul viu, pe de altă parte. Ilie a făcut acest lucru nu numai prin cuvântul său proorocesc dar și prin semnele minunate pe care le-a făcut ca dovadă a acestor cuvinte, printre care se număra căderea focului din cer și arderea jertfei de seară a unei vaci, când s-a rugat pe Muntele Carmel, după cum citim în Biblie : „Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!” şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis “Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (Regi III 18 : 36-39).

Vorbind despre darul proorociilor, Sfântul Grigorie Palama spune: „proorocii știu voia lui Dumnezeu, care a fost dintotdeauna în El înainte de a se fi împlinit”. Cu alte cuvinte, proorocii Vechiului Testament, după cum observă Sfântul Grigorie Palama, L-au văzut pe Dumnezeu Cuvântul înainte de a Se întrupa și în același timp, au prevăzut și au prezis Întruparea lui Hristos și au putut vedea Cuvântul dumnezeiesc întrupat născut din Fecioara la vremea stabilită. Proorocul Ilie a avut și această experiență, fiind prezent pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a lui Isus, după cum mărturisesc Sfinții  Evangheliști și ucenici ai lui Hristos Matei (17: 1-9) și Marcu (9: 2-9), și după cum spune foarte clar imnograful: „Descoperit văzătorul de Dumnezeu Tesviteanul, a văzut în Tavor împreună cu Moisi, cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și  inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pre Domnul atotstăpânitorul întrupat”.

„Descoperit văzătorul de Dumnezeu”, și anume un vestitor al slavei lui Dumnezeu, proorocul nostru Ilie s-a alăturat soborului de fii aleși și iubiți ai lui Dumnezeu, care au devenit cetățeni ai Bisericii cerești, așa cum spune Sfântul Pavel: „ Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi” (Evrei 12: 22-23).

Aceasta înseamnă că Ilie Tesviteanu are mare îndrăzneală în fața lui Dumnezeu, și Dumnezeu îl ascultă. Iată ce spune imnograful: „Vas încăpător de dumnezeiescul Duh, pre tine te-am cunoscut, înger pre pământ, carele ai suflat focul dumnezeieștii râvne și păgânătatea ai biruit și împărați ai mustrat Ilie, carele prooroci au uns, și pre popii cei de rușine cu cuțitul i-ai junghiat”. Pentru aceasta Sfânta noastră Biserică îi cinstește și se închină în mod deosebit sfintei sale pomeniri.

În ceea ce ne privește, iubiți frați și surori, să încercăm să-i imităm râvna dumnezeiască, și anume credința sa mare și statornică, și să-i cerem să ne izbăvească prin rugăciunile sale de orice întristare, boală trupească și sufletească, și de orice vicleșug al celui rău. Amin.”

După Sfânta Liturghie a fost o agapă în curte, la umbra pinilor, iar la prânz, ÎPS Mitropolit Chiriac din Nazaret a oferit o masă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/RU6nwLhrdrE




SĂRBĂTOAREA SFÂNTULUI PROOROC ILIE LA PATRIARHIE

Vineri, 20 iulie / 2 august 2019, Patriarhia a făcut pomenirea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul la Mănăstirea sa istorică, aflată între Ierusalim și Betleem, lângă vechea Mănăstire a Locului unde s-a odihnit Maica Domnului.

La această sărbătoare, Biserica îl arată pe Sf. Prooroc Ilie ca pe o persoană plină de râvnă puternică și fără margini pentru numele lui Dumnezeu, motiv pentru care Dumnezeu l-a milostivit cu putere dumnezeiască, astfel încât să poată face multe semne și minuni, așa cum stă scris în cărțile Regilor din Vechiul Testament și în Epistola Sfântului Iacov din Noul Testament.

Demne de menționat printre acestea este faptul că L-a rugat pe Dumnezeu să oprească ploaia și nu a plouat timp de trei ani, până când s-a cerut din nou și apoi a plouat (Iacov 3: 17-18). Prin rugăciunea sa, Dumnezeu a trimis foc și a ars altarele zeilor mincinoși de pe Muntele Carmel, de lângă Haifa. El s-a înălțat în cer într-un car de foc și i-a aruncat cojocul ucenicul său Elisei, care se uita de lângă râul Iordan, apoi Elisei a pășit pe el și a mers pe ape, trecând râul ca și cum ar fi mers pe pământ uscat.

Pentru acest mare Prooroc, Sfânta Liturghie s-a slujit în Mănăstirea sa, oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, ÎPS Arhiepiscop Filumen al Pellei, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, Arhimandriții aghiotafiți Ignatie și Meletie și preoți vorbitori de limba arabă. Răspunsurile la strană au fost date de Pr. George Banoura în limba greacă în strana din dreapta și de corul Catedralei Sf. Iacob, condus de domnul Rimon Kamar, în arabă, în strana din stânga. La slujbă au participat reprezentanți ai Consulatului Grec, precum și pelerini greci, ruși și credincioși locali vorbitori de limbă arabă din Ierusalim și din Betleem.

Înainte de Sfânta Împărtășanie Preafericitul a citit următoarea predică:

„Ilie era om, cu slăbiciuni asemenea nouă, dar cu rugăciune s-a rugat ca să nu plouă şi nu a plouat trei ani şi şase luni. Şi iarăşi s-a rugat şi cerul a dat ploaie şi pământul a odrăslit roada sa” (Iacov 5: 17-18), spune Sf. Iacov Ruda Domnului în Epistola sa.

Iubiți frați și surori întru Hristos,

Cuvioși creștini și pelerini

Harul lui Dumnezeu ne-a adunat pe toți în acest loc biblic, care este legat de Proorocul  Ilie, pentru a cinsti pomenirea sa anuală.

Profetul Ilie se remarcă nu numai prin lucrarea sa profetică, ci și prin râvna lui dumnezeiască, prin viața aspră de nevoințe în pustie și prin slujirea apostolică pe care a avut-o, luptând împotriva idolatriei față de care erau atrași susținătorii monoteismului moral, și anume Legii lui Moise. Arma lui Ilie în această misiune a fost puterea rugăciunii, așa cum spune Sfântul Apostol Iacov în epistola sa.

Rugăciunea neîncetată a inimii este caracteristica specială prin care proorocii Vechiului Testament au obținut experiența îndumnezeirii, și anume vederea slavei lui Dumnezeu, la fel cum s-a întâmplat cu ucenicii și proorocii care au fost prezenți pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Iar experiența îndumnezeirii sau vederea slavei lui Dumnezeu a fost confirmată atât de vederea luminii dumnezeiești necreate, cât și de auzirea vocii lui Dumnezeu Cuvântul, așa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog; „Vederea proorocilor a fost auzirea și auzirea cuvântului Domnului de către prooroci a fost o vedere.” Și, după cum spune împăratul și profetul David, proorocii L-au chemat Domnului și El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei; Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor” (Psalm 98:7-9).

Această lumină dumnezeiască noetică a Dumnezeului trinitar care a răsărit în mintea și inima lui Ilie, l-a făcut un vas al Voii Domnului și un predicator al adevărului religiei monoteismului moral, care era amenințat de idolatrie, și anume de religia magiei, a superstiției și panteismului din vremea sa.Mai mult decât atât, adevăratul Prooroc s-a deosebit de cel mincinos deoarece primul a avut experiența Dumnezeului Celui viu, a Dumnezeului revelației, și nu a zeului înțelepciunii filozofice, al născocirii și gândirii omenești. Adevăratul prooroc este omul neprihănit al lui Dumnezeu, despre care Psalmistul spune „Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie” (Psalm 96: 12). Interpretând acest psalm, Sf. Chiril din Alexandria spune: „lumina noetică și dumnezeiască răsare în mintea și inima oricui este bun și drept.”

Cu alte cuvinte, misiunea profetică a lui Ilie a fost lupta împotriva proorocilor mincinoși pe de o parte și proclamarea adevăratului Dumnezeul viu, pe de altă parte. Ilie a făcut acest lucru nu numai prin cuvântul său proorocesc dar și prin semnele minunate pe care le-a făcut ca dovadă a acestor cuvinte, printre care se număra căderea focului din cer și arderea jertfei de seară a unei vaci, când s-a rugat pe Muntele Carmel, după cum citim în Biblie : „Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie proorocul şi a strigat la cer şi a zis: “Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine!” şi s-a pogorât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis “Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu!” (Regi III 18 : 36-39).

Vorbind despre darul proorociilor, Sfântul Grigorie Palama spune: „proorocii știu voia lui Dumnezeu, care a fost dintotdeauna în El înainte de a se fi împlinit”. Cu alte cuvinte, proorocii Vechiului Testament, după cum observă Sfântul Grigorie Palama, L-au văzut pe Dumnezeu Cuvântul înainte de a Se întrupa și în același timp, au prevăzut și au prezis Întruparea lui Hristos și au putut vedea Cuvântul dumnezeiesc întrupat născut din Fecioara la vremea stabilită. Proorocul Ilie a avut și această experiență, fiind prezent pe Muntele Tabor în ziua Schimbării la Față a lui Isus, după cum mărturisesc Sfinții  Evangheliști și ucenici ai lui Hristos Matei (17: 1-9) și Marcu (9: 2-9), și după cum spune foarte clar imnograful: „Descoperit văzătorul de Dumnezeu Tesviteanul, a văzut în Tavor împreună cu Moisi, cele ce ochiul nu le-a văzut și urechea nu le-a auzit și  inima oamenilor pământeni nu le-a gândit, pre Domnul atotstăpânitorul întrupat”.

„Descoperit văzătorul de Dumnezeu”, și anume un vestitor al slavei lui Dumnezeu, proorocul nostru Ilie s-a alăturat soborului de fii aleși și iubiți ai lui Dumnezeu, care au devenit cetățeni ai Bisericii cerești, așa cum spune Sfântul Pavel: „ Ci v-aţi apropiat de muntele Sion şi de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc şi de zeci de mii de îngeri, în adunare sărbătorească, Şi de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri şi de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, şi de duhurile drepţilor celor desăvârşiţi” (Evrei 12: 22-23).

Aceasta înseamnă că Ilie Tesviteanu are mare îndrăzneală în fața lui Dumnezeu, și Dumnezeu îl ascultă. Iată ce spune imnograful: „Vas încăpător de dumnezeiescul Duh, pre tine te-am cunoscut, înger pre pământ, carele ai suflat focul dumnezeieștii râvne și păgânătatea ai biruit și împărați ai mustrat Ilie, carele prooroci au uns, și pre popii cei de rușine cu cuțitul i-ai junghiat”. Pentru aceasta Sfânta noastră Biserică îi cinstește și se închină în mod deosebit sfintei sale pomeniri.

În ceea ce ne privește, iubiți frați și surori, să încercăm să-i imităm râvna dumnezeiască, și anume credința sa mare și statornică, și să-i cerem să ne izbăvească prin rugăciunile sale de orice întristare, boală trupească și sufletească, și de orice vicleșug al celui rău. Amin.”

În final, părintele stareț, Arhimandritul Paisie, a oferit o agapă și o masă.

Din partea Secretariatului-General

httpv://youtu.be/Z3_Y1rIQ3jc




VIZITA MINISTRULUI DE EXTERNE AL GRECIEI LA PATRIARHIE

În după-amiaza zilei de duminică, 15/28 iulie 2019, Ministrul de Externe al Greciei, domnul Nikolaos Dendias, aflat într-o vizită de o singură zi în Israel, a vizitat Patriarhia împreună cu un grup de colaboratori de-ai săi, printre care s-au aflat fostul ambasador al Greciei în Israel, domnul Lukakis, și fostul atașat al Ambasadei, domnul Ghennimatas, precum și ambasadorul Greciei la Tel-Aviv, domnul Ilie Iliadou și Consulul General al Greciei în Ierusalim, domnul Hristos Sofianopulos.

Excelența sa domnul Ministru și însoțitorii lui au fost primiți călduros de către Preafericirea Sa, Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu Părinții Aghiotafiți.

Cu ocazia acestei vizite, Preafericitul i-a acordat domnului Dendias distincția de Înalt Conducător al Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt, ca recunoaștere a contribuției aduse neamului, Bisericii și Ierusalimului, și i-a adresat această cuvântare în limba greacă:   

„Excelența voastră, domnule Ministru de Externe al Greciei, domnule Nikolaos Dendias,

Cu deosebită bucurie, Obștea Aghiotafită și Noi personal vă primim astăzi, împreună cu colaboratorii dumneavoastră, în sânurile străvechii Patriarhii Greco-Ortodoxe a Ierusalimului.

Vizita dumneavoastră, legată de cooperarea politico-economică dintre Grecia și statele din zona mediterană de Est și, mai ales, cu Israelul, are o mare importanță, nu numai pentru siguranța și pacea din această regiune, dar și pentru menținerea prezentului regim politico-demografic și religios al Vechiului Oraș al Ierusalimului, recunoscut de către toate popoarele și religiile, fără excepție, ca oraș sfânt.

Spunem aceasta pentru că străvechea Patriarhie a Ierusalimului, cunoscută ca „Rum-Ortodoxă”, constituie un factor incontestabil în ceea ce privește nealterarea, până în prezent, a caracterul multi-cultural și multi-religios al Orașului Sfânt. 

Este de prisos să spunem că Patriarhia Ierusalimului, căreia dumnezeiasca Pronie i-a încredințat paza și slujirea, de-a lungul veacurilor, a Sfintelor Locuri din Sfânta Istorie, continuă să rămână garantul caracterului creștin al Ierusalimului care este considerat Capitala spirituală a lumii.

În această calitate, de garant al caracterului creștin al Vechii Cetăți a Ierusalimului, Patriarhia noastră, care reprezintă bine-credinciosul neam al Ortodocșilor lumii elene, dar și neamul nostru, fac apel, împreună cu alte Comunități și Biserici Creștine, către Excelența Sa, Prim-ministrul Greciei, domnul Kiriakos Mițotakis, și către dumneavoastră personal, domnule Ministru, pentru a depune eforturi politice sau diplomatice adresate Excelenței Sale Prim-Ministrul Israelului, domnul Beniamin Netanyahu, spre a evita invadarea și ocuparea de către cunoscuta organizație extremistă Ateret Cohanim, a cunoscutelor hoteluri „Imperial” și „Petra”, de la Poarta lui David / Jaffa, proprietate a Patriarhiei noastre. 

Fiind încredințați de susținerea deplină a respectabilului nostru Guvern grec și a dumneavoastră personal, domnule Ministru, vă rugăm să primiți distincția Ordinului Monahilor Râvnitori, adică al Obștii Aghiotafite.

Facem aceasta în semn de recunoștință față de evlaviosul popor grec, față de guvernul său și față de respectabilul Ministru de Externe, precum și față de reprezentanții săi diplomatici aflați aici. Vă mulțumim!”.

Emoționat, domnul Ministru I-a mulțumit Preafericitului și s-a angajat să-și continue lupta pentru Biserică și pentru Elenism.

Preafericitul le-a oferit, de asemenea, domnului Ministru și însoțitorilor săi icoana Maicii Domnului Ierusalimița și a Sfântului Mormânt și i-a dat binecuvântarea Sa pentru reușita noi sale activități guvernamentale, iar domnul Ministru I-a oferit Preafericitului un suvenir de argint macedonian.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/-amNaIv5C2U




PREAFERICITUL PATRIARH AL IERUSALIMULUI BINECUVINTEAZĂ JUBILEUL PREOTULUI ICONOM GHEORGHE AWAD

Duminică, 8/21 iulie 2019, Preafericitul Părintele nostru Teofil Patriarhul Ierusalimului, a condus Sfânta Liturghie în Biserica Sfântului Gheorghe Purtătorul de biruință din satul Jifna (Gofna biblică) din zona Ramallei.

Această Liturghie a fost săvârșită cu ocazia jubileului de aur, adică a împlinirii a cincizeci de ani de slujire plină de râvnă și devotament a Părintelui Gheorghe Awad, originar din satul Câmpului Păstorilor, care mai înainte a slujit în Gaza, Tulkarem și Rafidia din Samaria.

Împreună cu Preafericitul au slujit Preasfințitul Mitropolit Isihie al Capitoliadei, Preasfințitul Arhiepiscop Aristarh al Constantinei, Arhimandritul Ignatie, Egumenul Câmpului Păstorilor și al Bet-Jallei, Preoți arabi, printre care fiul părintelui Gheorghe, Arhimandritul Porfirie, care slujește în Sfânta Mitropolie a Pethimnei și Avlopotamosului din Biserica Cretei, și celălalt fiu al lui care slujește în Sfânta Mitropolie a Fthiotidei din Biserica Greciei, părintele Issa Musleh, reprezentant al presei Patriarhiei în limba arabă, părintele Bulos din Bet-Jalla, părintele Gheorghios Banura din Satul Păstorilor. Au participat credincioși ortodocși din zonă, fiind prezenți reprezentanți ai guvernului palestinian.    

La Chinoniconul Sfintei Liturghii Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Anul al cincizecilea să vă fie an de slobozenie: să nu semănați, nici să secerați ceea ce va crește de la sine pe pământ și să nu culegeți poama de pe vițele netăiate, că acesta este jubileu; sfânt să fie pentru voi, roadele de pe ogor să le mâncați” (Levitic 25, 11-12), poruncește Domnul prin robul său credincios, Moise.

Preacucernice Părinte Gheorghe, Iconom al credincioșilor noștri evlavioși din orașul Biblic Jifna și paroh al Bisericii Sfântului Mare Mucenic Gheorghe,

Iubiți frați în Hristos și evlavioși creștini,

Har vouă și pace de la Dumnezeu Tatăl nostru și Domnul Iisus Hristos, Care ne-a adunat pe toți la această dumnezeiască Liturghie, ca să prăznuim cu sfințenie anul jubileu, adică „anul al cincizecilea” (Levitic 25, 10) al activității preoțești în Sfânta noastră Biserică a slujitorului lui Hristos, Părintele Gheorghe.

Perspectiva biblică asupra jubileului nu se referă numai la numai plinirea unui ciclu de cincizeci de ani, potrivit poruncii din Legea mozaică, adică din Vechiul Testament, ci și la înțelesul slobozeniei, adică la porunca Harului Domnului nostru Iisus Hristos, potrivit Noului Testament.

A fost numit jubileul „an de slobozenie”, pentru că în acest an a fost declarată eliberarea de datorii pe de o parte și eliberarea oamenilor de robie pe de altă parte. Era an închinat Domnului, de aceea s-a numit „sfânt”.

Înțelesul slobozeniei, adică trâmbița ce vestește eliberarea noastră, a oamenilor, de blestemul legii, a fost adus de Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos cel răstignit, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn” (Galateni 3, 13).

Cu alte cuvinte, Testamentul Harului care s-a unit cu noi în Hristos constituie eliberarea noastră de legea și puterea păcatului și a morții, după cum spune înțeleptul Pavel: „Căci legea duhului vieții în Hristos Iisus m-a eliberat de legea păcatului și a morții” (Romani 8, 2).

Slobozenia în Hristos o primim în interiorul Bisericii care constituie trupul lui Hristos, iar Hristos constituie capul Bisericii, potrivit lui Pavel: „Și El este capul trupului, al Bisericii” (Coloseni 1, 18). Tâlcuind aceste cuvinte, Sfântul Părintele nostru Teofilact spune: „Nu a spus [Apostolul Pavel] ‘plinătatea Bisericii’, ci ‘a trupului’, ca să arate marea Lui familiaritate față de noi și faptul că a luat trup de o ființă cu noi”. „Căci capul e de o ființă cu trupul. Așa și El, ca om, este de o ființă cu noi”.  

De altfel, Biserica este via Domnului și lucrătorii care slujesc în via Lui, adică preoții și slujitorii jertfelnicului fără de sânge, unde aduc pururea lui Dumnezeu, prin Hristos Însuși, jertfă de laudă (Cf. Evrei 13, 15). De asemenea, slujitorii Domnului fac „cereri, rugăciuni, mijlociri și mulțumiri pentru toți oamenii” (1 Timotei 2, 1). Aceștia se îngrijesc de Biserica lui Dumnezeu, spune dumnezeiescul Pavel (1 Timotei 3, 5). De aceea și Psalmistul se roagă: „Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca cu dreptate” (Psalmul 131, 9), iar Domnul spune: „Pe preoții lui [ai Ierusalimului], adică ai Bisericii, îi voi îmbrăca cu mântuire” (Psalmul 131, 16), adică cu putere mântuitoare. Această putere mântuitoare este harul Sfântului Duh care îi numește și îi desăvârșește pe preoți.

Cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, așa încât să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16) nu se adresează numai ucenicilor și Apostolilor Lui, ci și urmașilor lor, episcopilor și preoților, care slujesc taina Iconomiei lui Dumnezeu Cuvântul întrupat și aduc slavă Domnului în Biserica Lui potrivit Psalmistului care zice: „Aduceți Domnului slavă numelui Său, închinați-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui ” (Psalmul 28, 2).   

Iubite Părinte Gheorghe,

Înaintarea ta de la o vârstă fragedă la treapta preoției în curtea cea sfântă a Domnului, adică în Biserica lui Hristos, te-a făcut slujitor vrednic al ei, de aceea și Biserica mamă a Ierusalimului te felicită astăzi prin cuvintele Domnului: „Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului Tău” (Matei 25, 21). 

Care este această bucurie la care ești chemat să intri? Este transmiterea multor bunătăți, potrivit lui Eftimie Zigavinos, este „toată fericirea”, potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur. Aceasta este plinirea ciclului de cincizeci de ani de slujire liturgică și pastorală în Biserică. De aceea și dumnezeiescul Pavel spune: „Căci cei ce slujesc bine rang bun dobândesc și mult curaj în credința cea întru Hristos Iisus” (1 Timotei 3, 13).

Această credință Ortodoxă a Sfinților Părinți și a Sfinților Apostoli ai propovăduit-o cu îndrăzneală, învățând cuvântul adevărului Evangheliei iubirii lui Hristos și promovând conviețuirea armonioasă între credincioșii altor comunități creștine și islamice în orașele Statului palestinian: Neapolis, Rafidia, Beit-Sahur, Gaza și acum Jifna.

Această contribuție preoțească a ta în Biserică și față de încercatul popor palestinian recunoscând-o Sfântul nostru Sinod, a hotărât, la inițiativa smereniei noastre patriarhale, să îți acorde distincția Ordinului Stavroforilor Sfântului Mormânt, ascultând cuvintele Apostolului Pavel: „Preoții care își țin bine dregătoria, să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul și cu învățătura” (1 Timotei 5, 17).

Pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria și pentru mijlocirea Sfântului Mare Mucenic Procopie prăznuit astăzi și a ocrotitorului vostru, Sfântul Gheorghe Purtătorul de biruință, harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu tine. Amin. La mulți ani!”.

După încheierea Sfintei Liturghii, Preafericitul a acordat Părintelui Gheorghe distincția Ordinului Cavalerilor Sfântului Mormânt, i-a dăruit icoana Maicii Domnului și o cruce pectorală, urându-i să-și continue slujirea și după anul jubiliar întru mulți ani.

De asemenea, Președintele epitropilor Sfintei Bisericii l-a felicitat de părintele sărbătorit.

La amiază, Părintele Gheorghe a oferit o masă în cinstea Preafericitului și a altor invitați.

Cu această ocazie, Preafericitul l-a felicitat din nou pe Părintele Gheorghe prin această cuvântare în limba greacă:

„Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt. Iar cel ce slujește lui Hristos în aceasta este plăcut lui Dumnezeu și cinstit de oameni” (Romani 14, 17-18), propovăduiește Apostolul Pavel.

Iubite Părinte Gheorghe,

Iubiți prieteni comeseni,

Marele Pavel, simțind că se apropie sfârșitul slujirii sale apostolești, spune:

„Că eu de acum mă jertfesc și vremea despărțirii mele s-a apropiat. Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptății” (2 Timotei 4, 7-8).

La acest fapt al slujirii ecleziastice se referă și sărbătorirea de astăzi a jubileului slujirii tale ca preot, Părinte Gheorghe.

Rânduiala biblică a jubileului, pe care Biserica noastră o cinstește în mod special, are un singur scop, acela de a vesti că misiunea preotului, adică a părintelui duhovnicesc și a ocârmuitorului, nu este, desigur, desfătarea de bunurile materiale, precum „mâncarea și băutura”, ci buna-vestire a dreptății, a păcii și a bucuriei în Duhul Sfânt. 

Cu alte cuvinte, părintele duhovnicesc și ocârmuitorul trebuie să întrupeze aceste valori duhovnicești și morale care constituie temelia progresului și a bună-stării societății în general și a comunităților religioase în special.

Spunem aceasta pentru că armonioasa conviețuire a diferitelor comunități religioase și, în cazul de față, a musulmanilor și creștinilor, depinde în mare măsură de călăuzirea pastorală locală cu care noi ne mândrim, ascultând cuvintele Evangheliei lui Hristos Care zice: „Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Matei 22, 21).

În încheiere vrem să mulțumim tuturor celor care au cinstit, prin prezența lor, această sărbătoare și îndeosebi Excelenței sale, deosebit de respectatul și iubitul de noi, Președintele Statului palestinian Mahmud Abas Abu Mazen, prin reprezentanții lui. 

Iar Părintelui Gheorghe îi urăm să aibă parte de putere de sus, sănătate sufletească și trupească și lungime de zile, ca să se arate plăcut lui Hristos Dumnezeu și cinstit de oameni și de Patriarhia noastre Rum-Ortodoxă. La mulți ani și an jubiliar binecuvântat”.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/ZkF2zny1UjU

 

 

 

 




BISERICILE IERUSALIMULUI UNITE PENTRU A PROTEJA INTEGRITATEA CARTIERULUI CREȘTIN AL ORAȘULUI ȘI PENTRU A MENȚINE „DRUMUL PELERINILOR” DESCHIS TUTUROR

Astăzi, Preafericitului Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil al III-lea i s-au alăturat Patriarhii și întâi-stătătorii Bisericilor Ierusalimului pentru o slujbă de priveghere și o rugăciune care au avut loc la Poarta Jaffa din orașul vechi pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la pericolele reprezentate de grupările radicale care compromit integritatea și caracterul Cartierului Creștin din Ierusalim și amenință accesul pelerinilor la sfintele altare și la Biserica Sfântului Mormânt.

S-a subliniat faptul că ei nu pot rămâne tăcuți în timp ce accesul la locurile sfinte este amenințat iar speranța unei păci durabile este diminuată.

Liderii creștini din Ierusalim au anunțat în continuare că vor organiza o „Zi internațională de rugăciune pentru comunitatea creștină și Cartierul Creștin din Ierusalim”. Ei au cerut creștinilor din întreaga lume să li se alăture și să participe la evenimentul din Ierusalim, în septembrie 2019.

La priveghere, Preafericitul Teofil al III-lea a făcut următoarele remarci:

„Ne aflăm aici, la poarta Jaffa, inima cartierului creștin. Suntem aici ca să ne rugăm pentru orașul nostru iubit. Stăm ca ucenicii, credincioși lui Hristos, la locul pătimirii Sale. Stăm alături de milioane de pelerini din fiecare trib și vorbitori ai fiecărei limbi, care vizitează și binecuvântează acest Oraș Sfânt. Stăm împreună cu chiriașii proprietăților noastre care au oferit mult timp o ușă deschisă vizitatorilor și credincioșilor de departe și de aproape.

Și din adâncul inimii noastre, mulțumim colegilor noștri, întâi-stătători ai Bisericilor din Ierusalim, că ni s-au alăturat și stau alături de noi solidari; noi toți și împreună ne împărtășim convingerile comune, umanitatea noastră comună și destinul nostru comun, aspecte specifice și generale pentru comunitățile noastre.

Ca și comunitate de reconciliere, refuzăm să permitem grupărilor radicale să dilueze integritatea și caracterul Cartierului Creștin din Ierusalim. Nu putem rămâne tăcuți când accesul la locurile noastre sfinte este amenințat, iar speranța unei păci durabile este diminuată. Nu vom rămâne tăcuți.

Ca și comunitate de justiție, cerem ca respectarea legilor să se mențină și să fim uniți față de orice încercare de a lua proprietățile Bisericii prin măsuri ilegale sau de a evacua cu forța chiriași nevinovați. Avertizăm împotriva oricărei astfel de încercări și nu ne vom teme să folosim toate mijloacele legitime pentru a ne opune și a împiedica acest lucru să aibă loc. Rămânem apărători nepătimași ai Status Quo-ului și ne asigurăm că oameni de toate credințele pot înflori și prospera în interiorul zidurilor acestui oraș.

Ne rugăm pentru pacea Ierusalimului. Astăzi, îi chemăm pe creștinii de pretutindeni să ni se alăture în rugăciune și invităm frații și surorile să ne adunăm în septembrie 2019 pentru o Zi internațională de rugăciune pentru comunitatea și Cartierul Creștin din Ierusalim. Așteptăm cu nerăbdare să îi primim pe liderii creștini și credincioșii din întreaga lume, în timp ce ne continuăm lupta de a păstra și proteja comunitatea creștină de aici, din Țara Sfântă.

Împreună cu regele David, măritul conducător, ne rugăm pentru pacea și securitatea dumnezeiască din întăriturile Ierusalimului. (Psalmul 121: 6-7)”

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/btyannZQn2o




SĂRBĂTOAREA PROOROCULUI ELISEI LA PATRIARHIE

Joi, 14/27 iunie 2019 s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Sfântului Proroc Elisei în Biserica închinată lui aflată în inima orașului Ierihon lângă sicomorul lui Zaheu.

Biserica îl cinstește pe Sfântul Elisei, fiul lui Șafat din pământul Abel Mehola, ca pe un mare prooroc, care a fost chemat de Proorocul Ilie și, răspunzând la chemarea lui,  i-a devenit ucenic și a săvârșit mari semne și minuni prin dumnezeiescul har în regiunea Ierihonului și a râului Iordan. Dintre acestea amintim transformarea apei amare și vătămătoare din izvorul din Ierihon în apă dulce și bună de băut, vindecarea leprosului Neeman, împăratul Siriei, și traversarea Iordanului cu mantia lui Ilie pe care, așa cum a cerut, i-a aruncat-o Proorocul trimițându-i harul său îndoit, atunci când s-a înălțat la cer în carul de foc (Cf. 4 Regi 2, 11-14).

În această Biserică s-a săvârșit Sfânta Liturghie condusă de Preafericitul Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Preasfințitul Aristarh Arhiepiscopul Constantinei și Preasfințitul Ioachim Mitropolitul Elenupolei, Ieromonahi Aghiotafiți, între care Arhimandritul Hrisostom și Părintele Chiriac, în frunte cu Arhimandritul Ignatie, Preoți arabi, între care Părintele Iusef Hodali, Arhidiaconul Marcu și diaconul Evloghie. Au participat credincioși din Comunitatea din Ierihon și din alte locuri și pelerini.

Către aceștia Preafericitul a rostit această cuvântare în limba greacă:

„Bucură-te, Elisee, care ai arătat pe pământ viețuire întocmai cu îngerii, viețuind în trup ca un fără de trup. Păzindu-ți, Prooroace, ochiul sufletului cel fără materie, cu raza Duhului, te-ai învrednicit a vedea cele viitoare”, cântă imnograful Bisericii.

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

Harul Proorocului Elisei ne-a chemat în acest loc sfânt din orașul biblic Ierihon unde „apele ei care erau sărate le-a îndulcit”, ca să prăznuim sfânta lui pomenire în Mănăstirea care îi poartă numele.

„Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Lui” (Psalmul 67, 36), spune Proorocul și Împăratul David. Cu adevărat Proorocul Elisei se distinge între Sfinții Prooroci pentru că mari și minunate lucruri a făcut Dumnezeu prin mâinile alesului Său a cărui ungere ca prooroc s-a făcut la porunca lui Dumnezeu de către Proorocul Ilie căruia i-a fost urmaș. „I-a zis Domnul lui Ilie: Mergi și întoarce-te pe calea ta (…) și pe Elisei fiul lui Șafat să-l ungi prooroc în locul tău” (3 Regi 19, 15-16).

După cum se știe, Proorocul Ilie l-a găsit pe Elisei arând ogorul lui în valea din preajma râului Iordan și l-a chemat să-l urmeze, aruncând peste el mantia sa. „Atunci a lăsat Elisei boii și a alergat după Ilie zicând: Lasă-mă să merg să sărut pe tatăl și pe mama mea și voi veni după tine. Și i-a zis Ilie: Du-te și vino înapoi că ce-am făcut e făcut” (3 Regi 19, 20). Acest fapt dovedește că Elisei a fost nu numai urmaș al Proorocului Ilie, dar și organ al tainei dumnezeieștii Descoperiri, adică vas al puterii luminătoare a Duhului Sfânt. 

Dumnezeiescul Pavel, referindu-se la darurile Duhului Sfânt în prima epistolă către Corinteni, îi așează pe Prooroci imediat după Apostoli, zicând: „Pe unii i-a pus Dumnezeu în Biserică întâi Apostoli al doilea Prooroci” (1 Corinteni 12, 28). „Căutați dragostea. Râvniți însă cele duhovnicești, dar mai ales ca să proorociți” (1 Corinteni 14, 1), îndeamnă Pavel. Și în alt loc spune: „Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiți fiind pe temelia Apostolilor și a Proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos” (Efeseni 2, 19-20).  

Aceste cuvinte de Dumnezeu insuflate ale Apostolului Neamurilor arată foarte limpede că atât Apostolii, vasele sfințite ale Harului Evangheliei, cât și Proorocii, organele de Dumnezeu insuflate ale Legii mozaice, constituie pietrele de temelie, iar Hristos este piatra din capul unghiului pe care se sprijină tot edificiul Bisericii. Cu alte cuvinte, Biserica lui Hristos este cea care pune laolaltă într-o unitate armonioasă și indisolubilă Noul și Vechiul Testament. „Căci adevărat zic vouă: Înainte de a trece cerul și pământul, o iotă sau o cirtă din Lege nu va trece până ce se vor face toate” (Matei 5, 18).

Sfânta Biserică a lui Hristos cinstește pomenirea Sfinților Prooroci și mai ales a Sfântului Prooroc Elisei, pentru că aceștia aparțin trupului ceresc „al Sfinților și casnicilor lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19). Să-l ascultăm pe Sfântul Imnograf care spune: „Bucură-te, Elisee preaînțelepte, căci tu, curățindu-ți cugetul de dezmierdările trupului, ai primit luminile Duhului și le-ai împărțit și celorlalți tuturor și cu totul te-ai arătat în chip luminos. Pentru aceasta te-ai sălășluit lângă lumina cea neapusă, rugându-te totdeauna pentru noi cei ce te lăudăm pe tine”.

La această „lumină neapusă”, adică la unirea tainică cu Dumnezeu în cer suntem chemați și noi de către Proorocul Elisei, iubiții mei frați, ca să ne sălășluim în „corturile cele veșnice” (Luca 16, 9).

Biserica lui Hristos de pe pământ este cortul înăuntrul căruia se petrece curățirea sufletelor și trupurilor noastre de lepra noastră duhovnicească, adică de păcat. Spunem aceasta pentru că Proorocul Elisei pe care îl prăznuim astăzi s-a arătat printre altele și vindecător al leprei, potrivit mărturiei Domnului nostru Iisus Hristos Însuși Care spune: „Și mulți leproși erau în Israel în zilele Proorocului Elisei dar niciunul dintre ei nu s-a curățat decât Neeman Sirianul” (Luca 4, 27).

În epistola sobornicească a Sfântului Iacov Fratele Domnului, Proorocii sunt dați ca pildă de urmat: „Fraților, luați pildă de suferință și de îndelungă răbdare pe Proorocii care au grăit în numele Domnului” (Iacov 5, 10). O astfel de pildă de suferință și de îndelungă răbdare, dar și de mijlocire către Dumnezeu pentru cei bolnavi, nedreptățiți și încercați, îl avem pe luminătorul lumii, pe Sfântul Elisei Proorocul.

Să ne rugăm deci Sfântului Elisei și împreună cu imnograful să spunem: „Proorocule propovăduitorule al lui Hristos, de scaunul slavei niciodată nu te desparți și la fiecare bolnav stai de față pururea. Și cu cei de sus slujind, lumea  binecuvântezi, pretutindeni fiind mărit. Cere curăție sufletelor noastre”. Amin.

La mulți ani!

Înaintea Apolisului Preafericitul a citit rugăciunea de binecuvântare a roadelor, în special a strugurilor.

După Sfânta Liturghie Egumenul Mănăstirii, Arhimandritul Filumen, a oferit o masă sinodiei patriarhale și celor prezenți.

 

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/hSaDMqOx7nc




PRAZNICUL CUVIOSULUI ONUFRIE LA PATRIARHIE

Marți, 12/15 iunie 2019, s-a prăznuit la Patriarhie pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Onufrie Egipteanul în Sfânta sa Mănăstire aflată în valea Enom, de cealaltă parte a Scăldătorii Siloam.

Cuviosul Părintele nostru Onufrie a trăit în Egipt în secolul IV în mare înfrânare a patimilor și lucrare a virtuților lui Hristos, „lepădându-se de tulburarea lumii”, trăind în mare simplitate, în sărăcie și goliciunea trupului, pe care îl acoperea doar barba sa, făcând-se pildă pustnicilor din toate vremurile.

Patriarhia i-a închinat o Mănăstire în Ierusalimul de jos, Cetatea lui David, dincolo de Scăldătoarea Siloam, în locul pe care l-au cumpărat fariseii (cu cei treizeci de arginți pe care Iuda, căindu-se, i-a dat înapoi) pentru îngroparea străinilor. De aceea s-a numit „țarina sângelui” sau „țarina olarului”.

În această Biserică semi-peșteră s-a săvârșit Sfânta Liturghie condusă de Părintele nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, împreună cu care au slujit Preasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh și Preasfințitul Mitropolit al Elenupolei Ioachim, Ieromonahi  Aghiotafiți, în frunte cu Arhimandritul Ignatie, și preoți din Sfânta Mitropolie a Patrei  din Biserica Greciei, părintele Nectarie și părintele Irineu din Sfânta Mănăstire Omplu, Arhidiaconul Marcu și diaconul Sofronie. Au participat numeroși credincioși, pelerini, monahi și monahii.

Către aceștia Preafericitul a rostit această cuvântare:

„Căutat-ai, purtătorule de Dumnezeu, a vedea veselia Domnului și ai poftit să vorbești singur numai cu Dânsul. Pentru aceea, fugind, ai părăsit lumea, petrecând prin pustietăți și prin munți și, fiind îmbrăcat cu Hristos, nu purtai grijă de haină, cumpărându-ți ție haina nestricăciunii cu care ai intrat în cămara cea de mire la cer veselindu-te în veci, Cuvioase Onufrie”, cântă imnograful Bisericii.

           

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși Creștini și pelerini,

 

Sfânta pomenire a Cuviosului Părintelui nostru Onufrie ne-a adunați pe toți astăzi în Mănăstirea ce îi poartă numele, în acest loc biblic și istoric al țarinii olarului”, cunoscut ca „țarina sângelui” (Matei 27, 7-8), ca să sărbătorim prin Euharistie și doxologie preacinstitul lui praznic.

Sfântul imnograf îl invocă pe Cuviosul Părintele nostru Onufrie din Egipt, locuitorul pustiului, înger în trup, făcător de minuni și vindecător al bolnavilor și al sufletelor celor ce cu credință aleargă la el. Cu adevărat, Cuviosul Onufrie s-a arătat înger, împreună-petrecător cu cuvioșii și părtaș cu drepții, pentru care a și primit cununa dreptății pe care i-a pregătit-o Hristos, după cum spune și dumnezeiescul Pavel: „ Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (2 Timotei 4, 7-8).

Cuviosul Părintele nostru Onufrie atât de mult L-a iubit pe Hristos încât, atunci când a auzit despre viața marilor bărbați plini de râvnă, a dumnezeiescului Prooroc Ilie și a Sfântului Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul, a plecat în pustie unde a trăit șaizeci de ani, fără să vadă vreun om, după cum spune Sinaxarul lui. Potrivit mărturiei marelui Pafnutie, care l-a întâlnit pe Cuviosul Onufrie în adâncul pustiei și a fost de față la trecerea la Domnul și la cereștile lăcașuri a Cuviosului, Părintele nostru Onufrie „era gol, acoperit doar cu părul său alb”.

 De aceea și Sfântul său imnograf spune: „Pentru aceea, fugind ai părăsit lumea petrecând prin pustietăți și prin munți și fiind îmbrăcat cu Hristos nu purtai grijă de haină cumpărându-ți ție haina nestricăciunii”.

Și care era haina nestricăciunii pe care a cumpărat-o, adică a căutat să o dobândească prin veșmântul lui? Era Harul Duhului Sfânt, al Duhului lui Hristos despre care Marele Pavel propovăduiește zicând: „Căci în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat” (Galateni 3, 27). Și în alt loc spune. „Toţi câţi în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat. Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa să umblăm şi noi întru înnoirea vieţii” (Romani 6, 3-4).  

Întru această înnoire a vieții a umblat Cuviosul Părintele nostru Onufrie, adică pe calea Evangheliei lui Hristos. Iar calea Evangheliei nu este alta decât calea nestricăciunii și a vieții veșnice.

Să-l ascultăm pe Sfântul imnograf care spune: „Făcându-te pe sine-ți lăcaș cu totul luminos de bunătăți, Cuvioase, arătat strălucești raze luminoase ale dumnezeieștilor minuni, preafericite Onufrie”. Și iar: „Cu totul jertfindu-ți gândul Celui Ce pentru noi a suferit moartea cea prin Cruce, după vrednicie te-ai făcut părtaș și împreună moștenitor slavei Lui”.

Părintele nostru Onufrie s-a făcut împreună moștenitor slavei Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu Tatăl, nu numai prin puterea credinței lui, ci și prin nevoințele sale pustnicești și, desigur, prin ajutorul Duhului Sfânt, după cum propovăduiește și înțeleptul Pavel zicând: „Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim” (Romani 8, 16-17).

Sfânta noastră Biserică săvârșește pomenirea Sfinților ei, precum Cuviosul Părintele nostru Onufrie, și această pomenire nu constituie amintirea unor evenimente lumești și a unor persoane istorice, ci mărturia celui ce locuiește în ceruri, adică „a Bisericii celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri”, după cum spune marele Pavel.

Această mărturie, iubiții mei frați, suntem chemați să ne-o însușim privind către Sfântul Părintele nostru Onufrie și ascultând cuvintele înțeleptului Pavel care zice: „Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va să fie” (Evrei 13, 14).

Aceasta înseamnă că toți cei care poartă numele Mântuitorului nostru Hristos trebuie să se nevoiască, rugându-se neîncetat, ascultând de cuvântul Domnului din Apocalipsa Sfântului Ioan: „Fii credincios până la moarte şi îţi voi da cununa vieţii” (Apocalipsa 2, 10). Cu alte cuvinte, cel care aparține trupului tainic al lui Hristos, adică Bisericii, nu trebuie să treacă cu vederea îndatoririle sale duhovnicești, ci să se abată de la grija îndeletnicirilor lumești. Și aceasta pentru că mereu pândește primejdia morții sale duhovnicești.

Cuviosul Grigorie Sinaitul, tâlcuind cuvintele pauline: „Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare fiecare în parte” (1 Corinteni 12, 27), „Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost” (Efeseni 4, 4-5), spune că „așa cum trupul fără duh este mort, așa și acela care trece cu vederea poruncile Domnului moare duhovnicește și devine nelucrător și lipsit de lumina Sfântului Duh și de Harul lui Hristos”.

De vreme ce noi, frații mei, am devenit prin Sfântul Botez „fii ai luminii și fii ai zilei” (1 Tesaloniceni 5, 5), să nu dormim somnul nepăsării și al indiferenței, precum ceilalți care nu Îl cunosc pe Hristos, ci să fim treji, potrivit îndemnului Apostolului Pavel: „Să nu dormim ca şi ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji” (1 Tesaloniceni 5, 6).

 Să urmăm trezvia, înfrânarea, postirea, privegherea, dar și rugăciunea neîncetată a Cuviosului Părintelui nostru Onufrie pe care azi îl cinstim, precum și a Cuviosului Părintelui nostru Petru din Athos și împreună cu imnograful să zicem: „Lumină înțelegătoare și cerească înlăuntru în inima ta primind, vas prealuminat te-ai arătat neprihănitei Treimi, Onufrie, și acum cu îngerii te numeri, strigând Aliluia” [și împreună cu Preabinecuvântata Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria te rogi pentru sufletele noastre]. Amin.

După Sfânta Liturghie a urmat procesiunea în interiorul Mănăstirii, rugăciunea pentru odihna ctitorilor Mănăstirii, rugăciunea de binecuvântare a roadelor și Trisaghionul pentru Monahia Serafima adormită cu ani în urmă. Apoi sinodia patriarhală și credincioșii au fost serviți la stăreția restaurată și întreținută de egumena Mănăstirii, maica Paisia.

 

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/L3WUgY9FqcA

 




SĂRBĂTORIREA ZILEI DE LUNI A SFÂNTULUI DUH LA MISSIA RUSĂ DIN IERUSALIM

Luni, pe 4/17 iulie 2019, Lunea Sfântului Duh a fost sărbătorită la MISSIA rusească și la Biserica Sfânta Treime, ca o sărbătoare a cinstirii și închinării speciale la Duhul Sfânt, care i-a inspirat și luminat pe Sfinții Apostoli sub formă de limbi de foc.

Sfânta Liturghie a fost oficiată de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, avându-i drept împreună-slujitori pe ÎPS Arhiepiscopi Aristarh al Constantinei, Teodosie al Sevastiei, ÎPS Mitropolit Ioachim al Helenoupolei, Superiorul Missiunii duhovnicești ruse (MISSIA), Arhimandritul Alexandru, Arhimandritul Atanasie, Arhimandritul Dometian și alți preoți ai Patriarhiei Moscovei, Ieromonahi aghiotafiți, Arhidiaconul Marcu și alți diaconi, răspunsurile la strană fiind date de corul mănăstirii ruse din Oreini, la slujbă participând creștini evlavioși ruși.

Preafericitul Părinte a citit următoarea Predică în fața celor adunați la slujbă:

„Praznicul cel după praznic și cel mai din urmă să-l prăznuim noi, credincioșii, în chip luminat; aceasta este Cincizecimea, plinirea făgăduinței și a sorocului. Că în aceasta focul Mângâietorului S-a pogorât de-a dreptul pe pământ, în chip de limbi, și a luminat pe ucenici, făcându-i cunoscători ai tainelor cerești. Lumina Mângâietorului a venit și lumea a luminat”, cântă Imnograful Bisericii.

Preacuvioase Părinte Arhimandrit Alexandru, reprezentant al Preafericirii Sale, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii la Ierusalim,

Credincioși creștini și pelerini,

Harul Preasfântului și de viață făcătorului Duh ne-a adunat pe toți astăzi în această Sfântă Biserică închinată Sfintei Treimi, aparținând Misiunii duhovnicești a Bisericii surori a Rusiei la Ierusalim, ca să prăznuim euharistic „Praznicul cel după praznic și cel mai din urmă al Cincizecimii”, după cum spune imnograful.

Praznicul Cincizecimii se numește „cel mai din urmă” pentru că se referă la nașterea cea de-a doua și la înnoirea noastră a oamenilor, după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel: „Iar când bunătatea și iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Dumnezeu s-a arătat… ne-a mântuit prin baia nașterii celei de a doua și prin înnoirea Duhului Sfânt pe Care L-a vărsat peste noi din belșug prin Iisus Hristos Mântuitorul nostru” (Tit 3, 4-6).

Revărsarea peste noi a Sfântului Duh nu este altceva decât plinirea și sorocul făgăduinței trimiterii Duhului Sfânt peste Apostoli de către Domnul nostru Iisus Hristos în ziua Cincizecimii „în încăperea de sus unde într-un cuget stăruiau în rugăciune împreună cu Maria, mama lui Iisus” (Fapte 1, 13, 14). Apostolul Petru, dând această mărturie în Faptele Apostolilor: „pe Acest Iisus L-a înviat Dumnezeu Căruia noi suntem martori. Deci, înălțându-Se prin dreapta lui Dumnezeu și primind de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, L-a revărsat pe Acesta cum vedeți și auziți voi” (Fapte 2, 32-33).

Această revărsare a Duhului Sfânt au vestit-o mai înainte Sfinții Prooroci Ioil și Iezechiel spunând: „După aceea vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul” (Ioil 3, 1) și: „Vă voi da inimă nouă și duh nou vă voi da” (Iezechiel 36, 26). Acest Duh nou, spune înțeleptul Pavel, vi s-a dat vouă de la Preotul cel Mare, adică de la Domnul nostru Iisus Hristos, Care Se află în casa lui Dumnezeu, adică în Biserica credincioșilor. „Având, fraților, mare Preot peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem … curățindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rău și, spălându-ne trupul în apă curată, să ținem mărturisirea nădejdii cu neclintire, căci credincios este Cel ce a făgăduit” (Evrei 10, 21-23).

Cu alte cuvinte, Sfânta Cincizecime este timpul în care Duhul Sfânt, prin bunăvoința Tatălui și conlucrarea Fiului, i-a făcut pe Apostoli mădulare ale trupului lui Hristos înviat din morți. Noi însă, prin puterea și lucrarea Duhului Sfânt, ne-am îmbrăcat la Botez în Hristos, după cum învață Marele Pavel: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați îmbrăcat” (Galateni 3, 27). Și tot dumnezeiescul Pavel spune mai lămurit: „Pentru că într-un Duh ne-am botezat noi toți, ca să fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, și toți la un Duh ne-am adăpat” (1 Corinteni 12, 13).

În ziua Cincizecimii, Biserica săvârșită în Duhul se arată Trup al lui Hristos, iar Sfinții Apostoli mădulare ale Trupului lui Hristos. După cum spune Sfântul Imnograf: „Duhul Sfânt sfințește pe preoți, pe cei necărturari i-a învățat înțelepciune, pe pescari teologi i-a arătat, toată rânduiala Bisericii o primește”.

Potrivit Sfântului Clement al Romei, Biserica „s-a arătat în trupul lui Hristos, adică s-a făcut Trup al lui Hristos prin întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, Hristos”. Deoarece întruparea Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu s-a făcut prin conlucrarea Sfântului Duh și orice se întâmplă în Biserică se întâmplă prin lucrarea Sfântului Duh, de aceea Cincizecimea este legată de arătarea Bisericii în lume.

Duhul Sfânt este Mângâietorul, Duhul Adevărului despre care Hristos spunea ucenicilor Săi cu puțin înainte de Răstignirea Sa: „De Mă iubiți, păziți poruncile Mele. Și Eu voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevărului” (Ioan 14, 15-17).

Tâlcuind aceste cuvinte, Marele Vasile spune:

„Domnul cu bună judecată ne arată deosebirea Persoanelor. Căci, dacă voi pleca – zice – voi ruga pe Tatăl și alt Mângâietor va trimite vouă. Așadar, Fiul este Cel Care roagă, Tatăl este Cel rugat, iar Mângâietorul Cel trimis”.

 Potrivit Sfântului Chiril al Alexandriei, Mângâietorul este: „Duhul adevărului, adică al Fiului”. Acest Mângâietor este puterea și învățătorul Bisericii dar și ocrotitorul nostru, după cum spune Sfântul Chiril al Ierusalimului: „Mare apărător și ocrotitor avem de la Dumnezeu, mare dascăl al Bisericii, mare luptător pentru noi. Acesta [Duhul Sfânt] se numește Mângâietor deoarece mângâie și alină și ajută neputinței noastre” (Cateheze 16, 20).

Cel mai adânc înțeles al praznicului „celui mai din urmă” al Cincizecimii și al praznicului celui după praznic, adică al sărbătorii de astăzi a Duhului Sfânt, îl evidențiază foarte clar Sfântul Imnograf spunând: „Odinioară limbile au fost amestecate pentru îndrăzneala zidirii turnului; iar acum limbile au fost înțelepțite pentru slava cunoștinței de Dumnezeu. Atunci a pedepsit Dumnezeu pe cei nelegiuiți pentru greșeală; acum Hristos a luminat pe pescari cu Duhul. Atunci s-a lucrat felurimea limbilor spre pedepsire; acum se reînnoiește înțelegerea spre mântuirea sufletelor noastre”.

Această „înnoire în Hristos spre mântuirea sufletelor noastre”, precum și unitatea credinței noastre și împărtășirea Sfântului Duh Care i-a luminat pe Apostoli, cei prin care am primit slava cunoștinței de Dumnezeu, am venit să  le arătăm, prin Taina Sfintei Euharistii, din Sfânta Cetate a Ierusalimului noi, Bisericile surori, adică Biserica Sionului –  cea întemeiată pe sângele Răstignirii Mântuitorului nostru Iisus Hristos și inaugurată în Foișor prin Duhul Sfânt – împreună cu Biserica Ortodoxă a Rusiei cea adăpată de sângele Sfinților Noi Mucenici ai săi.

Pe Mângâietorul trimis Sfinților să-L rugăm să se sălășluiască în inimile noastre și împreună cu imnograful, să spunem: „Apropie-Te de noi, apropie-Te, Cel Ce ești pretutindeni, precum și cu Apostolii Tăi ai fost pururea, așa și cu noi cei ce Te dorim, unește-Te, Îndurate; ca uniți fiind cu Tine, să lăudăm și să slăvim pe Duhul Tău cel întru totul Sfânt”. Amin. Întru mulți ani!

Apoi, Preafericirea Sa a subliniat importanța inspirației Duhului Sfânt pentru restaurarea și întărirea unității rănite a Bisericii și a popoarelor ortodoxe.

Sfânta Liturghie a fost urmată de o masă, oferită de superiorul MISSIEI, Arhimandritul Alexandru. În timpul mesei, Preafericirea Sa i-a oferit Arhimandritului Alexandru o icoană a Maicii Domnului Ierusalimitissa, acesta oferindu-I Preafericitului o icoană a Sfântului Eufrosin.

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/wjBw-tQERhw




PREAFERICITUL PATRIARH AL IERUSALIMLUI SLUJEȘTE SFÂNTA LITURGHIE LA COMUNITATEA RUSĂ DIN NAZARET

Sâmbătă, pe 26 mai / 8 iunie 2019, în ajunul Duminicii Sfinților Părinți, Preafericitul Părinte al nostru Teofil, Patriarhul Ierusalimului, a condus Sfânta Liturghie săvârșită în Parohia rusă  a Patriarhiei, în Biserica Sfântului Nicolae, construită de Patriarhul Damian în anul 1911 și folosită de către arabii ortodocși ce țin de Patriarhie până în anul 1948 când, datorită neînțelegerilor dintre arabi și israelieni, enoriașii au părăsit-o și cu vremea s-a deteriorat. În vremea Patriarhului Diodor, Patriarhia a revendicat-o și de douăzeci de ani o folosesc ortodocșii ruși veniți din Rusia, a căror păstorire se află în seama Patriarhiei.

Sfânta Liturghie săvârșită spre pomenirea de a doua zi a Sfinților Părinți de la primul Sinod Ecumenic de la Niceea din anul 325 d.Hr. a fost condusă de Preafericitul Patriarh, împreună cu care au slujit Preasfințitul Mitropolit Chiriac al Nazaretului, Preasfințitul Arhiepiscop al Constantinei Aristarh, Preasfințitul Arhiepiscop al Iordanului Teofilact, Arhimandritul Calist – Egumenul Mănăstirii Sfântului Haralambie din Ierusalim, Arhimandritul Hrisostom – Egumenul Mănăstirii din Cana, preotul parohiei, Ieromonahul rus Serghie, Părintele Simeon, alți Preoți și Arhidiaconul Marcu. A cântat corul în limba rusă și au participat numeroși credincioși din localitatea respectivă, Migdal He-emek.

Către aceștia, Preafericitul a rostit această cuvântare:

„În vremea aceea, ridicând Iisus ochii Săi la cer a zis: Părinte, a venit ceasul. Preaslăvește pe Fiul Tău, ca și Fiul să Te preaslăvească. Precum I-ai dat stăpânire peste tot trupul, ca să dea viață veșnică tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui. Și aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis.” (Ioan 17, 1-3).

           

Iubiți frați în Hristos,

Credincioși creștini și pelerini,

Harul Sfântului Duh ne-a adunat pe toți astăzi în această Sfântă Biserică a Sfântului Nicolae din orașul nostru Mudzedel pentru ca, prin Euharistie și doxologie, să prăznuim împreună cu voi – care constituiți mădularul vorbitor de limbă rusă, nedespărțit de trupul Bisericii Ierusalimului – pomenirea anuală a celor 318 Părinți purtători de Dumnezeu care s-au adunat la cel dintâi Sinod Ecumenic din Niceea în anul mântuirii 325.

Biserica noastră ortodoxă cinstește în mod deosebit pomenirea Sfinților 318 Părinți, pentru că aceștia s-au arătat nu numai slujitori adevărați ai Sfântului Duh, dar și adevărați Dascăli și Păstori ai Lumii, ascultând de porunca preaînțeleptului Pavel: „Luați aminte de voi înșivă și de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstrați Biserica lui Dumnezeu pe care a câștigat-o cu însuși sângele Său. Căci eu știu aceasta că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori care nu vor cruța turma.” (Fapte 20, 28-29).

Lupii îngrozitorii nu sunt alții decât cunoscuții ereziarhi ai arianismului, ai nestorianismului, ai monotelismului și a multor alte învățături strâmbe aflate în legătură cu acestea, pe care le-a prevestit dumnezeiescul Pavel spunând: „Și dintre voi înșivă se vor ridica bărbați grăind învățături răstălmăcite ca să tragă pe ucenici după ei” (Fapte 20, 30). 

Dumnezeieștii și de Dumnezeu purtătorii Părinți ai Bisericii sunt cei care au păzit moștenirea, adică adevărul Evangheliei așa cum l-au primit de la Sfinții Apostoli, „depărtându-se de vorbirile deșarte și lumești și de împotrivirile științei mincinoase” (1 Timotei 6, 20).

Adevărul Evangheliei se referă la viața veșnică. Și ce este viața veșnică? Este cunoașterea adevăratului Dumnezeu, adică a Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos, așa cum Mântuitorul Însuși spune despre Sine: „Aceasta este viața veșnică: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3).

Hristos lămurește ce este viața veșnică și care este chipul sau mijlocul prin care se dobândește. Comentând aceste cuvinte ale Domnului, Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „A așezat credința ca mamă a vieții veșnice, prin puterea adevăratei cunoașteri a lui Dumnezeu. Căci cunoașterea este viață, ca una care naște întreaga putere a tainei și care duce la împărtășirea de binecuvântarea tainică, prin care ne apropiem de Cuvântul cel viu și de viață făcător.”

Cu alte cuvinte, iubiții mei frați, cunoașterea adevăratului Dumnezeu înseamnă necesitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu Tatăl și pe Fiul Lui Hristos în chip personal, exact așa cum cunoaștem persoane împreună cu care trăim și cu care avem legături strânse.

Această cunoaștere personală au dobândit-o Sfinții Apostoli care s-au făcut ucenici și prieteni ai lui Hristos, ascultând de îndemnul Lui: „Voi sunteți prietenii Mei dacă faceți ceea ce vă poruncesc” (Ioan 15, 14).

Această comoară a cunoașterii adevăratului Dumnezeu o propovăduiește, o binevestește și o arată, de-a lungul veacurilor, Sfânta Biserică a Ierusalimului oricărui om „care vrea să-și mântuiască sufletul” (Matei 16, 25).

Așa cum cândva „prin credință, luând Noe înștiințare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă, a gătit cu evlavie o corabie spre mântuirea casei sale și prin credință el a osândit lumea”, tot așa și Hristos a gătit Biserica Sa spre mântuirea noastră, prin sângele izbăvitor al Răstignirii Sale care s-a vărsat pe înfricoșătoarea Golgotă. De aceea și Biserica Ierusalimului nu are hotare etnice. Hotarele „etnice” ale Bisericii Ierusalimului sunt locul întrupării lui Dumnezeu Cuvântul, adică al nașterii lui Hristos în Betleem din curatele sângiuri ale Pururea Fecioarei Maria, al Botezului Său în apele râului Iordan, al Răstignirii în locul „căpățânii”, adică pe Golgota, al îngropării de trei zile și al Învierii Lui în Ierusalim.

Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului a fost desemnată de către Însuși Domnul și Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos izvorul nedeșertat, adică locul Sfintei și Marii Cincizecimi când Duhul Sfânt a coborât în chip de limbi de foc peste Apostolii care „erau toți împreună în același loc” (Fapte 2, 1). „Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer” (Fapte 2, 5), după cum spune Apostolul și Evanghelistul Luca.

Acestei realități a coexistenței Creștinilor Ortodocși „din toate neamurile care sunt sub cer” îi slujește pastoral și liturgic Biserica Ierusalimului care constituie prin excelență măslinul cel bun în care cei după fire, adică frații noștri de o credință, se altoiesc (Cf. Romani 11, 24), după cum propovăduiește dumnezeiescul Pavel.

Noi, iubiții mei frați, am venit astăzi, ca păstor legiuit, în staulul oilor noastre ca să arătăm unitatea credinței noastre și împărtășirea Duhului Sfânt.

Iată, dar, de ce Sfânta noastră Biserică a Ierusalimului este Biserica Pătimirii pe Cruce, a Învierii și a Cincizecimii și iată de ce Biserica Ierusalimului se numește Maica tuturor Bisericilor, iar Întâi-stătătorul ei este urmaș al primului Ierarh al Bisericii în general, Sfântul Iacov Fratele Domnului.

Să îi rugăm pe Sfinții și de Dumnezeu purtătorii Părinți de la primul Sinod Ecumenic cel de la Niceea pomeniți astăzi ca, împreună cu Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria să se roage lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru pentru sufletele noastre.

Împreună cu Sfântul Pavel să spunem: „Acum vă încredințez, fraților, lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său cel ce poate să vă zidească și să vă dea moștenire între toți cei sfințiți” (Fapte 20, 32). Mai explicit: „Acum vă încredințez, fraților, lui Dumnezeu și Cuvântului  pe Care harul Lui ni l-a descoperit, Cuvânt al Său Care vă va păzi de orice rătăcire și abatere. Vă încredințez lui Dumnezeu Care poate să continue zidirea voastră și să vă dea moștenire între toți cei care au propășit în sfințenia pe care au primit-o prin Iisus Hristos. Amin.

Întru mulți ani!”

 

După Sfânta Liturghie, a avut loc agapa oferită de Comunitate Sinodiei patriarhale în curtea Bisericii.

 

Din partea Secretariatului General

httpv://youtu.be/k4vfEPi3EXM




SĂRBĂTOAREA SFINȚILOR CONSTANTIN ȘI ELENA LA PATRIARHIE

Luni, 21 mai / 3 iunie 2019, Patriarhia și Frăția Aghiotafită au sărbătorit pomenirea Sfinților Slăviților Împărați, cei întocmai cu Apostolii, Constantin și Elena.

Sfinții Constantin și Elena sunt prăznuiți de Biserică ca fiind întocmai cu apostolii, datorită decretului de la Mediolanon din 312 d.Hr., dat de către Constantin cel Mare, care permitea creștinilor să-și exercite liber îndatoririle religioase, permițând creștinismului libertatea de a se răspândi și de a construi biserici. Prima dintre ele a fost Biserica Învierii, care a fost construită de Sfânta Elena între anii 326-336 d. Hr., când a vizitat Țara Sfântă.

Frăția Aghiotafită o cinstește pe Sfânta Elena ca ctitor și, din acest motiv, Biserica monahală este dedicată ei și fiului său Sfântul Constantin.

În această Biserică, s-a făcut Vecernia seara, condus- de Preafericitul Părinte al nostru și Patriarh al Ierusalimului Teofil, și Sfânta Liturghie s-a slujit dimineața, oficiată de Patriarh, având drept împreună-liturghisitori Ieromonahi aghiotafiți, protos fiind Arhimandritului Alexie, Tipicarul, și preoți slujitori ai Bisericii. Răspunsurile la strană au fost date de Protopsaltul Bisericii, Arhimandritului Evsevie, la strana din dreapta, și de Protopsaltul Bisericii învierii, Constantinos Spyropoulos, la strana din stânga, cu participarea la rugăciune a Arhiepiscopilor și Preoților Aghiotafiți, a Consulului General al Greciei în Ierusalim, domnul Christos Sophianopoulos, și a multor creștini credincioși.

În seara de după Vecernie, a fost o agapă cu colivă și pesmeți, iar dimineața, când s-a făcut întoarcerea oficială la sediul Patriarhiei, s-au dat pâini mici ca binecuvântare, de către Maica Serafima, care se ocupă de brutărie. A urmat predica Preafericitului.

„Bucură-te, Constantine prea-înțelepte, izvorule al Ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu apele dulci toată partea cea de sub soare; bucură-te, rădăcină, din care a odrăslit rodul care hrănește Biserica lui Hristos. Bucură-te, lauda marginilor celor prea mărite, cela ce ești mai întâi între împărații creștinești. Bucură-te, bucuria credincioșilor.”

 

Excelența voastră, domnule Consul General al Greciei, Christos Sophianopoulos,

Cuvioși Părinți și Frații,

Evlavioși creștini și pelerini

Astăzi, Sfânta Biserică a lui Hristos și mai ales Biserica Ierusalimului, bucurându-se tainic la pomenirea sfântă a Sfinților, slăviților, împăraților încununați și întocmai cu apostolii Constantin și Elena, a slujit cu fast Sfânta Euharistie la Biserica mănăstirii Patriarhiei care le poartă numele.

Ținem pomenirea acestor Sfinți Slăviți și întocmai cu apostolii Constantin și Elena, așa cum trebuie, noi, ordinul monastic dintru începuturi, și anume Frăția Aghiotafită, care a fost înființată de Sf. Elena, precum și creștinii Greco-ortodocși.

Corect și pe bună dreptate, imnograful Bisericii îl salută pe Sf. Constantin drept “izvor al Ortodoxiei, care adăpi totdeauna cu apele dulci toată partea cea de sub soare “, și anume ținuturile ortodoxe și mai ales Țara Sfântă care a fost udată și sfințită prin sângele neprihănirii al Dumnezeului și Mântuitorului nostru Hristos pe Cruce.

Și spunem acest lucru deoarece pentru noi, cei care ținem sărbătoarea Sfinților Constantin și Elena, aceasta nu este o simplă pomenire a unui eveniment istoric ci mai degrabă o reamintire a misiunii dumnezeiești a Bisericii din Ierusalim, care s-a îngrijit de Preasfintele Altare de-a lungul veacurilor, și care a fost martoră la lumina adevărului, la lumina Hristosului Celui răstignit și înviat. Și această lumină nu este altceva decât lumina credinței suveranilor nobili ai ortodoxiei grecești, Constantin și mama sa Elena, așa cum spune foarte clar imnograful Bisericii; “Nu de la oameni a luat stăpânirea împărătească, ci din dumnezeiescul Dar din cer marele Constantin împreună cu maica sa, și fiind strălucit a văzut dumnezeiască biruința Crucii, carele cu aceasta a pierdut pe vrăjmași și a stricat înșelăciunea idolească, și în lume a întărit ortodoxa credință”.

Să ne rugăm Singurului Împărat Ceresc, ca prin mijlocirile Stăpânei noastre, Prea Binecuvântata Maică a Domnului și Pururea Fecioara, și ale Sfinților Săi, Constantin și Elena, să fim luminați cu lumina și puterea semnului biruinței dumnezeiești, crucea cea dătătoare de viață, care a devenit o armă pentru ei împotriva vrăjmașilor iar pentru noi, laudă și pace. „Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, şi eu pentru lume!” (Galateni 6:14), ne învață Sf. Pavel. Amin. La mulți ani! Hristos a înviat!”

În cele din urmă, a fost o masă sărbătorească monahală la trapeza Patriarhiei.

Din partea Secretariatului-General